Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 1275-1351)

1972-05-14 / nr. 1311

■N VREMEA NOUĂ ! A­GRICULTU­L53“ 9 ZIUA DE MUNCĂ - ZI LUMINA! mk** I­­­n anul acesta — al doilea an al cincina­lului pe care-l străbatem, a doua treaptă pe care o urcăm spre culmile progresului multilateral al societății românești — agri­culturii îi revin sarcini deosebite. Măsurile luate de conducerea partidului și statului pentru mai buna organizare a muncii, pentru perfec­ționarea metodelor de conducere în agricultură, pentru o retribuția echitabilă, stimulativă a tutu­ror lucrătorilor ogoarelor au început să fie trans­puse în practică. „Pămîntul țării — mai bine fo­losit, mai roditor" — constituie o expresie care se materializează în sute de hectare redate cir­cuitului agricol, în eforturile susținute ale coo­peratorilor, mecanizatorilor, specialiștilor și ce­lorlalți lucrători din acest domeniu de activitate, pentru folosirea judicioasă a fondului funciar, pentru introducerea pe scară largă a mecanizării și folosirea celor mai noi cuceriri ale științei. Planurile de producție ale unităților agricole din județul Vaslui cuprind cifre mobilizatoare și există întrunite toate condițiile ca aceste sar­cini să fie îndeplinite și chiar depășite. Însămîn­­țările de primăvară au decurs, în general, bine. Timpul a fost prielnic efectuării acestor lucrări în epoca optimă. Așa s-au și petrecut lucrurile în majoritatea unităților agricole, unde munca a fost bine organizată, semănatul culturilor s-a re­alizat la timp, astfel că au existat condiții pentru o bună germinare, răsărire și dezvoltare a plan­telor — garanție a realizării unor producții mari de grîu și de porumb, de legume, cartofi,floarea­­soarelui, sfeclă de zahăr etc. Un vechi proverb românesc glăsuiește: „Dacă plouă în mai, va fi mălai", la care am putea adăuga, cu cerința în­cheierii grabnice a însămînțărilor, a bunei între­țineri a culturilor. Practic, acum, după încetarea ploilor, care au prins bine, deși nu le-a fost „a­­nunțată" intrarea de către meteorologi, două lu­crări sînt la ordinea zilei: prășitul și combate­rea dăunătorilor. Firește, la fața locului, specia­liștii trebuie să stabilească care anume sunt lu­crările de maximă urgență, în funcție de condi­țiile concrete dintr-un loc sau altul. Recent, la Ministerul Agriculturii, Industriei A­­limentare și Apelor, a avut loc o ședință de a­­naliză, în care s-a apreciat (acest lucru însă nu trebuie generalizat) că ploile căzute în ultimul timp au contribuit la refacerea rezervelor de a­­pă din sol, creînd condiții optime de vegetație a culturilor, asigurîndu-se din acumulările de apă ale pămîntului o umiditate corespunzătoare pînă în jurul datei de 15 iunie. Este însă necesar ca fenomenul de evaporare a apei din sol să fie, pe cît posibil, eliminat, mai precis să se di­minueze efectele sale. De aceea, efectuarea lu­crărilor de întreținere la culturi trebuie să se facă cu maximum de urgență, asigurîndu-se ast­fel toate condițiile dezvoltării viguroase și fruc­tificării plantelor. Prașilele, fie mecanice sau ma­nuale, contribuie, totodată, la distrugerea buru­­ienilor, deosebit de numeroase în urma ploilor, și elimină astfel pierderile de apă și substanțe nutritive din sol, pe care acestea le-ar consuma în cantități apreciabile. De asemenea, trebuie să se urgenteze lucrările la răritul culturilor de floarea-soarelui și sfeclă de zahăr, pentru asigu­rarea densității optime la hectar, la plivitul buru­ienilor din lanurile de cereale de toamnă și să se treacă, acolo unde nu s-a făcut încă acest lu­cru, la erbicidare în culturile de porumb răsărit Ținînd seama de faptul că vegetația