Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, 1915 (Anul 15, nr. 1-52)
1915-01-06 / nr. 1
!RÎ4 ZIARUL ŞTIINŢELOR POPULARE ŞI AL CĂLĂTORIILOR Fructele ei este o alună, din care se extrage un ulei apreciat. Intr’un număr viitor famiile din cari fac parte, proprietăţile lor generale şi întrebuinţările lor. Victor Vessely, Târgovişte. AVICULTURA RASE DE PĂSĂRI XV Rase cu creasta bătută Rasa Bantam. — Această rasă e de statură mică, iar conformaţia ei foarte asemănătoare cu cea de Hamburg, face să se creadă că amândouă au o origină comună şi au fost introduse în Europa de către olandezi, odată cu puterea maritimă a lor în colonii, pe la al XVI-lea secol; din Japonia se crede. Era căutată pentru frumuseţea ei. Sunt dificile la creştere, carne mediocră şi puţină; greutatea ei e de 400 până la 500 gr., iar un ou: 20—25 gr. şi puţine sunt fecundate. Sunt mai multe specii: Bantam Sebright, Bantam de lava, Bărboşi de Anvers, Rasa Bantam Sebright. — Această rasă a fost selecţionată în Anglia de către John Sebright, la începutul secolului al XIX-lea. Sunt trei varietăţi de Bantam Sebright: argintaţi, auriţi, galbeni (citromée). Rasa de Cochincina. — Această rasă e cu statura mare, creasta simplă dinţată şi picioarele încălţate. A fost trimeasă reginei Anglieiîn 1843, iar în Franţa a fost importată de amiralul Cécile în 1846. Deşi i se spune de Cochinchina, această rasă provine însă din Shang-Hai (China). Rasă greoaie, mari, sedentară, carnea nu prea gustoasă, ouăle grunţuroase, puţin ovale şi are o greutate medie 50—60 gr., ele sunt galbene. Cleşti bune, rele mame. Creşterea puilor dificilă, anevoioasă. Varietăţi: galbene, albe, negre, etc. Greutatea unui exemplar poate fi 6 şi 7 kilograme chiar. Rasa de Langshau.— Originară din China, ea a fost importată în Anglia în 1872 de maiorul Croad, care a răspândit-o cu ajutorul nepotului său. Se aseamănă cu precedente de unde şi derivă. A fost introdusă în Franţa la grădina de aclimaţie de A. Geoffroy Saint-Hillaire la 1876. Se află şi la noi. Greutatea ei poate fi 4—5 kgr. Are aceleaşi aptitudini ca Cosin și Brahma. , Rasa Brahma Pootra. — Locul unde s a format această rasă nu se știe. A fost introdusă în Europa în 1853. A fost cumpărată de un mecanic, Chamberlain, din portul New-York de la un negustor ce venea din India. Numele de Brahma Pootra îi vine de la un fluviu din India. Aptitudini ca la Cochinchina; seamănă mult cu aceasta. , , _ Rasa Faverolles. — Originară din faverolles (Eure-et-Loire, Franţa), ea e selecţionată din mai multe rase: Dorking, Houdan, Brahma. „ , Acesteia nu-i prieşte clima ţării noastre. In Franţa această rasă a fost şi se selecţionează pentru a îmbunătăţi rasa cât mai mult. Are caracterul celor asiatice. Ouăle are greutatea de 55—60 gr. cochilia galbenă-rasă şi de calitate foarte bună. Ion I. Ghiraşi VIAŢA ŞI OPERA — Urmare Cinematografele obişnuite nu permit a se lua decât cel mult 60 imagini pe secundă. O mişcare, cum ar fi desborul la porumbel nu poate fi descompusă într’un număr suficient de faze. Aripele acestei pasări fac 8—10 bătăi pe secundă, deci 6—7 imagini pentru o bătaie ceea ce nu e de ajuns. Autorul acestor rânduri a reuşit să obţină, când lucra în Institutul Marey (1903) și 140 de imagini pe secundă, cu un aparat bazat pe un principiu diferit decât acela al cinematografelor obișnuite. Nogués (1902) a ajuns până la 180 de imagini cu ajutorul unui nou cinematograf, ce a construit tot la Institutul Marey. Pentru studiul sborului de la insecte, ale căror bătăi de aripi sunt foarte repezi, Marey (1903) a făcut recurs la metoda stroboscopică, perfecţionând-o prin introducerea scânteei electrice, ca sursă de lumină. Plecând de aci, Bull (1904) a reuşit să obţină 1800—2000 imagini pe secundă cu un aparat, având putinţa de a produce un număr egal de scântei electrice şi în care pelicula este animată de o mişcare continuă. Fotografiind cu acest aparat o muscă în sbor, şi proectând imaginile astfel obţinute cu 12—15 pe secundă mişcarea este încetinită de 120—160 de ori şi ochiul poate urmări pe ecran toate fazele prin care trec aripile acestei insecte în timpul sborului, care fac 250 până la 300 bătăi pe secundă. Artele frumoase, pictura, sculptura, etc. trag mari foloase din cronofotografie, căci ea arată adevăratele atitudini ale omului şi animalelor în mişcare, ceea ce ochiul celui mai fin artist nu poate să surprindă. Limbagiul proecţiunilor animate, pe care omenirea îl posedă astăzi, alăturea de vorbire şi de scris, s’a răspândit repede în toate ţările civilizate fiindcă este înţeles cu uşurinţă de toată lumea. El va persista şi în timp pentru a arăta generaţiilor viitoare epoca noastră în acţiune. Nu