Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 1120-1198)
1971-10-14 / nr. 1131
PAGINA 2 AUREL JIQUIDI, critic al societății burgheze F ârâ nici o exagerare: creația plastică în tendințele ei critice de analiză a societății burgheze, egoiste, mincinoase și corupte, a atins forme de satiră usturătoare, care sunt în același timp capodopere artistice. Această critică revelatoare poate, in adevăr, ajunge la o mare forță de expresie în reprezentarea absurdităților, contradicțiilor și nedreptăților societății burgheze. In acest mod, satira plastică ajută în chip efectiv la depistarea relelor sociale și prin aceasta ajută la transformarea societății și la progresul omenirii. Chiar în antichitate se spunea că prin rîs se transformă moravurile, pentru că ridiculizarea satirică este un mijloc foarte viu de a impresiona și de a îndrepta. Facem sublinierea că, deși semnificația omenească și atitudinea critică sunt mai esențiale în caricatură, desenul satiric poate ajunge insă la mai mari adincimi critice, la o mai mare forță polemică, la adevărate creații geniale, „corespunzătoare culmilor din satira literară”". In acest sens, putem aprecia că desenele lui Aurel Jiquidi, ating un nivel de puternică atitudine critică — socială și psihologică — ele constituind certe realizări ale șarjei satirice în plastică. Dacă în unele din desenele lui Jiquidi circulă un freamăt de poezie, de umanitate atentă, îndurerată, revoltată, în altele, demascarea critică este de o duritate izbitoare și satira merge «intens și adine“, ea demască toate tarele unei societăți improvizate, unei burghezii intrată în descompunere. Jiquidi crede cu intensitate în frumosul omenesc, în justiția socială, în capacitatea de progres a umanității, dar aceeași credință îi dădea forța să biciuie fără cruțare viciile unei societăți absurde și nedrepte. Conștient de rolul social al artistului, de menirea operei sale, Aurel Jiquidi, „cu eforturi și sacrificii proprii“, a editat trei albume de litografii satirice : „Scrisoarea pierdută“ și „Noaptea furtunoasă“, închinate lui Caragiale, «cu care își simțea mari afinități“, și „Mica publicitate“, album în care Jiquidi izbutește să exprime plastic, „tot ridicolul, tot grotescul și mai cu seamă tot amestecul de absurditate și de josnicie“ ce se putea ascunde în anunțurile publicitare ale ziarelor ce apăreau în acea vreme. Cu toate că Aurel Jiquidi «a adus în satira plastică românească daruri certe de observație, de fantezie și de umor, uneori accente de o impresionantă forță de sugestie“, artistul, lucrînd doar cu „inteligența criticii sale naturale“, n-a putut adunei „toate substraturile economice, sociale și psihologice în galeria sa de tipuri grotești“. Oricum, în perspectiva timpului, noi putem găsi astăzi în opera acestui desenator de mari posibilități ..un comentator plastic de o rară vigoare de expresie satirică, de o rară eficacitate, de un superior nivel artistic“. Se născuse Aurel Jiquidi la București, în octombrie 1896. Tatăl său Constantin Jiquidi (1863—1899) se afirmase ca desenator satiric și caricaturist în publicațiile politice și umoristice progresiste din ultimul pătrar de veac al secolului trecut, el fiind o prezență «de un mare pitoresc in societatea de atunci, vădind certe simpatii democratice“. Feciorul său, respins la concursul de admitere al Școlii de Arte frumoase ca lipsit de „aptitudini artistice“, lucrează totuși ca „audient“ în atelierul — clasă al școlii, avînd ca profesori pe Ipolit Strimbu, Gh. D. Mirea și Gabriel Popescu. In timpul primei conflagrații mondiale, Aurel Jiquidi, venind la Iași, se angajează ca pictor scenograf la Teatrul Național. Bineînțeles, între timp, el continuă să deseneze, să picteze. Ba ceva și mai mult, în septembrie 1918, are loc și prima sa manifestare publică: deschide o expoziție, împreună cu pictorul Sabin Pop la Vaslui, prezentând lucrări în ulei, în special peisaje. După ce „cu o sumă minimă“ ajungînd la Roma, la Paris, „lucrează