culturilor, în raport cu timpul în care ne aflăm și cu sta­diul de execuție al acestor lucrări, este mult a­­vansată, apare stringentă necesitatea mobilizării tuturor lucrătorilor ogoarelor la efectuarea aces­tor lucrări, pentru ca fiecare oră bună de lucru să fie folosită cu randament maxim. Intrucît lucrările prășitoare se execută în a­­cord global, trebuie ca fiecare cooperator să cunoască bine suprafața repartizată și să execu­te lucrări de calitate, cu respectarea întocmai a tuturor indicațiilor specialiștilor. Acolo unde nu s-au repartizat încă culturile pe formațiuni de lucru și pe brațe de muncă în cadrul acordului global, să se treacă neîntîrziat la împărțirea par­celelor pe brigăzi și oameni, conform angaja­mentelor încheiate, specificîndu-se încă o dată producțiile planificate la fiecare cultură, lucrările ce trebuie efectuate, perioadele optime, tarifele de plată la zona de produs, calculate pentru fie­care cultură, pe baza devizelor de lucrări întoc­mite de cadrele tehnice și aprobate de adunarea generală. Timpul nefavorabil din ultima vreme a împie­dicat cel mai mult desfășurarea lucrărilor din legumicultură, unde, în aceste zile, trebuie să se termine plantatul. In acest sens, amintim că se impun măsuri de protejare a răsadurilor împo­triva excesului de apă, aerisirea lor puternică și efectuarea stropirilor preventive, avîndu-se grijă ca plantatul răsadurilor de tomate care s-au alungit să se facă în cuiburi prin culcarea tul­­pinei pe rînd. Concomitent, să se desfășoare ră­rirea definitivă a rădăcinoaselor și, în special, a pepei. Intrucît încălzirea timpului creează condiții favorabile apariției dăunătorilor, în fiecare uni­tate, pe fiecare tarla în parte, să se efectueze periodic, la intervale mai mici, controale pentru depistarea eventualelor atacuri și să se treacă imediat la combaterea dăunătorilor. La ordinea zilei, în agricultură, mai este și pro­blema recoltării furajelor, a secarei și lucernei pentru masă verde, terminarea lucrărilor în viti­cultură, definitivarea plantării tutunului. Conco­mitent, să se pună la punct toate combinele pen­tru a preîntîmpina pierderile cauzate de defec­tarea acestora în campania de recoltare. Podgorenii hușeni nu-și desmint renumele P­e agenda lucrărilor agricole din această perioadă, un loc important îl ocupă și stropirile în vii. Poate mai mult decît la alte culturi, apariția unor boli în plantațiile de vie face ca într-un timp scurt producția să fie considerabil di­minuată. Conștienți de aceasta, viticultorii hușeni, despre a că­ror pricepere și hărnicie am a­­vut nu o dată prilejul să scriem, lucrau de zor la stropit. La întreprinderea agricolă de stat Huși, ca și la cooperativa a­­gricolă de producție Albești, am avut dovada concretă a faptului că specialiștii își înțeleg pe de­plin rolul de îndrumători nemij­lociți și coordonatori ai întregii activități ce se desfășoară în a­­ceastă perioadă pe ogoare. însuși inginerul șef Petrache Vîrnă, de la I.A.S., poate fi gă­sit la cîmp sau în vie, contro­­lînd îndeaproape calitatea lucră­rilor. Șefi de fermă ca: Romeo Anastasiu, Mihai Băhnăreanu și Emil Scarlat au fost unanimi în imperios necesar ca locul specia­listului să fie acolo unde se vo­­a aprecia că în aceste zile este târăște soarta recoltelor și nu în birouri. Dacă viticultorii hușeni au obținut rezultate bune în în­treținerea plantațiilor de vii, nu e mai puțin adevărat că și la ce­lelalte culturi s-au obținut reali­zări demne de laudă. Așa, de pildă, la ferma nr. 11 de la Rî­­sești a început prașila manuală la floarea-soarelui. Zilele acestea, va începe și prașila porumbului. Dar pentru că popasul de