Adevěrul, ianuarie 1890 (Anul 2, nr. 410-433)

1890-01-15 / nr. 420

ANUL II.—No. 420 Numerar 10 Bani ABONAMENTELE INCEP LA 1 SI li ALE FIE­CIREI LUXI SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In Bucurescl la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date poştale. Un an în ţară 30 lei, în streinătate 50 Şase luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 iiA PARIS ziarul se găseşte de vânzare cu numărul la kioşeul No. 141, Bou­levard de Capucines; la kioşeul No. 117, Boulevard St-Michel; la kioş­eul No. 19, Boulevard St.-Germain Sai­te féréset, Române! de crin străin în casă. EDIŢIA A. DOUA LUNI şi MARŢI 15-16 IANUARIE 18SO. Numeral 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIVESC LA ABUI­IS­­TRAŢIE ŞI LA „AGEN­U HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0,80 b. linia „ , UI..........1.­ 1. , Inserţiunile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Savas, 8 Place d® la Bourse, precum şi sucursalele eî. Din Streinetate, anunciurile se pri­mesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. HANUSCUWLE N­ 8B ÎNAF9IA2A V. Alexandri® BN NUMER VECRtă $9 BARI ADMINISTRAŢIA: Strada Nouă, 6. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA : Strada 0. y 3 & 0 DATORIE SFÂNTA ---------------------------------tfapgQtfr---------------------------------­Compromisul ceho-german ----------------------------------------------------­REPUBLICA ROMANA ...............-------------------------------------—----------­G­recia, ----------—------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­REICHSTAGUL GERMAN ---------------:----------------------------------------------------*----------------------------­ Anglia și Portugalia -----------------------------------------------------­BRAZILIA-FRANȚA --------------------------------C*în anh..............■...............................— Fata și Moșul -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------—— NEVASTA DE OFICES DRAGOSTE­A DIN URMA București 15 Ianuarie. 0 datorie sfântă 0 boală nemiloasă bântue oas­tea noastră. De cât­va timp nu se aude vorbindu-se de­cât de săr­­manii ostaşi cari sunt în primej­die de a pierde tot ce e mai scump omului, lumina ochilor sau de al­ţii mai nefericiţi cari au perdut-o şi sunt orbi pentru vecie. Nu se ştie încă care este ade­vărata cauză a răului. Cum a năs­cut acest flagel care la început se numea conjunctivită granuloasă şi în urmă s’a complicat cu oftalmia purulentă ? Unii zic că ea pro­vine din proasta stare a cazărmilor ; alţii o atribue condiţiunilor de trai­ în care vie­­ţuesc soldaţii noştri. Ori cum o fi,­­iu se poate tăgădui că sunt su­­limi de fii ai cărei cari, după ce au venit rumeni, voinici, să’şi plă­tească cu bucurie impozitul sân­ului către patrie, zac în spitaluri loviţi de o boală lipicioasă din cari mulţi nu scapă de­cât schilodiţi, orbi. Fiori te cuprind când te gân­deşti la durerea ce resimt acei cari aşteaptă cu nerăbdare ca os­­taşul să se întoarcă la vatra sa pentru a’i îmbrăţişa, şi pe care nenorocitul sosind acasă nu’l mai poate zări. Inchipuiţi-vă pe un tată care munceşte în zile de bătrâneţe şi numără zilele ce’l despart de cea­sul în care fiul său ostaş se va intoarce la căminul părintesc şi va lua coarnele plugului din mâna tremurândă a bătrânului său pă­rinte. Gândiţi-vă la o mumă care ştie pe fiul ei, pe scumpul său odor in armată şi, în fie­care zi se roagă la Dumnezeu ţie să­nătos şi zdravăn spre a putea fi toiagul bătrâneţilor sale, ce du­rere nespusă, grozavă, înfricoşată este pentru densa când acest fiu întorcăndu-se, nu’şî recunoaşte pe biata sa mumă de cât pipăind pe­rii săi albi. .Priviţi colo pe un bujor de fată , o româncuţă cu părul negru ca pana corbului; ei stă in preajma satului pe o movila, rezemată de o cruce. Ochii săi străbat văzduhul, pare c­a aşteaptă să vie ce­va de colo, din spre Bucureşti.