Vremea, ianuarie-iunie 1942 (Anul 15, nr. 633-654)
1942-05-10 / nr. 647
REMEA Duminică 10 Mai 1942 3 Ziua Dinastiei, a independenței, a regatului, — adică a trei din elementele de temelie ale statului român. 10 Mai 1866, 10 Mai 1878 , 10 Mai, 10 Mai-Să ne Întoarcem diect către acest trecut și cu emoția retrăirii acestor mari momente din viața națiunii noastre să răsfoim documentele p prin care s’au afirmat sau în care au fost consemnate. Vorbește Alexandru Ion Cuza Deși pe tronul de domn al celor două principate. Alexandru Ion Cuza, Într’o pildă de depășire aropriei lui persoane, se exprima 15 Decembrie 1865 astfel : „Eu voesc ai fie bine știut ei, niciodată persoana mea nu va fi o împiedecare la orice eveniment, care ar permite de a consolida edificiul politic la a cărui așezare am fost fericit a contribui. In Alexandru loan 1, Domn al Românilor, Românii vor găsi totdeauna pe colonelul Cuza, care a proclamat, în adunarea ad-hoc și in Camera electivi din Moldova marile principii ale regenerațiunii României și care, fiind Domn al Moldovei, declara oficialmente înaltelor puteri garante, când primea și coroana Valahiei, că el primește această îndoită alegere ca expresiune neindoelnică și statornicia voinței naționale pentru unire, însă numai ca un depozit sacru". Și în noaptea de 10 spre 11 Februarie, ofițerii Vasiliu-Pilat, Costiescu și Lipoianu pătrund în palatul domnesc din Caleța Victoriei și silesc pe Cuza Vodă să semneze următorul „Act de abdicare” : „Noi Alexandru Ioan 1, conform dorinței Națiunei întregi și angajamentului luat la suirea mea pe Tron, depun astăzi 11 Februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei loco# wenți domnești și a Ministerului ales de popor. if.Podinuri in a kt» A doua zi, după abdicare, fostul domn trimitea următoarea scrisoare lui Nicolae Golescu, membru in locotenența domnească : „Domnule General, „Astăzi fiind cârmuirea constituită socot că nu mai urmează nevoia de a se lungi poprirea mea. D-ta știi, că principiul proclamat de Corpurile Statului, a fost și este țelul meu, căci nu chia un principe străin, după a mea părere, poate inchezășui viitorul României. Socot de prisos a mai adăogit că, precum ca prinț domnitor al României am lucrat pururea pentru a realiza această dorință, asemenea și ca prinț român, nu voiu conteni un minut, se face tot ce ve atârna de la mine pentru aceasta Voesc domnule General, după împrejurările urmate a mă porni din țară căi mai in grabă. Să trăiască România, A. I. CUZAM Membrii guvernului l-au ascutat rugămintea, dându-i cu sine însoțitor pe colonelul Cornescu cpt Costiescu și pe Anton Ario, civil. Filip I, Domn ce Românii După plecarea lui Cuza, Co purile Legiuitoare aleg pe noul domn i „Anul 1866, luna Februarie U zile, senatul și adunarea electivă a României, întrunite au ales și au aclamat un unanimitate de Domn stsspiinitor al Principatelor Unite Române, conform dorințelor exprimate de adunările ad-hoc din anul 1857, pe alteța sa regali FUip-Eugeniu-Ferdinand - Maria - Clement- Baldomir-Leopold-Georges, comite de Flandra și duce de Saxonia, sub numele de Filip I . ■ Intr’un articol din ziarul „Reforma (13-11-1866) N. Blaremberg spune : . . „Ideia cea mai măreață, ideia care singură putea să ne mântue și să asigure existența noastră ca națiune, s’a realizat. România proclamat un domn străin și puatem astăzi însoțiți de sunetul clopotelor și de fanfare militare striga : Trăiască Filip ! Regele României". Dar alegerea lui Filip de Flandra nemulțumea nu numai pe Turci dar și pe Napoleon III. La 18 Martie guvernul belgian comunică lui Vasile Boerescu, Ludovic Steeve și Scarlat Fălcoianu, delegății guvernului provizoriu, el Filip de Flandra nu poate primi coroana ce i se oferise din partea României. După acest refuz, guvernul hotărâse la un moment dat, •fac aleagă iarăși un domn pământean. Dașpianii din afară tocmai aceasta așteptau