Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 1275-1351)
1972-05-14 / nr. 1311
■N VREMEA NOUĂ ! AGRICULTUL53“ 9 ZIUA DE MUNCĂ - ZI LUMINA! mk** In anul acesta — al doilea an al cincinalului pe care-l străbatem, a doua treaptă pe care o urcăm spre culmile progresului multilateral al societății românești — agriculturii îi revin sarcini deosebite. Măsurile luate de conducerea partidului și statului pentru mai buna organizare a muncii, pentru perfecționarea metodelor de conducere în agricultură, pentru o retribuția echitabilă, stimulativă a tuturor lucrătorilor ogoarelor au început să fie transpuse în practică. „Pămîntul țării — mai bine folosit, mai roditor" — constituie o expresie care se materializează în sute de hectare redate circuitului agricol, în eforturile susținute ale cooperatorilor, mecanizatorilor, specialiștilor și celorlalți lucrători din acest domeniu de activitate, pentru folosirea judicioasă a fondului funciar, pentru introducerea pe scară largă a mecanizării și folosirea celor mai noi cuceriri ale științei. Planurile de producție ale unităților agricole din județul Vaslui cuprind cifre mobilizatoare și există întrunite toate condițiile ca aceste sarcini să fie îndeplinite și chiar depășite. Însămînțările de primăvară au decurs, în general, bine. Timpul a fost prielnic efectuării acestor lucrări în epoca optimă. Așa s-au și petrecut lucrurile în majoritatea unităților agricole, unde munca a fost bine organizată, semănatul culturilor s-a realizat la timp, astfel că au existat condiții pentru o bună germinare, răsărire și dezvoltare a plantelor — garanție a realizării unor producții mari de grîu și de porumb, de legume, cartofi,floareasoarelui, sfeclă de zahăr etc. Un vechi proverb românesc glăsuiește: „Dacă plouă în mai, va fi mălai", la care am putea adăuga, cu cerința încheierii grabnice a însămînțărilor, a bunei întrețineri a culturilor. Practic, acum, după încetarea ploilor, care au prins bine, deși nu le-a fost „anunțată" intrarea de către meteorologi, două lucrări sînt la ordinea zilei: prășitul și combaterea dăunătorilor. Firește, la fața locului, specialiștii trebuie să stabilească care anume sunt lucrările de maximă urgență, în funcție de condițiile concrete dintr-un loc sau altul. Recent, la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, a avut loc o ședință de analiză, în care s-a apreciat (acest lucru însă nu trebuie generalizat) că ploile căzute în ultimul timp au contribuit la refacerea rezervelor de apă din sol, creînd condiții optime de vegetație a culturilor, asigurîndu-se din acumulările de apă ale pămîntului o umiditate corespunzătoare pînă în jurul datei de 15 iunie. Este însă necesar ca fenomenul de evaporare a apei din sol să fie, pe cît posibil, eliminat, mai precis să se diminueze efectele sale. De aceea, efectuarea lucrărilor de întreținere la culturi trebuie să se facă cu maximum de urgență, asigurîndu-se astfel toate condițiile dezvoltării viguroase și fructificării plantelor. Prașilele, fie mecanice sau manuale, contribuie, totodată, la distrugerea buruienilor, deosebit de numeroase în urma ploilor, și elimină astfel pierderile de apă și substanțe nutritive din sol, pe care acestea le-ar consuma în cantități apreciabile. De asemenea, trebuie să se urgenteze lucrările la răritul culturilor de floarea-soarelui și sfeclă de zahăr, pentru asigurarea densității optime la hectar, la plivitul buruienilor din lanurile de cereale de toamnă și să se treacă, acolo unde nu s-a făcut încă acest lucru, la erbicidare în culturile de porumb răsărit Ținînd seama de faptul că vegetația