Vremea, ianuarie-iunie 1942 (Anul 15, nr. 633-654)

1942-05-10 / nr. 647

REMEA Duminică 10 Mai 1942 3 Ziua Dinastiei, a independen­ței, a regatului, — adică a trei din elementele de temelie ale statului român. 10 Mai 1866, 10 Mai 1878 , 10 Mai, 10 Mai-Să ne Întoarcem diect către acest trecut și cu emoția retrăirii acestor mari momente din viața națiunii noastre să răsfoim documentele p prin care s’au afirmat sau în ca­re au fost consemnate. Vorbește Alexandru Ion Cuza Deși pe tronul de domn al ce­­lor două principate. Alexandru Ion­­ Cuza, Într’o pildă de depășire a­ropriei lui persoane, se exprima 1­5 Decembrie 1865 astfel : „Eu voesc ai fie bine știut ei, niciodată persoana mea nu va fi o împiedecare la orice eveniment, care ar permite de a consolida e­­dificiul politic la a cărui așezare am fost fericit a contribui. In Alexandru loan 1, Domn al Ro­mânilor, Românii vor găsi totdea­una pe colonelul Cuza, care a proclamat, în adunarea ad-hoc și in Camera electivi din Moldova marile principii ale regenerațiunii României și care, fiind Domn al Moldovei, declara oficialmente înaltelor puteri garante, când pri­mea și coroana Valahiei, că el pri­mește această îndoită alegere ca ex­­presiune neindoelnică și statornici­a voinței naționale pentru unire, însă numai ca un depozit sacru". Și în noaptea de 10 spre 11 Fe­bruarie, ofițerii Vasiliu-Pilat, Cos­­tiescu și Lipoianu pătrund în pa­latul domnesc din Caleța Vic­toriei și silesc pe Cuza Vodă să semneze următorul „Act de abdi­care” : „Noi Alexandru Ioan 1, conform dorinței Națiunei întregi și angaja­mentului luat la suirea mea pe Tron, depun astăzi 11 Februarie 1866, câr­ma guvernului în mâna unei loco­#­ wenți domnești și a Ministerului ales de popor. if.Podinuri in a kt» A doua zi, după abdicare, fos­tul domn trimitea următoarea scrisoare lui Nicolae Golescu, membru in locotenența dom­nească : „Domnule General, „Astăzi fiind cârmuirea constituită socot că nu mai urmează nevoia de a se lungi poprirea mea. D-ta știi, că principiul proclamat de Corpurile Statului, a fost și este țelul meu, căci nu chia un principe străin, după a mea părere, poate inchezășui viito­rul României. Socot de prisos a mai adăogit că, precum ca prinț domnitor al României am lucrat pururea pen­tru a realiza această dorință, aseme­nea și ca prinț român, nu voiu con­teni un minut, se­­ face tot ce ve atârna de la mine pentru aceasta Voesc domnule General, după îm­prejurările urmate a mă porni din țară căi mai in grabă. Să trăiască România, A. I. CUZAM Membrii guvernului l-au ascu­tat rugămintea, dându-i cu sine­­ însoțitor pe colonelul Cornescu cpt Costiescu și pe Anton Ario, civil. Filip I, Domn ce Românii După plecarea lui Cuza, Co purile Legiuitoare aleg pe noul domn i „Anul 1866, luna Februarie U zile, senatul și adunarea electivă a României, întrunite au ales și au aclamat un unanimitate de Domn stsspiinitor al Principatelor­ Unite­ Române, conform dorințelor expri­mate de adunările ad-hoc din anul 1857, pe alteța sa regali FUip-Eu­­­­geniu-Ferdinand - Maria - Clement- Baldomir-Leopold-Georges­, comite de Flandra și duce de Saxonia, sub numele de Filip I . ■ Intr’un articol din ziarul „Re­­forma (13-11-1866) N. Blarem­berg spune : . . „Ideia cea mai măreață, ideia care singură putea să ne mântue și să asigure existența noastră ca națiune, s’a realizat. România proclamat un domn străin și pu­a­tem astăzi însoțiți de sunetul clo­potelor și de fanfare militare striga : Trăiască Filip ! Regele Ro­­­mâniei". Dar alegerea lui Filip de Flan­dra nemulțumea nu numai pe Turci dar și pe Napoleon III. La 18 Martie guvernul belgian comu­nică lui Vasile Boerescu, Ludovic Steeve și Scarlat Fălcoianu, dele­gății guvernului provizoriu, el Filip de Flandra nu poate primi coroana ce i se oferise din partea României. După acest refuz, gu­vernul hotărâse la un moment dat, •f­ac aleagă iarăși un domn pă­mântean. Dașpianii din afară tocmai a­­ceasta așteptau iar factorii con­ducători erau In mare Încurcă­tură. Un conflict isbucnise între colonelul Haralambie și Ion Ghica, președintele consiliului. O telegramă căreia îi lipseș­te esențialul In această stare a lucrurilor, so­sește la 14 Martie, telegrama lui Iancu Bălăceanu, agentul Româ­niei la Paris: „Le ministre des affaires etran­­gtres desire savoir quel sereit le candidat agrée par la Roumanie, fe suia Indirectement, mais positl­­vement informi qu'ici on désire... (numele era transcris indescifra­bil). M'autorisez vous a nommer ici ce candidat »grée par l'Empe­­reur et qui nous assurerait le con­curs de la France". Așadar numele candidatului lip­sea : noui încurcături, noui ener­vări, noui emoții. Până ce o nouă telegramă a lui Bălăceanu transmite numele în­­­­treg :­ Carol de Hohenzollern . Nu sunt lipsite de interes împre­­­­jurările prin care aflaseră Bră­tianu și Bălăceanu de prințul Ca­­­­rol. Carol de Hohenzollern-Sig­­maringen, era rudă cu Napoleon III, împăratul Franței, care-l cu­­noștea și aprecia. Scurtă vreme trăise chiar la curtea Franței și la­­ un moment dat se vorbise de o că­sătorie între el și principesa Anni­­ Murat, o altă protejată a lui Na­poleon III. Din această cauză, când s-a aflat de alegerea lui Ca­rol, Napoleon era de astă dată cam­­ nemulțumit. Cert este că prințul * Carol era sprijinit la curtea Fran­ . ''Doamna Hortensia Cornu, prie­­t­­ena din copilărie a împăratului, ^ sprijinea activ candidatura lui ] Carol. Al doilea sprijin era deja ^ baroneasa de Franque, prietena­­ familiei de Hohenzollern. . Al treilea ajutor a fost deja doamna Mathilda Drouyn de Lhuys, soția ministrului de ex­­terne al Franței și președintele conferinței Marilor Puteri, unde se desbătea soarta României. „Acestor trei femei - spune fo­stul Președinte al Academiei Ro­mâne, Dimitrie Sturza. — le da­­torește România o recunoștință e­­ternă, căci lustrele, cu d-na Hor­tensia Cornu în capul lor, au muncit ca și cum ar fi fost român­ce. Numele lor treiie să fie cu­noscut tuturora, care poartă inte­res pentru Regatul român . Ion Brătianu jucase un rol în alegerea noului domn, mare îl cunoscuse pe prinț­ul Dusseldorf, unde e invitat la masă. El făcu­s­e cea mai bună impresie asupra prințului și a familiei princiare, a­­tât din cauza exteriorului său sim­­­­patic cât și a însușirilor de om de stat de care dăduse dovezi în a­­­ceastă conferință. In ziua de 30 