iar factorii conducători erau In mare Încurcătură. Un conflict isbucnise între colonelul Haralambie și Ion Ghica, președintele consiliului. O telegramă căreia îi lipsește esențialul In această stare a lucrurilor, sosește la 14 Martie, telegrama lui Iancu Bălăceanu, agentul României la Paris: „Le ministre des affaires etrangtres desire savoir quel sereit le candidat agrée par la Roumanie, fe suia Indirectement, mais positlvement informi qu'ici on désire... (numele era transcris indescifrabil). M'autorisez vous a nommer ici ce candidat »grée par l'Empereur et qui nous assurerait le concurs de la France". Așadar numele candidatului lipsea : noui încurcături, noui enervări, noui emoții. Până ce o nouă telegramă a lui Bălăceanu transmite numele întreg : Carol de Hohenzollern . Nu sunt lipsite de interes împrejurările prin care aflaseră Brătianu și Bălăceanu de prințul Carol. Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, era rudă cu Napoleon III, împăratul Franței, care-l cunoștea și aprecia. Scurtă vreme trăise chiar la curtea Franței și la un moment dat se vorbise de o căsătorie între el și principesa Anni Murat, o altă protejată a lui Napoleon III. Din această cauză, când s-a aflat de alegerea lui Carol, Napoleon era de astă dată cam nemulțumit. Cert este că prințul * Carol era sprijinit la curtea Fran . ''Doamna Hortensia Cornu, prietena din copilărie a împăratului, ^ sprijinea activ candidatura lui ] Carol. Al doilea sprijin era deja ^ baroneasa de Franque, prietena familiei de Hohenzollern. . Al treilea ajutor a fost deja doamna Mathilda Drouyn de Lhuys, soția ministrului de externe al Franței și președintele conferinței Marilor Puteri, unde se desbătea soarta României. „Acestor trei femei - spune fostul Președinte al Academiei Române, Dimitrie Sturza. — le datorește România o recunoștință eternă, căci lustrele, cu d-na Hortensia Cornu în capul lor, au muncit ca și cum ar fi fost românce. Numele lor treiie să fie cunoscut tuturora, care poartă interes pentru Regatul român . Ion Brătianu jucase un rol în alegerea noului domn, mare îl cunoscuse pe prințul Dusseldorf, unde e invitat la masă. El făcuse cea mai bună impresie asupra prințului și a familiei princiare, atât din cauza exteriorului său simpatic cât și a însușirilor de om de stat de care dăduse dovezi în această conferință. In ziua de 30 Martie 11 publică o proclamație către popor, recomandând alegerea prin plebisc it a principelui, Carol de Hohenzollern, ca „ Domnitor al Românilor“ cu drept de moștenire, care va domni sub numele de Carol I. < Intre 2-8 Aprilie a fost plebisc itul. [ Rezultatul: 685.969 voturi penru, 224 voturi contra i așaportul lui Karl Hettlirgen . Alesul României trebuia să-și ărăsească familia și țara. Bis lark l-a sfătuit și l-a încurajat, înmp ce împăratul Wilhelm I ?o 1ring Bonn, Wamz, Wormstadt, -reiburg, Zurich, München, Vienna, Budapesta, Baziaș, T. Severin, până la T. Severin, a călătorit cu un pașaport elvețian pe numele de Karl Hettingen (călătorul) „călătorind la Odesa în afaceri . Hettingen era numele său din Elveția, unde avea și cetățenia de moare. " . In pașaport avea următoarele cmnalmente : „ochi albaștri, păr negru, nas vulturesc ager, mustății barbă mijindă pe statura înaltă”. La cererea obraji, Prințului se adăugase ca semn particu, o pereche de ochelari, ca să pară cât mai de nerecunoscut. Vârsta era de 27 ani. După o călătorie destul de anevoioasă prin Austria și Ungaria, a ajuns în ziua de 6 Mai la Baziaș. Aci din lipsă de vapor, a stat pe un timp friguros încă doua zile într’un restaurant murdar, unde nu se auzia vorbindu-se decât de el. In ziua de 8 Mai Prințul a sosit la T. Severin, unde a fost întâmpinat de Ion Brătianu, care venise dela Paris tot prin Ungaria. „Punând piciorul pe pământul României...” Din T. Severin Primu l_ Locotenenței Domnești următoarea telegramă : „Punând piciorul pe pământul