la Huși l-am consemnat în rîndurile de față sub titlul generic „pod­gorenii hușeni nu-și dezmint re­numele”, sîntem, firește, obligați la precizarea altor cîteva detalii. Deși există aici o experiență în­delungată, conducerea întreprin­derii nu uită nici un moment că știința agricolă progresează ne­contenit. De aceea, prin diferite forme — de la mici expuneri teo­retice, pînă la aplicații practice — viticultorii sunt ținuți la curent cu tot ce este nou în domeniul lor de activitate. Cu mult înain­te de începerea stropitului, s-a în­treprins un fel de „recapitulare" a cunoștințelor, ele fiind îmbogă­țite cu altele noi. Nu ne îndoim că, poposind în­tr-un viitor raid în podgoria Hu­șilor, vom culege noi cifre și da­te despre activitatea viticultorilor de aici și vom fi bucuroși să le încredințăm tipografilor spre a le „dăltui" în plumb. 12 mai. Așadar, am pășit pra­gul celei de a doua decade a lu­nii. Dacă n-ar fi existat excesul de precipitații, evident că pro­centele care indică stadiul exe­cuției lucrărilor efectuate ar fi fost mai mari. Nu e mai puțin adevărat, însă, că și efortul specialiștilor din unele unități agricole ar fi tre­buit să fie mai susținut, ceea ce ar fi avut ca efect o impulsiona­re a ritmului de desfășurare a lucrărilor. Situația operativă, centralizată la Direcția județeană a agriculturii, industriei alimen­tare și apelor, arată că la capi­tolul „însămînțări de primăvară“, din cele 142 890 de hectare pla­nificate s-au însămînțat 131 885 de hectare, adică 92,2 la sută din suprafață. La această dată, însămînțările trebuiau încheiate. Afirmația se întemeiază, între altele, pe indicațiile date de or­ganele agricole județene de a se trece la însămînțarea manuală, în principal a porumbului, dat fiind că în unele zone ale jude­țului excesul de umiditate n-a permis intrarea mijloacelor me­canizate. Mult sub posibilități ni se par și rezultatele privind însămînța­­rea fasolei în ogor propriu și in­tercalată. Cultura nu-i deloc pretențioasă și pentru semănatul ei nu trebuie condiții speciale. Iată de ce procentul de numai 51 la sută (este vorba de fasolea în ogor propriu) este în totală neconcordanță cu data calenda­ristică. Dacă există o ramură a agri­­culturii care, ca să zicem așa, „nu se sperie de prea multă apă“, apoi aceasta este legumi­cultura. Există unități care acor­dă atenția cuvenită plantărilor în cîmp a legumelor. Dar din constatările pe teren ale repor­terilor noștri — iau situația o­­perativă centralizată la data de 12 mai care parcă vine să sus­țină această constatare — rezultă că eforturile depuse trebuie mult impulsionate. „Circumstanțele a­­tenuante“ invocate de instabilita­tea vremii nu-și mai au valabili­tate în cazul legumelor. Cităm din situația operativă: legume total — plan: 2 411; realizat 1681, din care: tomate, total plan — 589 hectare ; realizat — 334 hectare ; ardei, total plan — 511 hectare ; realizat — 178 hec­tare ; vinete total plan — 43 hec­tare ; realizat 13 hectare. Am reprodus aceste cifre, în speranța că ele vor face obiectul luării unor măsuri imediate, pen­tru ca plantarea legumelor să fie încheiată în cel mai scurt timp. Un capitol asupra căruia am insistat în numerele anterioare ale ziarului nostru și pe care îl considerăm deschis este cel refe­ritor la întreținerea culturilor. După cum vă veți da seama, din raidul întreprins nu de mult de reporterii noștri (raid din care publicăm unele aspecte), a­­colo unde a existat preocupare pentru efectuarea acestei lucrări, rezultatele nu s-au lăsat aștepta­te. Cum se explică însă decalaje­le pe care fie că le-am constatat cu prilejul vizitelor pe tarlalele unor întreprinderi