­­­a Duminică spre toacă, flăcăii şi fetele s’au prins în horă, se aud cântecile lor de veselie şi tropoitul picioarelor călcând voios pământul. Fata nici nu aude, nici nu vede ce se petrece în sat, înaintea pri­măriei ; gândul ei este aiurea; ea aşteaptă pe mirele ei. El este la oaste şi trebue să se întoarcă spre a face nunta. La fie­care căruţă, la fie­care cal sau călător pe care îl vede venind de departe, înconjurat de un nor de praf, ea i se înroşeşte, inima îî bate sub altiţă, ochii îi scânteiază şi ar voi să spintece orizonul; începe a însera; vitele se întorc spre sat, hora s’a sfîrşit; fata tot stă şi aşteaptă; firele de iarbă s’au umplut de rouă ; ochii ei s’au umplut de lacrămî. Dar o căruţă vine despre pă­dure ; ea înaintează încet, scârţiind; pare că sunt soldaţi. Ei nu chine, nu cântă ca de obicei­. Fata nu se mişcă; pare că ceva o ţine de pământ. Căruţa se a­­propie. Un soldat zărind pe fată, sare din căruţă şi aleargă spre dânsa. „ Bine ai venit! vere Stane ! “ îi strigă Rodica, „dar Ion al meu unde este ?“ Bietul Stan tace! Intr’o clipă Rodica, a alergat la căruţă, întins pe nişte paie, acoperit cu mantaua militărească, ea vede pe Stan, pe logodnicul ei, palid şi o­­felit. „Ce ţi-e Stănică ? eşti bolnav ? lasă că te vom vindeca noi; bine că te-ai întors ! Aide ! dă-te jos ! vom sosi mai repede acasă. Mama ne aşteaptă !­ Cu mare greutate, bietul Stan se ridică. Camaradul îl ajută şi îl coboară din căruţă. „ Unde eşti Rodica ?“ strigă el cu o voce dureroasă. „Iată-mă! nu mă ved“ răspunde Rodica. „Da, te văd, fetiţo dragă! Dar numai cu inima, căci ochi nu mai am!“ Era orb. Faceţi romane! ni se va zice. Se poate! Dar asemene romane se pot vedea zilnic prin satele noastre. Pretutindeni poţi vedea un pă­rinte, o mamă, o nevastă, o lo­godnică plângând pe un ostaş ce s’a întors în satul său lipsit de darul vedereî. Şi când te gândeşti că pentru aceşti nefericiţi nu există nici o lege care să le asigure cel puţin mijlocul de a nu muri de foame! Când te gândeşti că, pe lângă că nu mai pot fi folositori, ei a­­jung a fi şi o sarcină grea pen­tru familia lor! Nu ! Nu se poate ca Reprezen­­taţiunea naţională să stea nepă­­sătoare în faţa unei ast­fel de mi­zerii ! In pieptul senatorilor şi al de­putaţilor noştri bate o inimă de Român. Ei nu pot să lase fără ajutor sutimi de ostaşi care au perdut lumina zilei slujind Ţara lor. Ofiţerii şi soldaţii orbiţi sau de­veniţi incapabili de lucru prin con­junctivita granuloasă sau prin of­talmia purulentă, trebue să fie a­­similaţi cu acei pensionaţi pentru infirmităţi dobândite în timp de răsboiţi. Ei trebue să fie favorizaţi înainte de or­care, când se vor vinde mo­şii de ale Statului la săteni. Aceasta este o datorie sfîntă ce trebue plătită înainte de or­care alta. Dunăreanul. TELEGRAME PARIS, 14 Ianuarie.­­^Bilanţul bu­getar al Egiptului pentru anul trecut dă un escedent de 196,000 lire sterline. BOCHUM, 14 Ianuarie.