Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1946 (Anul 60, nr. 1-34)
1946-01-15 / nr. 1
PRODUSE SECUNDARE Mersul ştiinţei ţinteşte mereu progresul; cercetările continuă cu mare râvnă în jurul unor produse secundare ale bombei atomice, cu acţiune medicală sau practică cea mai mare parte din discuţiile jurul bombei atomice, s-au ocupat până acum să stabilească dacă e „bună“ sau „rea“. Unii sunt de părere că ar fi fost mult mai bine pentru lumea întreagă dacă secretul liberării energiei atomice nu ar fi fost deloc descoperit. Aceste persoane nu-şi dau însă seama că nici o invenţie nu e numaidecât destructive. Cercetările asupra eliberării energiei atomice continuă, şi ar fi foarte greşit să presupunem că ele sunt concentrate în întregime asupra producţiei unor bombe mai mari şi mai bune. Produsele secundare întâmplătoare ale cercetărilor atomice se vor dovedi extrem de veloroase — şi primul ministru al Angliei, ca răspuns la o întrebare în Parlament, a arătat că Anglia nu intenţionează să fie lăsată în urmă în nici o revoluţie ştiinţifică.. Aproape toate lucrările preliminarii care au condus la bomba atomică s-au împlinit în Anglia, unde se găsesc câteva centre tehnice cu o veche tradiţie a cercetărilor atomice. Desigur că în desvoltarea „produselor secundare“ Anglia va juca deasemenea un rol conducător. Aceste produse secundare sunt diferite şi încă incomplet cercetate, pentru că nevoia cea mai urgentă în război a fost de a desvolta bomba. Câteva descoperiri interesante au trebuit să fie lăsate deoparte fără a fi experimentate, tocmai din cauză că nu erau în legătură directă cu războiul. ISVOARELE DE RADIOACTIVITATE poate că cea mai interesantă descoperire este aceea a produselor radioactive secundare din grafitul uranic. Până acum, nu avem în realitate decât un singur izvor puternic radioactiv : radiul însuşi. Acum, ca rezultat al pilei de uirainilut îşi grafit, avem mai multe zeci. Vom fi în stare să producem radioactivitatea pe scară mare şi destul de ieftin. Radiul se găsea în cantităţi limitate şi foarte scump. Niciodată nu se găsea destul radiu pentru tratarea tuturor celor ce aveau nevoe de el. Radioactivitatea „sintetică“ nu va fi desigur un tratament şi mai eficace al unor boale cum este cancerul, decât radioactivitatea naturală. II va pune, însă, le îndemâna cât mai multor bolnavi ale BOMBEI ATOMICE Bomba atomică poate să nu devină o „cură“* a cancerului. In definitiv, tratamentul radioactiv era un fel de chirurgie. In schimb, ea va face ca acest tratament — cel mai bun până acum — să devină cu putinţă pentru un numărmult mai marre de oameni. Şi, — nu trebue să trecem peste posibilitatea eventuală ca unele elemente devenite artificiel radioactive sâse dovedească atât de eficace încât să mărească cu mult şansele de vindecare. Ele oferă posibilitatea radioactivităţii administrată oarecum „intem“. Este bine cunoscut faptul că unele elemente au o afinitate naturală pentru anumite organe din corpul nostru. De exemplu, iodul din corp este atras de tiroidă, calciul și fosforul de oase. Ei bine, dacă putem face diferitele elemente — rezultate din energia atomică — radioactive, vom avea mijlocul de ai îndrepta radioactivitatea asupra unor anumite organe, dându-le pe gură. Această cale extrem de interesantă de cercetări este lărgită de medici care prevăd timpul când orice tumoare sau boală ce e distrusă prin tratamentul radioactiv, va putea fi atacată în orice parte a corpului fără ca ţesăturile sănătoase înconjurătoare să fie atinrse. Pentru a trata oasele, o formă radioactivă de stronţiu care e atrasă de oase va putea fi folosită. Pentru a trata o boală a tiroidei (ca boala lui Grave), se va încerca cu iodul radioactivat. FOTOGRAFIA