Zori Noi, noiembrie 1971 (Anul 24, nr. 7424-7448)

1971-11-25 / nr. 7444

ZORI NOI 6 PAGINA 2 TINEREȚEA LA ȘCOALA MAMITAI II în luna decembrie, la doi ani de activitate, Fabrica de tricotaje „Zimbrul" din Suceava va trăi un eveniment cu semnificație deosebită ! vor fi atinși parametrii proiectați la realizarea producției fizice. Fiind cea mai mare fabrică din țara noastră specializată in confecții lenjerie de corp și îmbrăcăminte exterioară din bumbac și poliester, această întreprindere a ocupat, încă de la darea în funcțiune, un loc de seamă în ramura de resort a economiei românești. Pînă acum, aici s-au creat și omologat 170 de modele. Astăzi, eforturile și competența celor 3.000 de muncitori, ingineri, tehnicieni și maiștri din fabrică sunt recunoscute în prestigiul de care se bucură produsele cu marca „Zimbrul". O primă explicație asupra interesului pentru creșterea profesională a textiliștilor suceveni primiți de la inginera Lucretia Rusu, secretara comitetului de partid 1 . La noi, calificarea începe cu punerea apei în ac și sfîrșește cu cunoașterea celor mai complicate utilaje din dotare, întreprinderea constituie o mare școală. Cei care azi lucrează ca bobinatori, tricotori, confectioned sau finisori, nu aveau, pînă acum doi ani, nici cele mai elementare cunoștințe ce tin de profesiile respective. în intîmpinarea dorinței de a Învăța meserie au venit cadrele inginerești și tehnice, singurele deținătoare, pe atunci, a „secretului” profesiei de textilist. Integrarea în această activitate a fost posibilă nu numai prin transmiterea cunoștințelor strict profesionale, ci și prin cultivarea unor alese trăsături morale, a unor elemente ce compun climatul de muncă de tip comunist. Stăruința în învățătură s-a făcut, pe o bună parte dintre muncitori, să-și însușească o calificare complexă. Cei 1.900 de oameni de la secția confecții cunosc un mai larg resort al procesului de producție, începind cu croitul și sfîrșind cu ambalatul. Dacă se poate vorbi despre o unitate economică ce aparține tinerilor, fabrica noastră constituie un exemplu concludent. Media de virstă a textiliștilor suceveni este de 21 ani. Inginera Rusu ne vorbește despre zeci de oameni care își realizează împlinirea profesională muncind într-un ritm și cu un randament care rețin în mod deosebit atenția. Cu cîțiva din ei am stat de vorbă, urmărind să cunoaștem responsabilitatea pe care dovedesc în înfăptuirea sarcinilor de producție, în secția confecții. La una din cele 12 Unii tehnologice, o întîlnim pe Lucreția Ciobanu, în vîrstă de 24 de ani, care are în subordine de două ori mai multe muncitoare decit cifra ce indică vîrsta ei. — Cum ați învățat meserie? *- Am venit în fabrică după ce, terminînd liceul, am suplinit un timp catedra de educație fizică de la o școală generală. Doream să muncesc la un agregat, să fac lucruri care să-mi solicite cît mai multă energie. Dar, pentru a ști să lucrezi la o mașină, trebuie să cunoști toate operațiunile de executare a confecțiilor. Le-am învățat, acum pot înlocui pe oricine. De cîteva luni, conduc formația de muncitoare de la o linie tehnologică la care se realizează tricotaje numai pentru export. Energia celor 24 de ani ai Lucreției Ciobanu nu se consumă numai în fabrică. Tinerei textiliste îi rămîne timp și forță și pentru a conduce echipa feminină de fotbal, care, din primăvara anului viitor, va juca în campionatul județean, și pentru a se achita de sarcinile politice și obștești. Cu aceleași calități sînt înzestrate o bună parte a textilistelor sucevene, Fania Hudișteanu, Rodica Brumă, Elena Zancu, Aurelia Voinea, Brînzaru, aflîndu-se în Deva prima linie a muncii. în altă parte a fabricii, la un calandru al secției finisaj, lucrează un tînăr a cărui activitate este apreciată cu cuvinte de laudă, îl găsim în