Adevěrul, septembrie 1890 (Anul 3, nr. 607-632)
1890-09-15 / nr. 619
ANUL IK—No.1619 Momei^nS ICI Bani ABONAMENTELE INCUT LA 1 SI 13 ALE FIEClREl LUNI St SE PLĂTESC TOTDEAUNA ’NAINT* In Bucuresel la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin mandate poștale. Un an in țară 11O lei, in streinetate 50 Șese luni „ 15 „ „ , 25 trei luni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS, ziarul se găseşte de vânzare cu numărul la bioscul No» 117, Boulevard St-Michiel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA V. Alexandri« ADMINISTRAŢIA : Strada ÎS ouă, IQÎL Director politic: ALEX. V. BELDIMANUT EDIŢIA ALTEIA ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direct la administrație. Din PARIS la Agenția Libera, C. Adam și Agenția Havas. Din STREINETATE, direct la administrație și la tQaț^-OfiiciUl de publicitate. Anunciuri la pagin Inserțiunile și Racisme: UN NUMER VECÎrtii ^ .y^î REDACȚIA : Strada Nouă. rO POLITICA SI ECONOMIE ----—------------------------’Y-nGQi'**----------—-------------------Studenți universitari la Iași --------------------------------Co gWOCAf«-------------------------------SCANDALUL de la BOTOȘANI -----------------------«**~,£**,-----------------------Trenuri de plăcere pentru serbările presa ----------------------------------------------------Haide minte! ----------------------------------------------------POLITICA COMERCIALA a FRANȚEI ----------------------------------------------------al ralbnl SOLDAŢII DESMDAJDUIREI Bucuresei 14 Septmbre Poliţia şi economia Ori de câte orî se iveşte câte o ideie nouă în ţara noastră, ideie izvorită din vr’o nevoie socială, ori de câte ori s’a propus vr’o reformă însemnată în situaţia politică, economică sau socială a Statului nostru, totd’auna s’au găsit oameni cari să-i puie înainte următorul argument, până mai ieri plin de valoare : e o importaţiune streină ; aşteptaţi să ajungem la gradul de civilizaţie a Statelor occidentale şi atunci... bucuros, să ne vorbiţi de vot universal, de schimbarea formei de guvernământ, de regulamentarea muncei, etc. Argumentul acesta n'avea, fireşte, altă menire decât pe aceea de a masca duşmănia celui ce ’1 întrebuinţa pentru ideia nouă. Cei ce ’1 întrebuinţaţi şi ’1 întrebuinţează încă astăzi sunt oameni cari trec drept culţi până la un punct, drept progresişti, dragă Doamne, şi cărora nu le convine să fie socotiţi ca adversari ai ideilor moderne. La acest argument s’a adus răspunsul următor: Ţara noastră are, din punctul de vedere geografic, o situaţie care’i procură foarte multe neplăceri, care o sileşte să-şi înfrâneze de multe, de foarte multe ori pornirile fireşti pentru a nu se expune unei agresiuni din afară , dar care, în schimb, o face să capete de-a gata toate ideile, pentru izbânda cărora Statele Occidentale au pierdut vreme multă şi chiar mult sânge. Din punctul de vedere al reformelor sociale, noi am avea situaţia cea mai bună dintre toate Statele europene —căci ne servim de experienţa şi grelele şi dureroasele încercări ale altora —dacă importatorii acelor reforme ar fi oameni de bună credinţă şi ar avea în vedere numai interesul general. Până acum, din nefericire, acest caz nu s’a întâmplat. Toţi, sau cel puţin cei mai cu autoritate dintre acei cari au introdus la noi ideile Apusului, au avut în vedere —în primul loc—interesele lor şi tocmai pe al doilea plan binele ţăreî. Altfel, noi am fi fost azi intr’o situaţie înfloritoare înăuntru şi am fi fost respectaţi în afară. Şi e dureros lucru să constaţi, că de şi în mai puţin de o jumătate de secol ai introdus în capul organizmuluî toți idei şi bunuri pentru cari statele mari din apus au luptat sute de ani şi au vărsat şiroae de singe, n’ai ajuns măcar să vezi aceste idei intrate în inima poporului, care să fie azi în stare a ’şi apăra singur interesele. Răul acesta a fost simţit de multă lume şi mulţi s’au gândit la