Adevěrul, ianuarie 1890 (Anul 2, nr. 410-433)
1890-01-15 / nr. 420
ANUL II.—No. 420 Numerar 10 Bani ABONAMENTELE INCEP LA 1 SI li ALE FIECIREI LUXI SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA ÎNAINTE In Bucurescl la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin mandate poştale. Un an în ţară 30 lei, în streinătate 50 Şase luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 iiA PARIS ziarul se găseşte de vânzare cu numărul la kioşeul No. 141, Boulevard de Capucines; la kioşeul No. 117, Boulevard St-Michel; la kioşeul No. 19, Boulevard St.-Germain Saite féréset, Române! de crin străin în casă. EDIŢIA A. DOUA LUNI şi MARŢI 15-16 IANUARIE 18SO. Numeral 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIVESC LA ABUIISTRAŢIE ŞI LA „AGENU HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0,80 b. linia „ , UI..........1. 1. , Inserţiunile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Savas, 8 Place d® la Bourse, precum şi sucursalele eî. Din Streinetate, anunciurile se primesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. HANUSCUWLE N 8B ÎNAF9IA2A V. Alexandri® BN NUMER VECRtă $9 BARI ADMINISTRAŢIA: Strada Nouă, 6. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA : Strada 0. y 3 & 0 DATORIE SFÂNTA ---------------------------------tfapgQtfr---------------------------------Compromisul ceho-german ----------------------------------------------------REPUBLICA ROMANA ...............-------------------------------------—----------Grecia, ----------—------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------REICHSTAGUL GERMAN ---------------:----------------------------------------------------*---------------------------- Anglia și Portugalia -----------------------------------------------------BRAZILIA-FRANȚA --------------------------------C*în anh..............■...............................— Fata și Moșul -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------—— NEVASTA DE OFICES DRAGOSTEA DIN URMA București 15 Ianuarie. 0 datorie sfântă 0 boală nemiloasă bântue oastea noastră. De câtva timp nu se aude vorbindu-se decât de sărmanii ostaşi cari sunt în primejdie de a pierde tot ce e mai scump omului, lumina ochilor sau de alţii mai nefericiţi cari au perdut-o şi sunt orbi pentru vecie. Nu se ştie încă care este adevărata cauză a răului. Cum a născut acest flagel care la început se numea conjunctivită granuloasă şi în urmă s’a complicat cu oftalmia purulentă ? Unii zic că ea provine din proasta stare a cazărmilor ; alţii o atribue condiţiunilor de trai în care vieţuesc soldaţii noştri. Ori cum o fi,iu se poate tăgădui că sunt sulimi de fii ai cărei cari, după ce au venit rumeni, voinici, să’şi plătească cu bucurie impozitul sânului către patrie, zac în spitaluri loviţi de o boală lipicioasă din cari mulţi nu scapă decât schilodiţi, orbi. Fiori te cuprind când te gândeşti la durerea ce resimt acei cari aşteaptă cu nerăbdare ca ostaşul să se întoarcă la vatra sa pentru a’i îmbrăţişa, şi pe care nenorocitul sosind acasă nu’l mai poate zări. Inchipuiţi-vă pe un tată care munceşte în zile de bătrâneţe şi numără zilele ce’l despart de ceasul în care fiul său ostaş se va intoarce la căminul părintesc şi va lua coarnele plugului din mâna tremurândă a bătrânului său părinte. Gândiţi-vă la o mumă care ştie pe fiul ei, pe scumpul său odor