fața mașinii, preocupat să dea unui val de tricot de culoarea cerului lățimea cerută de normă. — Faptul că, în liceu, mi-au plăcut științele exacte, în mod deosebit, mă ajută să înțeleg mai bine procesul de producție, să cunosc mai profund pulsul instalațiilor. Ceea ce o fac eu aici e foarte simplu. Da altfel, m-am calificat în 3 luni, dar continui să învăț mai departe. Am 22 de ani și nu mă pot considera un om desăvîrșit. Cunoștințelor profesionale caut să le adaug cunoștințe culturale și politice. Ne despărțim de Ștefan Hladiuc gîndind că ar putea constitui un bun exemplu pentru toți cei care, „argumentînd" că au absolvit un liceu, ocolesc munca într-o fabrică, visînd posturi efemere, de funcționari lustruiți. Mircea Șfichi, unul din cei trei creatori de modele ai fabricii, este, cum s-ar spune, un chemat al profesiei. Deoarece meseria lui presupune un accentuat simț plastic, îi solicităm opinia în această privință. —In profesia noastră există niște rețete date, dar noi nu ne limităm numai la acestea. Lucrăm multe modele pentru copii și, în acest caz, potrivirea culorilor o facem în momente de inspirație deosebită. De altfel, noi avem o zi pe săptămînă destinată documentării : o rezervăm cunoașterii psihologiei copiilor, suidiem cum sînt dispuse petalele florilor, căutăm cele mai subtile culori. Fără aceste amănunte, calificarea profesională propriu - zisă și intuiția nu ne ajută prea mult. La Fabrica de mobilă din Cîmpulung, însoțit de inginerul Constantin Nuțu, vizităm o sugestivă expoziție. Dormitorul „Rodica", „Doina", sufrageria biblioteca „Argeș", patul „Elegant", canapeaua „Carpați" sunt produsele de bază realizate aici, în acest an. Biblioteca „Creangă" și dormitorul „Armonia" au fost create și omologate pentru a intra în fabricație în 1972. Biografia celui care ne însoțește a cunoscut toate treptele afirmării : de la ucenic tîmplar pînă la inginer, acum șef al serviciului tehnologic, — Fabrica — ne spune inginerul Nuțu — dispune de un larg sistem de formare a muncitorilor : școală profesională, ucenicie, calificare la locul de muncă. Apoi, toți beneficiază de un element comun : lucrează într-o unitate modernă, avînd multiple posibilități de afirmare profesională, etică, comunistă, Ioan Daniliuc, pînă a ajunge să lucreze aici, a făcut mobilă cu toporul. Caut să alătur felului în care a învățat el meserie imaginea contemporană, alegînd, ca simbol, activitatea unui elev al Grupului școlar de industrializare lemnului din Suceava, care își face practica în această fabrică. — Sunt încă elev — ni se destăinuia Gheorghe Cojocaru — așa că nu pot spune că am schimbat sunetul clopoțelului cu cel al sirenei. Cu toate acestea, cunosc o bună parte a procesului de producție și vreau ca la anul, cînd voi obține calificarea, să stăpunesc profund meseria. Am fost dat în grija meșterului Daniliuc. Acesta, om cu experiență, pe lingă meserie, mă învață cum să-mi chibzuiesc cei aproape 1 000 de lei pe care îi primesc pe lună, cum să mă comport cu oamenii în cele mai diferite ocazii. De la dînsul am învățat să-mi înving timiditatea, să fac lucruri bune, să mă atașez muncii. Tot despre curaj și creștere profesională am vorbit și cu tînăra comunistă Minodora Pop, care mînuia cu pricepere mașina de lustruit cu bandă orizontală, și cu tîmplarul Vasile Tudorache. Minodora Pop spunea, printre altele : „Unele dintre fostele colege de liceu mă cam ocoleau după ce m-am încadrat în fabrică. Ele nu înțelegeau că a munci cu pasiune nu e o rușine, ci un mijloc prin care omul își afirmă demnitatea, personalitatea Desigur, cuvintele interlocutoarei exprimă sensuri profunde, verificate de viată. La școala maturității, acolo, lingă brațul mașinii sau lingă tîmpla căruntă a meșterului, la biblioteca tehnică sau în sălile de curs, muncind și