succesiv prin atelierele unor academii particulare“, în 1921 revine la București, „preocupările sale evoluind spre o artă de conținut social, cu caracter satiric“, înscriem aici fără nici o ezitare faptul că „deosebit de grăitoare pentru poziția militantă a lui Jiquidi“ este colaborarea sa de mai mulți ani la revista „Cuvîntul liber“, publicație săptămînală progresistă, suprimată de cenzură. In 1923 (cînd Aurel Jiquidi era încă tînăr), N. N. Tonitza scria : „Dacă d. Jiquidi va trăi mai adinc în viața noastră, va putea deveni în artă ceea ce este Caragiale în literatură“. Pe linia „profeției lui Tonitza, se poate, cu justificare, afirma, că opera lui Aurel Jiquidi „inspirată din realitățile ■sociale ale anilor in care a trăit (octombrie 1896 februarie 1962) în partea ei ■finală, reflectă — rezultat al „trăirii adînci“ a lui Jiquidi în viața noastră — transformările socialiste ce au avut loc în țară, în anii celui de al șaselea deceniu. Distins cu titlul de maestru emerit al artei, Aurel Jiquidi ne-a rămas ca un model de artist — cetățean conștient de funcția socială a artistului. VALER MITRU F ■ 7iară îndoială. Planeta maimuțelor, filmul regizorului Franklin Schaffer după romanul scriitorului francez Pierre Boulle, era șidincolo de spectaculosul măștilor și de recuzita inedită — o fericită transpunere cinematografică a unei surprinzătoare cărți de anticipație. Secretul planetei maimuțelor, realizat de o nouă echipă de cineaști condusă de regizorul Tim Post, nu este decit o încercare neizbutită de a „serializa” un film care își îndeplinise mesajul. Achiziționînd dreptul de a turna o continuare a peliculei lui Franklin Schaffer, păstrind mult discutatele măști ale maimuțelor „umanizate’’ și asigurindu-și participarea a trei dintre protagoniști. Tim Post încearcă reeditarea unui succes deja omologat, dar scenariul pe care-l are la dispoziție nu face decit să transforme tensiunea din prima povestire cinematografică in relatarea unei banala urmăriri, denaturindu-i. conținutul filozofic. Fără voie, cu fiecare secvență care se derulează, făgăduind să ne dezvăluie... secretul „planetei maimuțelor”, nu ne putem opri să nu rememorăm momente sau chiar scene întregi din primul film. li regăsim pe Zira (Kim Hunter), doctor Zaius (Maurice Evans) și Nova (Linda Harrison) antrenați — alături de alți cițiva eroi — într-o nouă aventură, du-și întimplările trăinpe Terra la sfîrșitul mileniului al treilea, intr-o lume devastată de războaie atomice, unde maimuțele evoluate îi terorizează pe oameni. O stranie „civilizație” subpăminteană, aparținând unor oameni care populează niște grote ce par a fi ruinele fostului metrou neuiyorkez și care se închină unei bombe cu cobalt, este atacată de armata maimuțelor care urmăresc expansiunea teritorială. Latura filosofică, speculată anterior cu mare îndemânare, este neglijată complet de Tim Post care mizează doar pe caracterul spectacular al situațiilor și pe aventuros, pe posibilitatea — practic nelimitată — de a insera in scenariu orice întimplare sau personaj, orbit de fabulos sau neverosimil. O concluzie se impune de la sine: „Secretul...” nu este decit un film comercial, de genul celor care caută succesul de casă cu orice preț, lipsit de valoare artistică sau educativă. „Secretul planetei maimuțelor“ Intîlnire cu o necunoscută Dacă, văzind Intîlnire cu o necunoscută — în regia lui Vasili Giorgiades —, am trece cu vederea o serie de amănunte (costume, vagi referiri, la evenimente contemporane) și ne-am limita la celelalte coordonate ale filmuluii, am putea crede că avem de a face cu o peliculă realizată prin anii ’30, cîndva într-o epocă oarecum naivă — pe vremea cind dramoletele sentimentale și tragediile zise „de alcov’’ erau la mare preț. S-ar părea că Vasili Giorgiades a uitat — sau s-a prefăcut că uită — tot ce s-a intimplat, între timp, în cinematografie și in lume — marile experiențe de viață și necesitatea de a găsi un mod de a le transpune, da