agricole de stat și cooperative agricole sau sintetizate în ultima situație o­­perativă. Iată, de pildă, o lucra­re efectuată manual: prașila 1 la sfecla de zahăr se realizase pe 76 la sută din suprafață, în timp ce aceeași lucrare nu se e­­fectuase la porumb decît pe 1,3 la sută din suprafață. Fără în­doială, înseși perioadele de se­mănat diferă, dar nu într-atîta încît să existe o asemenea dife­rență între cele două procente. Cifrele pe care le-am enunțat și cele pe care le veți întîlni în cuprinsul articolelor din pagina consacrată desfășurării campani­ei agricole de primăvară con­verg spre o unică concluzie­­ re­ceptivi la sinuozitățile climati­ce, conducerile unităților agricole din județul nostru, organele ju­dețene, specialiștii să întreprindă totul pentru ca fiecare zi, fiecare oră bună de lucru să fie la ma­ximum folosite. Pe scurt, nimic nu trebuie pre­cupețit, ca și la sfîrșitul noului an agricol, să ne putem bucura din plin de roadele eforturilor depuse. Nu este o simplă dolean­ță, ci o necesitate imperioasă că­reia trebuie să i se răspundă cu promptitudine de către toți lu­crătorii ogoarelor. Pe marginea operativei Printr-un plus de efort, printr-o mai bună organizare, restanțele trebuie grabnic lichidate Lucrări de maximă urgență: B Prășitul și combaterea dăunătorilor; m Repartizarea culturilor pe formațiuni și pe brațe de muncă; " m Terminarea plantatului în legumicultura; B Recoltarea secarei și lucernei masă verde; □ Definitivarea pregătirilor pentru campania de recoltare. D­upă ce și-a zbu­lit in­tens mustața-i cănită, micul perspicace a venit cu jalbă la șef, răcnind, la început într-un tempo îndrăcit, încît nu se deslușea fonic decit un gîlgîit de nu­anță evident protestatară, în­tretăiat de mici pauze care serveau la umplerea cu aer a plămînilor pentru reluarea debitului de sunete intraducti­bile în cuvinte. Evident obo­sit, poate și din pricina fica­tului de care suferea, poate și din cauza nervilor, m,p­t a întrerupt tirada sonoră și a întrebat cu glas răgușit și ochi bulbucați, șuierînd cu­vintele prin strungăreață dreaptă și ridicîndu-și a­tic nervos colțul dimpotrivă (ca direcție) al musteței care-l ca­racteriza. „Aici am ajuns ? Eu, mare specialist în criminalis­tică, să mă ocup de densita­tea porumbului, efectuarea primei prașile și plantatul tu­tunului ? Ce e asta, maestre?“ „Campanie !“ — a răcnit ma­estrul și atunci m.p. — după ton, sens, și avînd în vedere și gesticulația abundentă spectaculoasă și deloc preves­titoare de lucruri bune a Ma­relui Perspicace, s-a retras tiptil, prelingîndu-se pe lîngă canalul ușii și luînd-o direct spre Huși, via Crasna, cînd pe șosea, cu vreo ocazie, cînd pe jos, cînd în fața trenului — care plecase cu două ore înaintea lui.Cum avea nevoie de probe, un tractor aflat pe șosea, în apropiere de Tîrzii, i-a sus­tras atenția și i-a sugerat te­ribila idee — în mai multe variante — că un tractor fără tractorist e ca: 1) o nuntă fără lăutari; 2) un schit fără călugări; 3) o cruce fără mor­­mînt și un invers; 4) un invers fără comparație; 5)­­-o tigaie fără coadă și 6) o coadă fără cîine, ca să nu po­menim decît cîteva din aso­ciațiile sale bizare. După ce a examinat sever, din toate punctele de vedere, respectivul tractor, m.p. a ră­mas nedumerit că nu-i găsește stăpînul. A făcut inventarul șurub cu­ șurub, de la claxon și bujii pînă la pompa de u­­lei, a verificat crestăturile din cauciucurile celor patru roți, s-a uitat atent în cutia de viteze, dar tractorist tot n-a găsit. Și pentru că tot stătea cu carnetul deschis și avea pixul la îndemînă, ca să nu se uite lumea la el — că începuse să se adune ceva o­­menire, cam