Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, 1915 (Anul 15, nr. 1-52)

1915-01-06 / nr. 1

!RÎ4 ZIARUL ŞTIINŢELOR POPULARE ŞI AL CĂLĂTORIILOR Fructele ei este o alună, din care se ex­trage un ulei apreciat. Intr’un număr viitor famiile din cari fac parte, proprietăţile lor generale şi în­trebuinţările lor. Victor Vessely, Târgovişte. AVICULTURA RASE DE PĂSĂRI XV Rase cu creasta bătută Rasa Bantam. — Această rasă e de sta­tură mică, iar conformaţia ei foarte ase­mănătoare cu cea de Hamburg, face să se creadă că amândouă au o origină comună şi au fost introduse în Europa de către o­­landezi, odată cu puterea maritimă a lor în colonii, pe la al XVI-lea secol; din Ja­ponia se crede. Era căutată pentru frumu­seţea ei. Sunt dificile la creştere, carne mediocră şi puţină; greutatea ei e de 400 până la 500 gr., iar un ou: 20—25 gr. şi pu­ţine sunt fecundate. Sunt mai multe specii: Bantam Sebright, Bantam de lava, Bărboşi de Anvers, Rasa Bantam Sebright. — Această rasă a fost selecţionată în Anglia de către John Sebright, la începutul secolului al XIX-lea. Sunt trei varietăţi de Bantam Sebright: argintaţi, auriţi, galbeni (citromée). Rasa de Cochincina. — Această rasă e cu statura mare, creasta simplă dinţată şi picioarele încălţate. A fost trimeasă re­­ginei Angliei­­în 1843, iar în Franţa a fost importată de amiralul Cécile în 1846. Deşi i se spune de Cochinchina, această rasă provine însă din Shang-Hai (China). Rasă greoaie, mari, sedentară, carnea nu prea gustoasă, ouăle grunţuroase, puţin o­­vale şi are o greutate medie 50—60 gr., ele sunt galbene. Cleşti bune, rele mame. Creşterea puilor dificilă, anevoioasă. Va­rietăţi: galbene, albe, negre, etc. Greuta­tea unui exemplar poate fi 6 şi 7 kilogra­me chiar. Rasa de Langsh­au.— Originară din Chi­na, ea a fost importată în Anglia în 1872 de maiorul Croad, care a răspândit-o cu a­­jutorul nepotului său. Se aseamănă cu pre­cedente de unde şi derivă. A fost introdusă în Franţa la grădina de aclimaţie de A. Geoffroy Saint-Hillaire la 1876. Se află şi la noi. Greutatea ei poate fi 4—5 kgr. Are aceleaşi aptitudini ca Co­­sin și Brahma. , Rasa Brahma Pootra. — Locul unde s a format această rasă nu se știe. A fost in­­trodusă în Europa în 1853. A fost cumpă­­rată de un mecanic, Chamberlain, din por­tul New-York de la un negustor ce venea din India. Numele de Brahma Pootra îi vine de la un fluviu din India. Aptitudini ca la Cochinchina; seamănă mult cu a­­ceasta. , , _ Rasa Faverolles. — Originară din fave­­rolles (Eure-et-Loire, Franţa), ea e selec­ţionată din mai multe rase: Dorking, Hou­­dan, Brahma. „ , Acesteia nu-i prieşte clima ţării noastre. In Franţa această rasă a fost şi se selec­ţionează pentru a îmbunătăţi rasa cât mai mult. Are caracterul celor asiatice. Ouăle are greutatea de 55—60 gr. cochilia galbe­­nă-rasă şi de calitate foarte bună. Ion I. Ghiraşi VIAŢA ŞI OPERA — Urmare Cinematografele obişnuite nu permit a se lua decât cel mult 60 imagini pe se­cundă. O mişcare, cum ar fi d­­e­­sborul la porumbel nu poate fi descompusă într’un număr suficient de faze. Aripele acestei pasări fac 8—10 bătăi pe secundă, deci 6—7 imagini pentru o bătaie ceea ce nu e de ajuns. Autorul acestor rânduri a reuşit să obţină, când lucra în Institutul Marey (1903) și 140 de imagini pe secundă, cu un aparat bazat pe un principiu diferit decât acela al cinematografelor obișnuite. No­­gués (1902) a ajuns până la 180 de imagini cu ajutorul unui nou cinematograf, ce a construit tot la Institutul Marey. Pentru studiul sborului de la insecte, ale căror bătăi de aripi sunt foarte repezi, Marey (1903) a făcut recurs la metoda stro­boscopică, perfecţionând-o prin introduce­rea scânteei electrice, ca sursă de lumină. Plecând de aci, Bull (1904) a reuşit să ob­ţină 1800—2000 imagini pe secundă cu un aparat, având putinţa de a produce un nu­măr egal de scântei electrice şi în care pe­licula este animată de o mişcare continuă. Fotografiind cu acest aparat o muscă în sbor, şi proectând imaginile astfel obţi­nute cu 12—15 pe secundă mişcarea este încetinită de 120—160 de ori şi ochiul poate urmări pe ecran toate fazele prin care trec aripile acestei insecte în timpul sborului, care fac 250 până la 300 bătăi pe secundă. Artele frumoase, pictura, sculptura, etc. trag mari foloase din cronofotografie, căci ea arată adevăratele atitudini ale omului şi animalelor în mişcare, ceea ce ochiul celui mai fin artist nu poate să surprindă. Limbagiul proecţiunilor animate, pe ca­re omenirea îl posedă astăzi, alăturea de vorbire şi de scris, s’a răspândit repede în toate ţările civilizate fiindcă este înţeles cu uşurinţă de toată lumea. El va persista şi în timp pentru a arăta generaţiilor vii­toare epoca noastră­ în acţiune. Nu tot­ aşa ■îtau lucrurile pentru graficele obţinute cu ajutorul diferitelor aparate. Ele se adre­sează numai oamenilor de ştiinţă şi pentru ca ei să le înţeleagă trebue să cunoască în mod exact aparatele întrebuinţate în toate condiţiile experienţei. Cum însă a­­ceste aparate sunt foarte numeroase şi va­riate, rezultă confuziune şi neînţelegere în interpretarea rezultatelor obţinute de diferiţi experimentatori. Văzând aceasta Marey şi în dorinţa ce avea de a face şi din metoda grafică un limbagiu ştiinţific universal, a cerut Congresului internaţio­nal de Fiziologie ţinut la Cambridge în 1898 instituirea unei comisiuni care să studieze această chestie. In 1900 s’a înfiinţat după mari stăruinţe Institutul Marey,­­ care este laboratorul Comisiunei internaţionale de fiziologie şi ale cărui principale atribuţiuni sunt: a) de a supune aparatele întrebuinţate în technica fiziologică la un studiu aprofun­dat,­ în scopul de a cunoaşte bine limitele exactităţii lor; b) a căpta mijloacele a­­propiate pentru a corija defectele lor; c) a creia aparate noi perfecţionate; d) a introduce în limbagiul technicei fiziolo­gice unităţile de măsură admise în Fizică, în Chimie şi în Mecanică. Metoda grafică şi Cronofotografia au constituit obiectul primelor lucrări între­prinse în Institutul Marey. Cu cea din m’am ocupat cu în primii 3 ai de la în­fiinţarea acestui institut, unde am avut onoarea să fiu subdirector. Rezultatele cercetărilor mele, precum şi lucrările de Cronofotografie făcute în acets timp la In­stitutul Marey, le-am comunicat Congre- LUI E. J. MAREY şi sfârşit­u sunni internaţional de Fiziologie ţinut la Bruxelles în 1904. Serviciile pe care Insti­tutul Marey le aduce tehnicei fiziologice sunt foarte mari şi de ele se vor folosi la­boratoarele de Fiziologie din toată lumea, întru­cât de la perfecţiunea aparatelor întrebuinţate depinde preciziunea rezulta­telor obţinute. Lucrările de fiziologie experimentală a lui Marey expuse foarte pe scurt în cele ce preced, arată însă cu prisosinţă geniali­tatea lui ca experimentator şi technicien. La ele trebue să adăugăm un alt ordin de cercetări, dictate de o puternică concepţie filosofică de care el era înzestrat şi care au adus un mare sprijin doctrinei transfor­­mismului întemeiată de Lamark. El a observat că muşchii gemenii gambei de la oamenii negri au corpul lor cărnos mai turtit decât cei de la oamenii albi. A­­ceastă diferenţă este datorită faptului ca la negri calcaneul este mai lung decât la albi, deci şi braţul de pârghie pe care lu­crează muşchiul este mai mare. Pentru a­­ demonstra în mod experimental această re­laţie dintre forma muşchiului şi munca ce el are să îndeplinească, Marey (1889) a re­zecat o porţiune din calcanul de la epure,­­ a mutat inserţia muşchilor gemenii gam­bei, mai aproape de articulaţie, micşorând cu chipul acesta braţul de pârghie, pe care ei vor lucra. Rezultatul a fost ca muşchiul şi-a modificat forma; corpul lui cărnos s-a micşorat. Aceste experienţe au fost repeta­te pe alţi muşchi de diferiţi învăţaţi, cu re­­zultte identice. O ştiinţă nouă „Minfogo­­nia experimentală“ a luat astfel naştere din lucrările lui Marey. Cele arătate până aci, nu au pretenţia de a exprima decât liniile principale ale operei lui Marey. înfăptuirea ei se dato­­reşte în primul rând înaltelor sale cali­tăţi de om de ştiinţă,­însă la desăvârşire a contribuit într'o mare măsură şi firea lui artistică. In momentele sale libere, Marey a arătat pentru modelaj o atracţie deosebită. Aşa el a făcut figuri în­ relief reprezentând omul în mers şi porumbelul în sbor după datele Cronofotografiei. Tot acestei calităţi trebue atribuită schemati­zarea întinsă ce el a dat diferitelor feno­mene fiziologice. Iată câteva din apara­tele scematice construite de el: a) Sche­ma pulsului; b) Schema circulaţiei; c) A­­parat schematic pentru a dovedi mecanis­mul sborului la păsări şi la insecte; d) A­­parat schematic pentru a dovedi rolul e­­lasticităţei arteriale; e) Aparat pentru a dovedi rolul elasticităţei ca intermediar între forţa motrice şi mobilul pe care ea trebue să-l pue în mşca­re; f) Aparat pen­tru a dovedi descreşterea presiunei arte­riale de la centru la periferie etc. Pentru orice reclamaţiuni sau schim­bări de adrese d-uii abonaţi sunt rugaţi a ataşa şi una din benzile cu care primesc ziarul „Ştiinţelor populare şi al călăto­riilor“, pentru a se putea da curs mai re­pede ; contrar, reclamaţiunea sau schimba­rea de adresă nu va fi resolvată. Un scurt rezumat din frumosul articol pe care d. I. Athanasiu, profesor de fizio­logie la facultatea de ştiinţe din Bucu­reşti, l-a publicat în „Revista Ştiinţifică V. Adamachi" din Iaşi (No. 4, vol. V). Recomandăm cititorilor întregului articol în acea revistă.

Next