Adevěrul, ianuarie 1890 (Anul 2, nr. 410-433)
1890-01-28 / nr. 431
ANUL IL—No. 431 Mumemii 10 Bani ABONAMENTELE IJIClP LA 1 SI n AL* EISCIELI LUNI SI »* PLAWML TOT.SEAUNA ÎNAINTE In Bneupftseî la casa Administraţiei Din Judeţe 91 Streinetate prin mandat« postate. Un an la ţară, SO lei. In strein&tate 50 Şi»« Ioni » 13 „ , , 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS nărui se găsește de vânzare cu numărul la kioșeul No. 141, Boulevard de Cxprernes; la kioșeul No. 117, Boulevard St-Michel; la kioșeul No. 10, Boulevard St- Germain HAJQDSORISflLB HD SB ÎMAPMAZA EDIȚIA JLMUTmiAL Să te feresti, Române! de etii strein în casă. DUMINICA 28 IANUARIE 1890. Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINISTRATIE §1 LA „AGENJIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0.30 b. linia „ „HI.............11. , Inserţiunile şi Reclamele 2 leî rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele eî. Din Streinetate, anunciurile se primesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. V. Alexandri. UN NUMER VECHI: 30 BANI administraţia : strada. nouâ, a. 1 Director pontic: atrex. V. BELDIMANU REDACŢIA : Strada Nouă, G. OSÂNDIREA MORALĂ -dft&x-QA'Bugetele 1890-1891 COMPLOTUL din SOFIA --------------------------2003*0^--------------------------Din cele zece table ONOUAINCURCATURA -------------------------------------------------------------------------------------------------Ştiri din Franţa CINCI FRANCI INTRE FRATI Bucureşti 27 Ianuarie. Osândirea morali Cele ce se petrec la Cameră de vreo câteva zile încoace confirmă pe deplin prevederile noastre. Discuţiunea ce urmează de 10 zile în privinţa cestiunei dârei în judecată a Cabinetului Ion Brătianu dovedeşte cu prisos câtă dreptate am avut când la 19 Decembre 1889 scriam : Ministerul actual, palatist până la servilism, şi cu majorităţile din Corpurile legiuitoare, palatiste până la înjosire, nu pot trimite pe I. C. Brătianu înaintea justiţiei. Numai un minister al Ţarei şi nişte majorităţi liber alese ar fi fost destoinice a da judecăţeî pe un cap de partid ce ’şi-a uitat datoria pentru a se supune poruncilor Palatului. Când scriam aceste rînduri, ştiam că adevăratul Vinovat este Carol I şi că osândirea lui I. C. Brătianu s’ar fi resfrânt şi asupra autorului intelectual al tutulor nelegiuirilor comise de regimul colectivist. Ştiam că, nefiind nici un mijloc legal de a trage la respundere pe Adevăratul Vinovat, Camera va trage cu buretele peste tot, pentru a nu osîndi nişte unelte scăpând pe autorul principal. In adevăr , atât din discursurile ce s’au pronunţat pentru darea în judecată, cât şi din cele ce s’au zis contra, reiese un lucru netăgăduit : Regele Carol este marele vinovat ! Voiu dovedi-o îndată . Discursurile cele mai însemnate pro şi contra au fost până acum acele ale D-lor Gh. Panu, P. Carp şi Nicolae Blaramberg. Vom vedea că din toate vinovăţia Regelui reese intr’un mod netăgăduit. D. Gh. Panu a făcut cu mult talent o analiză din cele mai drepte a schimbărei de atitudine a diferitelor nuanţe politice faţă cu darea in judecată a Cabinetului Brâtianu. Deputatul colegiului al II-lea de Iaşi a biciuit cu multă dreptate versatilitatea şi oportunismul politicianilor noştri şi a dovedit că, dacă astăzi ministerul colectivist va scăpa de pedeapsă, cauza principală este desmoralizarea şi discompunerea vechilor noastre partide. Dar cine altul este oare autorul de căpetenie al acestei descompuneri şi al acestei dezmoralizări a partidelor decât Marele dizolvant ce poartă numele de Carol I ? Cred că am zis şi am dovedit în nenumărate rînduri că El a dizolvat şi a divizat pentru a domni. Astăzi a ajuns la ţelul mău căci domneşte peste ruinele partidelor noastre politice. Domnul P. Carp a vorbit contra dârei în judecată. El s-a ridicat contra proceselor politice şi a voit să stabilească strania teorie că greşelile politice ale guvernelor, chiar când ele au de rezultat delicte şi crime de drept comun, nu