Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, 1922 (Anul 26, nr. 1-51)

1922-01-03 / nr. 1

JVfartî 3 Ianuarie 1922 ZIARUL ŞTIINŢELOR POPULARE ŞI AL CĂLĂTORIILOR No­ 1. 1­3 la o presă la alta. O sin­gură panglică de staniu are convorbiri pentru şapte-opt ore Convorbirile mi-au fost date de cei mai mari poeţi, de cei mai fini romancieri şi cei mai nepătrunşi filozofi, şi sunt ine­dite, necunoscute de nimeni. Am plutit scump, dar pot spune că Andreida are o inteli­genţă, şi că este chiar inteli­genta. Sub plămâni vine cilindrul, pe care se înscriu în relief gesturile, mersul, expresia fe­ţei, atitudinile. Cilindrul se aseamănă cu al unei flaşnete, care cântă un număr de arii diferite, după dinţii cu soco­teală aşezaţi, dinți care la în­vârtirea cilindrului mişcă alţi dinţi ai unui peptene, vibrator sau provocator de sunete mu­zicale. Aci peptenele care se freacă de clindru are dinţii în legătură cu nervii inductori ai Andreidei şi cântă gesturile mersul, expresiunea feţei etc. la învârtirea cilindrului. Pe cilindru sunt aşezate vre­o 70 de m­işcări — nici nu se pot pretinde mai multe unei femei bine crescute. Toate mişcările noastre sunt aproape aceleaşi, împrejurările le nuanţează. A­­plicân­d calculul diferenţial,miş­cările se reduc la 27—28. Fe­meia care gesticulează prea mult nu e de nesuferit ? Eu am pus numai mişcările armo­nioase. Cei doi plămâni fonografe şi cilindrul sunt legaţi intre ei, aşa ca gesturile expres­ile să fîe în acord cu cuvintele, graţie mjloacelor mecanice, micrometriei, galvanoplastiei şi calcului diferenţial armonia e complectă şi eu pot ceti pe cilindru muşcărie, cum ar ceti un zeţar la tefile pe dos. Ces­­tiune de obişnuinţă ! Pentru mers, picioarele sunt de argint, pline cu mercur, cu argint viu. Vor fi grele,­ dar pentru electro­motorul care le pune în mişcare, vor fi ca un fulg. Talia, care leagă picioarele de abdomen, are o formă o­­vală nu circulară, înclinată înainte şi e făcută din nişte solzişori de oţel, care o fac şi mlădioasă şi puternică. Ea va putea sta dreptă, apleca spre stânga, dreapta, etc. cu multă graţie şi după indicaţiile ci­lindrului motor. Să presupunem că Andreida e în picioare, nemişcată ca să o faci să meargă, apeşi pe ine­lul respectiv. Observi la ca­pătul fiecărui os­temur o ceş­­cuţă de aur, ca un capac de ceasornic. Amândouă sunt uşor încli­nate una spre alta, prinzând o vargă lungă, mişcătoare, ce pătrunde în osul femural. In repauz vărgile trec cu vre­o doi milimetri de capăt, astfel că desparte ceşcuţele de aur. O bilă de cristal, umplută cu mercur, deci foarte grea, alu­necă de la un picior la altul, între ceşcuţe, regulează miş­carea alternativă a picioarelor. O furcă de oţel, joacă în jurul unui ax prins de spete şi prinde cu fiecare braţ câte unul din picioare. Când Andreida trebue să se pue în mişcare, corpul, tora­cele e atras puţin înainte. Atunci firul mersului trimite curentul când în electromag­net, unul picior când un al celuilalt, prin jocul unui izo­lator, jocul e datorit mingei de cristal, care alunecând când într’o parte, când în alta între cele două ceşcuţe de aur în­chide şi deschide curentul Pi­ciorul care primeşte mingea pe cescuţă, se întinde. Să presupunem că mingea a atins piciorul drept. Ceşcuţa apăsată se turteşte, afundă varga în femur, şi se lipeşte de gâtul femurului Capul de jos al vergelei stabileşte cu­rentul pentru piciorul drept care magnetizează articulaţia şi atrage braţul furcei respec­tive, care va face ca pi­tonii să se