Adevěrul, ianuarie 1890 (Anul 2, nr. 410-433)

1890-01-28 / nr. 431

ANUL IL—No. 431 Mumemii 10 Bani ABONAMENTELE IJICl­P LA 1 SI n AL* EIS­CIELI LUNI SI »* PLAWML TOT.SEAUNA ÎNAINTE In Bneupftseî la casa Administraţiei Din Judeţe 91 Streinetate prin man­dat« postate. Un an la ţară, SO lei. In strein&tate 50 Şi»« Ioni » 13 „ , , 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS nărui se găsește de vânzare cu numărul la kioșeul No. 141, Bou­levard de Cxpr­ernes; la kioșeul No. 117, Boulevard St-Michel; la kioș­eul No. 10, Boulevard St- Germain HAJQDSORISflLB HD SB ÎMAPMAZA EDIȚIA JLMUTmiAL Să te feresti, Române! de etii strein în casă. DUMINICA 28 IANUARIE 1890. Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINIS­­TR­ATIE §1 LA „AGENJIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0.30 b. linia „ „HI.............1­­1. , Inserţiunile şi Reclamele 2 leî rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele eî. Din Streinetate, anunciurile se pri­mesc direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate. V. Alexandri. UN NUMER VECHI: 30 BANI administraţia : strada. nouâ, a. 1 Director pontic: atrex. V. BELDIMANU REDACŢIA : Strada Nouă, G. OSÂNDIREA MORALĂ -dft&x-QA'­Bugetele 1890-1891 COMPLOTUL din SOFIA --------------------------2003*0^--------------------------­Din cele zece table ONOUAINCURCATURA -------------------------------------------------------------------------------------------------­Ştiri din Franţa CINCI FRANCI INTRE FRATI Bucureşti 27 Ianuarie. Osândirea morali Cele ce se petrec la Cameră de vreo câte­va zile încoace con­firmă pe deplin prevederile noas­tre. Discuţiunea ce urmează de 10 zile în privinţa cestiunei dâ­rei în judecată a Cabinetului Ion Brătianu dovedeşte cu prisos câtă dreptate am avut când la 19 De­cembre 1889 scriam : Ministerul actual, palatist până la servilism, şi cu majorităţile din Corpurile legiuitoare, palatiste până la înjosire, nu pot trimite pe I. C. Brătianu înaintea justiţiei. Numai un minister al Ţarei şi nişte majorităţi liber alese ar fi fost destoinice a da judecăţeî pe un cap de partid ce ’şi-a uitat datoria pen­tru a se supune poruncilor Pala­tului. Când scriam aceste rînduri, ştiam că adevăratul Vinovat este Carol I şi că osândirea lui I. C. Brătianu s’ar fi resfrânt şi asupra autoru­lui intelectual al tutulor nelegiui­rilor comise de regimul colecti­vist. Ştiam că, nefiind nici un mij­loc legal de a trage la respun­­dere pe Adevăratul Vinovat, Camera va trage cu buretele peste tot, pentru a nu osîndi nişte unelte scăpând pe autorul principal. In adevăr , atât din discursurile ce s’au pronunţat pentru darea în judecată, cât şi din cele ce s’au zis contra, reiese un lucru netă­găduit : Regele Carol este marele vinovat ! Voiu dovedi-o îndată . Discursurile cele mai însemnate pro şi contra au fost până acum acele ale D-lor Gh. Panu, P. Carp şi Nicolae Blaramberg. Vom vedea că din toate vinovă­ţia Regelui reese intr’un mod ne­tăgăduit. D. Gh. Panu a făcut cu mult talent o analiză din cele mai drepte a schimbărei de atitudine a dife­ritelor nuanţe politice faţă cu da­rea in judecată a Cabinetului Brâ­­tianu. Deputatul colegiului al II-lea de Iaşi a biciuit cu multă drep­tate versatilitatea şi oportunismul politicianilor noştri şi a dovedit că, dacă astă­zi ministerul colec­tivist va scăpa de pedeapsă, cauza principală este desmoralizarea şi dis­­compunerea vechilor noastre par­tide. Dar cine altul este oare auto­rul de căpetenie al acestei descom­puneri şi al acestei dezmoralizări a partidelor de­cât Marele dizol­vant ce poartă numele de Carol I ? Cred că am zis şi am dovedit în nenumărate rînduri că El a di­zolvat şi a divizat pentru a domni. Astă­zi a ajuns la ţelul mău căci domneşte peste ruinele partidelor noastre politice. Domnul P. Carp a vorbit con­tra dârei în judecată. El s-a ridi­cat contra proceselor politice şi a voit să stabilească strania teorie că greşelile politice ale guvernelor, chiar când ele au de rezultat de­licte şi crime de drept