in armată şi, în fiecare zi se roagă la Dumnezeu ţie sănătos şi zdravăn spre a putea fi toiagul bătrâneţilor sale, ce durere nespusă, grozavă, înfricoşată este pentru densa când acest fiu întorcăndu-se, nu’şî recunoaşte pe biata sa mumă de cât pipăind perii săi albi. .Priviţi colo pe un bujor de fată , o româncuţă cu părul negru ca pana corbului; ei stă in preajma satului pe o movila, rezemată de o cruce. Ochii săi străbat văzduhul, pare ca aşteaptă să vie ceva de colo, din spre Bucureşti.a Duminică spre toacă, flăcăii şi fetele s’au prins în horă, se aud cântecile lor de veselie şi tropoitul picioarelor călcând voios pământul. Fata nici nu aude, nici nu vede ce se petrece în sat, înaintea primăriei ; gândul ei este aiurea; ea aşteaptă pe mirele ei. El este la oaste şi trebue să se întoarcă spre a face nunta. La fiecare căruţă, la fiecare cal sau călător pe care îl vede venind de departe, înconjurat de un nor de praf, ea i se înroşeşte, inima îî bate sub altiţă, ochii îi scânteiază şi ar voi să spintece orizonul; începe a însera; vitele se întorc spre sat, hora s’a sfîrşit; fata tot stă şi aşteaptă; firele de iarbă s’au umplut de rouă ; ochii ei s’au umplut de lacrămî. Dar o căruţă vine despre pădure ; ea înaintează încet, scârţiind; pare că sunt soldaţi. Ei nu chine, nu cântă ca de obicei. Fata nu se mişcă; pare că ceva o ţine de pământ. Căruţa se apropie. Un soldat zărind pe fată, sare din căruţă şi aleargă spre dânsa. „ Bine ai venit! vere Stane ! “ îi strigă Rodica, „dar Ion al meu unde este ?“ Bietul Stan tace! Intr’o clipă Rodica, a alergat la căruţă, întins pe nişte paie, acoperit cu mantaua militărească, ea vede pe Stan, pe logodnicul ei, palid şi ofelit. „Ce ţi-e Stănică ? eşti bolnav ? lasă că te vom vindeca noi; bine că te-ai întors ! Aide ! dă-te jos ! vom sosi mai repede acasă. Mama ne aşteaptă ! Cu mare greutate, bietul Stan se ridică. Camaradul îl ajută şi îl coboară din căruţă. „ Unde eşti Rodica ?“ strigă el cu o voce dureroasă. „Iată-mă! nu mă ved“ răspunde Rodica. „Da, te văd, fetiţo dragă! Dar numai cu inima, căci ochi nu mai am!“ Era orb. Faceţi romane! ni se va zice. Se poate! Dar asemene romane se pot vedea zilnic prin satele noastre. Pretutindeni poţi vedea un părinte, o mamă, o nevastă, o logodnică plângând pe un ostaş ce s’a întors în satul său lipsit de darul vedereî. Şi când te gândeşti că pentru aceşti nefericiţi nu există nici o lege care să le asigure cel puţin mijlocul de a nu muri de foame! Când te gândeşti că, pe lângă că nu mai pot fi folositori, ei ajung a fi şi o sarcină grea pentru familia lor! Nu ! Nu se poate ca Reprezentaţiunea naţională să stea nepăsătoare în faţa unei astfel de mizerii ! In pieptul senatorilor şi al deputaţilor noştri bate o inimă de Român. Ei nu pot să lase fără ajutor sutimi de ostaşi care au perdut lumina zilei slujind Ţara lor. Ofiţerii şi soldaţii orbiţi sau deveniţi incapabili de lucru prin conjunctivita granuloasă sau prin oftalmia purulentă, trebue să fie asimilaţi cu acei pensionaţi pentru infirmităţi dobândite în timp de răsboiţi. Ei trebue să fie favorizaţi înainte de orcare, când se vor vinde moşii de ale Statului la săteni. Aceasta este o datorie sfîntă ce trebue plătită înainte de orcare alta. Dunăreanul. TELEGRAME PARIS, 14 Ianuarie.^Bilanţul bugetar al Egiptului pentru anul trecut dă un escedent de 196,000 lire sterline. BOCHUM, 14 Ianuarie.