Adevěrul, noiembrie 1889 (Anul 2, nr. 362-385)
1889-11-26 / nr. 382
2 STANLEY ZANZIBAR, 24 Noembrie.—Stanley și tovarășii săi au sosit aici. — Căpitanul Wissemann s’a dus la 12 Noembrie spre întâmpinarea lui Stanley şi a lui Emin-Paşa până la Casați. Primirea ce s’a făcut exploratorilor la 13 Noembrie la Bagamoyo a fost entusiastă. Comandantul încrucișătorului german i a salutat în numele împăratului. Un banchet li s’a oferit în seara sosirei lor de către căpitanul Wissemann. S’au ridicat toasturi cari s’au aclamat cu entusiasm simte acum mult mai tare decât în vremile trecute, când relaţiunile dintre oameni nu luaseră încă proporţiunile de acum. Tranwayul n’a putut marţi să aşeze măcar un singur vagon pe linie. Trăsurile şi omnibusele abia pot mişca pe două trei strade cu câte atr cal şi cu mari sforţări. Abia câte o birjă două au putut resişte din împrejurimile oraşului, unde îşi au grajdurile şi şoproanele până la staţiuni. Şi de lumea din afară Viena e cu totul izolată, deoarece liniile ferate de la sud şi est ’şi-au întrerupt circulaţia. Pentru pietoni umblarea pe stradă e nu numai foarte grea, dar şi însoţită de pericole, deoarece după streşini atârnă grămezi de zăpadă foarte grele, pe care vântul le-a grămădit şi cami, îndată ce -şi pierd echilibrul, cad peste trecători ? Cu toate că temperatura nu e, în sine, prea joasă, totuşi un vânt tăietor, care biciuieşte în toate direcţiile bucăţele de zăpadă întărită, face foarte neplăcută umblarea la aer liber. Marţi dimineaţa, ce e dreptul, au început lucrările de uriaşi pentru curăţirea trotuarelor, dar oamenii cari aveau nevoe să iasă din case înainte de a începe această curăţire, au trebuit să lupte din răsputeri cu viscolul pentru a’şi face drum prin troianele imense. Şi mai târziu se vedeau pe strade multe dame şi bărbaţi, cari la trecătorile cele grele îşi dădeau mâna pentru a nu se înomoli în zapadă şi a’şi face singuri un drum spre trotuar. Un reporter, care a făcut pe jos drumul de la Währing la Viena, descrie astfel situaţia : La periferia extremă a oraşului şi în foburguri zăpada e p’alocurea cât casele. In multe strade din mahalale mai expuse viscolului, oamenii n’au putut ieşi din case din pricină că zăpada baricada porţile pe toată înălţimea lo. Nici un sunet nu se auzia cât cuprinde urarea. Sus în aer se vedeau rotindu se corbii, cari căutau hrană şi pe toate vîrfurile de acoperiuri, libere de zăpadă, stătau tremurînd vrăbiile, cari căuau să se încălzească bătând cu desnâdejde din aripi. Stradele erau ca moarte. Pe ici-colo câte un trecător înnota prin zăpadă, care chiar pe locurile curăţate, tot trecea peste genuchi. Lucrătorii cari ies cel dintâiu dimineaţa, brutarii, laptagii, măcelarii, împărţitori de ziare, îşi faceau drumurile, ce-i dreptul, dar cu mari întârzieri şi înjurând. Tineretul şcolar se întorcea fuga acasă, mai ales, cei mici erau în pericol de vînt. Umplea aerul şi făcea cu neputinţă vederea la două paşi. In foburguri lucrurile stau şi mai rău. Cu greu îşi face drum prin zăpadă mulţimea, cât ia sute de muncitori îl fac drum cu lopeţile, penru a restabili comunicaţia între mahalale exterioare de la nord-vest şi centrul oraşului. Comunicaţia cu caii, e redusă la plugurile de zăpadă şi la carele de transportat zăpada, ale căror vizitii caută să se încălzească înjurând, strigând şi făcând mişcări repezi. Drumurile spre pieţe sunt foarte puţin umblate din