Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)

1855-06-10 / nr. 117

Cum, respundu agenții oficiali ai Pi­­siei, nu socotiți întru pimb­ă Reglementul organicu întemeetu prin convenția de Akep­­man, slobozenia comerțului, întemeerea ca­­rantinelor și celelalte privilegii isvoră­­toare din tratatul de Andrianopoli?” „Alegu înadinsu exemplele aceste, pen­­ele figurează în cea din tăie lipie iar pe argumentele pre care Rusia zisu mai înainte că Romănii tot­dea­­una n'au voitu să recunoască Reglementul acesta, ca unul ce au fost votatu păsarea baionetelor streine, și de o adu­­nare ce nu era reprezentația legală a ță­­Însă să lăsămu originea lui pentru a nu vorbi de căt­re dispozițiile sale. În­­tre dispozițiile aceste, să nu luămu de căt „El organizază statul administrativu, giu­­dețiaru și finanțial, așa este. Însă în­­tr'avui folosu? Mai întăi vi aa curiei pro­­tectoră, căria ea îi stipulează mai la fie­­ce față drctul de intervenție; apoi, in al Varilor, cărora îi însuțește veniturile, pe cănd condiția săteanului îi secundară; și fiind că boerimea de la 1851 s'au arătatu statornicul aucsiliaru al Resiei, îi ertatu de a crede că aceasta avea în vedere in­­teresul politicei sale, de căt binele real al perei. „În 1829, tratatul de Adrianopoli dt­­­pulează în favorul principatelor: 1 Înapoerea la Valahia a polițiilor Bră­­ila, Turnu și Giurgiu, ocupate mai painte 2. Înființarea cordonurilor militare și a carantilelor de a lungul malului stănga al Dunărei. 3. Ridicarea și cumpărarea zaherelilor în grăne, vite și chereste pre care principa­­tele erau datoare să deie pentru consu­­­ mația Constantinopolei, aprovizionarea ce­­ tățelor Dunărei și trebuințele arsenalu­­lui împărătescu, prin campanici. (”) „Pe timpul acela ce făcu mare vitestit la București și la Iași, despre cocesii­­le aceste smulse de Rusia din slăbiciunea Porței. Pentru principate era începutul unei noue ere și cel dintăiu pașt cătră vecea neatărnare. O­dinioară provinții turcești, ele erau constituite în state mi­­suverane. Oamenii cei mai cu bune inten­­ții, în­să care nu vădu de cătu­ne dea­­supra lucrurile, bătură din palme, dupre cum, cu doi ani mai nainte, Europa libe­­rală bătuse din palme la sfărmarea flo­­tei turcești în baia Navarinului, și poe­ (*) AW destul de a ceti preambulul Regle­­mentului Moldovanu spre a se asigura pănă întru căt Reglementul acesta, a căruea redacție trebuea să se încredințeză ospodarilor, în unire cu di­­vanurile lor respective, au fostu lucrarea unică și escluzivă a Rusiei: „M. S. Împăratul, Sinevoindu a ordona ca unu Comitetu spețial compusu din boeri să se înfiin­­țeză „sub președința consiliariului de statu an­­tualu Miniachi, spre a pregăti ganice s. f. noi, „comisari îmbunătățirile or­­numiți de E. S. re­­prezidentul plini puterni­ciu al Divanurilor Moldova și Valahia"””...., am des­­chisu ședințele noastre în 29 iulie 1829 subu „președința D.lui de Miniari, înzăstratu CU INSTRUCȚI SPRE ACEST SFĂRȘITU... Și noi vom supune fiecare capitul deosebitu, amăsa­­ratu desbaterilor noastre, spre cercetarea E. S. Dlui ministru plini puternicitu. s. s.” tru rei.­mai că înainte tutlui ei „Am pe acele cipatelor. de Turci, rezida în toată Moldo-Romăresci, ai pune ca sprijinu și onorul protector a­­peste principate, ce sînt cele mai favorabile prin­­cu oprire, pentru aceștia, de a sub a­­intinderea teritoriului neralul rusescu, à

Next