așa preț de 1,5—2 comune din cele mijlocii — a notat, cu aerul unui agent de circulație ce nu era, numă­rul matricol (de circulație) al tractorului 41-VI-1046. Și pen­tru că un puștan se uita cu­rios peste umărul lui în car­net, a notat­ și infracțiunea i „Sedus și abandonat”. Și plecat uitîndu-se, ca din în­ a­tîmplare, pe ordinul de lucru lăsat alături de actele mașinii spre consultare unde scria „Se va efectua prașila meca­nică în tarlaua...” După cîteva ore, sobru și in­coruptibil, ca întotdeauna, deși cam molîu din pricina căldu­rii — că era, domnule, un timp aproape bun de plajă …— m.p. se găsea tocmai la Rî­­șești, unde fără nici un fel de coincidență s-a întîlnit, tot pe șosea, cu tractoristul Valeria Nechifor de la stațiunea din localitate. Micul perspicace a scos pixul și carnetul, l-a le­gitimat pe om după buletin, l-a pu­s să sufle pentru orice eventualitate într-o bășică, al cărei scop este îndeobște cu­noscut de cei ce dirijează cir­culația, și și-a notat repede cu un scris ilizibil la rubrica de campanie . Tractorist cu tractor, subliniind calificativul pe care-l dădea el acestei des­coperiri . BUN. „Ba nebun” — spuse deodată tractoristul care, după toate aparențele, n-avea vreo înclinație nici măcar s-o facă pe descreiera­tul, „Ba nebun să fie acela care pricepe ce poate face un tractorist cu un tractor în per­fectă stare, dacă n-ai ordin de lucru”. Acestea fiind zise, după scurte explicații, care au durat circa două ore și ceva. Detectivul nostru s-a lămurit că omul de la volan nu pri­mise ordin de lucru și nici șe­ful secției — Nicolae Macarie — nu-i spusese ce să facă. Succintul său raport a conținut următoarea fra­ză — rămâi de atunci celebră : „Ordin fără tracto­rist, tractorist fără ordin”. Ceea ce echivalează cu pito­reasca afirmație de origine populară „Geaba ai un cio­mag­?­ la un car de oaie dacă n-apuci bîta de coadă și nu croiești unde trebuie ulcelele“. Foileton Ordin fără tractorist, tractorist fără ordin J " Unii muncesc, alții se odihnesc ornim spre Huși. „Trecem în revistă" tarlale pe care grîul de un verde robust anticipează mirosul îmbie­tor de pîine nouă. Floarea­­soarelui, frumos răsărită și dez­voltată, sugerează, la rîndu-i, pă­durea de pălării galbene, ce va rodi bogat. După cum spuneam la început, cele cîteva zile prielnice desfă­șurării lucrărilor agricole au fă­cut ca cifrele realizărilor din si­tuațiile operative să crească. S-a lucrat mult și bine. Insă nu pes­te tot. Mai sînt cazuri cînd spe­cialiștii studiază nejustificat de mult comunicatele meteorologice, în timp ce unii mecanizatori în­treprind adevărate promenade pe asfaltul șoselei, sau trag pe dreapta și așteaptă. Miercuri, 10 mai. Acele ceasor­nicului indicau ora 10. Timpul era frumos și se putea lucra me­­canizat la întreținerea culturilor prășitoare. Dovadă că în multe locuri se și lucra. Cu toate a­­cestea, la ieșirea din Vaslui, pe terenurile întreprinderii agricole de stat din localitate, am numă­rat trei tractoare care stăteau la capătul tarlalei, apoi încă unul care se afla la sediul secției de mecanizare, și încă unul care — dorință omenească — vroia să știe cît de neted e asfaltul șo­selei (o plimbare nu tocmai ma­tinală, însă cu repercusiuni certe asupra recoltei). încă o dovadă că se putea lucra mecanizat o constituie rezultatele mecanizato­rilor ce deservesc cooperativa a­­gricolă de producție Albești. De altfel, însuși inginerul șef al u­­nității, Aurel Hrincu, confirma a­­ceasta. — E foarte adevărat ne spunea dînsul — condițiile atmos­ferice din primăvara aceasta au fost deosebite de alți ani, plouat și asta n-a permis o bu­­­nă bucată de vreme intrarea