Zori Noi, mai 1972 (Anul 25, nr. 7578-7602)

1972-05-14 / nr. 7588

ni n— ZORI NOI ^ PAGINA 2 La Gura Văii și Sip, stră­vechi localități ale căror nume au intrat, în ultimii șapte ani, în vocabularul co­tidian al poporului nostru, se materializează în aceste zile ultimele detalii din proiecte­le Sistemului hidroenergetic și de navigație de pe Dunăre, rod al colaborării fructuoase româno - iugoslave. Clipele de mare satisfacție pe care le trăiesc astăzi au­torii acestor obiective ne în­deamnă la o retrospectivă a principalelor momente înre­gistrate pe parcursul a aproa­pe 2.000 de zile efective de muncă, desfășurată în scopul captării și folosirii forței bă­­trînului Danubiu. SECVENȚE DIN CARTEA DE AUR 7 septembrie 1964. Un ex­cavator își înfige cupa în pă­­mînt; o sonetă implantează în roca dură a Dunării o palplanșă din oțel menită să etanșeze batardoul, în spatele căruia urmează să fie fixate fundațiile principalelor obiec­tive ale sistemului hidroener­getic și de navigație. Auto­camioanele transportă fără în­cetare materialul excavat. Pe malurile fluviului încep să prindă viață cele dinții pre­vederi din proiectele elabora­te împreună de către specia­liștii români și iugoslavi. Sunt concentrați aici cei mai buni specialiști de la Bicaz și Ar­geș, de pe alte mari șantie­re din țară, din institute de cercetări și de învățămînt su­perior, care analizează la fața locului zeci, sute de varianta constructive. Pe ambele ma­luri începe o grea bătălie. 20 aprilie 1966. Prima vic­torie a constructorilor — în­chiderea digului din amonte de viitorul ax al barajului, creîndu-se astfel condiții ca la 7 mai să fie zăgăzuită com­plet incinta 1 „A". Un uriaș batardou izolează din albia Dunării aproape 200.000 m.p., suprafață care, în luna urmă­toare, după zece zile de lucru neîntrerupt, a fost desecată. Pentru prima oară în istoria ei multimilenară, Dunărea își descoperea albia, în văzul lu­mii. 13 iunie 1966. Construc­torii români raportează tova­rășului Nicolae Ceaușescu, conducătorilor de partid și de stat care vizitează șantierul că, de la demararea lucrări­lor, au cîștigat un avans de zece săptămîni. In aclamații­le generale ale mulțimii, se­cretarul general al partidu­lui declanșează de la un au­tomat de comandă explozia care marchează începerea es­­cavațiilor pentru construirea clădirii centralei hidroelec­trice și a ecluzei. O lună mai tîrziu, o altă veste străbate țara : construc­torii termină, cu 150 de zile mai devreme, închiderea unei alte porțiuni din Dunăre —­­incinta 1 „B", în cuprinsul căreia avea să fie construit avanportul dinspre Turnu Se­verin. 3 august 1969. Se încheie un nou capitol din istoria sis­temului . S-a dat cale liberă primelor nave fluviale prin ecluza de pe malul românesc. Imensul culoar din oțel și be­ton se întinde pe 700 metri și are o lățime de 34 metri. Ea este echipată cu cea mai mare poartă plană, cunoscută în construcțiile hidrotehnice din lume, în greutate de 1050 tone, puternice servomotoare, vane - segment ce lucrează la presiuni foarte ridicate și cu alte utilaje concepute și realizate în cea mai mare parte de către întreprinderi ale industriei noastre con­structoare de mașini. Șase zile mai tîrziu, con­structorii români preiau de la constructorii iugoslavi, ștafeta lucrărilor de închidere a Du­nării în zona barajului dever­sor. In aceeași zi, începe inun­darea incintei 1 „A" din a­­monte de centrala hidroelec­trică, la adăpostul căreia se execută o parte dintre lucrări. După 56 de ore, această ope­rație, de o mare măiestrie teh­nică, ia sfîrșit, fiind realizată într-un timp cu 232 ore mai scurt decît cel preconizat de proiectanți. 