comun, nu atrag altă răspundere de­cât că­derea miniştrilor de la putere. Prin aceasta şeful junimiştilor n’a făcut alt-ceva de căt a pune pe Rege la adăpostul ori-cărei răs­punderi, chiar când El ar găsi in bărbaţii noştri politici unelte cu cari ar comite ori-ce act dăunător pentru Ţară. Iresponsabilitatea Coroanei nu era suficientă pentru că, miniştrii nefiind de­cât executorii voinţei Palatului, faptele lor puteau, la un moment dat, să se restrângă şi asupra Coroanei. Trebuia ca legea responsabilităţei ministeriale să fie dată la o parte şi să se stabi­lească o iresponsabilitate penală a miniştrilor. De acuma înainte, după Domnul Carp, miniştrii nu sunt responsa­bili de faptele lor de­cât în faţa Cor­purilor Legiuitoare şi singura sanc­ţiune a acestei responsabilităţi este votul de blam . Regele este ires­ponsabil prin Constituţiune ; aşa­dar Regele cu miniştrii Săi, sau prin miniștrii Săi, poate face ori­ce voeste fără ca să rămâie ţărel nici un mijloc pentru a trage la răspundere pe acei cari ar lucra contra intereselor sale. Nu se vede cât de colo că Dom­nul Carp, voind să stabilească o asemenea teorie, n’a fost de cât advocatul Regelui Carol? Teoria dupâ care Coroana este iresponsabilă şi miniştrii se pun la adăpostul acestei iresponsabili­tăţi nu este nouă. Ea a fost pusă în practică la 1882 de Principele de Bismarck cu ocaziunea faimo­sului rescript al împăratului Wil­helm I. Teoria D-lui P. Carp este dar aceea a Casei de Hohenzollern. Inspiratorul ei este prin urmare Carol I care voeşte a face din Ro­mânia o satrapie nemţească, după chipul şi asemănarea regimului ce domneşte in patria Sa. Prin gura D-luî Carp s’au de­mascat tendinţele autocratice şi autoritare ale Regelui Carol. Să trecem la discursul D-luî N. Blaramberg. Aci complicitatea, sau mai bine, vinovăţia lui Carol I a reeşit in­tr’un mod sdrobitor. Numai convenienţele parlamen­tare şi neputinţa constituţională de a pune Coroana în joc au îm­­pedicat pe orator de a pronunţa numele Regelui şi de a’l face res­­punzător de nelegiuirile comise. Pe când Domnul Blaramberg, cu vocea tremurândă de indignare, vorbea de infamiile comise în Ges­tiunea fortificărilor, numele lui Carol I era pe toate buzele. Nu-mi aduc aminte ca in Par­lamentul român să fi domnit un dispreț mai mare pentru Agentul Străin, care ne domneşte, din ziua in care a fost vorba de gheşeftul Strasberg şi de faimoasele chei ale lui Ambron. Şi în adevăr, desfidem să ni se arate un alt exemplu mai izbitor de dispreţ către Ţară şi reprezen­­taţiunea naţională, o mai mare neruşinare, o spoliare mai sfrun­tată a naţiunei. Din cele zise şi dovedite de D. Blaramberg se constată că : Guvernul Ioan Brătianu chemând pe Generalul Brialmont pentru a-l consulta în privinţa unui sistem de apărare a Ţarei prin întăriri per­manente, eminentul inginer militar a stabilit un plan ce consta a face din Bucureşti o cetate de prima or­dine şi de a ridica tot o dată în­tăriri şi în alte punte, ca Cerna­voda, Constanţa, Galaţi, un punt strategic pe Siret, Câmpina şi Sla­tina. Generalul belgian a evaluat chel­­tuelile acestor lucrări la suma de 89.498.000 lei. Cu toate aceste guvernul, care cu­noştea această evaluare, a înşelat re­prezentaţia naţională vorbind numai de 6 până la 10 milioane. Nu e destul atât. De la 1885, nu se ştie cum, s’a decis ca planurile primitive ale Ge­neraluluî Brialmont să fie modificate şi remaniate şi această remaniare a fost făcută de maiorul Schumann fără ca măcar comitetul de apărare a Ţârei să fi fost încunoştiinţat. Planurile generale nu existau încă nici la ministerul de resbel nici la comitetul de apărare a Ţârei, şi deja materialul pentru linia de a­­pârare Galaţi-Focşani era comandat în secret la Grassenwerk şi a­­nume printr’un viriment făcut din fondurile destinate pentru fortifica­­ţiunile Bucureştilor. Cheltuelile necesitate prin această remaniare a planului Brialmont în sensul poruncit de statul major ger­man sub direcţiunea intaiorului Schu­mann, sunt evaluate la 43.000.000 