pricina maselor de zăpadă grămădite afară din Viena. Căruţele cu lapte şi zarzavaturi, din părţile estice, au trebuit să se oprească la Simmering, ne mai putând înainta, din cauză că viaductul drumului de fier era cu totul umplut de zăpadă. Abia într’un târziu, când lucrătorii au destupat arcul viaductului, prin care trece drumul, şirul lung al pr cupeţilor a putut trece spre oraş. Există temeri ca, din pricina întreruperei comunicaţiilor, să nu se isprăvească provizia de cărbuni. De Marţi dimineaţa lucrează 2000 de oameni şi un mare număr de pluguri la desfundarea stradelor pe unde trece tramvayul dar munca e zadarnică, căci şinele sunt imediat acoperite de viscol. Toate liniile ferate ducând la Viena, au fost acoperite de zăpadă. Multe trenuri n’au putut sosi. DUMINICA 26 NOEMBRIE 1889 MAROCUL TANGER, 24 Noembrie.—Se asigură că o conspiraţie ar fi fost descoperită la Maroc. Sultanul ar fi făcut să se răpească unul din fraţii săi la Fez şil-ar fi închis în urma unei scene violente; în năuntrul ţărei ar fi izbucnit câteva tulburări. _________________«NSEC&*-------------------------- vurăm fericirea a vă avea în mijlocul nostru ; şi sperăm că în curând vom vedea întruparea provinciei cu ţara prin instituţiuni şi prin construirea podului pe Dunăre şi a noului port în capitala judeţului. întreaga provincie aşteaptă cu nerăbdare sosirea acestei noi ere de propăşire şi înfrăţire, şi încetarea regimului escepţional care a ţinut provincia 11 ani despărţită de patria mumă. Comisiunea de anchetă care se ocupă cu reformele ce reclamă buna stare a provinciei, va supune guvernului Majestăţeî-Voastre în amănunte toate păsurile populaţiunei Dobrogene.„Noi devotaţii Voştri supuşi ne împlinim, credem, o datorie de Români şi representanţi ai judeţului nostru, solicitând respectuos înalta Protecţiune a Majestăţei Voastre, pentru marea operă de regenerare a provinciei. Aceste fiind în rezumat dorinţele judeţului nostru şi lucrările începute de noi în unire cu representantul guvernului, pentru a asigura viitoarea, propăşire a judeţului, le supunem respectuos, Sire, la înalta apreciere a Majestăţei- Voastre. Al Majestăţiî-Voastre prea supuşi şi prea devotaţi servitori.Urmează semnăturele). --A apărut in editura administrației ziarului „Adeverii! “ Dorinţele Dobrogenilor Iată petiţiunea ce Dobrogenii au adresat Regelui prin delegaţiunea Consiliului general al judeţului Constanţa : Sire, In calitate de Mandatari al judeţului Constanţa, venim a supune respectuos la cunoştinţa Majestăţeî Voastre In ce s’a mărginit activitatea consiliului judeţian în sesiunea sa ordinară din anul curent. Animaţi de dorinţa de a dota judeţul nostru cu căi de comunicaţie, cu edificii publice indispensabile şi cu şcoli care să pregătească complecta romanizare a Dobrogei, Consilierii judeţului Constanţa au dat cu grăbire mijloacele necesare cerute de D. Prefect, pentru satisfacerea tuturor acestor exigenţi de prima ordine. Astfel avem în construcţiune trei căi judeţene de uni interes capital şi anume : Calea Constanţa Ostrov-Silistra, calea Constanţa-Hârşova pentru rectificarea drumurilor naturale şi construire de poduri. In primăvara anului viitor se vor începe construcţiuni de cazare, se va ridica palatul Administrativ şi aresta preventiv.