ce mijloace să recurgă pentru a răspândi în popor conştiinţa drepturilor, pe cari le-au înscris în ea stăpânitorii lui adăpaţi la luminile Apusului. S’a întâmplat însă, că tocmai acuma, când clasele noastre privilegiate s’au istovit, şi-aţ stors toată puterea politică—de şi economiceşte n’au ajuns încă la complecta lor desvoltare —s’a întâmplat, zicem, ca atunci când poporul a făcut numai un pas mic de tot spre progres, de la 1848 (mai bine de la 1864) încoace, în statele apusane să se încingă o luptă înverșunată pentru cucerirea unor drepturi largi, desăvîrșite între clasele privilegiate—cari nu vor să dea—și între popor, care cere cu energie. In străinătate s’a dovedit că baza organizaţiei statului modern este nedreaptă, că mulţi muncesc şi puţini se bucură, că drepturile politice—falsificate şi călcate în picioare de către cei puternici— nu mai sunt o garanţie pentru popor şi, ca urmare, se cere, până la o schimbare definitivă, îmbunătăţirea impusă în situaţia materială a poporului. Când poporul va munci numai opt ceasuri pe zi, când el va fi mai bine plătit, când statul se va îngriji de bolnavii şi deinfirmii lui, când El îi va creşte copiii, atunci poporul se va deştepta, va vedea că lumea este a lui şi o va lua în stăpânire. Aceste frumoase revendicări au fascinat atât de mult pe unii dintre prietinii poporului nostru, încât , fără a căuta să-şi dea seamă bine de situaţie, ei s’au apucat şi se ţin cu îndărătnicie de reformele economice, de muncitorii de oraşe, de organizarea acestora în bresle în marginile legilor actuale. Pentru dânşii, toate celelalte chestiuni importante au dispărut, ei nu se interesează dacă va fi cu putinţă să scoată din ghiarele stăpânilor actuali vreo îmbunătăţire pentru soarta poporului; ba, după ce au văzut cu ochii, că numai acele reforme se votează, în schimbul cărora stăpânirea îşi asigură voturi şi puterea (legea pensiilor, inamovibilitatea), ei tot se hrănesc cu iluzia că vor putea face altceva decât să bată apă în piuă sub regimul Monarchiei, chiar constituţionale, cum este la noi. Pe zi ce merge, primesc mai multe desminţiri şi loviturile ce muncitorii capătă ori de câte ori se manifestă ca partid politic, trebue să deschidă bine ochii acelora cari cred că este vreme şi ai de la cine să ceri reforme economice, când n’ai râsturnat carul politic, întocmai ca argumentul importațiunei străine, cu care în trecut se combateau toate reformele , tot aşa astăzi argumentul, că situaţia politică nu se schimbă decât din motive economice, nu are putere la noi. Micele progrese, pe cari le-a făcut din punctul de vedere economico-social statul român, se datoresc reformelor politice, gata importate de afară şi dacă azi ţăranul stă rea economiceşte, pricina este că nu dispune de o putere politică mai mare. La noi, cuceririle trebue să fie mai intuiți în domeniul politicei şi apoi în acel al economiei; trebue să răsturnăm intuia Monarchia și să introducem votul universal, pentru a putea începe cu succes lupta economică. Rep. TELEGRAME LONDRA, 13 Septembre.— Ziarele anunţă că episcopul armean din Erzerum a fost arestat sub acuzaţiunea că ar fi împins pe armeni la răscoală. MASSUAH, 13 Septembre.—N’a mai fost nici un caz de holeră la Massuah ; în împrejurimi epidemia descreşte. VIENA, 13 Septembre. — La alegerile ce s’au făcut pentru Dieta Austriei de jos cele 20 circumscripţii rurale au ales 5 liberali şi 15 anti-liberali; 4 circumscripţii, care până acum alegeau liberali, au ales de astă-dată candidaţi anti-liberali. MELBOURNE, 13 Septembre. —Tunzătorii de oi s’au pus în grevă în Noua Galie de Sud și în Queensland; cel din Victoria continuă a lucra. Sandala dela Botoşani Când am aflat cu un număr res-strâns de studenţi universitari, dintre cei întruniţi la congresul de la Botoşani, s’a dedat la excese nedemne de nişte oameni culţi, nu mi-a venit s’o cred şi am aşteptat într’adins