14 august 1970. La ora 8 și 7 minute, după mai bine de 24 de ore de eforturi neîn­trerupte, se înfăptuiește, cu 45 de zile înainte de termen, cel dinții paralel la sistemul national al primului agregat din centrala românească. Tensiunea de 15.000 volți, pa care o furnizează generatorul, este ridicată, prin interme­diul transformatorului de for­ță, la 220.000 volt, și, cu aju­torul ei, curentul electric por­nește spre consumatori. 1971 — ANUL NUMĂRĂTORII INVERSE Primul an al cincinalului este pentru colectivul mare­lui șantier, al energiei și lu­minii, al prieteniei și colabo­rării, anul unor eforturi spo­rite. La sfîrșitul lui martie, constructorii ridică barajul la cotele finale — 72,3 m. față de Marea Adriatică — și pun sub sarcină barajul deversor — uriașă stavilă de profil triunghiular, cu o lungime to­tală de 441 metri, în care au fost încorporați aproape 350.000 m.c. de betoane și 4.000.000 kg. armături meta­lice. O lună mai tîrziu se pro­duc cele dintîi cantități de electricitate în primul agre­gat de construcție româneas­că — cel de-al patrulea grup al centralei. Curînd, se în­cheie construcția căii rutiere transdanubiene ce unește ma­lurile fluviului între Gura Văii și Sip, străbătînd eclu­zele, centralele electrice și barajul deversor. Penultimul hidroagregat este conectat, iar ecluza intră în exploatare definitivă. In sfîrșit, se în­făptuiește, cu 62 de zile mai devreme, primul paralel al celui de-al șaselea și ultimul hidroagregat al centralei. Constructorii și montorii cîș­­tigă astfel în total, de-a lun­gul celor 7 ani de muncă, peste 400 de zile. PEISAJUL CITADIN — PEISAJ AL UNOR PROFUNDE PREFACERI Mai mult de 10.000 de con­structori și montori au schim­bat vechea configurație locurilor, creînd un peisaj de­­­osebit de atrăgător. Centrala dispune în prezent de 6 hidro­generatoare, care însumează o putere totală de 1.050 Mw — trei dintre ele purtînd emble­mele de fabricație ale Uzinei constructoare de mașini din Reșița, Uzinei de mașini gre­le București, Uzinei „Electro­­putere“ — Craiova și ale al­tor întreprinderi. Acum însă Porțile de Fier își arată re­cunoștința. Din vecinătatea centralei se îndreaptă spre Reșița, spre Tr. Severin, Ro­­vinari, Craiova, Slatina și Bu­curești, precum și peste Du­năre — în localitatea Sip — un adevărat păienjeniș de conductori argintii, prin care pornește, amplificată la 110, 220 și 400 kW, o cantitate de energie de peste 5 miliarde KWh, egală cu cea pe care hidrocentrala de pe celălalt mal o furnizează economiei Iugoslave. Partea de energie ce ne revine de la Porțile de Fier este de 3 ori mai mare decît cea furnizată cu 5 ani în urmă de toate hidrocen­tralele țării. Prin ecluză, circulația se desfășoară nestingherit, Por­țile de Fier nemaiconstituind ca înainte, un zăvor în calea trecerii libere a apelor și a vaselor. Toți cei ce-au înfăptuit grandioasa epopee de la Por­țile de Fier — Sip așteaptă acum, mîndri, ora festivă, ora cînd vor raporta conducăto­rilor de partid și de stat ai României și Iugoslaviei îm­plinirea înaltelor lor misi­uni. MARIN COANDA, corespondent Agerpres ORA FESTIVĂ LA PORȚILE DE FIER Vedere din