—(Prusia). O întrunire a delegaţilor minerilor a decis să menţină cererile comitetului, dar să se abţină de la orice grevă până la 1 Martie, aceasta în vederea alegerilor pentru Reichstag. ROMA, 14 Ianuarie. — Căpitan Fracassa, află că Generalul Qrero nu era ieri decât la 30 chilometri de Adua și că spera că va puteajyyliboreze acolo drapelul italilu ■? ziua“ A'iniversărei a bătăliei de la Dogali. NEW-YORK, 14 Ianuarie.—Tribunalul superior al oraşului New-York a confirmat sentinţa care osândeşte pe anarhistul Most la un an închisoare pentru discursuri incendiare. Most a fost arestat dar va face din nou apel. BELGRAD, 14 Ianuarie. — Ştirea după care guvernul ar avea intenţiunea să ceară un credit suplimentar de două milioane pentru cumpărare de tunuri şi de muniţiuni, se adevereşte. Alegerile de ieri Iași Colegiul universitar pentru Senat D. P. Foni.............22 vot. ales „ Andrei Vizanti. 12 „ „ Vaslui și Colegiul I de Senat D. Gheorghe Beldiman 43 vot. ales Tecuciu Colegiul I de Senat D. Dimitrie Sturza. . 40 vot. ales „ Dr. Petraşcu... 30 „ Pumna Colegiul 3 de Cameră D. I. Nicolescu Dorobanțu 304 val. „ N. Fleva................179 „ Voturi anulate............. 11 Muscel Colegiul I de Cameră D. G. Vlădescu. ... 78 vot. ales E. Stătescu. ... 61 „ Ghica Năstăsescu 14 „ Mehedinţi Colegiul II de Senat D. S. Genescu guv. .. 113 vot. ales „ E. Stătescu.... 80 „ Reichstagul german Legea contra socialiştilor.—O înfrângere a Iui Bismarck.l-închiderea sesîiineî.—Mesagiul împăratului. BERLIN, 13 Ianuarie.—Reichstag. A treia citire a legei în contra socialiştilor a avut loc azi. Prințul de Bismarck, nu era prezent, dar D. Heirfurth, ministrul de interne, a declarat într-un lung discurs că legea în contra socialiş- tilor nu va fi aplicată decât în cazul când tendinţele socialiste ar prezintă primejdie pentru pacea publică, ordinea, societatea şi Statul. Democraţii sociali nu sunt represintanţii lucrătorilor ; cel mult sunt represintanții acelea ce nu vor să lucreze. După discursurile mai multor deputaţi, legea s-a respins prin 169 voturi, contra 98. Au votat pentru partida imperiului, naţionalii-liberali, contra, conservatorii, centrul, liberalii, democraţiisocialiști. Ministrul Boetticher, a declarat sesiunea închisă, el a invitat pe represintanţî a merge la Palat la şase ore, pentru a asculta mesagiul inperial. BERLIN, 13 Ianuarie. — închiderea Reichstagului s’a făcut în sala albă; erau presenţi aproape vr’o sută de deputaţi; împărăteasa asista în loja imperială; împăratul a citit mesagiul cu capul acoperit. Pasagiile relative la legile asupra invalizilor şi asupra măsurilor de protecţiune pentru lucrători au fost primite prin aplauze. Corniţele de Lerchenfeld, a strigat: Trăiască împăratul. BERLIN, 13 Ianuarie. — Mesagiul împăratului pentru închiderea Reichstagului, mulţumeşte deputaţilor pentru probele de dragoste date familiei imperiale cu prilejul morţii celor doi împăraţi germani; el mulţumeşte de asemenea Reichstagului pentru că a ajutat să asigure stabilitatea forţelor Germaniei. Reichstagul a contribuit de asemenea a garanta Imperiului o situaţie în lume care să-i dea posibilitatea de a apăra cu succes cauza păcii şi a civilisaţiei în consiliul popoarelor. Mesagiul trece în urmă în revistă legile de ordine interioară; el stărueşte asupra acelora ce se raportează la îmbunătăţirea soartei claselor lucrătoare. Aceste legi trebue să dea fructe şi să asigure pacea ţării; trebue să se dea osteneala a se convinge clasa lucrătorilor că legea îi caută interesul lui şi că va obţine satisfacţie pentru interesele , sales legitime, dar numai prin mijloace pacinice şi legale împăratul consideră că e prima sa datorie de a lucra în acest sens. -.................................Mais»** ••• GRECIA VIENA, 13 Ianuarie.