până astăzi sperând că ştirea va fi desminţită, îmi pare rău, că am fost înşelat în speranţa mea, şi îmi pare cu atât mai rău cu cât sunt silit să spun tinerilor, cari au spart geamurile la sinagogile evreeşti — după ce făcuseră scandal în şedinţa congresului — că-î desaprob cu desăvărşire. O singură scuză le găsesc . Sunt prea tineri pentru a discuta cu răceală o chestiune arzătoare şi ieşeată de la un banchet, când au dat cu pietre în geamurile sinagogelor. Nimeni nu va putea să î mi conteste simţul naţional şi fierbintea dorinţă ce am de a vedea Ţara scăpată de tot streinul exploatator , dar niciodată nu voi aproba dezordinile şi scandalurile ; nici o dată nu voiu îmbrăţişa pe acei cari cred că prin violenţe se poate înlătura un rou. Violenţele şi actele de vandalizm discreditează o idee şi mai cu seamă o idee mare, ca aceia a conservărei naţionale, şi adevărat patriot român este, după mine, numai acela care ştie să lupte, nu numai cu inima, dar cu mintea senină şi drept judecătoare. Nu intru acum în discuţia amănunţită a chestiunei dacă studenţii izraeliţi trebue sau nu primiţi la congresele studenţeşti. Aştept ca spiritele să se liniştească pentru a mă pronunţa pe faţă şi fără frică ; dar cred că tinerii studenţi, cari s’au manifestat într’un mod atât de scandalos, au fâcut un rol foarte mare ideei naţionale. Căci, să fim drepţi: Când acea parte de evrei, căreia nu-i lipseşte nimic în ţara aceasta, ne pândeşte mereu şi ne creează dificultăţi neîncetate în Europa apusană, era oare drept, era oare logic şi folositor românismului ca tocmai o parte din tinerimea universitară română să descurajeze pe cei ce vor să pue capăt uneltirilor străine ale evreilor îmbuibaţi şi periculoşi ? Să le dea o asemenea dovadă de netoleranță? Eu cred că nu, încheind, nu pot decât să-mi exprim din nou adânca mâhnire, de scandalurile întâmplate atât în localul congresului cât şi pe strade, şi pentru a nu face solidară pe toată studenţimea universitară de aceste fapte sălbatice, mă voi sili a cunoaşte şi a publica numele studenţilor care au uitat că trăim în veacul al 19-lea, şi intr’o ţară care este chemată a ţine in Orient faclia civilizaţiunea. îmi place a crede însă că, chiar tulburătorii, astăzi liniştiţi, vor recunoaşte că au greşit. A. V. B. Politica cerciala a Franciei Les Débats discută tratatul de comerţ lureo-german, atacă politica comercială franceză din cauza căreia Francia va perde piaţa întregului Orient. Le Temps vorbind de aceiaşi chestiune, speră că camera va evita cu ocazia discutărei tarifelor, să procure concurenţilor Franciei mijloacele cari ar putea să-i aducă pagube pe terenul economic. Refuzându-i tratatul francogrecesc, denunţând tratatul franco-turc, Francia a părăsit interesele comerţului său în Orient. Decisiunile parlamentului vor arăta dacă această tendinţă e transitorie sau definitivă. SAMBATA 15 SEPTEMBRE 1890 Stoicii Universitari la Iaş Joi 13 Septembre, 1890. Nefiind anunţată ora sosire! trenului la Iaşi, studenţii şi delegaţiunile n’au fost întâmpinate de autorităţile comunale, şi şcolare decât la jumătatea drumului ce duce de la gară la oraş. Intâlnindu-se se formează şiruri, şiruri şi cu muzica în frunte, tinerimea străbate câteva strade şi apoi merge la localul Universităţeî. Aci se procede la incuartivarea studenţilor. Trebue să recunoaştem că comitetul asociaţiunei studenţilor a ingrijit ca fiecare să aibă găzduire. Presa trebue să mulţumească în special activului şi amabilului domn Panaitescu, student din Iaşi şi membru al comitetului, care şi-a dat silinţele şi a isbutit aşa ca să rămăie fiecare mulţumit. Toată ziua ne îndeletnicim cu vizitarea oraşului, care e încântător. Timpul ni se arată cel mai bun prieten , e frumos, şi căldura, foarte plăcută. Nimeni nu mai stă locului, vezi trăsuri pline de studenţi, şi grupuri, grupuri apoi, mergând care la Repedea, care, să viziteze altă