învățînd, tinerii nu fac altceva decît să-și îmbogățească cunoștințele, sentimentele, să trăiască bucuria plenară că sunt utili societății. CONSTANTIN ȘTEFURIUC i CINE JUDECA FEALT« ! Despre T. Filisievici din Mănăstirea Humorului am scris, recent, într-un foileton. Arătam că, in calitate de brigadier la ocolul silvic local, încâlcind instrucțiunile în vigoare, s-a. . . supraaprovizionat cu lemn de construcții (în așa fel, incit a mai dat și la alții !). Am fost informat că i S-a desfăcut contractul de muncă. Dar mai e un bai, el este și vicepreședinte (funcție onorifică) al consiliului popular comunal și, culmea paradoxului, președinte al comisiei de judecată ! Cum o judeca el pe alții, cînd propria conștiință îi stă ca pe ghimpi, e greu de spus. Sperăm că strimba situție va fi îndreptată, cît se poate de repede. FACTURI PE „BARBA" Intr-o zi, la întreprinderea de industrie locală din Fălticeni s-a prezentat o delegată a cooperativei meșteșugărești „Progresul" din orașul Reghin. Venise să angajeze efectuarea unor tablouri - portrete mărite. S-au găsit destul doritori să-și vadă chipul pictat. La salarii, contabilitatea a reținut muncitorilor suma de 3.228 lei pe care a expediat-o cooperativei. Cît despre tablouri. . . joc! După cum s-a aflat, delegata a dispărut. Portretele nu mai sosesc. Rămine de răspuns la o întrebare, cum și-a permis acel contabil să rețină sume de bani, fără un contract prealabil, numai pe „barba" unor urme de penel pe care nici nu le-a zărit ? Pînă la apariția tablourilor, îl „pictăm" noi. „RASPLATA NEOMENIEI O mamă ne scrie : „Subsemnata Ana Gh. Mitocariu, din Mălini, am rămas văduvă cu 7 copii, în anul 1963. Am fost fericită cînd i-am văzut pe toți la casele lor., Acum, fiul cel mare, Ilie Gh.Mitocariu, cu soția sa, și Vasile, cu soția, mă bat, îmi sparg capul și vor să mă scoată din casă". . . Arîtă comportarea acestor oameni față de cea care le-a dat viață. Ce spune opinia publică din comună față de totala lipsă de respect pentru bătrînețe și munca de-o viață? Rubrică realizată de VICTOR MICU Uzina de utilaje și piese de schimb Suceava. Tînărul muncitor Dumitru Balan, supraveghind buna funcționare a unei mașini de danturat Foto . D. VINTILA . Bara de oțel se află în fața tabloului principal de forță, pe podețul izolant. Tovarășul Bortă, șeful de echipă, ne-a spus, mie și colegului meu, Save! Iftode, s-o luăm imediat de acolo, s-o aducem în atelier la noi, pentru că era periculos să rămînă lingă tablou, putîndu-se produce vreun accident, cum s-a întâmplat și altădată. . . Gheorghe Negru, electrician la Uzina de reparații auto din Suceava, ne spune, continuîndu-și relatarea, că, transported bara de oțel, au fost observați de maistrul Isidor Bobculesi, care pe atunci lucra la secția strungărie. Acesta n-a cercetat cu atenție despre ce era vorba, a spus că bara de oțel aparținea secției prelucrări, i-a acuzat pe cei doi de furt și le-a întocmit un referat, pe care l-a înaintat uzinei, conducerii La salariu, Softode și Gh. Negru, fără să știe din vreme, nimic au constatat că i- o fusese aplicată penalizare substanțială — 20 la sută. — Fără să fim vinovați — susține interlocutorul, pentru că am îndeplinit o indicație primită de la superiorul nostru. Ni s-a făcut o nedreptate. Ne-am adresat conducerii uzinei, am explicat cum stau lucrurile. Mai întâi, am primit promisiuni că ni se vor înapoia sumele de bani reținute, apoi, cînd am revenit, pentru că nu se întreprinsese nimic, ni s-a spus că nu se mai poate face nimic. Cerem o explicație maistrului I. Boiculesi își menține punctul de vedere, afirmînd că în uzină se fură materiale și piese, aceasta creînd greutăți în realizarea sarcinilor de plan, că trebuia să se intervină, o dată, hotărît, iată de asemenea acte necinstite. De acord, dar pedeapsa