Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)

1888-10-26 / nr. 62

­ r Anul I. — No. 62. ___________JE T> I Ţ I A. 11____________ In Capitală nimării bani. — In Districte 10 bani. Cercuri 28 Octomvrie 1888 REDACTIA SI ADMINISTRATIA § _ ___nTM,T T,T,rA^TTT STRADA DOAMNEI No. 15 bis Director politic: AjuJiiX. V. JdEULDIMANU. d? asupra tipografii Thiel & Weiss. ABONAMENTE SI ANUNCIURI" pe 1 an . . Ln. 80 „ 6 luni . „ 18 » 8 » 0 10 Străin­at. Ln. 80 INSERŢIE ȘI RECLAME linia .... Ln.­­ ASURDIURI PE PAG. IT. linia .... 80 b. POLITICA REGELUI PĂLMUITĂ Apelul D-nului Dim. Brătianu PENTE REZULTATUL < BALOTAJELOR U N 0[j0ST V IZIR Câsăto­ria Ocnaşului ---------------------------­ Serviciul telegrafic al ziarului ADEVÉRUL Moscova, 5 Noemvrie. — Locul unde sa întâmplat catastrofa de la Borid devine un loc de pelerinagiu. Municipalitatea din Karkoff a votat 30 mii de ruble pentru a înălța acolo o ca­pelă. Viena, 5 Noemvrie.. — Arhiducele Wil­helm­ va frieraje în cur nd la Copenh­a­ga ca să felicite pe Regele cu ocazia jubileului său, în numele împăratului Franz Iosef. Stuttgart, 5 Noemvrie. — baronul de Mitt­acht, ministru al afacerilor străine și al casei Regale, a fost chiemat la Niza de Regele Wurtembergului. El a plecat ieri. Viena, 5 Noemvrie.­­ După „Cores­pondenţa Politică“, d. Duca, director al căilor ferate române, era însărcinat să discute cu guvernul austriac toate ces­­tiunile, mai cu seamă cea privitoare la tarife, care cer o soluţiune în urma secuestrului pus pe linia Iaşi-Cernăuţi. Aceste întrevorbiri au avut un rezul­tat satisfăcător. Soluţiunea definitivă va fi tranşată pe cale diplomatică. Belgrad, 5 Noemvrie. Principele regal a prestat jurământ­uri ca locotenent. Paris, 5 Noemvrie. — Circulă st­rda că Regina Portugaliei care se­ află actualmente la Bruxel, negociază căsătoria principelui regal al Italiei cu principesa Clementina, a treia fată a Regelui şi Reginei Belgiei. Atena, 5 Noemvrie.­­— D-nul Anghelino, candidat ministerial, a fost ales preşedinte al Camerei cu 69 voturi din 119 votanţi. Bucu­rescu, 25 Octomvrie Politica Regelui pălmuit. Orî­ce s’ar putea zice în privinţa rezultatului ultimelor alegeri, un lu­cru nu se poate nega: Politica personală a Regelui a su­ferit o cădere ruşinoasa. Spre a se putea aprecia toată în­semnătatea acestei căderi trebuie cine­va să’şi amintească în ce con­­diţiuni s’au făcut alegerile. Se ştie că nu din propria sa vo­inţă Regele s’a despărţit astă primă­vară de loan Brătianu. Se formase o coaliţiune între toate nuanţele in­dependente contra colectivităţei. Ca­rol I a făcut tot ce a putut pent­u a împedica căderea complicilor săi, dar mişcarea luase proporţiuni mari şi ajunsese până pe treptele Tronului. Marele Căpitan fu silit a bate în retragere, dar căuta un mijloc spre a salva pe iubiţii săi colectivişti de pedeapsă şi tot­o­dată pentru a putea urma politica sa personală sub o altă etichetă mai puţin deochiată. Junimiştii erau de mult pregătiţi pentru a juca acest rol. Legele îl chemă la putere şi îi însărcină cu o îndoită misiune: aceia de a îm­piedeca darea în judecată a guver­nului colectivist şi de a face ca con­servatorii să vie la pocăinţă şi să consimtă a urma politica sa personală. Grupul junimist primi puterea în aceste condiţiunî, în speranţă că, o dată stăpân pe sitimţiune, va putea să-şi formeze o majoritate compusă de zestrea guvernamentală, adică o altă