atrag altă răspundere decât căderea miniştrilor de la putere. Prin aceasta şeful junimiştilor n’a făcut alt-ceva de căt a pune pe Rege la adăpostul ori-cărei răspunderi, chiar când El ar găsi in bărbaţii noştri politici unelte cu cari ar comite ori-ce act dăunător pentru Ţară. Iresponsabilitatea Coroanei nu era suficientă pentru că, miniştrii nefiind decât executorii voinţei Palatului, faptele lor puteau, la un moment dat, să se restrângă şi asupra Coroanei. Trebuia ca legea responsabilităţei ministeriale să fie dată la o parte şi să se stabilească o iresponsabilitate penală a miniştrilor. De acuma înainte, după Domnul Carp, miniştrii nu sunt responsabili de faptele lor decât în faţa Corpurilor Legiuitoare şi singura sancţiune a acestei responsabilităţi este votul de blam . Regele este iresponsabil prin Constituţiune ; aşadar Regele cu miniştrii Săi, sau prin miniștrii Săi, poate face orice voeste fără ca să rămâie ţărel nici un mijloc pentru a trage la răspundere pe acei cari ar lucra contra intereselor sale. Nu se vede cât de colo că Domnul Carp, voind să stabilească o asemenea teorie, n’a fost de cât advocatul Regelui Carol? Teoria dupâ care Coroana este iresponsabilă şi miniştrii se pun la adăpostul acestei iresponsabilităţi nu este nouă. Ea a fost pusă în practică la 1882 de Principele de Bismarck cu ocaziunea faimosului rescript al împăratului Wilhelm I. Teoria D-lui P. Carp este dar aceea a Casei de Hohenzollern. Inspiratorul ei este prin urmare Carol I care voeşte a face din România o satrapie nemţească, după chipul şi asemănarea regimului ce domneşte in patria Sa. Prin gura D-luî Carp s’au demascat tendinţele autocratice şi autoritare ale Regelui Carol. Să trecem la discursul D-luî N. Blaramberg. Aci complicitatea, sau mai bine, vinovăţia lui Carol I a reeşit intr’un mod sdrobitor. Numai convenienţele parlamentare şi neputinţa constituţională de a pune Coroana în joc au împedicat pe orator de a pronunţa numele Regelui şi de a’l face respunzător de nelegiuirile comise. Pe când Domnul Blaramberg, cu vocea tremurândă de indignare, vorbea de infamiile comise în Gestiunea fortificărilor, numele lui Carol I era pe toate buzele. Nu-mi aduc aminte ca in Parlamentul român să fi domnit un dispreț mai mare pentru Agentul Străin, care ne domneşte, din ziua in care a fost vorba de gheşeftul Strasberg şi de faimoasele chei ale lui Ambron. Şi în adevăr, desfidem să ni se arate un alt exemplu mai izbitor de dispreţ către Ţară şi reprezentaţiunea naţională, o mai mare neruşinare, o spoliare mai sfruntată a naţiunei. Din cele zise şi dovedite de D. Blaramberg se constată că : Guvernul Ioan Brătianu chemând pe Generalul Brialmont pentru a-l consulta în privinţa unui sistem de apărare a Ţarei prin întăriri permanente, eminentul inginer militar a stabilit un plan ce consta a face din Bucureşti o cetate de prima ordine şi de a ridica tot o dată întăriri şi în alte punte, ca Cernavoda, Constanţa, Galaţi, un punt strategic pe Siret, Câmpina şi Slatina. Generalul belgian a evaluat cheltuelile acestor lucrări la suma de 89.498.000 lei. Cu toate aceste guvernul, care cunoştea această evaluare, a înşelat reprezentaţia naţională vorbind numai de 6 până la 10 milioane. Nu e destul atât. De la 1885, nu se ştie cum, s’a decis ca planurile primitive ale Generaluluî Brialmont să fie modificate şi remaniate şi această remaniare a fost făcută de maiorul Schumann fără ca măcar comitetul de apărare a Ţârei să fi fost încunoştiinţat. Planurile generale nu existau încă nici la ministerul de resbel nici la comitetul de apărare a Ţârei, şi deja materialul pentru linia de apârare Galaţi-Focşani era comandat în secret la Grassenwerk şi anume printr’un viriment făcut din fondurile destinate pentru fortificaţiunile Bucureştilor. Cheltuelile necesitate prin această remaniare a planului Brialmont în sensul poruncit de statul major german sub direcţiunea intaiorului Schumann, sunt evaluate la 43.000.000 