culturilor, în raport cu timpul în care ne aflăm și cu stadiul de execuție al acestor lucrări, este mult avansată, apare stringentă necesitatea mobilizării tuturor lucrătorilor ogoarelor la efectuarea acestor lucrări, pentru ca fiecare oră bună de lucru să fie folosită cu randament maxim. Intrucît lucrările prășitoare se execută în acord global, trebuie ca fiecare cooperator să cunoască bine suprafața repartizată și să execute lucrări de calitate, cu respectarea întocmai a tuturor indicațiilor specialiștilor. Acolo unde nu s-au repartizat încă culturile pe formațiuni de lucru și pe brațe de muncă în cadrul acordului global, să se treacă neîntîrziat la împărțirea parcelelor pe brigăzi și oameni, conform angajamentelor încheiate, specificîndu-se încă o dată producțiile planificate la fiecare cultură, lucrările ce trebuie efectuate, perioadele optime, tarifele de plată la zona de produs, calculate pentru fiecare cultură, pe baza devizelor de lucrări întocmite de cadrele tehnice și aprobate de adunarea generală. Timpul nefavorabil din ultima vreme a împiedicat cel mai mult desfășurarea lucrărilor din legumicultură, unde, în aceste zile, trebuie să se termine plantatul. In acest sens, amintim că se impun măsuri de protejare a răsadurilor împotriva excesului de apă, aerisirea lor puternică și efectuarea stropirilor preventive, avîndu-se grijă ca plantatul răsadurilor de tomate care s-au alungit să se facă în cuiburi prin culcarea tulpinei pe rînd. Concomitent, să se desfășoare rărirea definitivă a rădăcinoaselor și, în special, a pepei. Intrucît încălzirea timpului creează condiții favorabile apariției dăunătorilor, în fiecare unitate, pe fiecare tarla în parte, să se efectueze periodic, la intervale mai mici, controale pentru depistarea eventualelor atacuri și să se treacă imediat la combaterea dăunătorilor. La ordinea zilei, în agricultură, mai este și problema recoltării furajelor, a secarei și lucernei pentru masă verde, terminarea lucrărilor în viticultură, definitivarea plantării tutunului. Concomitent, să se pună la punct toate combinele pentru a preîntîmpina pierderile cauzate de defectarea acestora în campania de recoltare. Podgorenii hușeni nu-și desmint renumele Pe agenda lucrărilor agricole din această perioadă, un loc important îl ocupă și stropirile în vii. Poate mai mult decît la alte culturi, apariția unor boli în plantațiile de vie face ca într-un timp scurt producția să fie considerabil diminuată. Conștienți de aceasta, viticultorii hușeni, despre a căror pricepere și hărnicie am avut nu o dată prilejul să scriem, lucrau de zor la stropit. La întreprinderea agricolă de stat Huși, ca și la cooperativa agricolă de producție Albești, am avut dovada concretă a faptului că specialiștii își înțeleg pe deplin rolul de îndrumători nemijlociți și coordonatori ai întregii activități ce se desfășoară în această perioadă pe ogoare. însuși inginerul șef Petrache Vîrnă, de la I.A.S., poate fi găsit la cîmp sau în vie, controlînd îndeaproape calitatea lucrărilor. Șefi de fermă ca: Romeo Anastasiu, Mihai Băhnăreanu și Emil Scarlat au fost unanimi în imperios necesar ca locul specialistului să fie acolo unde se voa aprecia că în aceste zile este târăște soarta recoltelor și nu în birouri. Dacă viticultorii hușeni au obținut rezultate bune în întreținerea plantațiilor de vii, nu e mai puțin adevărat că și la celelalte culturi s-au obținut realizări demne de laudă. Așa, de pildă, la ferma nr. 11 de la Rîsești a început prașila manuală la floarea-soarelui. Zilele acestea, va începe și prașila porumbului. Dar pentru că popasul de la