Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-06-10 / nr. 117
Părnatul ese în toate vilele afară de Duminici și servători mari. Abonamentul ce Face in Iași la Licrăriua Nouă; in ținuturi la Comisioneri. în Blxs- VIN reștt la Librerul G.Loanidi. ureu o — ANUL. S. Iașii, Vineri. 10. Iunie 1855. N. 14.1 Prețul ne anc ede 111 le — ne 6 48m 60 — noni pe unu răndu de inștiințenu este 30 parale proiletonul Zimbrului o CCiuniuu cablă îndesă întoaptă Dușinica și se împarte Lupea. - ALAL - Binefacerile Protectoratului. În jurnalul Presa de Parisu din 11 Iunie cetimu următorul articol importantu scrisu de renumitul scriitoriu A.GVISIMI a căruia scrieri, Lettres sur la Turquie et la Turquie actuelle, sănt în destul de cunoscute: „Nu de mult am vorbitu, despre protectoratul rusescu in principate, consideratu în cine însuși. Să vorbimu puținu acum de binefacerile protectoratului, ci să vedem. În ce fel cu Rusia au consăntuitu cu Poarta la înflorirea Principatelor. „Nu pentru cea întăia dată Rusia se pune la Providința Moldo-Romănilor. „Ei, săngelui ei, vărsatu de unu secul pentru cauza coreligionarilor sei, aceștia datorescu immunitățele (scutințele) civile și religioase de care ei se bucură. Ce sănt ei prin sine înseși? Nimică. Toate driturile lor ei st au de la generoasa agiutorință a Parilor. „Asfel este înțălesul explicitu al unui manifestu al țarului Niculai ce preceda cu cinci săptămăni întrarea Rușilor în Principate în 1848. Manifestul acesta poartă data 19 (31) .Pulie, piască din Romănia îi respunsă opin o circulară in care am cetitu bucata următoare„Că Romănia este datoare Rusiei cu o parte din avantagele pre care Manifestul M. S. Împăratului À place a le înșira, noi săntem cei dintăi a recunoaște facturi noi ăl recunoașteiiu fără al mai comepta, ci Locotenența demasta'i de agunsti poate spre a nu spăla de împutarea de nemulțumire ce pi se adresază. Dară căpoi Rusia, pentru căteva clauze favorabile principatelor cuprinse în trataturile ei particulare cu Poarta Otomană, vine a pretinde astăzi că Romănia pare politicește esistență de cătui în puterea numai a acestor tratate, aceia ce o osindește oarecum de a ce minca pururelni vu în părcălabul politicei rusești, ea uită că capitulațiile săntu anterioare de la tratatele cu care ea caută a ce îngămoa, și contractul de ținere principate de împărăția otomană s'au formatu cu multu mai înainte de epoca cănd au începutu cele dintre legături ale acestei împărății cu Rusia.” „Nu este de prisosu de a aminti, că documentul acesta precedează mai cu șapte ani circulara D. Valovschi sub aceiași formă. „Independința administrativă a Romăniei și a Moldaviei nu era nici de cum, mulți prea mult au uitat'o, o cucerire recentă, ce rezultatul a unei învoiri libere încretă, sănt cătrva secule, și alterată numai din ziua căci ospodarii au începutu, in cursul resbelelor din al pnteprezecelea secul, a băga în seamă mai mult pe curtea Rusiei de cătu pe Înalta Poartă. „Detoria, adaoge Domnul Ministru al trebilor streine ale Franției, și de față spre Moldova au căștigatu din natura cea veche a legăturilor lor cu babinetul de Sint-Petresburgu, a spune aceia ce Romănia și