—Politische Corresponded află din Atena, din sorginte sigură, că nu e de loc vorbă de formarea unui minister neutru, având misiunea de a disolva Camera. Cât pentru interpretarea dată convocării unei părţi din reservă, ea are un caracter tendenţios. Reservă n’a fost convocată în aniiprecedenţi, pentru că trupele cari au luat parte la exerciţiile din 1885 şi 1886 nu trebuiau să fie chirmate în anii următori. O declaraţiune în acest sens se făcuse de ministrul de resbel. D. Tricupis, presintând cererea de credit a repetat această declaraţiune. E deci inexact că trebuie să se atribuie convocarea unei părţi din reservă intenţiunii guvernului de a renunţa la atitudinea sa expectantă. Republica Română IV (Fine) — Cum însă aceleaşi Corpuri legiuitoare se achită de datoria de a respunde „Mesagiului Coroanei“ de deschidere a sesiunilor parlamentare ?—O ! Pentru acest act, Camera deputaţilor face apel la toată vigoarea ce o are, iar Senatul redeşteaptă pe acea pe care membri lui au avut-o altă dată, şi pe care nu o regăsesc cu nici o altă ocasiune. Şi o discuţiune înflăcărată, resboinică aproape, se încinge în secţiuni şi mai pe urmă în şedinţă publică pasionând atât pe publicul din tribune cât şi pe cel din restul ţărei, şi durând regulat de la mijlocul lunei lui Noembrie a fiecărui an până în ajunul „Crăciunului“ când şi este gata răspunsul, care prin diferenţa monarchică a legiuitorilor noştri trebue să fie cât se poate mai lung. După această muncă lungă, şi pentru a se răsplăti de ea, D-lor pleacă în vacanţie până pe la 15 Ianuarie. Pentru cealaltă activitate legislativă însă, nu le mai rămâne din sesiune decât o a treia parte, o singură lună, adică de la mijlocul lui Ianuarie până la 15 Februarie. A întrebuinţa clar două din trei luni ale sesiunei, pentru a pregăti cuvintele şi sentimentele ce vor ajunge până la tron nu este o platitudine revoltătoare ? — Dar acele organe sociale — cum sunt ziarele şi diferitele „agenţii telegrafice“—care au sarcina de a forma ideile şi simţimintele publicului, nu ne dau uneia din ele zilnice dovezi de aceiaşi adulaţiune ? Astfel, câte din ziare nu-şi umplu coloanele cu fapte şi cu acte cu totul personale capetelor încoronate ? „Agenţiele telegrafice“ la rindul lor, nu servesc curiosităţei publicului, în schimbul unui preţ destul de mare cu care sunt plătite decât lucruri şi fapte cu totul intime monarchilor, şi putând să intereseze cel mult pe rudele sau pe curtezanii lor. Foarte des citim în rubrica ştiri telegrafice ale ziarelor de peşe ca acestea : „A. S. Ducesa... a dat naştere unui „prinţ.