Huși l-am consemnat în rîndurile de față sub titlul generic „podgorenii hușeni nu-și dezmint renumele”, sîntem, firește, obligați la precizarea altor cîteva detalii. Deși există aici o experiență îndelungată, conducerea întreprinderii nu uită nici un moment că știința agricolă progresează necontenit. De aceea, prin diferite forme — de la mici expuneri teoretice, pînă la aplicații practice — viticultorii sunt ținuți la curent cu tot ce este nou în domeniul lor de activitate. Cu mult înainte de începerea stropitului, s-a întreprins un fel de „recapitulare" a cunoștințelor, ele fiind îmbogățite cu altele noi. Nu ne îndoim că, poposind într-un viitor raid în podgoria Hușilor, vom culege noi cifre și date despre activitatea viticultorilor de aici și vom fi bucuroși să le încredințăm tipografilor spre a le „dăltui" în plumb. 12 mai. Așadar, am pășit pragul celei de a doua decade a lunii. Dacă n-ar fi existat excesul de precipitații, evident că procentele care indică stadiul execuției lucrărilor efectuate ar fi fost mai mari. Nu e mai puțin adevărat, însă, că și efortul specialiștilor din unele unități agricole ar fi trebuit să fie mai susținut, ceea ce ar fi avut ca efect o impulsionare a ritmului de desfășurare a lucrărilor. Situația operativă, centralizată la Direcția județeană a agriculturii, industriei alimentare și apelor, arată că la capitolul „însămînțări de primăvară“, din cele 142 890 de hectare planificate s-au însămînțat 131 885 de hectare, adică 92,2 la sută din suprafață. La această dată, însămînțările trebuiau încheiate. Afirmația se întemeiază, între altele, pe indicațiile date de organele agricole județene de a se trece la însămînțarea manuală, în principal a porumbului, dat fiind că în unele zone ale județului excesul de umiditate n-a permis intrarea mijloacelor mecanizate. Mult sub posibilități ni se par și rezultatele privind însămînțarea fasolei în ogor propriu și intercalată. Cultura nu-i deloc pretențioasă și pentru semănatul ei nu trebuie condiții speciale. Iată de ce procentul de numai 51 la sută (este vorba de fasolea în ogor propriu) este în totală neconcordanță cu data calendaristică. Dacă există o ramură a agriculturii care, ca să zicem așa, „nu se sperie de prea multă apă“, apoi aceasta este legumicultura. Există unități care acordă atenția cuvenită plantărilor în cîmp a legumelor. Dar din constatările pe teren ale reporterilor noștri — iau situația operativă centralizată la data de 12 mai care parcă vine să susțină această constatare — rezultă că eforturile depuse trebuie mult impulsionate. „Circumstanțele atenuante“ invocate de instabilitatea vremii nu-și mai au valabilitate în cazul legumelor. Cităm din situația operativă: legume total — plan: 2 411; realizat 1681, din care: tomate, total plan — 589 hectare ; realizat — 334 hectare ; ardei, total plan — 511 hectare ; realizat — 178 hectare ; vinete total plan — 43 hectare ; realizat 13 hectare. Am reprodus aceste cifre, în speranța că ele vor face obiectul luării unor măsuri imediate, pentru ca plantarea legumelor să fie încheiată în cel mai scurt timp. Un capitol asupra căruia am insistat în numerele anterioare ale ziarului nostru și pe care îl considerăm deschis este cel referitor la întreținerea culturilor. După cum vă veți da seama, din raidul întreprins nu de mult de reporterii noștri (raid din care publicăm unele aspecte), acolo unde a existat preocupare pentru efectuarea acestei lucrări, rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Cum se explică însă decalajele pe care fie că le-am constatat cu prilejul vizitelor pe tarlalele unor