a se ridica la nivelul exigențelor actului artistic. Afestînd lucrurile, asistăm la desfășurarea unor „evenimente” care nu ne solicită în nici un fel participarea afectivă: viața unui cuplu în care soțul, mult mai virstnic, este preocupat — in primul rind — de problemele lui profesionale, iar tinăra soție — care n-are nimic de făcut — își consumă spleen-ul intr-un decor luxuriant, avînd de ales intre plimbarea pe faleză și cea pe apă. Apariția celui de „al treilea” personaj — un tînăr care trăiește în chip de artist „izolat” pe o insulă, așteptind sau căutând nu se știe exact ce — declanșează un fel de „dramă” sentimentală care sfirșește cu împușcături. Inutilă încercarea de a scoate vreo morală din toate aceste întîmplări, de a căuta vreo interpretare — totul se reduce la folosirea excesivă a gros-planurilor, la filmări de peisaje — gen reclamă turistică — și la lungi tăceri nesemnificative, care lasă o accentuată impresie de lapsus. Cei patru protagoniști (de prisos încercarea de a le reține numele) provin cu siguranță din teatru, pe tot parcursul evoluției lor avem impresia că ceea ce vedem nu este decit teatru (și încă nu de cea mai bună calitate) filmat. SILVIA STEFANESCU Bustul poetului Alexandru Vlahuță, ridicat în satul natal, din comuna ce-i poartă numele. Foto: P. Badea VREMEA NOUĂT Disputată pe parcursul a aproape trei luni - timp în care, la diferite etape au participat la atractive și interesante întreceri sportive, peste 1.500 de salariați. Olimpiada de vară a sindicatelor" s-a încheiat duminică, 10 octombrie, la Vaslui. Timpul excelent nu a atras insă prea mulți spectatori, finalul acestei interesante competiții desfășurîndu-se aproape în anonimat. Sîntem siguri ca dacă ar fi fost, ci de cit, popularizate, mult mai mulți vasluieni ar fi asistat la întrecerile de duminică. O altă carență a finalei primei ediții a „Olimpiadei sindicatelor" a constituit-o lipsa nemotivată a reprezentanților unor asociații sportive. Datorită acestei situații, echipa de volei a Școlii de cooperație din Huși și de handbal „Știința" Vaslui au fost decretate cîștigătoare fără a disputa, în final, nici o partidă (!). O slabă comportare, din cauza lipsei de pregătire, au avut și unii atleți și atlete, care au abandonat în probele la care se înscriseseră. „Olimpiada sindicatelor" nu este o competiție în care primează recordul, ea fiind deschisă tuturor membrilor de sindicat, din rîndul cărora, elementele tinere, talentate, cu dorință de afirmare și pe tărîmul sportiv, pot fi, cu ocazia unor asemenea concursuri, remarcate de specialiști și promovate. Dar, duminică, in rîndul concurenților, au intrat și unii care au considerat participarea la etapa finală un simplu agrement, o excursie. În general, întrecerile au fost pasionante, la multe probe cîștigătorii fiind cunoscuți în ultimele clipe. La atletism, printre cei mai buni îi notăm pe Eugen Gologan (Unirea Negrești), clasat întîiul la 100 m, și săritura în lungime și pe locul al doilea la aruncarea greutății, probă cîștigată fără emoții de Nicolae Taciu (Spolrtac Bîrlad), Gheorghe Beldiman (Rulmentul Bîrlad), cîștigătorul primelor locuri în probele de 200 m. și 800 m., iar la fete pe Georgeta Enache (Confecția Vaslui), învingătoare în probele de 100 m., aruncarea greutății și săritura în lungime, Cezarina Mihoci (Confecția Vaslui), care a obținut locul întîi la 200 m., Valeria Sîrmă (Confecția Vaslui), cîștigătoarea probei de 400 m, precum și pe Maria Tunaru (Confecția Vaslui), care a ocupat locul întîi la 800 m. După cum se vede, atletele de la Confecția Vaslui au dominat cu autoritate întrecerile, în timp ce la băieți a existat un echilibru mai mare între diferitele asociații prezente în finala atletică a „Olimpiadei”. Voleibaliștii hușeni, cîștigînd partidele cu Rulmentul Bîrlad (3-0) și Unirea Negrești (3-1), au ocupat primul loc, fiind urmați de sportivii de la Negrești, care și-au adjudecat victoria (3-1) în partida cu Rulmentul Bîrlad. La