Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1969 (Anul 2, nr. 346-422)

1969-05-04 / nr. 374

Proletari din toate țările, uniți-vă! Organ al Comitetului județean Vaslui al P. C. R. și al Consiliului popular județean Ritm alert la I.A.S. Bîrlad î­ntr-un perimetru în ■ care se înscriu 3.587 ■ ha., sub brazdele că­li­rora va fi îngropată sămînța recoltelor vi­itoare, sunt împărțite cu e­­xactitate forțele celor zece ferme ale I.A.S. Bîrlad. Cu alte cuvinte, cîmpul polari­zează zilnic atenția tuturor lucrătorilor, de la director la ultimul mecanizator, din această puternică unitate a agriculturii de stat. Aici ziua de lucru începe o dată cu sărutul de foc al soarelui și se termină cînd astrul zilei apune. In fie­care­­ dimineață, 82 de trac­toare pornesc la rosturile lor bine știute : pregătitul tere­nului, administrarea îngrășă­mintelor chimice, semănatul - lucrări care se fac con­comitent și care cer deopo­trivă scurtarea timpului de execuție. lor. Pe tarlalele tuturor ferme­„caii putere" gonesc fără întrerupere apropiindu­­se tot mai mult de cota finală a însămînțării culturi­lor de primăvară. Zilnic, pes­te 300 de ha. însămînțate se înscriu în palmaresul rea­lizărilor acestei campanii a­­gricole destul de dificilă pînă acum. La capătul zi­lei de marți erau însămîn­țate 1.475 ha., ceea ce re­prezintă mai mult de o tre­ime din întreaga suprafață planificată. Semințele tutu­ror culturilor din prima e­­pocă s-au îngropat în pă­­mîntul reavăn. Forțe masive sînt concentrate acum la se­mănatul porumbului,­­ unde de fapt s-au realizat deja 505 ha. din cele 1.839. MARIN RIFTINCA (continuare In pag. a 3-a) CAMPANIA AGRICOLĂ DE PRIMĂVARA Situația însămînțării porumbului pe ogoarele întreprinderilor agricole de stat, în dimineața zilei de 3 mai 1969 ! Total însemințări Din Cbroeab PoRUmb Porumb siloz \ crt 1AS-------------------------------------------------------------------—-------------------------------------------------------­ \ Plo rea“a dat plan realizat plan realizat I 1. Bîrlad 3.587 2.052 1.849 919 394 246 ^ 2. Bogești 1.807 1.234 442 170 99 85 1 3. Codăești 1.858 1.367 1.283 1.042 50 50 I 4. Fălciu 3.586 2.534 2.190 1.340 350 110 I 5. Huși 1.556 973 687 415 180 181­­ 6. Laza 2.057 1.165 617 250 250 72­­ 7. Todirești 3.239 1.935 2.134 1­ 300 80 40 J 8. Vaslui 2.717 1.557 1.750 860 113 0 ^ 9. Vetrișoaia 1.718 743 1.154 200 149 0 10. Zorleni 2.604 1.467 758 162 580 150 V----------------------------------------------­ TOTAL 24.729 15.027 12.864 6.658 2.245 934 î ---------------------------------J------------------­ Fabrica de confecții Vaslui. In clișeu : buto­­nierista Olga Dobîrceanu, care reușește să-și depășească, zilnic, sarcinile de plan, cu 3—5 la sută. Constructorii— la locul de muncă pe Ziua de 1 Mai s-a găsit constructorii șantieru­lui nr. 1 locuințe Vaslui la locurile lor de muncă. Pentru a-și respecta anga­jamentul de a da în folo­sință, pînă la 1 iunie, noi locuințe oamenilor muncii, s-a lucrat din plin la blo­cul B. 3 și C. 5, precum și la cele aflate în zona E. Fabricii de confecții: E. 1, 2, iar la blocurile M.­­­ S, ca și la I. 3, s-a lucrat pentru recuperarea restanțelor. S-au evidențiat echipe­le­­ de zidari, condusă de Mihai Talpalaru, de beto­­niști, condusă de I.