lei. Şi toate aceste comisiunea, prin organul D-lui Blaramberg, le impută lui Ion Brătianu şi miniştrilor săi, fiindcă nu poate să spuie adevărul şi să arunce respunderea asupra adevăratului vinovat. Dar nu mai încape îndoială ; lumina s’a făcut pe deplin ; astăzi mai avem şi noua carte a Generalului Brialmont: Les regions fortificés care a apărut de curând şi ne lămureşte şi mai bine în privinţa acestui act de trădare naţională şi de lăcomie mârşavă săvârşit de Carol I. In faţa nelegiuirilor morale, politice şi chiar materiale cari reies în sarcina lui Carol I din desbaterile ce au urmat în Cameră de 10 zile încoace, este clar firesc ca uneltele şi faptele necorecte de ordine secundară comise de dănşi, să dispară şi să facă loc unei indignaţiuni generale contra Adevăratului făptuitor. Nu ne îndoim că cestiunea darei în judecată a Cabinetului Ion Brătianu va sfîrşi prin absolvirea miniştrilor. Dar din desbaterile el va rezulta desigur pentru Carol I, cea mai grozavă osîndire morală. Dacă Ion Brătianu şi miniştrii săi ar fi fost daţi sub judecată, ei ar fi fost o pavăză pentru Rege. Prin absolvirea lor, toată greutatea faptelor comise cade asupra Aceluia care a fost autorul intelectual. Acest rezultat poate fi rea din puntul de vedere legal şi consti■uţional. Din puntul de vedere moral şi mai ales naţional el este un act de dreptate şi un mare bine. Vocea Adevărului orice tendinţă ostilă, el nu cunoaşte decât legea, şi proiectul supus deliberărilor Camerei n’are alt scop decât să ocrotească autonomia comunităţilor israelite în privinţa afacerilor lor interioare şi interesele Statului în afacerile ce sunt în afară de competinţa comunităţilor. — Preşedintele Societăţii Staats Balm, D. Jubert, a avut o întrevedere cu D Bacquehem, ministru de comerţ şil-a asigurat că contrariu ştirilor de provenienţă franceză, Staats Bahn nu e amestecat întru nimic în afacerea metalelor, el a arătat în sprijinul ziselor sale nişte depeşi oficiale. BUDAPESTA, 26 Ianuarie. —Ministrul Szapari a declarat la Cameră în discuțiunea bugetului agriculturei că guvernul a luat măsuri eficace de aplicare a legei veterinare spre a putea asigura exportul vitelor. TELEGRAME VIESTA, 26 Ianuarie. — Camera discută proiectul de lege, adoptat de Camera Seniorilor, asupra comunităţilor israelite. Guvernul a declarat cu acest prilej că respinge întrun mort energic jr COMPLOTUL LIN SOFIA Este acum stabilit că arestarea maiorului Fanitza a fost urmarea unei conspiraţiuni întinse, pe care acest ofiţer a încercat s’o urzească. De vr’o 14 zile, poliţia observase, că în purtarea maiorului Panitza s’a operat o schimbare bătătoare la ochi. II vedea adesea la cafea chantant, unde cheltuia mulţi bani, se îmbăta şi căuta, pe cât cu putinţă, să se înconjure de ofiţeri tineri. In acelaş timp îl auziau aruncând ameninţări în contra prinţului şi a guvernului. Se auzi de la el declaraţia că trebuie să se sfîrşească cu un regim care nu va primi nici o dată recunoaşterea Rusiei, că este nevoie ca Bulgaria să se apropie de Rusia, aceasta fiind o condiţiune de viaţă pentru poporul bulgar. Bineînţeles, poliţia începu să-l urmărească de aproape şi ea reuşi să corupă pe servitorul lui. Acum câteva zile, mai mulţi ofiţeri superiori veniră la ministrul de resbel şi î i aduseră la cunoştinţă faptul că maiorul Panitza i-a vizitat şi le-a făcut propuneri criminale. Mai cu seamă a căutat să câştige pe maiorul Botcel, comandantul regimentului Ferdinand, venind la densul şi asigurându-l că toată armata e la dispoziţia sa. Comandantul i-a respins, că, dacă mai spune o vorbă, îl împuşcă pe loc şi apoi l-a dat afară din casă. De acolo, Panitza s’a dus la comandantul pieţei, maior Kisof şi i-a pus întrebarea : ce va face, în cazul când garnizona din Sofia se va rescula în contra guvernului? Maiorul i-a respuns, că aceasta e cu neputinţă şi că el n’are nevoie să se gândească la aşa ceva. In orice caz, el îşi va face datoria. La acestea, Panitza