tot aşa ■îtau lucrurile pentru graficele obţinute cu ajutorul diferitelor aparate. Ele se adresează numai oamenilor de ştiinţă şi pentru ca ei să le înţeleagă trebue să cunoască în mod exact aparatele întrebuinţate în toate condiţiile experienţei. Cum însă aceste aparate sunt foarte numeroase şi variate, rezultă confuziune şi neînţelegere în interpretarea rezultatelor obţinute de diferiţi experimentatori. Văzând aceasta Marey şi în dorinţa ce avea de a face şi din metoda grafică un limbagiu ştiinţific universal, a cerut Congresului internaţional de Fiziologie ţinut la Cambridge în 1898 instituirea unei comisiuni care să studieze această chestie. In 1900 s’a înfiinţat după mari stăruinţe Institutul Marey, care este laboratorul Comisiunei internaţionale de fiziologie şi ale cărui principale atribuţiuni sunt: a) de a supune aparatele întrebuinţate în technica fiziologică la un studiu aprofundat, în scopul de a cunoaşte bine limitele exactităţii lor; b) a căpta mijloacele apropiate pentru a corija defectele lor; c) a creia aparate noi perfecţionate; d) a introduce în limbagiul technicei fiziologice unităţile de măsură admise în Fizică, în Chimie şi în Mecanică. Metoda grafică şi Cronofotografia au constituit obiectul primelor lucrări întreprinse în Institutul Marey. Cu cea din m’am ocupat cu în primii 3 ai de la înfiinţarea acestui institut, unde am avut onoarea să fiu subdirector. Rezultatele cercetărilor mele, precum şi lucrările de Cronofotografie făcute în acets timp la Institutul Marey, le-am comunicat Congre- LUI E. J. MAREY şi sfârşitu sunni internaţional de Fiziologie ţinut la Bruxelles în 1904. Serviciile pe care Institutul Marey le aduce tehnicei fiziologice sunt foarte mari şi de ele se vor folosi laboratoarele de Fiziologie din toată lumea, întrucât de la perfecţiunea aparatelor întrebuinţate depinde preciziunea rezultatelor obţinute. Lucrările de fiziologie experimentală a lui Marey expuse foarte pe scurt în cele ce preced, arată însă cu prisosinţă genialitatea lui ca experimentator şi technicien. La ele trebue să adăugăm un alt ordin de cercetări, dictate de o puternică concepţie filosofică de care el era înzestrat şi care au adus un mare sprijin doctrinei transformismului întemeiată de Lamark. El a observat că muşchii gemenii gambei de la oamenii negri au corpul lor cărnos mai turtit decât cei de la oamenii albi. Această diferenţă este datorită faptului ca la negri calcaneul este mai lung decât la albi, deci şi braţul de pârghie pe care lucrează muşchiul este mai mare. Pentru a demonstra în mod experimental această relaţie dintre forma muşchiului şi munca ce el are să îndeplinească, Marey (1889) a rezecat o porţiune din calcanul de la epure, a mutat inserţia muşchilor gemenii gambei, mai aproape de articulaţie, micşorând cu chipul acesta braţul de pârghie, pe care ei vor lucra. Rezultatul a fost ca muşchiul şi-a modificat forma; corpul lui cărnos s-a micşorat. Aceste experienţe au fost repetate pe alţi muşchi de diferiţi învăţaţi, cu rezultte identice. O ştiinţă nouă „Minfogonia experimentală“ a luat astfel naştere din lucrările lui Marey. Cele arătate până aci, nu au pretenţia de a exprima decât liniile principale ale operei lui Marey. înfăptuirea ei se datoreşte în primul rând înaltelor sale calităţi de om de ştiinţă,însă la desăvârşire a contribuit într'o mare măsură şi firea lui artistică. In momentele sale libere, Marey a arătat pentru modelaj o atracţie deosebită. Aşa el a făcut figuri în relief reprezentând omul în mers şi porumbelul în sbor după datele Cronofotografiei. Tot acestei calităţi trebue atribuită schematizarea întinsă ce el a dat diferitelor fenomene fiziologice. Iată câteva din aparatele scematice construite de el: a) Schema pulsului; b) Schema circulaţiei; c) Aparat schematic pentru a dovedi mecanismul sborului la păsări şi la insecte; d) Aparat schematic pentru a dovedi rolul elasticităţei arteriale; e) Aparat pentru a dovedi rolul elasticităţei ca intermediar între forţa motrice şi mobilul pe care ea trebue să-l pue în mşcare; f) Aparat pentru a dovedi descreşterea presiunei arteriale de la centru la periferie etc. Pentru orice reclamaţiuni sau schimbări de adrese d-uii abonaţi sunt rugaţi a ataşa şi una din benzile cu care primesc ziarul „Ştiinţelor populare şi al călătoriilor“, pentru a se putea da curs mai repede ; contrar, reclamaţiunea sau schimbarea de adresă nu va fi resolvată. Un scurt rezumat din frumosul articol pe care d. I. Athanasiu, profesor de fiziologie la facultatea de ştiinţe din Bucureşti, l-a publicat în „Revista Ştiinţifică V. Adamachi" din Iaşi (No. 4, vol. V). Recomandăm cititorilor întregului articol în acea revistă.