Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1946 (Anul 60, nr. 1-34)
1946-01-15 / nr. 1
este cazul la toate autogirele, fenometruil s° repetă continuu şi elicea sus- tentatrice se va roti tot timpul cât va fi într’un curent de aer. Pentrucă forţa cu care elicea sustentatrice trage în sus autogirul, adică forţa portantă, devine egală şi chiar mai mare decât greutatea aparatului la o viteză de numai circa 25 km./oră, autogirul poate decola, sbura şi ateriza chiar şi la această viteză redusă şi deci pentru a atinge această viteză la decolare sau pentru a o pierde la aterizare nu are nevoie să ruleze decât 20—30 m. spre deosebire de avioanele obişnuite care decolează şi aterizează cu viteze de cel puţin3—4 ori mai mari, şi de aceia au nevoie de un teren mult mai lung. Autogirul putându-şi menţine echilibrulla o viteză atât de mică, este suficient să bată un vânt de numai 25 km./oră ca aparatul să stea pe loc în raport cu pământul şi deci aterizarea şi decolarea să se poată face de pe loc. La autogirele moderne elicea sustentatrice poate fi cuplată la pornire cu motorul prin intermediul unui dispozitiv asemănător cu schimbătorul de viteze de la automobile. Totodată unghiul de incidenţă al palelor se reduce aproape la zero şi astfel motorul are suficientă putere să rotească elicea sustentatrice cu circa 180 ture/minut. In acest moment motorul se decuplează de elicea sustentatrice, se cuplează cu elicea tractivă şi totodată, automat, unghiul de atac al palelor elicii sustentatrice se măreşte. Astfel se naşte brusc o mare forţă portantă care saltă autogirul, aproape vertical, la o înălţime de circa 20 m. In urma acestui fapt elicea sustentatrice se înfrânează, însă elicea tractivă trăgând înainte autogirul, curentul de aer izbeşte palele elicii sustentatrice şi întreţine autorotaţia, deci sborul poate continua normal. Decolarea se poate face în acest fel de pe orice teren, chiar de pe loc. Spre deosebire de autogire, elicopterele sboară având elicea sustentatrice tot timpul cuplată cu motorul. Unele tipuri de elicoptere au chiar două elici sustentatrice montate pe axe diferite, iar la altele două sau mai multe elici coaxiale se rotesc în sens contrar. Dacă forţa de tracţiune a eucelor sustenatrice, aşa numitele aripi rotative, întrece greutatea aparatului, elicopterul se ridică vertical în sus, dacă această fantă de traiațiune, adică portanta este egală cu greutatea elicopterului, aparatul se menţine la aceiaşi înălţime, iar dacă portanta e mai mică decât greutatea, aparatul coboră. Pentru înaintare, unele elicoptere au o elice tradivă, la fel ca şi autogirele sau avioanele clasice, iar la alte elicoptere înaintarea se realizează prin înclinarea elicei sau elicilor sustentatrice puţin înspre înainte şi în acest caz tracţiunea acestor elici se descompune într-o forţă portantă şi una de tracţiune. Elicopterele au, în general, nevoie de două elici sustentatrice care trebue să se rotească în sens contrar spre a evita efectul reacţiunii aerului asupra palelor, reacţiune care ar face ca aparatul să se rotească în sens invers decât elicea sustentatrice (dacă ar fi una singură). La elicopterul american Vougt- Sikorsky există, ce-i drept, o singură elice sustentatrice dar, pentru evitarea efectului amintit mai sus, la coada aparatului există o elice a cărei tracţiune anulează cuplul amintit. ing. Gh. Rado un elicopter construit în 1931 Untul din cele dintâi elicoptere folosite în război de aviaţia militară americană. Autogirul se deosebeşte de elicopter prin aceea că rotorul nu este acţionat de motor în timpul sborului. 4 Citiţi şi răspândiţi pretutindeni „Ziarul Ştiinţelor“ 3oa şi exempUlul Cărţi bune Din an în an mai interesant, almanahul revistei noastre a devenit o adevărată enciclopedie a noutăţilor ştiinţifice, — un volum aşteptat cu nerăbdare la sfârşitul fiecărui an. Almanahul de anul acesta este complet din toate punctele de vedere. El cuprinde,în primele pagini, un „Calendar al observatorului amator“ care prezintă instrucţiuni amănunţite pentru oricine doreşte să observe sistematic fenomenele meteorologice şi astronomice. Alătături de „Calendarul zoologului şi botanismului amator“, publicat în almanahul pe 1945, el constitue un admirabil îndreptar pentru iubitorii naturii. Problema desintegrării atomului şi a bombei atomice este expusă pe larg, cu informaţii şi fotografii inedite. La fel de interesante sunt articolele asupra ştiinţei în Rusia sovietică, asupra protecţiei plantelor, asupra ultiimielor noutăţi tehnice americane. Un capitol aparte îl formează „Detectivii Istoriei“. Numeroasele articole de chimie distractivă, sfaturi practice şi reportaje sunt din belşug illustrate. In sfârşit, un catalog al tuturor emisiunilor filatelice româneşti din 1945, cu toate amănuntele tehnice şi de tiraj, va fi primit desigur cu entuziasm de colecţionari. Unic în felul său, almanahul „Ziarului Ştiinţelor“ este sortit unei epuizări grabnice. Cititorii din provincie îl pot comanda contra ramburs printr-o cartă poştală adresată librăriei „Universul“, str. Brezoianu 25. Un exemplar, 2000 lei.