i-ar fi respuns că are în mână toată garnizona din Sofia, că ea se va ridica la un semn din partea lui şi că această râscoală va avea loc cât de curând, pentru a scăpa Bulgaria de guvernul actual. Miniştrii ştiură deci ce se petrece, erau însă încredinţaşi, că nu e nici o primejdie. De aceea ei lăsară pe Panitza în libertate, pentru a pune mâna pe toate iţele complotului ţesut de dânsul. Peste puţin guvernul află, că cinci sau şease ofiţeri tineri vizitează foarte des casa lui Panitza. Numele acestor ofiţeri se descoperiră, de asemenea şi faptul că ei înjurau şi ameninţau mereu guvernul. In special, ei se lăudau că complotul se va da pe ţaţă în ziua balului curţei, că Panitza va ucide cu mâna sa pe Prinţul Ferdinand, că tovarăşii lui vor asasina pe miniştri şi că, pe această cale, ei vor pune mâna pe putere. Prinţul era ţinut în curent cu toate amănuntele descoperite de miniştri şi, în preziua balului curţei, ministrul de resboiu primi de la El ordinul, — în scris cum cere legea de a aresta pe maiorul Panitza. Balul curţei avu loc şi ieşi strălucit. Aproape o sută de oficeri luară parte la dânsul, între cari erau şi tinerii, cari vizitau noaptea casa lui Panitza şi numai el, capul resvrătiţilor, lipsea. Danţul ţinu până la orele 5 dimineaţa. La orele 4 maiorul Panitza fu arestat şi urmă foarte liniştit pe amicul sâu, poliţaiul oraşului şi pe comandantul pieţei. El nu opuse nici o rezistenţă şi nici nu zise un cuvînt. Hârtiile sale fură confiscate şi între ele se găsi o scrisoare cifrată cu numele D-luî Hitrovo, ministrul Rusiei in Bucureşti şi un marel numar de alte documente, cari fură cercetate imediat de Stambulof însuşî. Negreşit că, pentru arestare, se luaseră mijloace de precauţiune. Vreo 20 de soldaţi şi jandarmi erau gata, dar forţa armată fu de prisos. Odată cu Panitza fu arestat şi un negustor, un oarecare Arnavudor, care ’l vizitase des şi stătea în relaţiune cu un rus, negustor de vinuri. In oraş, arestarea lui Panitza nu făcu vr’o impresie adîncă. Mulţi întrebau doar, pentru ce a fost cruţat atâta vreme. Acestea sunt amănuntele pe cari le dă ziarul vienez Neue Freie Presse, a căruia nepărtinire poate fi pusă la index. Iată şi încheierea ziarului vienez: Din zvonuri se anunţă că Panitza ar fi declarat pretutindeni, că Hitrovo ’i-ar fi dat pe faţă deriziunea Rusiei de a ocupa în luna Martie Bulgaria, dacă Bulgarii nu se vor scăpa singuri de regimul actual. Pentru a înlătura această ocupaţiune ,şi-a dat Panitza atâta osteneală cu complotul, dar nu găsi aderenţi, nici simpatie. Se aşteaptă cu mare nerăbdare sfîrşitul instrucţiunei şi mai cu seamă descoperirile ce se vor face în hârtiile găsite. Iată şi depeşite de astăzi. VIENA, 26 Ianuarie. — După Fremdenblatt ultimele evenimente din Sofia au demonstrat că guvernul e la înălţimea situaţiunii şi cu mult mai superior adversarilor săi. Cât timp guvernul va şti să înăbuşească tentativele făcute pentru a tulbura liniştea ţării, toţi amicii păcii din Bulgaria şi din celelalte ţări îi datoresc respect şi simpatie. SOFIA, 26 Ianuarie.— Instrucţia a confirmat credinţa că maiorul Paniţa decisese pe amicii sei să asasineze pe Prinţul, pe D-nii Stambuloff şi Mutkuroff, locul şi momentul determinat pentru asasinare sunt încă necunoscute, dar instrucţia promite că le va desvălui; s’au descoperit amănunte foarte importante; pare probat că nişte foşti miniştri de pe timpul primei lovituri încercate în contra Prinţului Alexandru sunt amestecaţi în complot. Măsuri energice s’au luat pentru a garanta siguranţa publică şi menţinerea ordineî care de altmintrelea n’a fost tulburată. Se asigură că Kalopkoff va fi adus la Sofia spre a fi confruntat cu Paniţa. Din cele zece table Mai înainte de a cerceta a doua lege a D-lui general Mânu, relativă la organizarea autorităţilor administrative dependinte de ministerul de interne şi pe care D-sa roagă Camerile ca să o voteze, suntem nevoiţi a ne mira de fecunditatea cu care D-sa este