Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, 1922 (Anul 26, nr. 1-51)
1922-01-03 / nr. 1
4 — No. 1. ZIARUL ŞTIINŢELOR POPULARE ŞI AL CĂLĂTORIILOR Marţi 3 Ianuarie 1922 Maestrul zâmbind îmi răspunse : — Andelda mea nu e o păpuşe de galantar, cu veşnic aceleaşi cântece, ca multe în carne şi oase. Nu-ţi sunt străine experienţele de hipnotism, de telepatie: un curent, un fluid leagă fiinţele după cum leagă şi corpurile cereşti, morţii cu vii chiar. Curentul acesta să-i zicem personal e electric, magnetic, electro-magnetic, experienţe au dovedit. Emanaţiuni de la un om, sunt prinse de altul, ori care ar fi distanţa, trec pe lângă altul, provocând după felul şi puterea curentului electro-magnetic indiferenţa, simpatia sau antipatia, dragostea sau ura ori înainte de a-ţi da Androida, am să vă rog, dese cu inele de oţel-nichel. Vei căpăta un inel „fermecat“ prin care numai vor ţâşni nevăzutele scântei electro-magnetice, ca la o staţie de F. F. S.,— cari vor exprima starea D-tale sufletească. La oameni vii emanaţia se face prin ochi şi vârful degetelor Andreida le va prinde prin ochii ei, staţiune receptoare, şi prin jocul electro-magneţilor interni va veni în dreptul acului vocei şi dinţilor peptenului mişcărei, cili*»dr-1 cu răspunsurile, cu mişcările corespunzătoare. Când totul va fi gata, te vei minuna singur. prelucrată de B. B. Velaviste Corespondenta ziarului No 1 — D-lul. D. Ştefănescu — Loco. Trimiteţi un capitol. No. 2 — V. Bonteanu — Sulina. S’au tiimis banii. No 3 — Dela Sonez — S’a primit şi se va publica. Cerul înstelat (Explicarea hărţii cerului Bucureştilor) Pentru a studia mai cu înlesnire cerul, astronomii din timpurile cele mai vechi au grupat stelele, in constelaţiuni, cărora le-au dat numiri de obiecte animale sau zeităţi, după figurile ce se părea că prezintă prin grupările lor. Astfel au fost alcătuite primele constelaţiuni, ca Ursa Mare, Taurul etc. Constelaţiunea Taurului, de exemplu, cunoscută de Haldei şi Egipteni, datează de mai bine de 3000 ani inante de Hristos. Ea corespundea echinoxului de primăvară şi era primul semn al Zodiacului. Mai târziu astronomii babilonieni stabileau calendarul bazat pe poziţiunea stelei Capella, iar Egiptenii construiau piramide, orientate după poziţiunea stelei alfa Dragonau, pe atunci stea polară In cărţile sfinte ale Evreilor se vorbeşte despre Pleiade, Orion, Ursa Mare, Dragonul etc. In cărţile chinezeşti asemenea se vorbeşte de constelaţia închinată zeului lor cel mai mare, Dagonul. Omer în Iliada şi Odiseia scrie de pre fiicele lui Atlas (Pleiadele), Hyadale, Orionul Carul Ala'e(Ursa) Arcturus,' /'/«sete. Cataloage de stele. După cum se vede, constelaţiunile n’au fost alcătuite în acelaş timp şi loc. Cel dintâiu astronom care a alcătuit o listă de constelaţiuni şi stele a fost Eunox din Cnioin, la anul 370 înainte de Hristos, iar la anul 281 Arctus descria constelaţiunile şi poziţiunile stelelor. De abia la anul 127, Hipnarc a construit primul catalog al stelelor cunoscute pe atunci. Alte cataloage de stele, au fost alcătuite de Abd-al-Rahman-al-Sufi la anul 960 după Hristos, de Ulug-Beig la 1430, de Ticho-B’ahé la 1590, de Bayer la 1603, de Hevelius la 1660, de Flamsted la 1700, de Piuzzi la 1800, de Argelander la 1840 etc. In prezent astronomii se servesc de cataloage moderne, alcătuite de diferite asociaţiuni ştiinţifice, precum British Association Catalog din Londra, care cuprinde catargul tuturor stelelor de pe lista cerească până la mărimea a 16-a, luate p In fotografie. Numele stelelor. Agronomii cei vechi au dat stelelor numri diferite. De la Arabi ne-au rămas numele a mai multora din stelele principale, ca Altair, Aidbaram, Algol, Antares, Deneb etc. Astronomii din secolul XVI și XVII au denumit stelele cu sterile greceşti latineşti sau cifre arabe. Totdeauna steaua