colectivitate care se va pune şi densa sub steagul dinastic." I)e aceia am asistat înaintea ale­gerilor, la o adevărată întrecere de dinasticism. Atât colectiviştii vechi cât şi cei m­oi se făcuseră apărătorii înfocaţi ai Palatului şi ai Dinastiei; acest steep le­ c­hasse de slugărnicie era firesc, căci colectivitatea căzută trăise în concubinagiu cu Palatul şi nutrea speranţa de a reveni la pu­tere, pe când cea nouă n’avea alt reazem în Ţară de cât pe Rege şi nu putea prin urmare de cât să fie slugă credincioasă la stăpânul ei. In faţa acestor colectivităţi regale era opoziţiunea­ unită compusă de elementele independente ale parti­dului conservator şi ale celui liberal. Toate silinţele junimiştilor au fost clar îndreptate spre disolvarea aces­tei alianţe. In parte au reuşit , unii conser­vatori amăgiţi şi lihniţi de putere ar fi consimţit a părăsi pe aliaţii lor li­berali şi a face un fel de cartel e­­lectoral cu guvernul. Cu toate acestea, opoziţiunea­ unită a urmat a exista; în unele judeţe ea s’a accentuat chiar prin alegeri; naţiunea a înţeles că, cu toată alianţa aparentă a unei părţi din conserva­tori cu junimiştii, adevărata luptă va fi între colectivităţile regale şi tot ce este independent în această Ţară, fără osebire de nuanţe poli­tice ; ea a înţeles că aceste alegeri vor fi dar începutul luptei între Rege şi Ţară şi răspunsul ei la ademeni­­rele Palatului a fost zdrobitor. Cu toată influenţa exercitată de întregul aparat administrativ ce fu­sese pus în mişcare, Ţara a trimis în Senat şi în Cameră vr’o 6 colec­tivişti şi vr’o 40 de junimişti, adică nici a şasea parte din Parlament. M­ai mare palmă nu se putea da politicei personale a Regelui. Ştim că încercările de corupţiune vor urma, că guvernul şi Regele vor întrebuinţa tot felul de mijloace ade­menitoare pentru a mări grupul gu­vernamental prin transfugi şi a forma ast­fel noua colectivitate pe care o visează. Se poate chiar ca unele in­dividualităţi politice de a doua mână să cedeze acestor ademeniri şi să facă ca junimiştii să se poată susţine cu chiu cu vai încă câte­va luni, dar de un guvern stătător nu mai poate fi vorba sub firma junimistă. Situaţiunea este a pa­rtidelor in­­dependente de Palat In.7,dar foile oficioase ameninţă şi, în cercurile gu­vernamentale, se şopteşte de disol­­vare. Nimeni nu se­ sperie de această gogoriţă. Toţi ştiu e­l. Carol I nu poate cuteza să disolve Camer­­e ac­tuale, căci acele cari s’ar alege în urmă, ar fi încă mai periculoase pen­tru El. Pălmuind colectivităţile regale, Țara a pălmuit politica Regelui.­­ Dunăreanul. APELUL D-luî DIM. BRĂTIANU CĂTRE NOII ALEŞI Noţiunea de ieri publică un apel al D-lui Dim. Brătianu către colegii săi din Cameră în genere şi în special către ele­mentele liberale care au pătruns în noua Cameră sub eticheta junimistă, — eticheta şi fundul vasului necorespunzând la noi după preceptul D-lui Carp. — In acel apel D. Dim. Brătianu zice între altele: înainte de a se face verificarea titlurilor legale ale alegerilor noastre, trebue să verificăm noi înşi­ne titlurile primordiale care ne-au servit în acele alegeri, principiile şi ideile în nu­nele cărora am fost aleşi ca să le aperăm în Parlament. Apoi adresându-se liberalilor le zice : Să ne strîngem rîndurile, şi, ori­cât de puţini vom fi în noul Parlament, prin unirea şi energia noastră stăruitoare, puţinii vom deveni mai tari de­cât cei mulţi. Nu ştim întru