—(Prusia). O întrunire a delegaţilor minerilor a decis să menţină cererile comitetului, dar să se abţină de la ori­ce grevă până la 1 Martie, aceasta în vederea alegerilor pentru Reichstag. ROMA, 14 Ianuarie. — Căpitan Fra­­cassa, află că Generalul Qrero nu era ieri de­cât la 30 chilometri de Adua și că spera că va puteajyyliboreze a­­colo drapelul itali­lu ■­­? ziua“ A­'i­niversărei a bătăliei de la Dogali. NEW-YORK, 14 Ianuarie.—Tribu­nalul superior al oraşului New-York a confirmat sentinţa care osândeşte pe a­­narhistul Most la un an închisoare pen­tru discursuri incendiare. Most a fost a­­restat dar va face din nou­ apel. BELGRAD, 14 Ianuarie. — Ştirea după care guvernul ar avea intenţiunea să ceară un credit suplimentar de două milioane pentru cumpărare de tunuri şi de muniţiuni, se adevereşte. Alegerile de ieri Iași Colegiul universitar pentru Senat D. P. Foni.............22 vot. ales „ Andrei Vizanti. 12 „ „ Vaslui și Colegiul I de Senat D. Gheorghe Beldiman 43 vot. ales Tecuciu Colegiul I de Senat D. Dimitrie Sturza. . 40 vot. ales „ Dr. Petraşcu... 30 „ Pu­mna Colegiul 3 de Cameră D. I. Nicolescu Dorobanțu­ 304 v­­al. „ N. Fleva................179 „ Voturi anulate............. 11 Muscel Colegiul I de Cameră D. G. Vlădescu. ... 78 vot. ales E. Stătescu. ... 61 „ Ghica Năstăsescu 14 „ Mehedinţi Colegiul II de Senat D. S. Genescu guv. .. 113 vot. ales „ E. Stătescu.... 80 „ Reichstagul german Legea contra socialiştilor.—O înfrân­gere a Iui Bismarck.l-închiderea sesîii­­neî.—Mesagiul împăratului. BERLIN, 13 Ianuarie.—Reichstag. A treia citire a legei în contra socia­liştilor a avut loc azi. Prințul de Bis­marck, nu era prezent, dar D. Heirfurth,­­ ministrul de interne, a declarat într-un­­ lung discurs că legea în contra socialiş-­­ tilor nu va fi aplicată de­cât în cazul când tendinţele socialiste ar prezintă primejdie pentru pacea publică, ordi­nea, societatea şi Statul. Democraţii so­ciali nu sunt represintanţii lucrăt­orilor ; cel mult sunt represintanții acel­e­a ce nu vor să lucreze. După discursurile mai multor depu­taţi, legea s-a respins prin 169 voturi, contra 98. Au votat pentru partida im­periului, naţionalii-liberali, contra, con­servatorii, centrul, liberalii, democraţii­­socialiști. Ministrul Boetticher, a declarat se­siunea închisă, el a invitat pe repre­­sintanţî a merge la Palat la şase ore, pentru a asculta mesagiul inperial. BERLIN, 13 Ianuarie. — închiderea Reichstagului s’a făcut în sala albă; e­­rau presenţi aproape vr’o sută de de­putaţi; împărăteasa asista în loja im­perială; împăratul a citit mesagiul cu capul acoperit. Pasagiile relative la legile a­­supra invalizilor şi asupra măsurilor de protecţiune pentru­ lucrători au fost pri­mite prin aplauze. Corniţele de Lerchen­feld, a strigat: Trăiască împăratul. BERLIN, 13 Ianuarie. — Mesagiul împăratului pentru închiderea Reichsta­gului, mulţumeşte deputaţilor pentru pro­bele de dragoste date familiei imperiale cu prilejul morţii celor d­oi împăraţi germani; el mulţumeşte de asemenea Reichstagului pentru că a ajutat să a­­sigure stabilitatea forţelor Germaniei. Reichstagul a contribuit de asemenea a garanta Imperiului o situaţie în lume care să-i dea posibilitatea de a apăra cu succes cauza păcii şi a civilisaţiei în consiliul popoarelor. Mesagiul trece în urmă în revistă le­gile de ordine interioară; el stărueşte asupra acelora ce se raportează la îm­bunătăţirea soartei claselor lucrătoare. Aceste legi trebue să dea fructe şi să asigure pacea ţării; trebue să se dea osteneala a se convinge clasa lucrători­lor că legea îi caută interesul lui şi că va obţine satisfacţie pentru interesele , sales legitime, dar numai prin mijloace pacinice şi legale împăratul consideră că e prima sa datorie de a lucra în a­­cest sens. -.................................