trebuie aplicată celor vinovați, în urma unor cercetări atente pentru aflarea adevărului. Nu insistăm mai mult asupra cazului prezentat, stabilirea adevărului urmînd să o facă cei autorizați. Ne-am referi, însă, asupra altor aspecte, desprinse din discuțiile purtate în uzină, mergînd pe urmele scrisorii (totul a pornit de la o scrisoare adresată redacției). Formulînd o concluzie generală, am afirma că în uzină trebuie să se acționeze cu mai multă hotărîre, de către comitetul de partid, de către comitetul oamenilor muncii, de către celelalte organe care au atribuții bine precizate, pentru instaurarea unui climat de disciplină muncitorească, pentru respectarea întocmai a relațiilor de muncă. Intervenția hotărâtă a maistrului I. Boiculesi a fost determinată de o nedorită realitate existentă în uzină: unii dintre muncitori, avînd o atitudine negativă față de bunurile uzinei, au degradantul obicei de a sustrage diverse materiale, piese sau scule. Ei nu se sfiesc să tragă foloase de pe urma unor asemenea fapte necinstite, neținînd seama că în acest fel creează greutăți colegilor lor, că stînjenesc desfășurarea normală a producției. Uneori, materialele dobîndite pe asemenea căi sînt folosite în uzină, pentru diverse lucrări, dar aceasta nu scuză cu nimic fapta lor. Mai grav este însă că, destul de frecvent, materialele ori unele produse executate din ele sunt scoase în afara unității. Maistrul I. Bobculesi ne spune : — Dispăreau frecvent, de la strungărie, materiale, diferite piese. Aceleași repere, executate pe mașini, erau luate în evidență contind ca fiind realizate de muncitori, de mai multe ori. De o evidență clară nu putea fi vorba. Firește, cei necinstiți figurau cu normele realizate sau depășite, primeau contravaloarea unor operații pe care în realitate nu le executaseră. Atitudinea față de muncă este reflectată și de modul cum e folosită zestrea fabricii. Nu negăm, există în uzină muncitori destoinici, care se ocupă cu grijă de utilizarea mașinilor, a instalațiilor. Mai sunt însă și oameni care manifestă dezinteres fată de avuția obștească. S-ar putea spune că e vorba de cazuri disparate, de fapte minore. Nimic nu este minor, nimic nu trebuie să se treacă cu vederea cînd este vorba de bunurile noastre, ale tuturora. Căci, în fiecare dintre ele s-au investit sume importante, iar acestea se cer gospodărite cu deosebită grijă. — Sunt încălcate frecvent normele privind exploatarea instalațiilor electrice, ne spune șeful de echipă Al. Bortă. Tabloul de forță, din fața căruia a fost luată bara de oțel, alimentează o treime din uzină. El a fost de mai multe ori avariat. Am avut cazuri cînd, pînă la efectuarea remedierilor, mașinile au stat cite 3—4 ore. Altă dată, la atelierul recondiționări, tabloul de forță era complet acoperit cu piese. Este o gravă încălcare a normelor de exploatare a acestora. Se pot produce accidente, instalațiile se deteriorează. . . Alte asemenea nereguli ni se-a făcut cunoscute inginerul energetic Traian Sîrcu. — Foarte multe tablouri electrice sînt blocate, depozitîndu-se lîngă ele — uneori și peste ele — piese și materiale. Transformatoarele de sudură rămîn, chiar cînd nu sînt folosite, conectate la rețea, consumîndu-se, fără rost, energie electrică. Peste cabluri se aruncă diverse materiale. Este datoria maiștrilor principali, a maiștrilor de schimb să întroneze ordinea în această privință. Le-am atras atenția, asupra acestor lucruri, de nenumărate ori. Ei rămîn nepăsători. Pînă cînd ? Cîteva cuvinte despre penalizări. Știm că acestea se aplică acelor salariați care nu-și îndeplinesc atribuțiile. In cazul de față nu este vorba de așa ceva. Dimpotrivă, cei doi muncitori au fost penalizați pentru că au dus la îndeplinire o indicație primită de la superiorul lor, determinată de încălcarea unor