îndoae­ cu laba înainte, şi primul pas să se facă prin greutatea corpului, care se va apleca spre acea parte. Vom spunea numai­decât de ce nu cade. Când piciorul atinge pă­mântul, un curent special în­tinde genunchiul. Andreida ar rămâne înţepenită­­ aşa, dacă prin întinderea genunchiului, varga nu ar împinge în sus de vre­o trei centimetri ceş­­cuţa de aur pe care stă min­gea de cristal, înclinând-o. Mingea alunecă atunci şi cade peste căsuţa celuilalt picior, închide aci curentul şi izolând dincolo, şi tot astfel de la un picior la altul provoacă paşii, mersul, un mers sublim. Sgomotul mingei şi al arti­­culaţiunilor e înăbuşit de stra­tul de carne. Echilibru androidei, care 11 îngădue să umble,să se apiece să stea în genuchi, să culeagă flori, fără să cadă, e datorit acestor­­ două vase tronconice pline cu mercur şi cari joacă acelaşi rol ca şi pârghia unui acrobat pe sârmă. Vasele, de platină joacă în coapse şi fundul lor ascuţit vine până în dreptul genu­­chitor aproape. Două tuburi permit argintului viu din ele să treacă de la unul la altul. Câte un arc puternic reac­ţionează asupra unei pom­pe centrifuge electrice, de îndată ce într’unul din vase a pă­truns mercur mai mult decât trebue, din vasul celălalt. Ori, la fiecare mişcare a androidei care provoacă o în­clinare, mercurul se va gră­mădi într’o parte şi va trece dela un vas în altul, mărind puterea de cădere. Arcul însă, tras de surplusul de greutate, stabileşte curentul de pompă şi suge mercurul, trimiţându-1 forţat In vasul celălalt, resta­bilind echilibru şi menţinând centre­ de greutate aşa ca ver­ticala să cadă continuu pe bază. In orice situaţie sau po­ziţie, ea nu va cădea nici­odată. Acesta e mecanismul Inte­rior. Incarnaţia, figura, ges­turile, aşa cum le vei dori, aşa le voiu face. Acum faţa e ascunsă fiindcă e un­­simplu oval metalic, în curând o vei vedea strălucind, râzând sau plângând, vorbindu-ţi aşa cum doreşti. Şi atingând un alt inel al cadavrului, coşul trupului se Închise, cadâna îşi reluă locul pe un scăunel. Am întrebat atunci pe vră­jitorul modern : — Maestre, In vieață iluzia e totul. Ori­cum vinu putea avea iluzia că tovarășa mea nu e o simplă păpuse mecano­­electrică, dacă întocmai ca la o flașnetă, un pian automat ori un gramofon, va trebui să am grija a-i pune plăcile, cari să-mi redea prin mişcări sau cuvinte ceea­ ce voesc? Cum va răspunde ea dorinţelor mele chiar exprimate, ne­având în ea şi inteligenţa proprie ca să aşeze sub acul voce­ cilindrul potrivit? Va fi ca un surd care va da răspunsuri cu totul nepotrivite ? Mănăstirea Neamţului cum e astăzi Mănăstirea Neamţului se află în judeţul Neamţ, într’o posiţiune din cele mai frumoase. Ea e una din cele mai vechi mănăstiri, căci după tradiţiune s’ar fi întemeiat pe la sfârşitul veacului al XIV-lea. In interiorul ei se află: 1. Biserica mare cu hramul „înălţarea“, Întemeiată de Ştefan cel Mare in anul 1497 şi sfinţită în urma Învingerii lui Albert, regele Poloniei. 2. Biserica sf. Gheorghe, întemeiată de către Ştefan III. 3 Biserica numită Vovidenia 4 Biserica sf loan Gura de Aur, întemeiată in 1402 de Alex. cel Bun. Mănăstirea Neamţului a jucat un rol deosebit de însemnat in istoria bisericii noastre. Aci s’a aflat o şcoală bisericească, şi o tipografie, unde s'au tipărit multe cărţi trebuincioase pentru serviciul bisericesc. Tot aici se află şi Icoana Maicii Domnului, cea făcătoare de minuni, pe care împăratul bizantin Andronic Paleologul a dăruit-o lui Alexan­dru cel Bun.

Next