­Mais»** ••• GRECIA VIENA, 13 Ianuarie.—Politische Cor­responded află din Atena, din sorginte sigură, că nu e de loc vorbă de forma­rea unui minister neutru, având misiu­nea de a disolva Camera. Cât pentru interpretarea dată convocării unei părţi din reservă, ea are un caracter tenden­ţios. Reservă n’a fost convocată în anii­­precedenţi, pentru că trupele cari au luat parte la exerciţiile din 1885 şi 1886 nu trebuiau să fie chirmate în a­­nii următori. O declaraţiune în acest sens se făcuse de ministrul de resbel. D. Tricupis, presintând cererea de cre­dit a repetat această declaraţiune. E deci inexact că trebuie să se atri­buie convocarea unei părţi din reservă intenţiunii guvernului de a renunţa la atitudinea sa expectantă. Republica Română IV (Fine) — Cum însă aceleaşi Corpuri legiui­toare se achită de datoria de a respunde „Mesagiului Coroanei“ de deschidere a sesiunilor parlamentare ?—O ! Pentru a­­cest act, Camera deputaţilor face apel la toată vigoarea ce o are, iar Senatul redeşteaptă pe acea pe care membri lui au avut-o altă­ dată, şi pe care nu o re­găsesc cu nici o altă ocasiune. Şi o dis­­cuţiune înflăcărată, resboinică aproape, se încinge în secţiuni şi mai pe urmă în şedinţă publică pasionând atât pe publicul din tribune cât şi pe cel din restul ţărei, şi durând regulat de la mij­locul lunei lui Noembrie a fie­cărui an până în ajunul „Crăciunului“ când şi este gata răspunsul, care prin diferenţa m­o­­narchică a legiuitorilor noştri trebue să fie cât se poate mai lung. După această muncă lungă, şi pentru a se răsplăti de ea, D-lor pleacă în vacanţie până pe la 15 Ianuarie. Pentru cea­l­altă activitate legislativă însă, nu le mai rămâne din sesiune de­cât o a treia parte, o singură lună, a­­dică de la mijlocul lui Ianuarie până la 15 Februarie. A întrebuinţa clar două din trei luni ale sesiunei, pentru a pre­găti cuvintele şi sentimentele ce vor a­­junge până la tron nu este o platitu­dine revoltătoare ? — Dar acele organe sociale — cum sunt ziarele şi diferitele „agenţii tele­grafice“—care au sarcina de a forma i­­deile şi simţimintele publicului, nu ne dau uneia din ele zilnice dovezi de a­­ceiaşi adulaţiune ? Ast­fel, câte din ziare nu-şi umplu coloanele cu fapte şi cu acte cu totul per­sonale capetelor încoronate ? „Agenţiele telegrafice“ la rindul lor, nu servesc curiosităţei publicului, în schimbul unui preţ destul de mare cu care sunt plătite de­cât lucruri şi fapte cu totul intime monarchilor, şi putând să intereseze cel mult pe rudele sau pe curtezanii lor. Foarte des citim în ru­brica ştiri telegrafice ale ziarelor de peşe ca acestea : „A. S. Ducesa... a dat naştere unui „prinţ.