lei. Şi toate aceste comisiunea, prin organul D-lui Blaramberg, le im­pută lui Ion Brătianu şi miniştri­lor săi, fiind­că nu poate să spuie adevărul şi să arunce respunde­­rea asupra adevăratului vinovat. Dar nu mai încape îndoială ; lu­mina s’a făcut pe deplin ; astăzi mai avem şi noua carte a Gene­ralului Brialmont: Les regions forti­­ficés care a apărut de curând şi ne lămureşte şi mai bine în pri­vinţa acestui act de trădare na­ţională şi de lăcomie mârşavă să­vârşit de Carol I. In faţa nelegiuirilor morale, po­litice şi chiar materiale cari reies în sarcina lui Carol I din desba­­terile ce au urmat în Cameră de 10 zile încoace, este clar firesc ca uneltele şi faptele necorecte de ordine secundară comise de dăn­­şi­, să dispară şi să facă loc unei indignaţiuni generale contra Ade­văratului făptuitor. Nu ne îndoim că cestiunea da­rei în judecată a Cabinetului Ion Brătianu va sfîrşi prin absolvirea miniştrilor. Dar din desbaterile el va re­zulta de­sigur pentru Carol I, cea mai grozavă osîndire morală. Dacă Ion Brătianu şi miniştrii săi ar fi fost daţi sub judecată, ei ar fi fost o pavăză pentru Rege. Prin absolvirea lor, toată greu­tatea faptelor comise cade asupra Aceluia care a fost autorul inte­­lectual. Acest rezultat poate fi rea din puntul de vedere legal şi consti­­■uţional. Din puntul de vedere moral şi mai ales naţional el este un act de dreptate şi un mare bine. Vocea Adevărului orice tendinţă ostilă, el nu cunoaşte de­cât legea, şi proiectul supus deliberări­lor Camerei n’are alt scop de­cât să ocrotească autonomia comunităţilor israe­lite în privinţa afacerilor lor interioare şi interesele Statului în afacerile ce sunt în afară de competinţa comunităţilor. — Preşedintele Societăţii Staats Balm, D. Jubert, a avut o întrevedere cu D Bacquehem, ministru de comerţ şi­­l-a asigurat că contrariu ştirilor de prove­­nienţă franceză, Staats Bahn nu e ames­tecat întru nimic în afacerea metalelor, el a arătat în sprijinul ziselor sale nişte depeşi oficiale. BUDA­PESTA, 26 Ianuarie. —Minis­trul Szapari a declarat la Cameră în discuțiunea bugetului agriculturei că gu­vernul a luat măsuri eficace de aplicare a legei veterinare spre a putea asigura exportul vitelor. TELEGRAME VIE­STA, 26 Ianuarie. — Camera dis­cută proiectul de lege, adoptat de Ca­mera Seniorilor, asupra comunităţilor is­raelite. Guvernul a declarat cu acest­­ prilej că respinge întrun mort energic jr COMPLOTUL LIN SOFIA Este acum stabilit că arestarea maiorului Fanitza a fost urmarea unei conspiraţiuni întinse, pe care acest ofiţer a încercat s’o urzească. De vr’o 14 zile, poliţia observase, că în purtarea maiorului Panitza s’a operat o schimbare bătătoare la ochi. II vedea adesea la cafea chan­tant, unde cheltuia mulţi bani, se îmbăta şi căuta, pe cât cu putinţă, să se înconjure de ofiţeri tineri. In acelaş timp îl auziau arun­când ameninţări în contra prinţului şi a guvernului. Se auzi de la el declaraţia că trebuie să se sfîrşească cu un regim care nu va primi nici o dată recunoaşterea Rusiei­, că este nevoie ca Bulgaria să se apropie de Rusia, aceasta fiind o condiţiune de viaţă pentru poporul bulgar. Bine­înţeles, poliţia începu să-l urmărească de aproape şi ea reuşi să corupă pe servitorul lui. Acum câte­va zile, mai mulţi ofi­ţeri superiori veniră la ministrul de resbel şi î i aduseră la cunoştinţă fap­tul că maiorul Panitza i-a vizitat şi le-a făcut propuneri criminale. Mai cu seamă a căutat să câş­tige pe maiorul Botcel, comandantul regimentului Ferdinand, venind la densul şi asigurându-l că toată ar­mata e la dispoziţia sa. Comandantul i-a respins, că, dacă mai spune o vorbă, îl împuşcă pe loc şi apoi l-a dat afară din casă. De acolo, Panitza s’a dus la co­mandantul pieţei, maior Kisof şi i-a pus întrebarea : ce va face, în cazul când garnizona din Sofia se va res­­cula în contra guvernului? Maiorul i-a respuns, că aceasta e cu nepu­tinţă şi că el n’are nevoie să se gândească la aşa ce­va. In ori­ce caz, el îşi va face datoria. La acestea, Panitza