—Consiliul a mai acordat un ajutor bănesc la două Comune pentru construire de biserici şi fondaţiuni de şcoli întreţinute de judeţ. S’a mai autorizat pe Domnul Prefect să intre în tratative cu guvernul pentru cumpărarea materialului căilor ferate înguste, spre a se construi în Dobrogea cu spesele ambelor judeţe, o cale ferată care să lege Tulcea, Constanţa şi Mangalia care va contribui de sigur prea mult la înflorirea provinciei noastre. In fine tot din iniţiativa D-lui Prefect s’au luat măsuri de comuna Constanţa pentru construirea unui cazin comunal şi pentru lărgirea Bulevardului. N’am cruţat, Sire, nimic pentru a pune judeţul nostru pe calea unei propăşiri repezi, fiind isiguri că împlinim dorinţa Majestaţei-Voastre, dorinţă es- I primată de Vol din viu graiu, când am CALENDAR POLITIC MAI ’STRAT pe anul 1890 se găseşte o vânzare la toţi librarii şi vânzâtorii de ziare din ţară pe preţul de 1 leu 50 Ibani esemplarul Panu, Nicorescu și Sculescu au | demisionat din comisia bugetară— | este probabil că o ruptură se va || face, sau chiar s’a și făcut între | D-niî Panu, Nicorescu și D. Du- | mitru Brătianu. D. Panu a declarat alaltăerî că, pen- \ tru ultima oară se supune deci- j ziunilor grupului liberal-indepen- i dent. — «MSBBMS» — Informaţiuni. Alaltă-ieri, înainte de deschiderea şedinţei, D. Iorgu Cantacuzino a venit la D. Panu pentru a’l ruga să nu refuze locul ce’i se oferea în comisiunea bugetară. D. Panu a râspuns că D-sa nu poate lua nici o decisiune fără consimţimântul şefului minorităţeî liberale şi a trimes deci pe D. Cantacuzino la D. Dumitru Brătianu. Acest din urmă a spus preşedintelui concentraţilor că va convocar,a TLcîala rront-m facere avisul. Intr’adevâr, când se suspendă şedinţa înainte de alegerea comisiei bugetare, liberaliî independenţî ţinură o consfătuire într’o cameră de lângă sala şedinţelor Adunăreî. La această consfătuire s’au emis mai multe păreri. D-niî Panu, Nicorescu şi încă vr’o doi au opinat că, de oarece au fost consultaţi, să primească locurile ce li se ofeream D-niî Pallade, Pâtărlâgeanu, Tocilescu şi alţii au combătut această ideie, cerând ca liberalii să urmeze ca până acum a vota alb şi a nu primi nici o delegaţiune venită de la guvern. Punându-se la vot această chestiune, majoritatea grupului liberalindependent s’a rostit pentru abţinere. Din această cauză — deşi Dniî Ieri seară liberalii-democraţî din Ploeşti, au ţinut o întrunire în sala Dobrică, în vederea alegerilor comunale. întrunirea aceasta, la care a asistat, un foarte mare număr de cetăţeni din Ploeşti, a fost presidată de D. C. T. Grigorescu şi s’a petrecut în cea mai mare linişte, deşi bătăuşii lui Filipache veniseră gata pe scandal. Au luat cuvântul D-niî Christu Negoescu, deputat şi G. C. Dobrescu, advocat. Se zice că D. Gr. Cantacuzino îşi va da demisia din Director general al Teatrelor. Ieri s’a şi împărţit deputaţilor proiectul de lege pentru acordarea unui avans de 1,369,000 lei creditului urban din Iaşi, care va trebui s’o restitue în 20 de ani cu dobândă de 5 la sută. Iată proiectul de lege, pentru acordarea creditului de 1,369,000, Creditului Urban din Iași: Art. 1. Guvernul este autorizat a avansa societăţei Creditului funciar din Iaşi suma de 1.369.000 lei. Această sumă se va acoperi printr’o emisiune de rentă amortibila, iar până la facerea acestei emisiuni, ea se va preleva din cele deja efectuate pentru diferite lucrări extraordinare. Art. 2. Suma de 1,369.000 lei se va restitui de societatea Creditului funciar urban din Iaşi, cu dobândă de 5 la sută, în timp