cât va avea efect apelul bătrânului liberal asupra acelora care au primit să intre în Parlament sub o etichetă străină, credem totuși că bine a făcut șeful liberalilor, când acuma chiar înainte de deschiderea Corpurilor legiuitoare, a amintit liberalilor, că colectivitatea de odineoară n’a anihilat partidul liberal şi că numai uscăturile partidului au perit, precum şi că datoria liberalilor este de a lupta contra nouei colectivităţi, precum e şi datoria adevaraţilor conservatori de a o face. PESTE NAS Ziarele colectiviste Solidaritatea din Giurgiu, redactată de D. Basile Epurescu şi Opiniunea din Craiova redactat de D Romanescu, ambii foşti deputaţi, tinerii aproape cei mai inteligenţi din şleahta cole­ctivistă , şi lucru de observat cei care aui fost mai des inter­esaţi materialiceşte, căzend în alegerile din urmă au dat li­ber curs simţimintelor lor. Unul, D. R. Epurescu, a esprimat prin depeşă Regelui părerea lui de rea că a susţinut Tronul şi Dinastia şi sa lepă­dat categoric de această sarcină ca de satana; cel­ l’alt, printr’un articol pe care l’am reprodus în parte în numerul tre­cut, vorbeşte cu Regele ca cu o slugă şi îl ameninţă că ’l va da afară. Aceste lucruri nu sunt pe placul Voinţei Naţionale, care n’a desesperat încă de a veni la putere, de­şi aderenţii colectiviştilor sunt trei la immer în Ca­meră, dintre care unul D. Radu Stauian, ian republican incorijibil. Numitul ziar, luând ca pretext neo-dinasticismul celor de la Epoca, dă acestora un perdaf sdra­­văn, amintindu-le că cereau înlocuirea di­nastiei Hohenzollern printr'o dinastie orto­doxă, le mai amintește încă că conser­vatorii reclamau apanagiile ; şi se miră cum astăzi ei au devenit dinastici şi film apapagii aţiuU putut trveni o inst­i­­tuţiune bine-făcitoare şi populară.­­ E adevărat că reuşita conservatorilor în alegeri se datoreşte luptei întreprinse de ei contra nesaţiului Coroanei faţă cu drepturile şi averea poporului. E asemenea adevărat că în această luptă colectivitatea a fost în partea Co­roanei şi deci ea poate administra con­servatorilor cari şi-au uitat promisiunile o lecţiune; însă când ea zice că ea, co­lectivitatea, a rema­s credincioasă Tronu­lui, atuncea noi nu ştim ce să gândim la această idee barocă ! Regele a strivit colectivitatea, ce e dreptul fără voia lui, colectivitatea a trimes în Cameră un republican, atâta a putut, alţii după republicani, odinioară dinastici de ocazie, ca cei de la Epoca astăzi, cari şi-au expus corpul în luptă pentru Tron, se leapădă de el ca de sa­tana, înjurând într’un chip ce ne abţinem de a’l califica, şi colectivitatea mai are obrazul a spune­ că a rămas credincioasă Tronului! Mare minune! _ Iată însă adevărul articolului dinastic din Voinţa scris la adresa Epocă : Ziarul odinioară oficios a bătut şeaua ca să pri­ceapă iapa, a răspuns Epocei ca Solida­ritatea şi Opiniunea să înţeleagă, că nu e încă timp de făcut anti-dr­asticism­. Suntem curioşi de a vedea dacă Soli­daritatea şi Opiniunea, faţă cu starea ani­hilată a colectivităţii vor primi fără mur­mur acest peste nas ce le dă Voinţa şi vor continua a apăra,... nu ştim zeu ce... dar în sfârşit —nestrămutatele principii (!) ale colectivităţii, acuma când nici un pretext nu poate scuza aşa ceva. Principiile republicane ale celor mai mulţi din colectivitatea trecută nu pot sta împreună cu linguşirea josnică către Tron a unui Sturz­a, cu aspiraţiunile

Next