­­Vizitiu, ca și mecanicii de pe uti­laje V. Grosu și Gh. Turcu. Alături de ei s-au eviden­țiat și șoferii din coloana I.U.T. Constantin Duduc, Dumitru Beldiman, St. Mi­­hăilă. Ing. MIHAI ANDRONIC, șeful șantierului nr. 1 lo­cuințe Vaslui IN PAG, a 2-a La C. A. P. Lipovăț tirOuilUillu­i nu­ numai este de vină Relief, pare-se, din cel mai frămîntat, existent în județ. Plus un micro­climat, poate tocmai de aceea, cu totul deosebit. Cînd prin alte părți te­renul este bine zvîntat, la Li­­povăț, umezeala încă îi îm­piedică pe oameni să poată lucra din plin. Și totuși, și la cooperativa agricolă din aceas­tă localitate, trebuie arate cu­ mai repede 712 hectare de teren, și însămînțate, cu diferite culturi, alte peste 1.000. Sarcini de acută strin­gentă . Cu toate acestea, pri­ma zi „de vîrf" a putut să fie abia duminica trecută — adi­că pe 27 aprilie. De atunci încoace, permanent, aici parti­cipă la lucru cite circa 150 de brate de muncă, multe ate­laje proprietate­ obștească și, de asemenea, utilajele aparți­­nind secției de mecanizare ca­re deservește cooperativa. In­tre timp, au putut să fie a­­rate 152 de hectare cu atela­jele și 109 mecanic. Restanțe la arături, la data de 29 a­­prilie, 451 de hectare. Tîrîș­­grăpiș, au fost însămînțate pînă la aceeași dată, 351 de hectare cu mazăre, ovăz, floa­­rea-soarelui, in pentru ulei, sfeclă de zahăr, porumb pen­tru boabe, ceapă, cartofi, lu­­cernă și sparcetă. Evident, că nici această cifră nu reflectă posibilitățile de care coopera­tiva agricolă dispune. Și să analizăm însă, în continuare, stadiul și al altor lucrări. Au fost fertilizate, cu îngrășămin­te chimice, cite 40 de hectare cu sfeclă de zahăr și lucernă, 50 cu in, 10 cu cartofi (adică atît cit prevedea graficul de fertilizare) și numai 80 de hectare cu floarea-soarelui (din 100 planificate) și 150 cu grîu (din 450). In vie­­ au fost executate tăierile nu­mai pe 18 din 33 de hectare existente. Plantatul spalierilor din beton, legatul și aratul viei încă nu au început. In viitoarea plantație viticolă, de 11 hectare s-au făcut abia ni­­velatul terenului și pichetatul. Nu s-a plantat însă nimic. In livadă , s-au plantat pomii, în cele 1.010 goluri, nu s-au arat, în schimb, decit 15 hec­tare din 20 cite pot să fie a­­rate și nu s-au despachetat și văruit, nici pînă cînd am fost noi acolo, pomii de pe 25 de hectare (din 98 existente). Desigur, tovarășii din m­ita­ S. CONSTANTINII­ (continuare în pag. a 3-a) Fabrica de rulmenți Birlad. Aspect din secția rectificare. Foto : V. Petrescu La ferma Crasna — I.A.S. Vaslui, se pregă­tește terenul pentru se­mănat. La sărbătoarea de Arminden în I.A.S.-uri s-a realizat mai mult de jumătate din planul de însămînțări Executarea lucrărilor agrico­le de primăvară se desfășoară din plin în toate cele 10 în­treprinderi agricole de stat din județ. Pînă acum, ele au insămînțat mai mult de ju­mătate din suprafața planifica­tă. Numai la I.A.S. Fălciu, prin eforturile mecanizatori­lor, s-a reușit ca, intr-un timp relativ scurt, să se însămîn­­țeze 1.800 de hectare, din cele 3.500 planificate. Cu fiecare zi, lucrătorii din întreprinde­rile agricole de stat se apro­pie tot mai mult de cota fi­nală a lucrărilor de primăvară. In pagina a 4-a Corespondentă din Tokio Dilema Okinawei Comentar extern „A.B.M.“-ul și... logica Incandescența orașului B­­­ir­ladul, acest oraș atit de bătrân (care se pregă­tește să sărbătorească in curind cel de-al 800-lea an de existentă) urcă de la zi la zi noi trepte pe verticală. Orașul de altăda­tă a rămas undeva in urmă, in amintirea celor mai nici. Astăzi, in Birlad te vlist­­tn­­t impină la tot pasul noul: fabrici, edificii sociale, blocuri de locuit In care s-a mutat aproape o trei­me din popu­lația orașului. Privindu-le,­­jindul te duce spre acei oameni simpli, modești, anonimi, dar cu minni minu­nate — constructorii. Am trecut zilele acestea, în­soțiți de către tov. ing. losif Bercovici, șeful Șantierului nr. 5 Bîrlad, pe la toate punctele de lucru de pe raza orașului. Ce­le 368 de apartamente, planifica­te a se construi in anul 1969, în­cepuseră să prindă contur. E drept, la unele abia se turna fiind asia (blocul D 4 cu 20 de apartamente), la altele se lu­cra la parter (blocul B1 cu 40 de apartamente). Liceul cu 20 de clase de pe strada