fotbal, partidele s-au disputat pe durata a două reprize de câte 25 de minute, primul loc revenind echipei Unirea Negrești, care a terminat ambele partide ce le-a avut de disputat cu un scor nedecis, victoria fiindu-i atribuită datorită mai bunei execuții a celor cinci lovituri de la 11 m. acordate. Pe locurile următoare s-au clasat, în ordine, formațiile „Sculărie" F.R.B., „Reparații mecanice" F.R.B. și Energia Vaslui. P. CONSTANTIN Finala primei ediții a 19 OLIMPIADEI DE VARĂ A SINDICATELOR“ DIVIZIA NAȚIONALA A JUNIORILOR $1 ȘCOLARILOR LICEUL AGRICOL HAȘI IAȘI U—9 (6—5). Victoria, absolut necesară ambelor echipe, și-a pus amprenta asupra acestei partide, care poate fi caracterizată ca o specifică partidă de campionat. Elevele profesorului V. Ungureanu au avut un bun start, încă din primele minute Kapocz reușind să înscrie trei goluri consecutiv. Din acest moment, jocul se echilibrează, ieșencele reușind de șase ori să egaleze, fără însă să preia nici măcar o singură dată conducerea. La scorul de 9—9, cînd mai erau doar două minute de joc, bușencele înscriu două goluri de toată frumusețea, cîștigînd pe merit o partidă în care au fost mai bune decît adversarele lor. Totuși, ele au evoluat încă sub posibilități, antrenorul echipei declarîndu-ne că speră ca, duminica viitoare, la Botoșani, tinerele sale eleve să joace mai bine, pentru a cîștiga partida ce o au de disputat cu formația Voința din localitate. Punctele echipei hușene au fost înscrise de Ștefan Paulina (4), Kapocz (3), Stoica, Ploaie, Matei și Maftei (clte unu). LICEUL NR. 2 IAȘI — LICEUL NEGREȘTI 22—15 (11—6). Handbaliștii din Negrești au avut duminică o sarcină dificilă, întînind, la Iași, pe una dintre cele mai bune formații de juniori din țară: Liceul nr. 2. In aceste condiții, în mod normal, nu sa mai putea pune problema învingătorului, gazdele avînd de partea lor o experiență competițională mult mai mare (elevii din Negrești iau parte pentru prima dată la o asemenea competiție), o pregătire tehnică superioară (liceul ieșean are profil de educație fizică) și, în ultimă instanță, avantajul (de loc neglijabil) terenului propriu. Cu toate aceste „atu“-uri de partea lor, ieșenii nu s-au prea simțit in largul lor, deoaarece oaspeții, spre lauda lor, le-au oferit o replică extrem de durză, mai ales in repriza a doua. Astfel, după un început timid, handbaliștii din Negrești și-au dat seama că adversarii lor mai au unele... lipsuri (o apărare mai puțin mobilă), pe care le-au speculat cu promptitudine, reușind astfel să echilibreze in multe momente jocul. De altfel, este concludent in acest sens faptul că, in repriza a doua, ieșenii au înscris tot 11 goluri, ca și in prima, insă au primit 9, față de numai 6 goluri in prima parie. Față de aspectul jocului, îndrăznim chiar să afirmăm că, in ciuda valorii incontestabile a ieșenilor, față de situațiile ivite pe parcursul jocului, scorul ii îndreptățește pe oaspeți. Desigur, cu mai multă precizie in șuturile pe poartă, oaspeții ar fi putut realiza un scor și mai strîns. Dar și așa comportarea lor in meciul acesta este meritorie și ea ne face să sperăm că, lucrînd, in continuare, cu sîrguință, cu pasiune, la antrenamente, se vor putea situa printre formațiile din prima parte a clasamentului. Golurile formației negreștene au fost realizate de către Ivan (10), Enache (3), Mandarine și Cristian. G. V. RULMENTUL BÎRLAD — S. S. RIMNICUL-SARAT 0—3—9, —12, —4). Adversarii de duminică ai bîrlădenilor, pe care juniorii „Rulmentului" îi învinseseră în turneul de calificare disputat la Bîrlad, erau conform acestui precedent „victime“ sigure. Insă gazdele au constituit o neașteptată și neplăcută decepție, oferind rare momente de sincronizare a acțiunilor de atac și apărare. In fața unei echipe, care în ultimele două luni a făcut un mare salt valoric, totuși neavînd o comportare deosebită, bîrlădenii au capotat lamentabil, gustînd încă o dată din cupa amară a înfringerii. Sperăm, totuși, că