întreprinderi agricole de stat și cooperative agricole sau sintetizate în ultima situație operativă. Iată, de pildă, o lucrare efectuată manual: prașila 1 la sfecla de zahăr se realizase pe 76 la sută din suprafață, în timp ce aceeași lucrare nu se efectuase la porumb decît pe 1,3 la sută din suprafață. Fără îndoială, înseși perioadele de semănat diferă, dar nu într-atîta încît să existe o asemenea diferență între cele două procente. Cifrele pe care le-am enunțat și cele pe care le veți întîlni în cuprinsul articolelor din pagina consacrată desfășurării campaniei agricole de primăvară converg spre o unică concluzie receptivi la sinuozitățile climatice, conducerile unităților agricole din județul nostru, organele județene, specialiștii să întreprindă totul pentru ca fiecare zi, fiecare oră bună de lucru să fie la maximum folosite. Pe scurt, nimic nu trebuie precupețit, ca și la sfîrșitul noului an agricol, să ne putem bucura din plin de roadele eforturilor depuse. Nu este o simplă doleanță, ci o necesitate imperioasă căreia trebuie să i se răspundă cu promptitudine de către toți lucrătorii ogoarelor. Pe marginea operativei Printr-un plus de efort, printr-o mai bună organizare, restanțele trebuie grabnic lichidate Lucrări de maximă urgență: B Prășitul și combaterea dăunătorilor; m Repartizarea culturilor pe formațiuni și pe brațe de muncă; " m Terminarea plantatului în legumicultura; B Recoltarea secarei și lucernei masă verde; □ Definitivarea pregătirilor pentru campania de recoltare. După ce și-a zbulit intens mustața-i cănită, micul perspicace a venit cu jalbă la șef, răcnind, la început într-un tempo îndrăcit, încît nu se deslușea fonic decit un gîlgîit de nuanță evident protestatară, întretăiat de mici pauze care serveau la umplerea cu aer a plămînilor pentru reluarea debitului de sunete intraductibile în cuvinte. Evident obosit, poate și din pricina ficatului de care suferea, poate și din cauza nervilor, m,pt a întrerupt tirada sonoră și a întrebat cu glas răgușit și ochi bulbucați, șuierînd cuvintele prin strungăreață dreaptă și ridicîndu-și atic nervos colțul dimpotrivă (ca direcție) al musteței care-l caracteriza. „Aici am ajuns ? Eu, mare specialist în criminalistică, să mă ocup de densitatea porumbului, efectuarea primei prașile și plantatul tutunului ? Ce e asta, maestre?“ „Campanie !“ — a răcnit maestrul și atunci m.p. — după ton, sens, și avînd în vedere și gesticulația abundentă spectaculoasă și deloc prevestitoare de lucruri bune a Marelui Perspicace, s-a retras tiptil, prelingîndu-se pe lîngă canalul ușii și luînd-o direct spre Huși, via Crasna, cînd pe șosea, cu vreo ocazie, cînd pe jos, cînd în fața trenului — care plecase cu două ore înaintea lui.Cum avea nevoie de probe, un tractor aflat pe șosea, în apropiere de Tîrzii, i-a sustras atenția și i-a sugerat teribila idee — în mai multe variante — că un tractor fără tractorist e ca: 1) o nuntă fără lăutari; 2) un schit fără călugări; 3) o cruce fără mormînt și un invers; 4) un invers fără comparație; 5)-o tigaie fără coadă și 6) o coadă fără cîine, ca să nu pomenim decît cîteva din asociațiile sale bizare. După ce a examinat sever, din toate punctele de vedere, respectivul tractor, m.p. a rămas nedumerit că nu-i găsește stăpînul. A făcut inventarul șurub cu șurub, de la claxon și bujii pînă la pompa de ulei, a verificat crestăturile din cauciucurile celor patru roți, s-a uitat atent în cutia de viteze, dar tractorist tot n-a găsit. Și pentru că tot stătea cu carnetul deschis și avea pixul la îndemînă, ca să nu se uite lumea la el — că începuse să se adune