Martie­­ 11 p­ublică o proclamație către popor, r­ecomandând alegerea prin plebis­­c it a principelui, Carol de Hohenzollern, ca „ Domnitor al Românilor“ cu d­rept de moștenire, care va domni s­ub numele de Carol I. < Intre 2-8 Aprilie a fost plebis­­c itul. [ Rezultatul: 685.969 voturi pen­­r­u, 224 voturi contra­ i așaportul lui Karl Hettlir­­­gen . Alesul României trebuia să-și ărăsească familia și țara. Bis­­­ lark l-a sfătuit și l-a încurajat, în­mp ce împăratul Wilhelm I ?o­ 1­rin­g Bonn, Wamz, Wormstad­t, -­reiburg, Zurich, München, Vien­n­a, Budapesta, Baziaș, T. Severin, până la T. Severin, a călătorit cu u­n pașaport elvețian pe numele de Karl Hettingen (călătorul) „că­­l­ătorind la Odesa în afaceri . Hettingen era numele său din Elveția, unde avea și cetățenia de moare. " . In pașaport avea următoarele cmnalmente : „ochi albaștri, păr negru, nas vulturesc ager, mustăți­i barbă mijindă pe statura înaltă”. La cererea obraji, Prin­țului se adăugase ca semn parti­­cu, o pereche de ochelari, ca să pară cât mai de nerecunoscut. Vârsta era de 27 ani. După o călătorie destul de ane­voioasă prin Austria și Ungaria, a ajuns în ziua de 6 Mai la Ba­ziaș. Aci din lipsă de vapor, a stat pe un timp friguros încă doua zile într’un restaurant murdar, un­de nu se auzia vorbindu-se de­cât de el. In ziua de 8 Mai Prințul a so­sit la T. Severin, unde a fost în­tâmpinat de Ion Brătianu, care venise dela Paris tot prin Unga­ria. „Punând piciorul pe pămân­tul României...” Din T. Severin Prim­u l_ Locotenenței Domnești următoa­­rea telegramă :­­ „Punând piciorul pe pământul­­ României, noua mea patrie, mă glăbesc a exprima membrilor Lo­­­­­otenenței Domnești sentimentele mele mai sincere. Fericit că mă aflu n mijlocul națiunii care ma o no­­ar cu încrederea sa, adresez, îna­­nte de toate, rugăciunile mele ce­­rului, pentru ca să mă ajute a fm­ <­dini cu demnitate, marea și fru­­m­noasa misiune ce Providența mi-a i­mpus-o".­­ Locotenența Domnească răs­punde: " „Salutăm buna venire a Măriei 1­­ ° ua%e.iPl­­ete £ ul.Jxyrmi.”"V.J.'se­ I risul unui întreg popor. Să trăiască Carol I. alesul Na- i iunit”. _ .­­ N. Golescu, Lascăr Catargiu, N. Haralambie. Ion Brătianu îi rugă să se urce în una din trăsurile care stăteau gata. In momentul acela prințul auzi pe cineva exclamând în urma lui: „Pe Dumnezeul meu dacă ăsta n’a fost prințul de Hohen­­zollern”. Era căpitanul vaporului care „din fericire îl recunoscuse cu un minut prea târziu” (Memo­riile Regelui Carol I). Pe tot dru­mul, Prințul fu primit cu urale și flori de orășeni și țărănime în pi­toreștil? costume naționale. La Pitești se aruncară cu flori, dar și porumbei albi numai care fâlfâiră din aripi pe deasupra ca­pului său. Aci a cunoscut pe ge­neralul Golescu, membru în lo­cotenența domnească, pe Ion Ghi­­ca­a —în istm și s'a întâlnit cu doctorul Davilla pe care-­l cu­noscuse la Düsseldorf. Dela Pitești i s’a pus la dispo­ziție o trăsură princiară trasă de­­­cai Mar­i frumoși. Noaptea de a făcut-o la Golești, unde a fost oaspetele Goleștilor. La Golești, a semnat primele acte între care și actul de grațiere al mitropolitului Calinic Miclescu a Moldovei. Acesta fusese