elicopter asupra barajului de la Porțile de Fier o hau închinata Ulii PASIll Colecționarul de bibliografie Eduard Lipețchi Am cunoscut un om care a trăit, încălzit de flacăra unei frumoase pasiuni: co­lecția bibliografică, găsind în ea și descoperind prin ea un sens al vieții. Fostul învățător cîmpu­­lungean a slujit școala cu devotament, a urcat trep­tele perfecționării, dar, dincolo de orbita datoriei obștești, și-a dedicat timpul, cunoștințele și entuziasmul unei rare pasiuni, aducînd cu rîvnă și migală lucrări informative dintre cele mai diverse apărute in țară și in străinătate. Le-a adunat și clasificat pentru a cindva de folos celor inte­r­­resați de documentarea ști­ințifică. In ultimii cinci ani ai vieții sale, i-am vizitat des impunătoarea arhivă, o ve­ritabilă „casă bibliografi­că”. În ea își găsea o ma­re satisfacție. Aici îi lică­rea în privire și i se trăda în vorbă flacăra pasiunii. Eduard Lipețchi își trăia adevărata sa viață mereu aplecat cu lupa asupra co­respondenței, revistelor și cataloagelor. Se bucura discret cînd cineva îi sur­prindea pulsul mărit al pa­siunii și era dispus oricînd să te informeze asupra ul­timei lucrări care te inte­resa. Grație celor cîteva limbi pe care le cunoștea : ger­mana, franceza, engleza ș.a., el cerea și primea zeci și sute de buletine și cata­loage, de reviste sau ex­trase din lucrări din toată lumea.­­ A trăit în această lume documentelor biblio­grafice aproape o jumăta­te de secol. Devenise, la nivelul informării, un cu­noscător, chiar un specia­list autodidact în cîteva domenii ale științei : ma­tematici, fizică, chimie, medicină, geografie, filozo­fie, lingvistică, istorie etc. A lăsat o prețioasă moș­tenire, descoperită, în toa­tă dimensiunea ei, abia du­pă ce flacăra pasiunii s-a stins o dată cu viața omului. O zestre impresionantă, care a început să fie cău­tată de biblioteci, profesori și specialiști, urmînd ca patrimoniul acesta biblio­grafic să devină un bun public — poate visul ne­mărturisit al modestului și pasionatului colecționar de bibliografie. Prof. GEORGE ISTRATE Cîmpulung Moldovenesc în cabinetul audio - vizual pentru predarea limbilor străine de la Liceul nr. 2 din Rădăuți Fol­o : D. STAMATE „GLANDUANTINUL“ ȘI CULTURILE DE PORUMB Prof. dr. Costică Pamfil, de la Institutul agronomic „Dr. Petru Groza" din Cluj, a ur­mărit, timp de mai mulți ani, influența preparatului farma­ceutic românesc „Glanduantin" asupra culturilor de porumb. Datele observațiilor sale, comu­nicate la diferite reuniuni ști­ințifice din țară și străinătate, dovedesc că această substanță a accentuat feminizarea plante­lor, manifestată prin creșterea numărului de știuleți, contri­buind la sporirea producției de porumb boabe. Totodată, s-a redus cu 13—17 zile perioada de vegetație față de plantele mar­tor. Interesant este faptul că prin consangvinizarea repetată plantelor tratate cu „Glanduan­­a­tin” s-au obținut linii de po­rumb stabile care, în urma în­crucișărilor dintre ele, au dat hibrizi valoroși, cu putere pro­ductivă ridicată. CASTRUL ROMAN ARUTELA Reluînd cercetările începute în 1891 de savantul Gr. G. To­­cilescu, un colectiv al Muzeu­lui Militar Central din Bucu­rești a scos la iveală relicvele castrului roman Arutela, aflate pe malul Oltului, în apropiere de mănăstirea Cozia. Potrivit unor­­ inscripții găsite pe zidul porților castrului, cetatea a fost construită