de 20 ani, prin anuităţi semestriale de câte lei 54.535, bani 80. Această anuitate se va trece, pe de o parte, în budgetul de chintueli al societăţii, iar pe de altă parte în budgetul venituri ale Statului. Art. 3. Toţi societarii Creditului funciar urban din Iași vor avea să suporte, proporţional cu capitalurile împrumutate, sarcinele acestei anuități; în acest scop, ei vor avea sa plătească o parte anguată, pe lângă ratele convenționale pentru stingerea împrumuturilor. Art. 4. Societarii, ale căror împrumuturi se vor stinge înainte de termenul de 20 ani, fixat pentru rambursarea către Stat a avansului de 1.369 000 lei, precum şi aceia cari vor voi să achite prin panticipaţiune împrumuturile lor, sunt obligaţi, lacardarea comptului lor, aversa şi partea lor aliquota, din capitalul avansat de guvern pentru tot restul timpului ce pare a mai curge până la împlinirea termenului de 20 ani. Art. 5. Guvernul nu va face avansul de 1.369.000 lei decât după ce secietarii, întruniţi în adunare generală, vor adera la dispoziţiunile legei de faţă, în modul şi cu condiţiunile stabilite prin legea şi statutele creditelor funciare astăzi în vigoare. — — Se vorbeşte că D. G. Safia, deputat din Fălticeni, care a trecut din rândurile liberalilor la concen- I trap, ar fi făcut aceasta in schimbul prefecture! de Suceava, la care ar fi aspirând. D. Deşliu, prefectul judeţului Covurluiu, se află în Capitală. Vamal— Comisia de informaţiuni pentru darea în judecată a guvernelor Ion Brătianu, îşi va depune Luni raportul. Mai bine târziu... Societatea „Tinerimea Comercială Română“ din capitală, care numară 120 membri, având de Preşedinte de onoare pe D-l Al. Zissu şi al cărei scop este sprijinul şi ajutorul reciproc între membrii, în Adunarea generala din 20 Noembre 1889 şi a ales comitetele de Administraţie şi Filantropie şi anume : Comitetul de administraţie, Pr şedinte, I. R. Goga. Vicepreşedinți, N. Popescu, I. Ştefănescu. Casier, P. S. Iculescu. Secretar, P. Georgescu. Controlori: I. Moldoveanu, Th. Rădulescu. Marin. Consilieri, I R. Puricescu, Mihail Theodorescu, Enache Ştefănescu, Ghiţă Voicu, C. Minculescu, Mih. Ionescu. Comitetul de Filantropie: Membri: Alecu Tângăneanu, Epureanu, G. Constantinescu, Zamfir Niculescu. Ştiri Telegrafice LONDRA, 24 Noembrie. — Ageţia Ritter află din Zanzibar că un accident grav s’a întîmplat lui Emin-Paşa la Bagamoyo. Emin, a cărui vedere e defectuoasă, nedându’şi seamă de înălţimea unei balustrade de balcon de care voia să se sprijinească, a pierdut echilibrul şi a căzut de la o înălţime de 20 picioare. El are răni grave pe corp, sîngele ’i curgea din urechi. Hirurgii germani chemaţi a’l îngriji, se arătă foarte neliniştiţi. D. Parke, kirurg englez, speră că va scăpa. ROMA, 24 Noembrie.— Preşedintele Camerei a anunţat în şedinţa de ieri, că D. Imbriani doreşte să o întrebe pe guvern asupra expulzării din Triest a cetăţeanului italian, Ullmann. D. Crispi a declarat că nu va răspunde nici o dată la o atare întrebare. D. Imbriani a exprimat mirarea sa în privinţa responsului ministrului, care dovedeşte puţina deferenţă pentru prerogativele Camerei şi anunţă că îşi retrage interpelarea protestând. Răspunsul Camerei la mesagiul regal exprimă marea sa satisfacţie pentru pasagiul discursului anunţând că pacea e asigurată azi mai mult ca nici o dată, mulţumită concursului puterilor aliate. Răspunsul adaugă că sacrificiile făcute