cea mai luminoasă este însemnată cu litera grecească a (alfa), a doua cu p (vita), a treia cu y (gama) şi aşa mai departe. După terminarea alfabetului grec vine rândul celui latin. Dacă stelele unei constelaţiuni sunt mai numeroase, 11 se dă şi numere de ordine. Cataloage moderne păstrează aceste denumiri. Stelele telescopice, ad că cele ce se văd numai cu instrumente—lunete şi telescoape — au o numerotaţie deosebită şi ele poartă pe lângă numărul de ordine şi indicaţiunea catalogului ce le-a înregistrat mai întâi, sau Iniţiala astronomului ce le-a descoperit. De exemplu: Fr. 10 Camellopardalis (Catalogul lui Flamste( steaua No. H) din constelaţia Grafer), 21258 L. (steaua No. 21258 din catalogul lui Lalande), 1830 Gr. (steaua No. 1830 din catalogul Grombridge), 87465 B. A. C. (Steaua No. 8465 din catalogul Asociațiunei Britanice) etc. Tot ademenea sunt catalogate nebuloasele, îngrămădirile de stele etc., de exemplu : H 67 (nebuloasa No. 67 a lui Hetschell), M. 52 (grupa de stele No. 52 a lui Messier) etc. Sfera cerească, Axă, Poli, Ecuator, Meridiane şi Paralele cereşti. Bolta cerească ni se închipue ca o emisferă concavă, bazată pe orizontul nostru; opusă aceştia, sub orizont se află cealaltă emisferă. Aşadar cele două emisfere, având de bază orizontul nostru, urmează o sferă al cărei centru este ocupat de observator. Această sferă, presărată de stele, nu este fixă, ci se Învârteşte In 24 ore, în jurul punctului de observaţie, de la Est la Vest. Axa sferei cereşti este în realitate pre- lungirea axei Pământului până la atingerea ei cu sfera cerească în cele două extremităţi, numite Poli. Tot astfel Ecuatorul cersc este prelungirea planului ecuatorului pământului. Meridianele şi paralelele cereşti sunt trase exact ca şi cele pământeşti Ecuatorul ceresc este clar împărţit în 360" şi fiecare din cele 2 emisfere sunt împărţite in câte 90°.. După cum pe Pământ orice localitate îşi are longitudinea şi latitudinea sa tot astfel şi stelele îşi au fiecare ascensiunea şi declinaţiunea sa (longitudinea şi latitudineaa cerească). Primul meridian ceresc se găseşte în constelaţia Pestilor, pe punctul unde ecliptica tae ecuatorul închinarea eclipticei pe ecuator este de 22°27 Se înţelege de la sine că în realitate ecliptica este planul ecuatorului pământesc prelungit şi proiectat pe sfera cerească, deci Pământul fâcându-şi mişcarea sa de revoluţiune In jurul Soarelui în 365V, zile, pe orbita sa Înclinată cu 230 z7’ pe planul ecuatorului solar, ni se pare că Soarele parcurge în acelaş număr de zile drumul în jurul Pământului pe ecliptică Constelaţiuni Boreale şi Australe. Constelaţiunile situate la Nord de Ecliptică se numesc bareme, lamele situate la Sud de Ecliptică se numesc a istrate Constelaţiuni Zodiacale Pe ecuatorul ceresc, înclinată cu 45° se află EcloHon, sau drumul ce face Soarele în mod aparent pe bolta cerească în timp de 3651/1 zile, de la Est la Est. Această mişcare aparentă este rezultatul mişcării reale a Pământului în jurul Soarelui Pe ecliptică se găsesc cele 12 constelaţiuni Zodiacale, corespunzând celor 12 luni ale anului. Ele sunt parcurse de Soare în timp de un an. Cerul văzut din România Cercul zenital al Bucureştilor Ţara noastră fiind situată la jumătate depărtare între Ecuator şi Polul Nord, pe paralelul 45 N., care trece puţin mal la Nord de Bucureşti, axa cerului este înclinată pe orizontul cu 45°, astfel că Polul Nord ceresc trebue să fie la 45° înălţime de la orizont. Prin mişcarea giratorie diurnă a bolţii cereşti, stelele trec la zenitul Bucureştilor, se lasă pe orizont, atingându-1 numai la punctele N'»rd, fără a apune. Deci toate stelele situate între paralelul ceresc 45° și Steaua Polară nu opun și nu răsar niciodată, rămânînd tot timpul deasupra orizontului. Urmează clar că toate stelele situate în jos de paralelul ce-