i-ar fi respuns că are în mână toată garnizona din Sofia, că ea se va ridica la un semn din partea lui şi că această râscoală va avea loc cât de curând, pentru a scăpa Bulgaria de guvernul actual. Miniştrii ştiură deci ce se petrece, erau însă încredinţaşi, că nu e nici o primejdie. De aceea ei lăsară pe Panitza în libertate, pentru a pune mâna pe toate iţele complotului ţesut de dânsul. Peste puţin guvernul află, că cinci sau şease ofiţeri tineri vizitează foarte des casa lui Panitza. Numele aces­tor ofiţeri se descoperiră, de aseme­nea şi faptul că ei înjurau şi ame­ninţau mereu guvernul. In special, ei se lăudau că complotul se va da pe ţaţă în ziua balului curţei, că Panitza va ucide cu mâna sa pe Prinţul Ferdinand, că tovarăşii lui vor asasina pe miniştri şi că, pe a­­ceastă cale, ei vor pune mâna pe putere. Prinţul era ţinut în curent cu toate amănuntele descoperite de mi­niştri şi, în preziua balului curţei, ministrul de resboiu primi de la El ordinul, — în scris cum cere legea­­ de a aresta pe maiorul Panitza. Balul curţei avu loc şi ieşi stră­lucit. Aproape o sută de oficeri luară parte la dânsul, între cari erau şi tinerii, cari vizitau noaptea casa lui Panitza şi numai el, capul resvră­­tiţilor, lipsea. Danţul ţinu până la orele 5 di­mineaţa. La orele 4 maiorul Panitza fu arestat şi urmă foarte liniştit pe a­­micul sâu, poliţaiul oraşului şi pe comandantul pieţei. El nu opuse nici o rezistenţă şi nici nu zise un cuvînt. Hârtiile sale fură confiscate şi în­tre ele se găsi o scrisoare cifrată cu numele D-luî Hitrovo, ministrul Ru­siei in Bucureşti şi un marel numar de alte documente, cari fură cerce­tate imediat de Stambulof însu­şî. Negreşit că, pentru arestare, se luaseră mijloace de precauţiune. Vreo 20 de soldaţi şi jandarmi erau gata, dar forţa armată fu de prisos. O­­dată cu Panitza fu arestat şi un negustor, un oare­care Arnavudor, care ’l vizitase des şi stătea în re­­laţiune cu un rus, negustor de vinuri. In oraş, arestarea lui Panitza nu făcu vr’o impresie adîncă. Mulţi în­trebau doar, pentru ce a fost cruţat atâta vreme. Acestea sunt amănuntele pe cari le dă ziarul vienez Neue Freie Presse, a căruia nepărtinire poate fi pusă la index. Iată şi încheierea ziarului vienez: Din zvonuri se anunţă că Panitza ar fi declarat pretutindeni, că Hitrovo ’i-ar fi dat pe faţă deriziunea Rusiei de a o­­cupa în luna Martie Bulgaria, dacă Bul­garii nu se vor scăpa singuri de regimul actual. Pentru a înlătura această ocupaţiune ,şi-a dat Panitza atâta osteneală cu com­plotul, dar nu găsi aderenţi, nici sim­patie. Se aşteaptă cu mare nerăbdare sfîr­­şitul instrucţiunei şi mai cu seamă des­coperirile ce se vor face în hârtiile gă­site. Iată şi depeşite de astă­zi. VIENA, 26 Ianuarie. — După Frem­denblatt ultimele evenimente din Sofia au demonstrat că guvernul e la înălţi­mea situaţiunii şi cu mult mai superior adversarilor săi. Cât timp guvernul va şti să înăbuşească tentativele făcute pen­tru a tulbura liniştea ţării, toţi amicii păcii din Bulgaria şi din cele­l­alte ţări îi datoresc respect şi simpatie. SOFIA, 26 Ianuarie.— Instruc­ţia a confirmat credinţa că maiorul Paniţa decisese pe amicii sei să a­­sasineze pe Prinţul, pe D-nii Stam­­buloff şi Mutkuroff, locul şi momen­tul determinat pentru asasinare sunt încă necunoscute, dar instrucţia pro­mite că le va desvălui; s’au desco­perit amănunte foarte importante; pare probat că nişte foşti miniştri de pe timpul primei lovituri încer­cate în contra Prinţului Alexandru sunt amestecaţi în complot. Măsuri energice s’au luat pentru a garanta siguranţa publică şi men­ţinerea ordineî care de altmintrelea n’a fost tulburată. Se asigură că Kalopkoff va fi adus la Sofia spre a fi confruntat cu Paniţa. Din cele zece table Mai înainte de a cerceta a doua lege a D-lui general Mânu, rela­tivă la organizarea autorităţilor administrative dependinte de mi­nisterul de interne şi pe care D-sa roagă Camerile ca să o vo­teze, suntem nevoiţi a ne mira de fecunditatea cu care D-sa este

Next