împrejurime frumoasă a Iaşului. Banchetul Seara, la orele 7, a avut loc banchetul oferit de primăria Iaşi, tinerimea universitare, în localul circului Sidoli. Erau cinci sute invitaţi. Două muzici : una a şcoalei de meserie, şi un minunat taraf de lăutari incantau şi entusiazman pe comeseni cu cântecele lor — cântece naţionale, mai tot timpul. Banchetul nu lasă nimic de dorit din orice punct de vedere, şi toasturile ridicate au fost toate îndreptăţite a culege aplauze şi aplauzele au fost frenetice. Cel d’intâin toast l’a ridicat D. V. Pogor, primarul oraşului, toast bine simţit şi bine cugetat. Oratorul termină în aplauze îndelungate urarea ce o face tinerimea universitare de a o vedea vecinie unită şi hrănită de dorul de a săvîrşi fapte mari, fapte la Îndeplinirea cărora ea este chemată. D. Mendonide, ales preşedinte al congresului la Botoşani, închină pentru Iaşi, vechea cetate a Moldovei unde s’a frămîntat şi de unde a pornit ideia Tinireî îşi închină pentru studenţii şi cetăţenii ieşeni. D. Lateş, eminentul student din Iaşi, bea pentru solidaritatea studenţilor şi pentru activitatea lor comună, la răspândirea ideilor noi. D. Petre Sion, un distins student al facultăţii de drept din Iaşi, închină pentru presă, care întotd’auna cea d’intâiu a fost binevoitoare studenţilor, şi a ridicat glasul în susţinerea ideilor mări şi generoase. D. Grigorie Ventura, primul redactor al Adevărului, răspunde, urând studenţilor deplină înţelegere între ei, şi o îndrumare hotărîtă pe calea faptelor mari şi binefăcătoare acestei ţări. D. Grigorescu, student din Iaşi, cunoscut destul prin conferinţele sale inteligente şi ştiinţifice ţinute la congresele trecute, cea pentru înţelegerea acelui patriotism, a patriotismului adevărat care se întemeiază nu pe exploziunea de sentimente — un sentimentalism nesusţinut de altceva decât de dreptul lui de vechime- , patriotismul trebue a fi înţeles altfel azi, şi trebue a conlucra pentru întemeiarea lui ţinând seamă de raţiune, de progresul ce ne încungioară. Tânărul Grigorescu e foarte şi pe drept aplaudat. Mai vorbesc apoi: D. Policrat (student) pentru studenţii ieşeni; D. Săveanu (idem) pentru emanciparea femeei; D-l Ţurcanovici, pentru solidaritatea muncitorilor. D. A. Ionescu, muncitor tipograf din Bucureşti, îi răspunde, şi spune studenţilor că muncitorii de la ei aşteaptă un ajutor în susţinerea cauzei de dobândire a drepturilor. Au mai vorbit şi alţii, a căror nume îmi scapă din vedere. După eşirea de la banchet, studenţii, în frunte cu muzica, au mers la statuele lui Ştefan cel Mare şi Miron Costin. Câte-o mică cuvîntare s’a ţinut la fiecare din aceste statui. In astă seară va avea loc representaţiunea dată In onoarea studenţilor de către artiştii ieşeni. Stârniti. Mari Serbări Populare SOCIETATEA „PRESEI“ COLOSSEUL OPPLER în zilele de Vineri, Sâmbătă şi Duminică 14, 15 şi 16 Septembre Serbări (leli şi de noapte Cofetărie. — Cârciumă populară. — Bufet.—Berărie.—Carusel.—Drum de fier. —Leagăn.—Cântare automate. — Căluşel.—Popiei cu premii.—Tir cu premii.—Baloane de opt metri se va înălţa în fiecare zi. Bal popular Vineri şi Duminecă ziua. Mare tombolă, 15.000 obiecte, toate câştigătoare. Kioşcul presei.—Kioşcul de flori. Iluminaţiune Veneţiană (1500 lampioane). Soare electric.—Focuri de artificii.— Ploaia de aur.—Candele romane.—Focuri bengale. Break de copil tras de un poney. Exerciţiu de bastoane de fier, executate de 24 elevi de la Turnverein după tactul imnului naţional. Producţiune cu desăvârşire nouă. Loteria presei. 12 obiecte de valoare de la casa Resch. Tragerea in seara de 16 Septembre. Exerciţii gimnastice. — Reprezentaţiuni teatrale în fiecare seară. Kioşcul Iulian. D. Iulian în persoană va vinde un album cu şase fotografii reprezentându-l în rolurile sale principale. Mare bal. Sâmbătă seară în sala imperială.—Muzici militare.—Concert de lăutari. date de la