Ste­­rian Dumbravă ajunsese la cel de al ll-lea etaj, iar la blocul C1 se făceau tencuieli interioare­­, cert este insă că au fost atacate toate lucră­rile aferente anului curent, mai puțin blocul plombă ce va fi amplasat in strada Re­publicii Intre fosta clădire a telefoanelor și actualul ma­gazin de confecții pentru fe­mei. El va găzdui o librărie modernă la parter și etaj, iar mai sus 8 apartamente de locuit. Peste tot, deși scara um­plea geana dealurilor la ora cînd colindam șantierele și ploaia se cernea obsedantă, se luară intens. Semn că aici la Birlad, in cadrul Șantierului nr. 5 există o dorință fermă de a da ci­ mai grabnic In folo­sință obiectivele planificate. „Iarna lungă din a­­nul acesta — ne mărturi­sea tov. inginer Bercovici — ne-a interziat mult lucrările, dar noi am luat toate măsuri­le ca să recuperăm în fiecare lună circa o jumătate de mi­lion de lei din rămânerile în urmă“. La acestea, tovarășul Iosif Bercovici a mai adăugat : „Anul acesta avem in plan un obiectiv menit să sporească baza noastră materială, să îm­bunătățească condițiile de viată ale constructorilor. Vom termina construirea unui bloc­­cămin cu 300 de locuri in care să se locuiască în con­diții deosebit de bune. In al­tă ordine de idei aș vrea să mai arăt că și aici, la Birlad, ca și pe alte șantiere din ju­dețul nostru, se simte lipsa zidarilor. Pentru a o remedia, noi am luat următoarea mă­sură : în fiecare echipă de zidari am introdus câte trei oameni care doresc să se ca­lifice la locul de muncă și iu 5 luni de zile, ei vor deprin­de bine meseria. Este, după părerea noastră o soluție bună pentru că uneori, după cursurile­ teoretice, urmează aceeași pe­rioadă de practică, iar noi, îr­ domeniul construcțiilor nu avem prea mult timp de aș­teptat“. Dintre premierele viitoare ale municipiului am mai putea aminti de un hotel turistic, amplasat in centrul orașului, care va avea 130 de paturi, iar la parter un restaurant modern, o braserie și alte u­­nități comerciale. Apoi, un club al sindicatelor, ce va umple un mare edificiu gol e­­xistent la Birlad (lipsa sălilor; CONSTANTIN CLISU (continuare în pag. a 3-a) însemnări ... A fost pur și simplu o întimplare că am dat peste a­­ceastă poveste, peste ceea ce se cheamă de fapt un caz. Venisem la Zăpodeni cu alte treburi. Curiozitatea ne obligă a fi, însă, martorii uneia din a­­cele triste întîmplări care-ți întunecă ziua și-ți servește o bună bucată de vreme drept motiv de re­flecție. Frînturile discuției le auzisem din s uli­ță, dar înțelesul a­­veam să-l­­ descifrăm mai tirziu. Pusă pe bandă de celuloid, întimplarea s-ar de­rula in fața ochilor ca un film haluci­nant, unul din acele filme care, după ce l-ai văzut îți lasă timp îndelungat un gust de amărăciune. Un film care, cum se spune, „pune capac" tuturor durerilor ce le poate suporta o mamă din partea pro­priului său­­ fiu, coa­lizat, cu noră și cu copii, împotriva bă­­trînei. ” Natalia S. Bălăuță din satul Zăpodeni, femeie ajunsă acum­ la vîrsta onorabilă de 89 de ani, a adus pe lume și a crescut mai multi copii. Nu toți îi trăiesc, dar astăzi la casele lor sînt patru , trei fete și un băiat, ajunși la rîndul lor in virstă,­ avînd ,și ei, copii. Pînă mai acum cîtăva vreme, , viața ei a trecut cum a trecut, dar bătrîne­­țele au ajuns-o și fe­meia a plecat să lo­cuiască „în deal" la una­ din fiice. A lă­sat în urmă un loc pe care se afla o casă. De , curind, ea s-a­ dărîmat și s-a împărțit „frățeș­te". Ghilimelele nu sînt puse întîmplător. Fiul și-a luat partea leului, adică aproape totul.