“ Ei bine! ce poate interesa pe cetăţenii din România ori din Bulgaria sau din Rusia, dacă cutare ducesă sau arhiducesă germană, ori­ spaniolă a năs­­cut un „prinţ“ o varietate umană nouă, căci ştiinţele naturale spun că oamenii nasc numai de sex masculin, de sex fe­­menin, ori ermafrodiţi. Dar se vede că agenţiile telegrafice, stimulate de bac­şişurile regale şi imperiale, au parvenit a descoperi o a patra varietate, varie­tatea prinţ cu care voesc a îmbogăţi ştiinţele naturale. Sau depeşe ca cele următoare, pe care „ni le a dat „agenţiile întrunite“ datate „din Ianuarie a. c.: „Madrid, 4 Ianuarie. Regele—şi no­­­taţi că acest Rege este încă un adept „al biberonului—Regele e indispus din „causa lipsei de mistuire. De trei săp­tămâni Majestatea Sa e pus să stea „mereu în odaie, pentru a nu fi espus „la o răceală.“ „Regele a luat o ceaşcă de bulion şi „vin de Malaga.* „D. Sagasta a stat până la ora 4 „lângă Rege, sau că damele din înalta „societate au stat până la ora 5 etc. Dacă eroul aventurei nu ar fi un biet copilaş de o prea mică însemnătate, de­­sigur că, am­ mai fi insistat asupra mo­dului cum agenţiile întrunite, ale căror depeşe mai importante şi fmai utile a fi mai în­tot­dea­una nenorocirea de a se rătăci prin dosarele censurei de la Fo­rcing oficiul nostru, ’şi bat joc de ci­titorii lor. Dar ceea­ ce deplângem este cum cele serioase d­ntre ziarele noastre ’şi mânjesc coloanele cu ast­fel de de­­peşi ale unor negustori de ştiri bune de debitat pe la bâlciuri, sau cel mult demne de a figura în rubrica de peşt te­legrafice a Monitorului Oficial şi a Uni­versului. Spaţiul ne lipseşte ca să mai cităm şi alte exemple prin care să se vază de câtă adulaţiune joasnică către tronuri nu dau dovadă aceşti reporteri ai marei politici a lumei. —Aceste toate fac ca poporul—vor­bim de popoare in general — să abdice la dreptul de a dispune el însuşi de des­tinele sale, şi lasă această sarcină grea pe seama monarchilor. El nici nu se uită dacă aceşti monarchi sunt copii cari se joacă încă cu soldaţi de plumb, ori dacă nu sunt încă în braţele unor doici, cum sunt regele Serbiei — căruia îi a jurat supunere şi credinţă şi pe care o servă cu devotament D. Pasid, condamnat la moarte de către regele Milan pentru ideile lui republicane—şi regele Spaniei, ai căror părinţi, Alfonso al XlII-lea şi Milan, au manifestat a­­tâta iubire pentru popoarele lor, în­cât au împuşcat cu grămada pe acei dintre cetăţeni cari au îndrăsnit să le censu­­reze faptele; or daca aceşti monarchi sunt, ca viitorul rege al Angliei şi îm­părat al Indiilor, eroi de aventuri în felul celor denunţate mai acum 4 ori 5 ani de Fall Mall Gazette din Londra. Popoarele lasă destinele lor pe mâna monarchilor, fie aceşti monarchi nişte femei slăbănogite ori nişte tineri rugoşi, şi posedaţi de mania de a cutreera lu­mea ori de a deştepta în timpul nopţei lumea din cazărmi, dând alarma unui închipuit atac, cum este împăratul Ger­maniei , fie ei, cum este cel al Rusiei, un bolnav posedat de ideea fixă că po­porul sau voeşte a ’l ucide, pe el care nu lasă să treacă ocasiunile date, fără să nu spue că provedinţa l’a pus unde se află, pentru fericirea iubitului său po­por. Fie el nişte bătrînî hodorogiţi ca mulţi dintre monarebii bătrânei Europe, fie ei —ca patronii tripourilor, cari sunt obiectul urmăririlor codurilor penale — nişte negustori cari speculează asupra imoralităţei, cum este suveranul princi­patului *** care, în faţa Europei civili­zate şi în detrimentul moralităţei pu­blice patronează casele de joc din prin­­cipatul său, ce ’i aduc profite mari bă­neşti, din care nu numai că ’şi umple punga, dar poate avea şi cu ce să ’şi păstreze coroana şi fastul de suveran.

Next