“ Ei bine! ce poate interesa pe cetăţenii din România ori din Bulgaria sau din Rusia, dacă cutare ducesă sau arhiducesă germană, ori spaniolă a născut un „prinţ“ o varietate umană nouă, căci ştiinţele naturale spun că oamenii nasc numai de sex masculin, de sex femenin, ori ermafrodiţi. Dar se vede că agenţiile telegrafice, stimulate de bacşişurile regale şi imperiale, au parvenit a descoperi o a patra varietate, varietatea prinţ cu care voesc a îmbogăţi ştiinţele naturale. Sau depeşe ca cele următoare, pe care „ni le a dat „agenţiile întrunite“ datate „din Ianuarie a. c.: „Madrid, 4 Ianuarie. Regele—şi notaţi că acest Rege este încă un adept „al biberonului—Regele e indispus din „causa lipsei de mistuire. De trei săptămâni Majestatea Sa e pus să stea „mereu în odaie, pentru a nu fi espus „la o răceală.“ „Regele a luat o ceaşcă de bulion şi „vin de Malaga.* „D. Sagasta a stat până la ora 4 „lângă Rege, sau că damele din înalta „societate au stat până la ora 5 etc. Dacă eroul aventurei nu ar fi un biet copilaş de o prea mică însemnătate, desigur că, am mai fi insistat asupra modului cum agenţiile întrunite, ale căror depeşe mai importante şi fmai utile a fi mai întotdeauna nenorocirea de a se rătăci prin dosarele censurei de la Forcing oficiul nostru, ’şi bat joc de cititorii lor. Dar ceea ce deplângem este cum cele serioase dntre ziarele noastre ’şi mânjesc coloanele cu astfel de depeşi ale unor negustori de ştiri bune de debitat pe la bâlciuri, sau cel mult demne de a figura în rubrica de peşt telegrafice a Monitorului Oficial şi a Universului. Spaţiul ne lipseşte ca să mai cităm şi alte exemple prin care să se vază de câtă adulaţiune joasnică către tronuri nu dau dovadă aceşti reporteri ai marei politici a lumei. —Aceste toate fac ca poporul—vorbim de popoare in general — să abdice la dreptul de a dispune el însuşi de destinele sale, şi lasă această sarcină grea pe seama monarchilor. El nici nu se uită dacă aceşti monarchi sunt copii cari se joacă încă cu soldaţi de plumb, ori dacă nu sunt încă în braţele unor doici, cum sunt regele Serbiei — căruia îi a jurat supunere şi credinţă şi pe care o servă cu devotament D. Pasid, condamnat la moarte de către regele Milan pentru ideile lui republicane—şi regele Spaniei, ai căror părinţi, Alfonso al XlII-lea şi Milan, au manifestat atâta iubire pentru popoarele lor, încât au împuşcat cu grămada pe acei dintre cetăţeni cari au îndrăsnit să le censureze faptele; or daca aceşti monarchi sunt, ca viitorul rege al Angliei şi împărat al Indiilor, eroi de aventuri în felul celor denunţate mai acum 4 ori 5 ani de Fall Mall Gazette din Londra. Popoarele lasă destinele lor pe mâna monarchilor, fie aceşti monarchi nişte femei slăbănogite ori nişte tineri rugoşi, şi posedaţi de mania de a cutreera lumea ori de a deştepta în timpul nopţei lumea din cazărmi, dând alarma unui închipuit atac, cum este împăratul Germaniei , fie ei, cum este cel al Rusiei, un bolnav posedat de ideea fixă că poporul sau voeşte a ’l ucide, pe el care nu lasă să treacă ocasiunile date, fără să nu spue că provedinţa l’a pus unde se află, pentru fericirea iubitului său popor. Fie el nişte bătrînî hodorogiţi ca mulţi dintre monarebii bătrânei Europe, fie ei —ca patronii tripourilor, cari sunt obiectul urmăririlor codurilor penale — nişte negustori cari speculează asupra imoralităţei, cum este suveranul principatului *** care, în faţa Europei civilizate şi în detrimentul moralităţei publice patronează casele de joc din principatul său, ce ’i aduc profite mari băneşti, din care nu numai că ’şi umple punga, dar poate avea şi cu ce să ’şi păstreze coroana şi fastul de suveran.