României, noua mea patrie, mă glăbesc a exprima membrilor Lootenenței Domnești sentimentele mele mai sincere. Fericit că mă aflu n mijlocul națiunii care ma o noar cu încrederea sa, adresez, înante de toate, rugăciunile mele cerului, pentru ca să mă ajute a fm <dini cu demnitate, marea și frumnoasa misiune ce Providența mi-a impus-o". Locotenența Domnească răspunde: " „Salutăm buna venire a Măriei 1 ° ua%e.iPlete £ ul.Jxyrmi.”"V.J.'se I risul unui întreg popor. Să trăiască Carol I. alesul Na- i iunit”. _ . N. Golescu, Lascăr Catargiu, N. Haralambie. Ion Brătianu îi rugă să se urce în una din trăsurile care stăteau gata. In momentul acela prințul auzi pe cineva exclamând în urma lui: „Pe Dumnezeul meu dacă ăsta n’a fost prințul de Hohenzollern”. Era căpitanul vaporului care „din fericire îl recunoscuse cu un minut prea târziu” (Memoriile Regelui Carol I). Pe tot drumul, Prințul fu primit cu urale și flori de orășeni și țărănime în pitoreștil? costume naționale. La Pitești se aruncară cu flori, dar și porumbei albi numai care fâlfâiră din aripi pe deasupra capului său. Aci a cunoscut pe generalul Golescu, membru în locotenența domnească, pe Ion Ghicaa —în istm și s'a întâlnit cu doctorul Davilla pe care-l cunoscuse la Düsseldorf. Dela Pitești i s’a pus la dispoziție o trăsură princiară trasă decai Mari frumoși. Noaptea de a făcut-o la Golești, unde a fost oaspetele Goleștilor. La Golești, a semnat primele acte între care și actul de grațiere al mitropolitului Calinic Miclescu a Moldovei. Acesta fusese condamnat din cauza aderării sale la o mișcare separatistă din 3 Aprilie 1866 din Iași. Către locuitorii Leviturei în ziarul „Românul” din 9-10 Mai 1866, găsim următoarea chemare : , ROMANIL Carol I a pus piciorul pe pământul României. Mâine Marți după amiază va face intrarea sa în Capitală, pe bariera căii Mogoșoaiei. Acolo la sosirea sa ne găsim mâine toți, femei și bărbații învestmântați cu veșminte de sărbătoare și cu buchete de flori ca să urăm împreună buna venire a augustului nostru ales. Ramuri verzi de veselie, să coroneze porțile caselor noastre. Ștaluri, tapeturi, scoarțe, suspense toate ferestrele, să împodobească fațațadele locuințelor noastre. Glasul clopotelor, al tunurilor și al muzicilor capitalei să umple aerul, să înalțe până la cer imnul inimilor noastre, să-i spue până dincolo de fruntarii că destinatele României s’au împlinit, că voința român este deja un fapt poporului săvârșit. Mâine seară, concetățeni face de bucurie să ilumineze toate casele, ungherele cele mai dosnice ale orașului nostru, căci mâine este sărbătoarea cea mai mare a României, mâine intrăm și noi în viața popoarelor stăpâne pe a lor soartă. i Trăiască România una și nedespărțită I . Trăiască Carol I. Primarul Capitalei, , D. BRATIANU 9 Mai 1866” . In dimineața zilei de 10 Mai la orele 6 dimineața prințul pleacă spre București într'o trăsură trasă , de 12 cai. Trece pe la Titu, Ghergani și Ciocănești, unde e întâmpinat cu flori de familia Ion , Ghica. La Ciocănești își schimbă , hainele prăfuite de drum în frac ( (j_X ——1--** — , , sare, îi prezintă pe o perina mătasă roșie, cheile orașului, de . , Cel dintâi program oficial al zilei de 10 Mai Iată programul celei dintâi sărbători a zilei de 10 Mai, acea din 1866 .PROGRAMA Ceremonia pentru intrarea Măriei sale Carol I Domnul Românilor în Capitala României, astăzi 10 Mai 1866. 1) Măria Sa Carol I, va fi primit la rondul de la șosea de către Locotenenții Domnească, Miniștri și Primarele Capitalei. Acolo vor fi orânduite și toate corporațiile cu steagurile lor. Oștirea va fi rânduită toată pe șosea până la barieră. 2) La sosirea Măriei Sale la rândul șoselei vor începe salvele de tunuri care vor fi de 101. Clopotele tuturor bisericilor se vor trage în tot timpul ce va pune de la barieră până la dealul Mitropoliei, precum și la intoarcere până la palat. 