condam­nat din cauza aderării sale la o mișcare separatistă din 3 Aprilie 1866 din Iași. Către locuitorii Leviturei în ziarul „Românul” din 9-10 Mai 1866, găsim următoarea che­mare : , ROMANI­L Carol I a pus piciorul pe pămân­tul României. Mâine Marți după a­­miază va face intrarea sa în Capi­­tală, pe bariera căii Mogoșoaiei. A­­colo la sosirea sa ne găsim mâine toți, femei și bărbații învestmântați cu veșminte de sărbătoare și cu buchete de flori ca să urăm împre­ună buna venire a augustului nostru ales. Ramuri verzi de veselie, să co­­roneze porțile caselor noastre. Șta­­luri, tapeturi, scoarțe, suspense toate ferestrele, să împodobească fa­ța­țadele locuințelor noastre. Glasul clopotelor, al tunurilor și al muzici­lor capitalei să umple aerul, să înalțe până la cer imnul inimilor noastre, să-i spue până dincolo de fruntarii că destinatele României s’au împlinit, că voința român este deja un fapt poporului săvârșit. Mâine seară, concetățeni fac­e de bucurie să ilumineze toate casele, ungherele cele mai dosnice ale ora­șului nostru, căci mâine este sărbă­toarea cea mai mare a României, mâine intrăm și noi în viața popoa­relor stăpâne pe a lor soartă. i Trăiască România una și nedes­părțită I . Trăiască Carol I. Primarul Capitalei, , D. BRATIANU 9 Mai 1866” . In dimineața zilei de 10 Mai la orele 6 dimineața prințul pleacă­­ spre București într'o trăsură trasă , de 12 cai. Trece pe la Titu, Gher­­­­gani și Ciocănești, unde e în­­­­tâmpinat cu flori de familia Ion , Ghica. La Ciocănești își schimbă , hainele prăfuite de drum în frac ( (j_X­ ——1--** — , , sare, îi prezintă pe o perina mătasă roșie, cheile orașului, de . , Cel dintâi program oficial al zilei de 10 Mai Iată programul celei dintâi săr­bători a zilei de 10 Mai, acea din 1866 .PROGRAMA Ceremonia pentru intrarea­ Măriei sale Carol I Domnul Românilor în Capitala României, astăzi 10 Mai 1866. 1) Măria Sa Carol I, va fi primit la rondul de la șosea de către Loco­tenenții Domnească, Miniștri și Pri­marele Capitalei. Acolo vor fi orânduite și toate cor­porațiile cu steagurile lor. Oștirea va fi rânduită toată pe șosea până la barieră. 2) La sosirea Măriei Sale la rândul șoselei vor începe salvele de tunuri­­ care vor fi de 101. Clopotele tuturor bisericilor se vor trage în tot timpul ce va pune de la barieră până la dea­lul Mitropoliei, precum și la intoar­­cere până la palat. 3) Măria Sa va intra în trăsură des­­­chisă și va merge d’a dreptul la Mi­­­­tropolie. 4) In curtea Mitropoliei va fi un­­ batalion de gardă orășenească în u­­­­niformă și un batalion de oștire. 5) Intrând în biserică, Măria Al va fi primit de Eminența Sa Mitra­ politul și de Miniștri, unde se va face un Te-Deum la care va asista mem­brii Curții de Casație, ai consiliului de Stat, ai Curții de Corupturi, curțile și tribunalele. De aci va intna în cameră la ușa căreia va fi pri­mit de întregul birou al adunării. Suindu-se pe tron, va depune jură­mântul în prezența Reprezentanților Națiunii. După aceasta se va întoar­ce la palat și eșind în balcon, va primi defilarea oștirii. Ministru de interne, D. GHICA­­,(Românul” 10 Mai 1866) „Credeți în mine precum cred și eu în voi” In Adunarea