PARTICULELOR DIN CORP fiercetările sunt foarte mult ajutate ** de faptul că particulele radioactive din corp pot fi făcute uşor să-şi „scrie singure povestea lor“. Trecere lor poate fi înregistrată fotografic. De fapt, aceasta înlesneşte stablirea rolului anumitelor „oligoalemente sau substanţe ce se găsesc în cantităţi foarte mici în corpiul nostru. Se ştie că, pe lângă mici cantităţi de fier, iod şi calciu, corpul are nevoe de urme din anumite alte elemente cum ar fi magneziul („oligoelemente“). Dar rolul jucat de aceste „urme“ nu a fost încă bine cunoscut. Făcând aceste elemente radioactive şi urmărindu-le apoi trecerea prin corp, putem să le descoperim adevărata soartă. Spre deosebire defolosinea substanţelor radioactive sintetice pentru tratamentul tumoarelor, avem folosirea se pentru razele X. Până acum, era nevoe de un aparat greoi şi voluminos de raze X pentru fotografierea structurilor mari metalice, pentru a descoperi unele lipsuri. Acum, în loc de razele X născute pe cale electrică, putem să folosim o mică bucată dintr’un element radioactiv sintetic, şi în locul unui aparat mare şi voluminos putem obţine fotografii cu, ajutorul unei mici bucăţi, care naşte razele străpungătoare. Efectul transformării altor substanţe, pe cale artifială, în substanţe radioactive, rămâne să fie încă cercetaţi. Ca „produse secundare“ ale energiei atomice, putem avea vitamine, hormoni şi chiar alimente radioactive. Ce efect vor avea ele, neu putem şti încă, dar posibilităţile sunt evidente ! STĂPÂNII TIMPULUI ! Privind încă şi mai departe, energia TM atomică, chiar înainte de a fi perfect stăpânită pentru a fi folosită în maşini, ne poate da totuşi un, oarecare control asupra stării atmosferice, asupra vremii, încercările precedente de a stăpâni timpul au dat greş, pentru că forţele pe care le putem folosi enaiu unele însemnate, în comnpairaţie cu acelea ale naturii. Dar când putem pune echivalentul a 20.000 de tone de trinitroglicerină în spaţiu la 23 de litri, ne-am apropiat foarte imiult din scana forţelor naturale. Puţini oameni îşi dau seama de forţele imense ce lucrează în acele „depresiuni“ atmosferice care aduc ploaia — aceste energii au fost socotite ca suficiente pentru a ţine un milion de becuri electrice aprinse timp de 50 de ani (sau echivalentul a 1000 de bombe atomice, aşa cum le cunoştem astăzi!). Acestea sunt însă numai unele dintre posibilităţile ce se nasc din cercetarea bombei atomice. Ele sunt suficiente pentru a dovedi că nici o cercetare ştiinţifică nu duce neapărat la descoperiri distructive. Vieţile salvate de către bomba atomică, în următorii douăzeci de ani pot întrece, ca număr, pe acelea pierdute prin întrebuinţarea sa. Pe lângă aceasta, mai avem domeniul cel mai mare de cercetări, anume cum să eliberăm energia atomică pe încetul şi în porţiuni controlate, aşa că să avem o sursă nelimitată de energie electrică pentru luminat, încălzit şi forţă. In Anglia, de exemplu, s-a calculat că nu va fi nevoe decât de aproximativ 150 de tone de uranium pe an pentru a da echivalentul electricităţii cheltuite astăzi. Oamenii de ştiinţă englezi ţintesc să scoboare preţul de producere al uraniului la mai puţin de 1000 le lire kilogramul, ceea ce l-ar aduce — conparativ energetic — la acelaşi preţ cu cărbunele. Vor mai trece încă mulţi ani până câtind visull „puterii libere” va putea deveni practic. Cu mult înainte de aceasta vom avea însă haine mai bune, noul materiale sintetice, tratamente medicale îmbunătăţite, aliaje mai puternice şi o mulţime de alte avantaje născute din cercetările asupra atomilor. Este un fapt că aceste descoperiri se vor baza, toate, pe cercetările începute, în anul 1911, la Manchester, în Anglia Dr. S. I. Kinga .