de un detașa­ment de arcași sirieni, în anul 138, înlocuit fiind apoi de o subunitate a Cohortei I Hispa­norum veterana quingenaria e­­quitata. In urma cercetărilor arheologice, s-a ajuns la con­cluzia că această antică fortifi­cație, ale cărei ziduri de apă­rare și turnuri rămase în mare parte intacte, sub stratul de aluviuni, a constituit un puter­nic bastion de apărare a dru­mului strategic roman care du­cea spre Dacia Felix. Considerat drept unul dintre cele mai frumoase monumente, castrul urmează a fi restaurat. . . . Specialiștii de la Uzina de cauciuc sintetic, din cadrul Grupului industrial de petrochi­mie de la Borzești, au realizat un nou produs, polistirenul ex­­pandabil sub formă gazeificate cu penton­ă de perle Noul sortiment prezintă avantajul că se poate prelucra foarte ușor prin matrițare, este rezistent la șocuri și are o greutate speci­fică mult mai mică. Produsul are o largă utilizare în Industria electrocasnică și a bunurilor de consum. ... La Baia Mare există cerul cu cele mai multe nopți senine din țară . Cu atîtea ste­le și cu Luna de pe firma­ment, orașul pare propice îna­moraților, dar și. . . astronomi­lor. Acesta a fost de fapt unul dintre principalele criterii care au stat la baza alegerii urbei ca reședință a celui mai nou ob­servator din țară. Aici se vor putea face observații asupra sistemelor solare, cu ajutorul unui modern telescop, al unei lunete ecuatoriale și al altor a­­parate perfecționate. , , . Masivele Cozia, Pietri­cica și Cernegura, din județul Neamț, constituie adevărate de­pozite de animale fosile — scoici, melci, broaște țestoase și pești — care au trăit în a­­pele calde ale unei mări exis­tente pe aceste meleaguri cu 60 milioane de ani în urmă ? In ul­timii ani, cercetătorii au găsit în rocile masivelor 38 de spe­cii de pești pietrificați, într-o uimitoare stare de conservare naturală, dintre care 21 de specii constituie unicate ale științei. . . . „Școala bunicilor" cartierul clujean „I.R.I.S.” din — formă de învățămînt medical de masă, extinsă în prezent în majoritatea județelor țării — a ajuns la a zecea promoție de absolvenți ? Bunicii capătă aici noțiuni de pediatrie și de psi­hologie a copilului, învață jocuri distractiv - educative. . . . Elevul Adrian Ocneanu, de la liceul „Mihai Viteazul ”, a devenit inventator la 16 ani ? El a realizat un calculator desti­nat instruirii colegilor săi în do­meniul informaticii. ȘTIAȚI CA... I ÎNTRERUPĂTOR de tip nou La Uniunea științifică și de producție „Elec­­troaparat“ din Leningrad a fost elaborat proiec­tul tehnic și realizat pentru prima oară in lume prototipul de laborator al unui întrerupă­tor cu aer de tip nou, avînd for­ma unui portal­­ suspendat. El este destinat curentului alter­nativ cu tensiu­ne de 1.200.000 volți, întrerupătorul va fi folosit la liniile de foarte mare distanță pentru transportarea ener­giei electrice cu curent al­ternativ, cu tensiunea între 750.000 și 1.150.000 volți. A­­genția APN, care transmite știrea, precizează că aceste aparate vor fi folosite și în sistemele energetice ale ță­rilor membre ale C.A.E.R. In prezent, întrerupătorul este supus probelor la la­boratorul tehnicii de ten­siuni înalte din cadrul Insti­tutului politehnic din Le­ningrad. LENTILA SUPLA PENTRU EXTINDEREA CÂMPULUI VIZUAL Lentila „Lan­­sor" este fabri­cată din mate­rial sintetic, are diametrul de 30 cm. și este su­plă ca