tractoarelor în cîmp. Dar tocmai în asemenea împrejurări trebuie să se contureze mai distinct ro­lul nostru, al specialiștilor. Mai mult ca oricînd, este necesar să fie urmărită în permanență sta­rea de umiditate a terenului și, acolo unde se poate lucra meca­nizat, să intre neîntîrziat tractoa­rele. Intr-adevăr, luna mai se men­ține capricioasă, zilele bune de lucru alternînd cu zile ploioase. Dar, așa cum preciza inginerul Aurel Hrincu, controlul terenului pentru a se determina gradul de umiditate trebuie să constituie pentru specialiștii din fiecare uni­tate una dintre cele mai de seamă preocupări. Din păcate, am întîlnit cazuri cînd toată vina era aruncată pe seama capriciilor na­turii. Astfel de „motivări" erau însă infirmate la numai cîteva su­te de metri, unde pe tarlale se lucra manual sau cu atelajele. La brigada Săcuia, a cooperativei a­­gricole de producție Munteni de Jos, se efectuau prașilele manu­ale pe suprafețele mai umede, iar cu atelajele unității se arau tere­nurile destinate plantării legume­lor în cîmp. Și pentru că există condiții care favorizează apariția dăunătorilor în culturile prășitoa­re, consiliul de conducere — iar detaliul se cuvine a fi subliniat — a luat toate măsurile în vede­rea combaterii unui eventual atac al acestora. Pentru aceasta, întrea­­ga cantitate de substanțe chimice a fost din vreme asigurată, iar cooperatorii sunt temeinic instruiți în privința stabilirii dozelor și a tehnicii de administrare a aces­tora. 3 Microportret la capăt de tarla S­oarele s-a ascuns dinco­lo de nori, unde a ză­bovit îndelung. La a­­cea oră, l-am întîlnit pe șeful fermei de la coo­perativa agricolă de producție Epureni de Huși- O cheamă Dumitru Vulpe. Acolo, în plin cîmp, se sfătuia cu ajutorul de fermă, tehnicianul Gheor­­ghe Blezniac, și cei doi șefi de echipă. Tema discuției: ur­gentarea plantării legumelor în cîmp. O temă obișnuita, fi­rește ; un limbaj profesional, presărat cu cifre, în carnetului, n-am notat filele prea multe amănunte. Am reținut doar că în total vor fi plan­tate 30 de hectare, că pînă la acea dată se plantaseră deja 4 hectare și că zilnic vin la muncă 110-120 de cooperatori. Felul simplu de a fi și de a vorbi al fermierului ne-a pus într-o oarecare derută. Ne în­trebam : „Ce să scriem despre omul acesta ? Zgîrcenia cu care ne vorbește despre el, COCOOOCX)tX300C«43000000000000CXX300 însemnări OOOUOOOQ OOQOOOOO OOOOOOOO OOOOOCQO despre munca lui nu fură con­deiul". Mai tîrziu însă aveam să intrăm în posesia a două elemente, care, de altfel, ne-au și îndemnat să scriem: omul din fața noastră, cu vor­bă puțină și cu o înfățișare mai mult decît comună, lu­crează ca specialist agricol de aproape 40 de ani. Iar , daca a acceptat să preia funcția de fermier, a făcut-o pentru că așa cum spunea el însuși, nu-i place să stea pe cuptor. „Din­­totdeauna am simțit chema­rea profesiei de legumicultor, dar abia în zilele noastre, in condițiile unei agriculturi so­cialiste, încerc cu adevărat satisfacția meseriei alese". Așadar, Dumitru Vulpe „nu poate sta pe cuptor“. Expresia e plastică, dar dacă o tălmă­cim aidoma, ea înseamnă nu numai o profesiune de credin­ță, ci și conștiința că în a­­ceste zile, de vîrf de campa­nie, prezența lui în cîmp este indispensabilă. Și am mai înțeles ceva, că profesia pe care o practică, și acum, la anii cînd ar trebui să se odihnească, încorporează în ea pe lingă o anumită spe­cialitate, personalitatea unui om modest, plin de simțul responsabilității, al datoriei de a nu pregeta să contribuie din toate puterile sale la con­solidarea cooperativei. Pagină realizată de BENEDICT JELESCU și SILVIU PETRESCU

Next