­­ Acum, pe lo­cul copilăriei feciori­lor, n-a mai rămas decit o grămăjoară abia sesizabilă de moloz, înconjurată de cîteva sute de metri de teren. Parcă pe a­­ici n-a locuit nimeni de cînd lumea. Scur­gerea timpului n-a lăsat urme. Se văd doar rămășițe de co­ceni, deoarece pămîn­­tul pe care se afla casa părintească a fost luat de fecior — Pavel Bălăuță. El l-a cultivat, el i-a strîns roadele, deși, am a­­rătat, mama lui lo­cuia la o fiică. Discutăm, întrebăm de ce nu s-a împăr­țit și pămîntul. Ne motivează că e lin­gă casa lui și, bă­nuim, nu i-a fost, de aceea greu să-l a­capareze. Așa se face că intr-o zi a desfi­ințat gardul despăr­țitor și fratele s-a ex­tins. Omul folosea pămîntul în tihnă, ca pe un lucru picat su­plimentar. Oricine, vecinii, rudele ve­deau că nu i se cu­venea de drept. A­­vea lot în folosință personală (cu toate că el nu muncise nici măcar o zi in coope­rativa agricolă, avea casă, curte și tot ce-i trebuia. Dar așa i se părea normal. Faptul că cele trei surori nu ridicaseră nici o pretenție, a fost un factor care l-a aju­tat pe Bălăuță să stăpînească un loc ce nu i se cuvenea. Aceasta este, însă, o altă poveste. Istoria locului. Dar a­­ Oamenilor ? Cite e­­venimente neprevă­zute nu intervin, pe parcursul sinuos al vieții lor ? Intîmpla­­rea în fața căreia ne aflăm are drept punct de plecare o tragedie, una din a­­cele nenorociri la care nu te gîndești cînd ești tînăr și ca­re se abate pe capul omului, atunci cînd se așteaptă mai pu­țin. Totul a pornit de la o calamitate naturală. Uneia din fiicele bătrînei, Ca­­tinca I. Matei, i s-a dărîmat casa, „din senin", datorită unei alunecări de pămînt. Sinistrata aleargă in stiigă și în dreapta, cere ajutor și îi o­feră fiecare sătean ce poate. O casă nu-i poate da însă nimeni. Și atunci, cei doi oa­meni — soț și soție — deși ajunși și ei la o virstă înaintată, gîndesc că n-au altă soluție decit să-și clă­dească, cum ar putea, o nouă locuință. Incepînd de aici, tragedia capătă cu­lorile ei proprii, ne­gre, sumbre. Consi­liul popular hotărăș­te, cum e și normal, ca locuința Catincăi I. Matei să se ridice pe locul fostei case bătrînești. Urmările necazului căzut din senin pe capul suro­rii îl ating însă și pe fratele Pavel. Dar să nu ne grăbim. Supă­rarea nu vine de la compătimirea frățeas­că a fratelui, nu de faptul că sora lui nu are unde locui. Pe frate nu-l interesează nimic, nu vrea să a­­udă. El dorește un singur lucru: să stă­pînească mai departe și definitiv locul peste care se întin­sese. Și pentru asta nu se dă înapoi de la folosirea nici u­­nui procedeu. Firește, lucrurile nu se petrec întoc­mai ca în romanul lui Rebreanu. Desfă­șurarea evenimente­lor aduce, însă, în imagine clișee cunos­cute din „Ion". Sun­tem­ martorii oculari ai dezonoarei la ca­re este supusă o fe­meie, o mamă. Avem în față tabloul avari­ției, al setei și lăco­miei pentru pămînt într-o netă distanța­re fată de vremurile de astăzi. Pentru a lămuri lucrurile trebuie să ne întoarcem puțin în urmă. Presimțind deznodămîntul, știind că autoritățile să­tești, opinia oameni­lor de aici nu vor fi de acord cu el și-i vor oferi locul suro­rii, pentru a-și con­strui o căsuță, Pavel Bălăuță se gîndește zile în șir cum să-l evite. Mama sa, du­pă cum am arătat, nu locuia, nu era între­ținută de el. Deci, motive serioase n-are. Dar ele pot fi ticlu­ite. N-o mai văzuse de mult pe bătrînă. Intr-o zi își face ca­le acolo unde locuia. O „convinge" să vi­nă să stea la el. Tîr­­gul, de voie, de ne­voie, este încheiat. Nu știm cu ce pro­misiuni din partea fiului, nu cunoaștem cu ea sacrificii din partea mamei. Fapt este că, într-o bună zi, Natalia S. Bălău­­ță a coborît din „deal" de la fiica ei, la fecior. Pînă aici nimic grav, veți zi­­ s. BODEA (continuare în pag. a 3-a) Anchetă socială j Acea lăcomie care strică omenia ■ Un petecuț de pămînt — măr al discordiei 3 Nora își terfelește soacra al cărei fecior ascultă satisfăcut ■ Mîhnirea unei femei care a trecut de 89 de ani

Next