evoluția sub orice critică a tinerilor voleibaliști bîrlădeni nu a fost decît un accident, că ei vor ști să-și revină la timp din aceste momente dificile. LICEUL GHEORGHE GHEORGHIU- DEJ BÎRLAD — S. S. FETEȘTI 68—94 (20—34). începutul partidei a fost identic cu cel din meciul disputat în compania formației Școlii sportive nr. 3 București. Adică, un început mai puțin sigur al gazdelor, care a permis oaspetelor să ia în scurt timp conducerea, pentru ca apoi să-și mărească în continuare avantajul pină la categorica diferență de 26 de puncte, înregistrată in finalul partidei. Elevele birlădence, evoluînd sub nivelul posibilităților lor, au prestat un joc total dezordonat, în care au abundat greșelile elementare și, bineînțeles, ratările. Echipa Școlii sportive Fetești, mai omogenă, cu cîteva realizatoare de primă mină și mult mai atente în apărare, au reușit să cîștige fără emoții această partidă, cu scorul de 68—94 (20—34). S-au remarcat Alexandrina Riga și Eugenia Angelescu, de la oaspete, și Maria Negulescu de la gazde. D. REMUS corespondent C.S.M. Viitorul a înregistrat, ieri, pe teren propriu, un semieșec, l—1 cu Petrolul Moinești, care nu poate fi considerat — nici pe departe — o catastrofă (privită prin prisma rezultatului), dar care trebuie să dea de gîndit, dacă ne referim la comportarea jucătorilor vasluieni. Avertizarea a doi jucători (Constantin și Străoanu) și eliminarea altor doi (Duțu și portarul Mihai), decizii absolut juste dictate de arbitrul întâlnirii, au evidențiat, acum, cu pregnanță, lipsurile ce se manifestă de mai mult timp în pregătirea moralvolitivă a formației vasluiene. Vociferările, insultele adresate coechipierilor sau adversarilor, protestele la deciziile arbitrului — de care se fac vinovați însă jucătorii ambelor echipe — au dus la o luptă surdă și anarhică, în care pripeala și lipsa de concentrare au fost la loc de cinste. Deși, în prima repriză, au avut o lungă perioadă de dominare teritorială, gazdele nu au pus în real pericol nici măcar o singură dată: poarta apărată de Lebăda. Abia în min. 43, am putut remarca o centrare periculoasă (pavată frumos de portarul oaspete) și un șut puternic al lui Duțu. Dar, repetăm, acestea nu pot fi consemnate la capitolul ocazii de gol. A doua repriză a avut, în primele 10 minute, o desfășurare mai cursivă, Străoanu reușind să imprime atacului vasluian mai multă claritate și eficiență. De fapt, eforturile sale au fost concretizate — în mod indirect — prin faultul cu care a fost oprit în ultimă instanță de unul din fundașii adverși. Lovitura de la 11 m, executată slab de Angheluță, a fost respinsă de Lebăda, dar tot Angheluță (min. 58) a reluat mingea și a expediat-o în gol, 1—0 pentru Viitorul. In numai 10 oameni, prin eliminarea lui Duțu, vasluienii se retrag în apărare. Oaspeții, ce nu folosiseră în atac decât două vîrfuri și care nu-și înscriseseră la activ decât un șut sau două pe spațiul porții, atacă mai decis, reușind, în min. 80, prin fundașul central Voinea, să înscrie, cu capul, golul egalizator. Imediat după primirea golului, Mihai lovește cu pumnul pe unul din adversari, fapt pentru care este eliminat de pe teren de către arbitrul H. Mihăilă (Galați). In 9 oameni, cu fundașul Petrora transformat în portar, Viitorul rezistă pină la finele partidei, prelungită cu 3 minute din cauza deselor opriri ale jocului. C. PETRESCU I CR. LALUCI I Divizia C VIITORUL—PETROLUL MOINEȘTI 1-1 (0-0) i. Experiențe care costă Casă mare și arătoasă a avut Mihai Carp, dirt. Ghermănești- Drînceni. Era plină cu de toate ale gospodăriei. Numai un singur „lucru“ i-a lipsit : grija de a o preveni de incendiu. Vina provocării dezastrului îi revine, în totalitate, Melentinei, soția lui M. C., care, într-o bună zi, pe cînd pregătea mîncarea la lampa de gătit cu petrol, s-a dus in grădină să culeagă niște pătrunjel și mărar să dreagă borșul. Și „dres" fost... A fost de-ajuns ca lampoa să aprindă hirtia cu care a fost tapetat peretele