ceva omenire, cam așa preț de 1,5—2 comune din cele mijlocii — a notat, cu aerul unui agent de circulație ce nu era, numărul matricol (de circulație) al tractorului 41-VI-1046. Și pentru că un puștan se uita curios peste umărul lui în carnet, a notat și infracțiunea i „Sedus și abandonat”. Și plecat uitîndu-se, ca din în atîmplare, pe ordinul de lucru lăsat alături de actele mașinii spre consultare unde scria „Se va efectua prașila mecanică în tarlaua...” După cîteva ore, sobru și incoruptibil, ca întotdeauna, deși cam molîu din pricina căldurii — că era, domnule, un timp aproape bun de plajă …— m.p. se găsea tocmai la Rîșești, unde fără nici un fel de coincidență s-a întîlnit, tot pe șosea, cu tractoristul Valeria Nechifor de la stațiunea din localitate. Micul perspicace a scos pixul și carnetul, l-a legitimat pe om după buletin, l-a pus să sufle pentru orice eventualitate într-o bășică, al cărei scop este îndeobște cunoscut de cei ce dirijează circulația, și și-a notat repede cu un scris ilizibil la rubrica de campanie . Tractorist cu tractor, subliniind calificativul pe care-l dădea el acestei descoperiri . BUN. „Ba nebun” — spuse deodată tractoristul care, după toate aparențele, n-avea vreo înclinație nici măcar s-o facă pe descreieratul, „Ba nebun să fie acela care pricepe ce poate face un tractorist cu un tractor în perfectă stare, dacă n-ai ordin de lucru”. Acestea fiind zise, după scurte explicații, care au durat circa două ore și ceva. Detectivul nostru s-a lămurit că omul de la volan nu primise ordin de lucru și nici șeful secției — Nicolae Macarie — nu-i spusese ce să facă. Succintul său raport a conținut următoarea frază — rămâi de atunci celebră : „Ordin fără tractorist, tractorist fără ordin”. Ceea ce echivalează cu pitoreasca afirmație de origine populară „Geaba ai un ciomag? la un car de oaie dacă n-apuci bîta de coadă și nu croiești unde trebuie ulcelele“. Foileton Ordin fără tractorist, tractorist fără ordin J " Unii muncesc, alții se odihnesc ornim spre Huși. „Trecem în revistă" tarlale pe care grîul de un verde robust anticipează mirosul îmbietor de pîine nouă. Floareasoarelui, frumos răsărită și dezvoltată, sugerează, la rîndu-i, pădurea de pălării galbene, ce va rodi bogat. După cum spuneam la început, cele cîteva zile prielnice desfășurării lucrărilor agricole au făcut ca cifrele realizărilor din situațiile operative să crească. S-a lucrat mult și bine. Insă nu peste tot. Mai sînt cazuri cînd specialiștii studiază nejustificat de mult comunicatele meteorologice, în timp ce unii mecanizatori întreprind adevărate promenade pe asfaltul șoselei, sau trag pe dreapta și așteaptă. Miercuri, 10 mai. Acele ceasornicului indicau ora 10. Timpul era frumos și se putea lucra mecanizat la întreținerea culturilor prășitoare. Dovadă că în multe locuri se și lucra. Cu toate acestea, la ieșirea din Vaslui, pe terenurile întreprinderii agricole de stat din localitate, am numărat trei tractoare care stăteau la capătul tarlalei, apoi încă unul care se afla la sediul secției de mecanizare, și încă unul care — dorință omenească — vroia să știe cît de neted e asfaltul șoselei (o plimbare nu tocmai matinală, însă cu repercusiuni certe asupra recoltei). încă o dovadă că se putea lucra mecanizat o constituie rezultatele mecanizatorilor ce deservesc cooperativa agricolă de producție Albești. De altfel, însuși inginerul șef al unității, Aurel Hrincu, confirma aceasta. — E foarte adevărat ne spunea dînsul — condițiile atmosferice din primăvara aceasta au fost deosebite de alți ani, plouat și asta n-a permis o bună bucată de vreme