Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1933 (Anul 37, nr. 1-52)

1933-01-03 / nr. 1

I ZIARUL ŞTIINŢELOR ŞI AL CĂLĂTORIILOR pers 331 ZAFIADA 1Q3S Iliit1 'Cili#O Toată lumea obişnueşte să spună : „Iarna-i aspră. Dar slavă Domnului că zăpada e groasă. Va vine cald pă­mântului“. Lumea aceasta are drep­tate ? Coaja de ghiară care aco­peră iarna pământul îl răceşte sau îl încălzeşte ? Fără ’ndoială că zăpada încălzeşte pământul în adevăr. Acţiunea ei nu se poate compara, bine ’nţeles, cu a­­ceea a unei sobe ci se poate totuşi asemui cu acţiunea unei blăni asupra corpului nostru. Oricine se poate con­vinge de acest lucru, printr’o foarte simplă observaţie directă. Dacă se îm­­plântă iarna 2 termometre în pământ, astfel ca unul dintre ele să fie aco­perit de zăpadă iar celălalt nu, ele vor arăta grade de temperatură dife­rite. Al doilea termometru va scobori cu 10°, 20° sau chiar 30° mai jos de­cât primul. încercările făcute în apro­pierea Moscovei au arătat că pe un ger de —21°, temperatura sub pătura de zăpadă n’atingea decât —%°. Iată dar ce puternică este acţiunea încăl­zitoare a zăpezii. Se vede că zăpada este pentru coaja pământului o manta sau o blană. îşi dă seama ori­cine că o blană, deşi ne ţine cald, nu aduce această căldură de undeva din afară; acţiunea ei în­călzitoare se explică prin aceea că nu lasă căldura corpului nostru să se'm­­prăştie în afară. La fel se ’ntâmplă şi cu aerul dintr’o cameră încălzită. Ar fi o prostie să-şi închipuiască cineva că noi ne ncălzim luând căldură din acest aer. Căldura nu se transmite de­cât de pe un corp mai cald pe altul mai rece. Dar nici în cea mai încăl­zită cameră, temperatura nu atinge cele 37 grade ale corpului nostru! Ac­ţiunea încălzitoare a aerului cald din cameră trebue înţeleasă altfel: ea îm­piedică risipirea căldurii pe care o are corpul nostru. Acţiunea zăpezii asupra pământu­lui este aceiaşi : ea împiedică răcirea solului. Se ridică acum două întrebări : în­tâi, de unde provine căldura scoarţei pământului ? Al doilea, de ce nu lasă zăpada să se ’mprăştie căldura scoar­ţei ? La prima întrebare n’avera decât să ne gândim că la sfârşitul toamnei, când cade zăpada, scoarţa pământu­lui n’a pierdut încă întreaga căldură pe care i-au dat-o în timpul verii, ra­zele soarelui. Fără pătura de zăpadă, în nopţile lungi şi reci de iarnă, căldura scoar­ţei s’ar risipi în atmosfera mult mai rece, conform principiului enunţat mai sus, în ţinuturile de nord, mai ales, scoarţa ar deveni atât de rece încât ţesutul subpământean al plantelor ar îngheţa şi s’ar distruge astfel. Pătura de zăpadă, păstrând scoarţei destulă căldură, fereşte plantele de nenoroci­rea îngheţului. Şi acum a doua întrebare: de unde provine puterea zăpezii de a ţine cald? Să ne întoarcem din nou la compa­raţia cu îmbrăcămintea. Ce face o haină, un palton, o şubă să ţină cald? Să nu vi se pară curios, dar ceea ce face o îmbrăcăminte să ţină cald nu este tocmai materia din care-i făcute haina (sau materialul din care sunt construiţi pereţii — la o casă) ci a­­erul pe care-1 cuprind, pe care-l as­cund, mai bine zis, aceste materiale în porii lor. Materialele din care sunt făcute hainele noastre cuprind, în a­­devăr, enorme cantităţi de aer; uns­ori ele întrec cu mult cantitatea de material solid. O stofă de bumbac cu­prinde până la 50 la sută aer; îmbră­cămintea de lână cuprinde până la 90 la sută aer. Fără să afirmăm ” paradoxal, putem spune pe drep­tânt că atât săracul cât şi bogat se mbracă decât cu aer, acea urmă având putinţa, cu bani, să-şi procure mai mult aer decât pri­mul. Acelaşi lucru se întâmplă cu pereţii caselor noastre. Lemnul cuprinde mai mult aer (70%) decât cărămida (20%). De aceea, în ţările friguroase de miază­noapte se fac pereţi de lemn, mult mai groşi decât cei de cărămidă. Căldura pe care o păstrează feres­trele „duble“ nu provine decât din acţiunea aerului dintre cele două fe­restre. Zăpada cuprinde şi ea mari canti­tăţi de aer. Se ştie că din topirea a 10 litri de zăpadă nu se obţin decât 1—2 litri de apă. Restul de 8—9 litri (aşa­dar 80—90 la sută) n’au fost de­cât aer. Iată pentru ce zăpada afâna­­tâ, proaspăt căzută, conduce căldura de 40 de ori mai rău decât o scândură de stejar, de aceiaşi grosime. Dar dacă-i vorba de aer, de ce ne ţine cald tocmai aerul din haine, din pereţi, din zăpadă ? Pământul, plan­tele, corpul nostru, nu sunt înconju­rate de aer ? Pentru­ ce nu încălzeşte aerul acesta liber ca şi acela cuprins în zăpadă sau în lână ? Răspunsul se dă şi acr foarte uşor. In stare de repaus , aerul este un rău conducător de căldură, ţine cald cu alte cuvinte. Atunci când aerul este în mişcare, el conduce căldura mai bine, de­oare­ce aerul rece ---------‘ amesteca mai bine cu cel­­ cald, mai uşor, se ridică în în sus şi ia căldura corpul jurătoare. Acest fenomen s convecţiune — de la latine c here, a lua, a răpi. Aerul porii zăpezii sau al hainelor nu se poate amesteca uşor cu aerul rece şi apără deci corpul de răcire. Sub zăpadă, temperatura este mai ridi­cată decât la suprafaţa solului Şuba bogatului cuprinde mai mult aer decât soirenţele şomeurului Locuinţele de lemn sunt cu mult mai călduroase decât cele de zid Mai tare ca morfina Chimiştii au descoperit un 1 '5 ori mai putem ” *f de-acu:n c '*n*! Cel l/V u, dica din pa.. ştiţi numele ? Se in. de hidromorfinonă.

Next