Deputaților, colo­­nelul Haralambie, membru în Lo­­cotenența Domnească, citește ur­mătorul jurământ: ,,Jur de a fi credincios legilor țării, de a păzi religiunea României pre­cum și integritatea teritoriului ai și de a domni ca Domn constituțional". Cu mâna pe evanghelie și pe cruce, prințul rostește cu glas tare „jur" După ce subscrie jurământul ade­verit de Mitropolitul Nifon, primul ministru depune acest act în mâinile lui Manolache Costache Iepureanu. Președintele Adunării. După scurta cuvântare a lui M. Costache, Dom­nitorul­ răspunde: ,,Ales de către națiune, cu sponta­­neitate, Domn al Românilor, Miau a părăsit, fără a sta la îndoială și țara și familia spre a răspunde la chema­­rea acestui popor, care mi-a încru­­iiițat destinele sale. Punând picio­­rur pe acest pământ sacru, am și de­­venit Român. Primirea pelbiscitului îmi impune, o știu, mari datorii; sper­­ă îmi va fi dat a le împlini. Eu vă aduc o inimă reală, cugetări drepte,­­ voință tare de a face binele, un devotament fără margini către noua nea Patrie și acel neînvins respect c­ătre lege pe care l-am cules exemplul a­lor mei. Cetățean astăzi.su­nt t t,%' v’&'* ’ ----­nent, totul este comun între noi* •vedeți în mine, precum eu cred t* voi. Singur numai Dumnezeu poate­­ fi ceea ce viitorul păstrează triei noastre/ Din parte-ne să pa­t mulțumim întru a ne face dator­ia. Să ne întărim în concordie! Să nu unim puterile noastre, spre a fi la înălțimea evenimentelor ! Providența care a condus pe Alesul vostru până aci și care a înlăturat toate piedecile din calea Mea, nu va lăsa neînde­­plinită opera sa.­­ Trăiască Româ­nia”. . (Românul 11-12 Mai 1860» La 11 Mai Carol I dă urm­ă­toarea proclamație: Români, In destinele omenești, nu este o datorie mai nobilă, decât aceea de a ți chemat a menține drepturile unii națiuni și a consolida libertățile ei O misiune așa de însemnată n e decis să părăsesc fără preget o po­­zițiune independentă, familia și țara de care am fost legat prin legămin­­tele și suvenirile cele mai sacre, pen­tru a urma apelul vostru. Primirea plebiscitului care a pus pe capul Meu coroana lui Ștefan cl Mare și a lui Mihai Viteazul, îmi impune o mare răspundere par­că-mi va fi dat, cu ajutorul lui Dum­­nezeu și cu un întreg devotesment, • „sigura nonei mele patrii, o existen­ță fericită și demnă de trecutul el­ilm. ». .. «.>ITM *» ““ ti S­­ăi» to. ,o vă întemeiați pe mine in orice timp, precum eu mă intemeez pe voi (Românul 11-12 Mai 186 ) 1877 1881 . , Prin evenimentele ce - au săv f­­șit in timpul celor 48 ani de dom­nie plină de fapte mari ș­reaptă a regelui Carol I. 10 Mai a devenit sărbătoarea reînvierii românești, căpătând o valoare tot mai mare, pe drumul marlor în pliniri naționale. A umat deci dependența la 10 Mai , troi clamarea regatului la 10 Mai 1881, unirea cea mare... . Anii s’au scurs mai buni sau mai vitregi cu noi. Zece Mai 1942 ne găsește în pic avânt spre împlinirea idealului de totdeauna. Căci cum spunea poetul Iancu Văcărescu: .. Ah, de-am putea-ne dobândi Și câte-avem pierdute,­­ Atunci ce duhuri n ar gândi Ce guri ar mai fi mute . Vasile Cărabiș Mai 1866 Intrarea Domnitorului Carol in noua lui Capitali

Next