de Italia pentru armata şi marina sa, păzitorii independenţei sale, vor fi compensate prin binefacerile păcii. BERNA, 24 Noembre. — Consiliul naţional a acordat 6 milioane de franci pentru isprăvirea fortificaţiilor Gothard şi a însărcinat pe Consiliul federal să întreprindă studii speciale pentru întărirea lui St. Maurice (Valais) şi a Ludenstengului (Grisons). CETTINGE, 24 Noembre. —Guvernul Muntenigrului negociază cu Serbia pentru admiterea a alţi 2.000 de emigraţi muntenegreni. VIENA, 24 Noembre —Politische Corespondenz află din Petersburg că ad a DOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ Georges Ch.nettI 25 DRAGOSTEA DIN URMA Drama îngrozitoare de care mă temeam se preface într’o comedie plăcută, şi dumitale îţi voia datori acest fericit desnodământ... O, scumpe prietene cât îţi mulţumesc, şi cât mă simt uşurată. Apucă mâinele bătrînuluî. De bucurie, începu să plângă. Surâdea plângând, ca și cum și-ar fi cerut ertare pentru această slăbiciune, căreia nu se putuse împotrivi. — Plângi, Mino, îi spuse marchizul cu o blândețe părintească inima ta e încărcată de amărăciune, plânsul ţi o va ușura. — Nu mă judeca după slăbiciunea pe care am arătat-o, acum... Am voinţă şi energie.. Am dovedit-o şi voiu mai dovedi-o. înţeleg bine însemnătatea luptei începută de mine şi care poate să fie conscientâ, întâia dată când ţi-am cerut părerea mi ai spus că aş fi fost mai înţeleaptă dacă aş fi închis ochii.. Dar asta mi a fost peste putință. Am limpezit situația. Acum nu mai pot da îndărăt, și chiar daca’și putea, n’așî face-o. Vezi dar cât sunt de hotărîtă. La vorbele dumitale cele înțelepte, ți am respuns. — Eu nu știai să împărțesc cea ce mi-e drag... Ori tot, sau nimic. Nu mai sunt în vrâsta aceia în care o femee îşi reîncepe viaţa, şi se mângâie de dragostea pierdută, cu alta proaspătă. Armand nu poate, nu trebue să fie, pentru mine decât cea din urmă dragoste, o voi apăra, ca şi cum mi-aşi apăra viaţa. Mă vei desvinovăţi acum că am plâns, mi am plâns necazurile mele. — Nu vei mai plânge, ai a face cu un om cinstit. Va fi destul să arăt lui Armand ca să îndrepte pe o cale greșită, pentru a face să se întoarcă înapoi. — O doresc, respunse D-na de Fontenay suspinând, dar uite că’s acum prea din cale afară optimistă : vezi ce grea sunt de mulțumit. — Când te văd și când te aud, cum vrei să nădăjduisc, şi să nădăjduesc temeinic? Vei triumfa... Și îţi mai spun odată că mă vei găsi gata a te ajuta în or și ce moment. Mina îi mulțumi, şi remănând singură intră în odaia ei. Cea dintâi grijă fu ca să se uite la ceasornic. Erau două ceasuri. Fără ca Armand să-i fi spus, era sigură că se dusese la Domnişoara Audrimont. Şi chiar de i-ar fi spus că nu se duce, tot nu l-ar fi crezut. După discuţia ce o avuseseră, împreună, el trebuia numaidecât s-o vadă pe Lucia. Aveau de desbătut multe chestiuni grave, şi cea mai gravă din toate, renunţarea fetei de a mai sta închisă în casă, între cei patru pira-'țî. In vremea, asta, Armand se dusese la Neuilly. Drumul acesta pe care altă dată i’l facea cu plăcere și cu nerăbdare, acuma i se părea posomorit de tot. Se gândea la ele ce va spune Luciei, și grija lui era foarte mare Se temea de nemulţumirea Luciei. Dacă ştiuse să respundă aşa de bine Minei, nu era sigur că va merge tot aşa de uşor cu domnişoara Audrimont. Vezi că şi situaţiunele nu se potrivea. Era iubit de Mina şi iubea pe Lucia. Dacă se simţea