intrarea tractoarelor în cîmp. Dar tocmai în asemenea împrejurări trebuie să se contureze mai distinct rolul nostru, al specialiștilor. Mai mult ca oricînd, este necesar să fie urmărită în permanență starea de umiditate a terenului și, acolo unde se poate lucra mecanizat, să intre neîntîrziat tractoarele. Intr-adevăr, luna mai se menține capricioasă, zilele bune de lucru alternînd cu zile ploioase. Dar, așa cum preciza inginerul Aurel Hrincu, controlul terenului pentru a se determina gradul de umiditate trebuie să constituie pentru specialiștii din fiecare unitate una dintre cele mai de seamă preocupări. Din păcate, am întîlnit cazuri cînd toată vina era aruncată pe seama capriciilor naturii. Astfel de „motivări" erau însă infirmate la numai cîteva sute de metri, unde pe tarlale se lucra manual sau cu atelajele. La brigada Săcuia, a cooperativei agricole de producție Munteni de Jos, se efectuau prașilele manuale pe suprafețele mai umede, iar cu atelajele unității se arau terenurile destinate plantării legumelor în cîmp. Și pentru că există condiții care favorizează apariția dăunătorilor în culturile prășitoare, consiliul de conducere — iar detaliul se cuvine a fi subliniat — a luat toate măsurile în vederea combaterii unui eventual atac al acestora. Pentru aceasta, întreaga cantitate de substanțe chimice a fost din vreme asigurată, iar cooperatorii sunt temeinic instruiți în privința stabilirii dozelor și a tehnicii de administrare a acestora. 3 Microportret la capăt de tarla Soarele s-a ascuns dincolo de nori, unde a zăbovit îndelung. La acea oră, l-am întîlnit pe șeful fermei de la cooperativa agricolă de producție Epureni de Huși- O cheamă Dumitru Vulpe. Acolo, în plin cîmp, se sfătuia cu ajutorul de fermă, tehnicianul Gheorghe Blezniac, și cei doi șefi de echipă. Tema discuției: urgentarea plantării legumelor în cîmp. O temă obișnuita, firește ; un limbaj profesional, presărat cu cifre, în carnetului, n-am notat filele prea multe amănunte. Am reținut doar că în total vor fi plantate 30 de hectare, că pînă la acea dată se plantaseră deja 4 hectare și că zilnic vin la muncă 110-120 de cooperatori. Felul simplu de a fi și de a vorbi al fermierului ne-a pus într-o oarecare derută. Ne întrebam : „Ce să scriem despre omul acesta ? Zgîrcenia cu care ne vorbește despre el, COCOOOCX)tX300C«43000000000000CXX300 însemnări OOOUOOOQ OOQOOOOO OOOOOOOO OOOOOCQO despre munca lui nu fură condeiul". Mai tîrziu însă aveam să intrăm în posesia a două elemente, care, de altfel, ne-au și îndemnat să scriem: omul din fața noastră, cu vorbă puțină și cu o înfățișare mai mult decît comună, lucrează ca specialist agricol de aproape 40 de ani. Iar , daca a acceptat să preia funcția de fermier, a făcut-o pentru că așa cum spunea el însuși, nu-i place să stea pe cuptor. „Dintotdeauna am simțit chemarea profesiei de legumicultor, dar abia în zilele noastre, in condițiile unei agriculturi socialiste, încerc cu adevărat satisfacția meseriei alese". Așadar, Dumitru Vulpe „nu poate sta pe cuptor“. Expresia e plastică, dar dacă o tălmăcim aidoma, ea înseamnă nu numai o profesiune de credință, ci și conștiința că în aceste zile, de vîrf de campanie, prezența lui în cîmp este indispensabilă. Și am mai înțeles ceva, că profesia pe care o practică, și acum, la anii cînd ar trebui să se odihnească, încorporează în ea pe lingă o anumită specialitate, personalitatea unui om modest, plin de simțul responsabilității, al datoriei de a nu pregeta să contribuie din toate puterile sale la consolidarea cooperativei. Pagină realizată de BENEDICT JELESCU și SILVIU PETRESCU