o țesătură. Ea poate fi fixa­tă pe o fereas­tră prin umezi­­re și permite vizionarea u­­nei zone a peisajului mult mai largă decît fereastra în­săși. Curbată, ea produce de­formarea imaginii. Pusă la punct în Statele Unite, această lentilă poate fi utilă fotografilor, cineaș­tilor, ea putind constitui în același timp un acceso­riu decorativ. In imagine sa observă extinderea cîmpu­­lui vizual produsă de o a­­semenea lentilă lipită pe un geam. AUTOMAT DE EXECUTAT DESENE Oameni de știință de la Institutul de Cercetări Ști­ințifice din Harkov pentru problemele asanării aerului și apelor, paralel cu activi­tatea lor de bază, acordă multă atenție mecaniză­ri­i automatizării mun­cii inginerilor. Astfel, ei au inventat un automat de desenat menit să ușure­ze munca inginerilor pro­iectanți și care poate în­locui cîțiva zeci de oameni. Pe un computer modern se execută calcule care apar sub formă de cifre. Tradu­cerea soluției în cifre în­­tr-una grafică necesită mult timp, neajuns ce poate fi Compania generală de radiologie (C.G.R.) din Fran­ța a prezentat un ansam­blu de materiale, printre care se remarcă un nou sistem de radiografie fără casetă. Este vorba de un echipament destinat apara­tului de radiografie „Fu­­tura 2000“. Acest sistem permite ob­ținerea de radiografii fără utilizarea casetelor, grație unui rol film de 35 cm. lă­țime și 50 cm. lungime. Noul procedeu asigură o viteză de lucru sporită reducerea personalului, ma­și­nipulările fiind, de aseme­nea, reduse în mod consi­derabil. Datorită acestor ca­lități, este posibilă auto­matizarea aproape totală a instalației. CONSTRUCȚIE DIN BETON ARMAT Sediul din München al firmei BMW. Etajele sunt suspendate pe console fixe, în vîrful unui turn central. Imobilul este executat in­tegral din beton armat, eliminat grație sus aminti­­tului automat. El funcțio­nează împreună cu compu­terul și intr-un interval de timp scurt face posibilă a­­pariția pe ecranul unui te­levizor a graficului, dese­nului sau textului respec­tiv. Automatul poate „de­sena" pe ecran mai bine de 1.000 de elemente grafice pe secundă (punct, linie dreaptă, cerc, elipsă, arc.). Liniile executate pe ecran au trei grosimi. Automatul este mînuit de un singur operator. La ne­voie, rezultatul soluției, în­fățișat pe ecran, poate fi fotografiat. Un prototip al acestui sistem va fi dat în funcțiu­ne în curînd la spitalul Saint - Louis, iar fabrica­rea se va începe în 1973. „SORI“ ELECTRICI După ce omul va „do­mestici" energia termonu­cleară, iarna nu va mai a­­vea acces în marile orașe. De la încălzirea interioru­lui apartamentelor se va trece la încălzirea străzilor și a parcurilor care vor ră­­mîne înverzite în tot cursul anului. Deși această pers­pectivă nu este prea aproa­pe, totuși primele semne ale îngrădirii iernii au în­ceput să apară încă de pe acum. Tehnica constă în niște emițătoare de radiații infraroșii montate pe stîlpi asemănători celor folosiți la iluminatul public. Suspen­dați la înălțimea de 15—20 m., acești emițători joacă rolul unor sori miniaturali. Ei pot menține solul la o temperatură cuprinsă între plus 5 și plus 15 grade C, în condițiile în care mediul ambiant se află la minus 10 grade C. Intr-un viitor nu prea îndepărtat, astfel de instalații vor permite conti­nuarea și în cursul iernii a lucrărilor exterioare pe ma­rile șantiere etc. SISTEM DE RADIOGRAFIE FARA CASETA V X 1V V- 4*

Next