și, apoi, întreaga locuință. Experimentul făcut a costat-o. După stingerea valoarea pagubelor incendiului, materiale provocate eu fost evaluate la frumuși ca sumă de peste douăsprezece mii de lei. In ultimul timp, prin asemenea „întimplări" au trecut și D. Bertea, din Blăgești, Sultana Melinte și Sevastița Pascu, din Bîrlad. Poate, citind aceste rinduri, se va fi de învățătură de minte și altor neglijenți. Un păgubaș s-a prezentat. In ziua de 30 septembrie a.c., ziarul nostru publica la rubrica „Adunate și redate“ o notă intitulată : „Ați pierdut ceva in care arătam că tovarășul Pantiru Emil a găsit o cutie cu 11.000 de capsule de staniol și îl așteaptă pe păgubașul restant. In urma publicării „faptului divers", Popa Aurel, de la Întreprinderea vinalool - Huși, a răsuflat cu ușurință, deoarece nu mai trebuie să caute explicații pentru lipsa din gestiune a 11.000 capsule de staniol. ...al doilea păgubaș încă nu! In dupa-amiaze de marți, 27 septembrie a.c., in curtea întreprinderii de prelucrare a tulpinelor de cinepa au apărut 6 oi fără stăpîn. Fiind în situația de... nepoftite, acestea au fost alungate pe cimp. A doua zi dimineața, dormeau lângă șoseaua națională. Proprietarul lor nu mai are nevoie de ele ? întrebarea este potrivită, deoarece din acea zi și până astăzi, nimeni nu s-a interesat de cele 6 oi, ceea ce l-a făcut pe tovarășul Boroagă Gheorghe (str. Ana Ipătescu, nr. 33, orașul Vaslui) să ne roage să anunțăm că oile se află, acum, la el acasă și ii provoacă destule cheltuieli. Poate că nota de azi îl va face pe cineva să spună : „Ei, și acum să ne întoarcem la oile noastre !“ și să-i mulțumească tov Bojoagă Gh. pentru bunătate și cinste. Varul năstrușnic ! Pe rampa stației C.F.R. din Vaslui, a fost depozitată, vorba vine, cu cîtva timp în urmă, o cantitate respectabilă de var nestins (fără ca să fie protejat, de eventualele intemperii, cu prelate) pentru șantierul de construcții „Carpați". Deasupra grămezii, au fost descărcate materiale pentru instalații sanitare necesare construirii spitalului județean I Colac peste pupăză, a venit ploaia, a stins varul și, datorită reacției chimice dintre apă și var, s-a degajat o mare cantitate de căldură care a aprins ambalajul instalațiilor sanitare . Datorită temperaturii, acestea s-au degradat. Prejudiciul constatat se ridică la peste optsprezece mii de lei, întrebarea e : cine va plăti ? Ploaia sau... șantierul ? Noi credem că altcineva, fapt pentru care cerem să ni se confirme supoziția. „Concurs“ fără ciștigători ? De mai mult timp, in comuna Zorleni, au izbucnit, anual, cite cinci incendii, iar în comuna Fălciu, cete trei. Așadar, la număr de incendii, zorlenenii sunt pe primul loc, in schimb, la valoarea pierderilor materiale, fălciuenii, căci, la aceștia, în ultimii doi ani, pagubele s-au ridicat la suma de 135.000 lei, față de 9.000 lei, la ceilalți... Tot pentru ocuparea primului foc aspiră și comuna Bunești-Averești, unde, numai într-o singură lună, s-au înregistrat patru incendii . Cauzele, și la unii și la alții, au fost aceleași : neglijarea celor mai elementare reguli de prevenire a incendiilor. In prezent, cei care s-au făcut vinovați stau (ca pe foc), așteptind rezultatul „comisiei de arbitraj" pentru... departajarea Uitucii! _1 O îndatorire de primă necesitate a organelor de stat locale o constituie anunțarea, în termen de 24 de ore, la Grupul de pompieri, a izbucnirii incendiilor, indiferent de situație. Este o stipulație prevăzută în art. 1, punctul 49, din nr. 2285/1969 și nu o sarcină de serviciu oarecare. Cei ce se fac vinovați de călcarea acestei prevederi sunt pasibili de a fi amendați contravențional cu o sumă cuprinsă intre 200-400 lei. Din păcate, consiliile populare comunale Dragomirești, Rebricea, Tăcuta sau Văleni rezolvă problema într-un „stil personal", care contravine ho tărîrii amintite : se achită de sarcină după ce trec mai bine de două săptâmini ! ? ! Rubrică realizată de V. STORIN și M. CENUȘĂ © E3BE3