puternic în faţa uneia, era slab în faţa, celeilalte. Când se opri trăsura la poartă, pentru întâia oară nu se grăbi ca să scoboare. Deschise portița și intră în grădină. Strebătu aleea încet și cu capul în jos. Cine l’ar fi văzut în starea asta n’ar crezut, doamne ferește, că-i un amorezat care se duce să și vadă iubita ei l’ar fi luat mai curând de un datornic chemat de creditoml său. întrebă pe o servitoare dacă stăpânăsa e acasă, o întrebară îndată, pentru că niciodată Lucia la ceasul acela, nu pleca undeva. Se deschise o ușă și domnișoara Audrimont apăru. II întinse mâna, îi făcu un semn să şază, și fără multă codeală, îl întrebă ? — Ce face D-na de Fontenay ? La întrebarea asta contele își cam perdu firea. Se aștepta la imputări, la exploziunea unei nemulțumiri. Și nimic, nici măcar o ironie, nici măcar o plân- gere prietenească: uitarea disprețuitoare, nepăsarea înghețată. — Văd cu plăcere, că vizita sa neprevăzută, nu te a tulburat. — Și de ce ar fi putut să mă tulbure ? M a surprins la început, și m-a lăsat încântată la urmă, căci soția dumitale e o prea plăcută femee. Dar nu mi-ai răspuns la întrebarea pe care ți am făcut-o mai adinioarea, dacă e bine D-na de Fontenay. Era cam mișcată de ieri... avea mai multă dreptate să se mire de discuțiunea dumitale. . Armand nu putu s-o asculte mai mult... Flegma asta îl scotea din răbdări.... Ar fi vroit să vorbească cât mai violent,— numai să mai lase blândețea aceia.... Se sculă iute de pe scaun, fiind foarte agitat — Lucio te rog, nu juca comedia cu mine. Ea se făcu roşie la față şi privindu-1 de sus până jos îi respunse. — Eu, sâ’ţi joc comedia ? Şi cum îţi permiţi să vezi că’mi dau osteneala asta. — A ! te superi ? Foarte bine. Mai tine ’mi place să te văd înfuriată, de cât când taci. Eşti supărată pe mine, o simț și convin că ești în dreptul dumitale. Dar cel puțin să ne lămurim dămi mijloacele de a-mi susținea cauza, de a mă justifica, dacă pot. Socot că ți-am arătat destulă afețiune, pentru ca să am dreptul la ceva mai multă indulgență. Ea îl întrerupse repede. — Dă-mi voie să-ţi, spun că nu te înțeleg. Fiindcă nu-ţi fac nici o imputare, îmi faci scene ? Eşti furios pentru că ea nu snt înfuriată în potriva dumitale? Vrei cu tot dinadinsul să treci drept un criminal şi eu să te privesc ca pe un așa om ? Pentru ce ? Fiindcă ai nevastă, şi fiindcă nu mi-ai vorbit nic o dată de ea ? Dar, când ai venit la mine, te a întrebat cineva dacă eşti însurat ori nu? Ce, ai călcat vre-o reguă? Nai fi fost însurat? Foarte bine. Ai o nevastă? Şi mai bine încă.. Nu cumva ţi-a trecut vre o dată prin gând că am să te iau de bărbat? Nu, aşa-i că nu ? La rândul meu nu-ți fac insulta să cred că ai fi avut asupra mea vederi necinstite... Atunci, ce te face să fii așa de aprins, de ce te alarmezi pân’ într’atâta? Să crezi că n’ara perdut nimic nici dumneata, nici eu. Lucia spuse toate acestea cu atâta limpezime, în când Armand remase înmărmurit. Nu știa ce să creadă, și se întreba dacă domnișoara Audrimont vroia să împingă nepăsarea pân’la atâta, ori că vroia să arate că îi păsa prea puțin de mijlocirea doamnei de Fontenay. Iartă mă, zise el, că m’am crezut mai vinovat de cât sunt. E adevărat că de la întâia noastră întrevedere, ţî-ai manifestat în aşa chip necazul înpotriva familiei dumitale, că n’am îndrăsnit săţi vorbesc de ea. (Va urma) ---------------------------♦SSSKH&---------—-------------*--