elementare norme de exploatare a instalațiilor. Apoi, socotind că referatul ar fi fost întemeiat, înainte de a i se da curs, se impunea efectuarea unei atente cercetări, spre a vedea care este, de fapt, realitatea. Nu s-a făcut aceasta, iar cei doi salariați n-au fost înștiințați, din vreme, de către serviciul plan, că vor fi penalizați. De altfel, chiar maistrul I. Boiculesi recunoaște, în final, că serviciul era obligat plan să ancheteze cazul Faptele expuse vorbesc des■ II"»" ■....... pre lacunele existente la uzina suceveană, perpetuate de multă vreme, pentru instaurarea fermă a disciplinei muncitorești. Vorbim despre necesitatea unor acțiuni ferme care să pună capăt actelor necinstite ale unora dintre salariați. Se impune aici intervenția promptă a comuniștilor, demascarea și punerea in discuția masei de salariați a celor care fură, care, din neglijență, degradează bunurile unității. După cum se cere un mai mare discernămînt în întocmirea referatelor, în aplicarea, în ultimă instanță, a penalizărilor ori a sancțiunilor. Pentru că, susținînd pedepsirea exemplară a celor vinovați, nu putem accepta ca, din „grabă", să fie sancționați salariați care își îndeplinesc corect atribuțiile. N. GROZA PORNIND DE LA O SCRISOARE Da, cu fermitate, însă în spiritul deplinei corectitudini! I4l\ Exemplul personal Un nume: Nicolae Candrea. Are 31 de ani. Muncitorul forestier, eroul prezentelor rînduri, străbate pădurile Coșnei din fragedă copilărie. De nouă ani i s-a încredințat, lui și celor 50 de oameni ai lui, răspunderea de a fasona și da în producție masa lemnoasă pusă în exploatare in codrii de pe aceste locuri. Este prezent, cu priceperea, cu hărnicia și cu pasiunea, acolo unde-i mai greu , în parchete cu doborîturi de vînt, cu produse accidentale. A lucrat și la Coșnița, și la Teșna, și la Tondei (ultima exploatare fiind în raza de activitate a sectorului Cîrlibaba). Pentru meritele sale în producție a fost declarat, șase ani consecutiv, fruntaș socialistă. in întrecerea Are acasă, puse la Ioc de cinste, șase steluțe roșii — recunoaștere a calităților profesionale și morale formate la neîntrecuta școală a muncii. Maistrul Nicolae Candrea și-a făcut un crez. Acela de a fi întotdeauna un exemplu personal pozitiv : în muncă, acolo, pe versanții înalți, în activitatea obștească, ca deputat în Consiliul popular al comunei Dorna Candreni. Spun oamenii că este și un bun coleg, un bun tovarăș. Seara, în clipe de răgaz, la cabane, împreună cu oamenii, citește presa, ascultă radioul, discută despre problemele ce-i preocupă pe forestieri. Cînd nu găsește singur răspuns la unele, se consultă cu Petre Furnică, șeful sectorului, un veteran al pădurilor și al locurilor. Calitățile politice, morale și profesionale i-au determinat pe comuniști să-l aleagă pe Nicolae Candrea secretar al organizației de partid, muncă pe care o îndeplinește de 5 ani. Și bine. Realizările sectorului de exploatare Coșna sunt dintre cele mai bune pe întreprindere. Depășirile înregistrate oferă garanția că prevederile planului anual vor fi integral materializate. La aceasta își aduc o contribuție remarcabilă și cei 50 de oameni care lucrează sub îndrumarea comunistului Nicolae Candrea, ELISEI TODAȘCA OMENIA DIN SALONUL 14 Mai mulți bolnavi din salonul 14 al Spitalului din Rădăuți ne roagă să comunicăm în ziar o faptă aparent simplă, dar care are la bază tocmai ceea ce dă frumusețe relațiilor dintre oameni. In toată perioada cît a fost internat, electricianul Ioan Cîrdei a avut tovarăș de suferință pe micuțul Filip loan (5 ani) din Ulma. Muncitorul a manifestat față de copil o adevărată grijă părintească. S-a administrat, ziua și noaptea, medicamentele prescrise de medic, l-a înconjurat cu toată atenția, astfel că băiețelul n-a simțit lipsa celor de acasă. r"