3) Măria Sa va intra în trăsură deschisă și va merge d’a dreptul la Mitropolie. 4) In curtea Mitropoliei va fi un batalion de gardă orășenească în uniformă și un batalion de oștire. 5) Intrând în biserică, Măria Al va fi primit de Eminența Sa Mitra politul și de Miniștri, unde se va face un Te-Deum la care va asista membrii Curții de Casație, ai consiliului de Stat, ai Curții de Corupturi, curțile și tribunalele. De aci va intna în cameră la ușa căreia va fi primit de întregul birou al adunării. Suindu-se pe tron, va depune jurământul în prezența Reprezentanților Națiunii. După aceasta se va întoarce la palat și eșind în balcon, va primi defilarea oștirii. Ministru de interne, D. GHICA,(Românul” 10 Mai 1866) „Credeți în mine precum cred și eu în voi” In Adunarea Deputaților, colonelul Haralambie, membru în Locotenența Domnească, citește următorul jurământ: ,,Jur de a fi credincios legilor țării, de a păzi religiunea României precum și integritatea teritoriului ai și de a domni ca Domn constituțional". Cu mâna pe evanghelie și pe cruce, prințul rostește cu glas tare „jur" După ce subscrie jurământul adeverit de Mitropolitul Nifon, primul ministru depune acest act în mâinile lui Manolache Costache Iepureanu. Președintele Adunării. După scurta cuvântare a lui M. Costache, Domnitorul răspunde: ,,Ales de către națiune, cu spontaneitate, Domn al Românilor, Miau a părăsit, fără a sta la îndoială și țara și familia spre a răspunde la chemarea acestui popor, care mi-a încruiiițat destinele sale. Punând piciorur pe acest pământ sacru, am și devenit Român. Primirea pelbiscitului îmi impune, o știu, mari datorii; speră îmi va fi dat a le împlini. Eu vă aduc o inimă reală, cugetări drepte, voință tare de a face binele, un devotament fără margini către noua nea Patrie și acel neînvins respect către lege pe care l-am cules exemplul alor mei. Cetățean astăzi.sunt t t,%' v’&'* ’ ----nent, totul este comun între noi* •vedeți în mine, precum eu cred t* voi. Singur numai Dumnezeu poate fi ceea ce viitorul păstrează triei noastre/ Din parte-ne să pat mulțumim întru a ne face datoria. Să ne întărim în concordie! Să nu unim puterile noastre, spre a fi la înălțimea evenimentelor ! Providența care a condus pe Alesul vostru până aci și care a înlăturat toate piedecile din calea Mea, nu va lăsa neîndeplinită opera sa. Trăiască România”. . (Românul 11-12 Mai 1860» La 11 Mai Carol I dă următoarea proclamație: Români, In destinele omenești, nu este o datorie mai nobilă, decât aceea de a ți chemat a menține drepturile unii națiuni și a consolida libertățile ei O misiune așa de însemnată n e decis să părăsesc fără preget o pozițiune independentă, familia și țara de care am fost legat prin legămintele și suvenirile cele mai sacre, pentru a urma apelul vostru. Primirea plebiscitului care a pus pe capul Meu coroana lui Ștefan cl Mare și a lui Mihai Viteazul, îmi impune o mare răspundere parcă-mi va fi dat, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu un întreg devotesment, • „sigura nonei mele patrii, o existență fericită și demnă de trecutul elilm. ». .. «.>ITM *» ““ ti Săi» to. ,o vă întemeiați pe mine in orice timp, precum eu mă intemeez pe voi (Românul 11-12 Mai 186 ) 1877 1881 . , Prin evenimentele ce - au săv fșit in timpul celor 48 ani de domnie plină de fapte mari șreaptă a regelui Carol I. 10 Mai a devenit sărbătoarea reînvierii românești, căpătând o valoare tot mai mare, pe drumul marlor în pliniri naționale. A umat deci dependența la 10 Mai , troi clamarea regatului la 10 Mai 1881, unirea cea mare... . Anii s’au scurs mai buni sau mai vitregi cu noi. Zece Mai 1942 ne găsește în pic avânt spre împlinirea idealului de totdeauna. Căci cum spunea poetul Iancu Văcărescu: .. Ah, de-am putea-ne dobândi Și câte-avem pierdute, Atunci ce duhuri n ar gândi Ce guri ar mai fi mute . Vasile Cărabiș Mai 1866 Intrarea Domnitorului Carol in noua lui Capitali