Adevěrul, septembrie 1890 (Anul 3, nr. 607-632)

1890-09-15 / nr. 619

ANUL IK—No.1619 Momei^nS ICI Bani ABONAMENTELE INCUT LA 1 SI 13 ALE FIE­ClREl LUNI St SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ’NAINT* In Bucuresel la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin man­date poștale. Un an in țară 11O lei, in streinetate 50 Șese luni „ 15 „ „ , 25 trei luni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS, ziarul se găseşte de vân­zare cu numărul la bioscul No» 117, Boulevard St-Michiel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA V. Alexandri« ADMINISTRAŢIA : Strada ÎS o­uă, IQÎL Director politic: ALEX. V. BELDIMANUT EDIŢIA ALTEIA ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administrație. Din PARIS la Agenția Libera, C. Adam și Agenția Havas. Din STREINETATE, direct la admi­nistrație și la tQaț^-OfiiciUl de publicitate. Anunciuri la pagin Inserțiunile și Racisme: UN NUMER VECÎrtii ^ .y^î REDACȚIA : Strada Nouă. rO POLITICA SI ECONOMIE ----—------------------------’Y-nGQi'**----------—-----­--------------­Studenți universitari la Iași --------------------------------Co­ gWOCAf«-------------------------------­SCANDALUL de la BOTOȘANI -----------------------«**~­,£­**,-----------------------­Trenuri de plăcere pentru serbările presa ----------------------------------------------------­Haide minte! ----------------------------------------------------­POLITICA COMERCIALA a FRANȚEI ----------------------------------------------------­al ralbnl SOLDAŢII DESMDAJDUIREI Bucuresei 14 Septmbre Poliţia şi economia Ori de câte orî se iveşte câte o ideie nouă în ţara noastră, ideie izvorită din vr’o nevoie socială, ori de câte ori s’a propus vr’o re­formă însemnată în situaţia poli­tică, economică sau socială a Sta­tului nostru, tot­d’auna s’au gă­sit oameni cari să-i puie înainte următorul argument, până mai ieri plin de valoare : e o importaţiune streină ; aşteptaţi să ajungem la gradul de civilizaţie a Statelor oc­cidentale şi atunci... bucuros, să ne vorbiţi de vot universal, de schimbarea formei de guvernă­mânt, de regulamentarea muncei, etc. Argumentul acesta n'avea, fi­reşte, altă menire de­cât pe aceea de a masca duşmănia celui ce ’1 întrebuinţa pentru ideia nouă. Cei ce ’1 întrebuinţaţi şi ’1 în­trebuinţează încă astă­zi sunt oa­meni cari trec drept culţi până la un punct, drept progresişti, dragă Doamne, şi cărora nu le convine să fie socotiţi ca adversari ai idei­lor moderne. La acest argument s’a adus răspunsul următor: Ţara noastră are, din punctul de vedere geografic, o situaţie care’i procură foarte multe neplă­ceri, care o sileşte să-şi înfrâneze de multe, de foarte multe ori por­nirile fireşti pentru a nu se ex­pune unei agresiuni din afară , dar care, în schimb, o face să capete de-a gata toate ideile, pentru iz­bânda cărora Statele Occidentale au pierdut vreme multă şi chiar mult sânge. Din punctul de vedere al refor­melor sociale, noi am avea situa­ţia cea mai bună dintre toate Sta­tele europene —căci ne servim de experienţa şi grelele şi dureroa­sele încercări ale altora —dacă im­portatorii acelor reforme ar fi oa­meni de bună credinţă şi ar avea în vedere numai interesul general. Până acum, din nefericire, acest caz nu s’a întâmplat. Toţi, sau cel puţin cei mai cu autoritate dintre acei cari au introdus la noi ideile Apusului, au avut în vedere —în primul loc—interesele lor şi tocmai pe al doilea plan binele ţăreî. Alt­fel, noi am fi fost azi intr’o situaţie înfloritoare înăuntru şi am fi fost respectaţi în afară. Şi e dureros lucru să constaţi, că de şi în mai puţin de o jumă­tate de secol ai introdus în capul organizmuluî toți idei şi bunuri pentru cari statele mari din apus au luptat sute de ani şi au văr­sat şiroae de singe, n’ai ajuns măcar să vezi aceste idei intrate în inima poporului, care să fie azi în stare a ’şi apăra singur intere­sele. Răul acesta a fost simţit de multă lume şi mulţi s’au gândit la ce mijloace să recurgă pentru a răs­pândi în popor conştiinţa dreptu­rilor, pe cari le-au înscris în ea stăpânitorii lui adăpaţi la luminile Apusului. S’a întâmplat însă, că tocmai acuma, când clasele noastre privi­legiate s’au istovit, şi-aţ­ stors toată puterea politică—de şi eco­­nomiceşte n’au ajuns încă la com­plecta lor desvoltare —s’a întâm­plat, zicem, ca atunci când popo­rul a făcut numai un pas mic de tot spre progres, de la 1848 (mai bine de la 1864) încoace, în sta­tele apusane să se încingă o luptă înverșunată pentru cucerirea unor drepturi largi, desăvîrșite între cla­sele privilegiate—cari nu vor să dea—și între popor, care cere cu energie. In străinătate s’a dovedit că baza organizaţiei statului modern este nedreaptă, că mulţi muncesc şi puţini se bucură, că drepturile politice—falsificate şi călcate în picioare de către cei puternici— nu mai sunt o garanţie pentru popor şi, ca urmare, se cere, până la o schimbare definitivă, îmbună­tăţirea impusă în situaţia mate­rială a poporului. Când poporul va munci numai opt ceasuri pe zi, când el va fi mai bine plătit, când statul se va îngriji de bol­navii şi de­­infirmii lui, când El îi va creşte copiii, atunci poporul se va deştepta, va vedea că lu­mea este a lui şi o va lua în stă­pânire. Aceste frumoase revendicări au fascinat atât de mult pe unii din­tre prietinii poporului nostru, în­cât , fără a căuta să-şi dea seamă bine de situaţie, ei s’au apucat şi se ţin cu îndărătnicie de refor­mele economice, de muncitorii de oraşe, de organizarea acestora în bresle în marginile legilor ac­tuale. Pentru dânşii, toate cele­l­alte chestiuni importante au dispărut, ei nu se interesează dacă va fi cu putinţă să scoată din ghiarele stă­pânilor actuali vre­o îmbunătăţire pentru soarta poporului; ba, după ce au văzut cu ochii, că numai a­­cele reforme se votează, în schim­bul cărora stăpânirea îşi asigură voturi şi puterea (legea pensiilor, inamovibilitatea), ei tot se hrănesc cu iluzia că vor putea face alt­ce­va de­cât să bată apă în piuă sub regimul Monarchiei, chiar con­stituţionale, cum este la noi. Pe zi ce merge, primesc mai multe desminţiri şi loviturile ce muncitorii capătă ori de câte ori se manifestă ca partid politic, tre­­bue să deschidă bine ochii acelora cari cred că este vreme şi ai de la cine să ceri reforme economice, când n’ai râsturnat carul politic, întocmai ca argumentul impor­­tațiunei străine, cu care în trecut se combateau toate reformele , tot aşa astă­zi argumentul, că situa­ţia politică nu se schimbă de­cât din motive economice, nu are pu­tere la noi. Micele progrese, pe cari le-a fă­cut din punctul de vedere econo­­mico-social statul român, se dato­­resc reformelor politice, gata im­portate de afară şi dacă azi ţăra­nul stă rea economiceşte, pricina este că nu dispune de o putere politică mai mare. La noi, cuceririle trebue să fie mai intuiți în domeniul politicei şi apoi în acel al economiei; trebue să răsturnăm intuia Monarchia și să introducem votul universal, pen­tru a putea începe cu succes lupta economică. Rep. TELEGRAME LONDRA, 13 Septembre.— Ziarele anunţă că episcopul armean din Erzerum a fost arestat sub acuzaţiunea că ar fi împins pe armeni la răscoală. MASSUAH, 13 Septembre.—N’a mai fost nici un caz de holeră la Massuah ; în împrejurimi epidemia descreşte. VIENA, 13 Septembre. — La alege­rile ce s’au făcut pentru Dieta Austriei de jos cele 20 circumscripţii rurale au ales 5 liberali şi 15 anti-liberali; 4 cir­cumscripţii, care până acum alegeau li­berali, au ales de astă-dată candidaţi anti-liberali. MELBOURNE, 13 Septembre. —Tun­­zătorii de oi s’au pus în grevă în Noua Galie de Sud și în Queensland; cel din Victoria continuă a lucra. Sandala­ dela Botoşani Când am aflat cu un număr res-s­trâns­ de studenţi universitari, dintre cei întruniţi la congresul de la Boto­şani, s’a dedat la excese nedemne de nişte oameni culţi, nu mi-a ve­nit s’o cred şi am aşteptat în­­tr’adins până astă­zi sperând că ştirea va fi desminţită, îmi pare rău, că am fost înşe­lat în speranţa mea, şi îmi pare cu atât mai rău cu cât sunt silit să spun tinerilor, cari au spart geamurile la sinagogile evreeşti — după ce făcuseră scandal în şedinţa congresului — că-î desaprob cu desăvărşire. O singură scuză le găsesc . Sunt prea tineri pentru a discuta cu ră­ceală o chestiune arzătoare şi ieşeată de la un banchet, când au dat cu pietre în geamurile sinagogelor. Nimeni nu va putea să î mi con­teste simţul naţional şi fierbintea dorinţă ce am de a vedea Ţara scăpată de tot streinul exploatator , dar nici­o­dată nu voi­ aproba dezordinile şi scandalurile ; nici o dată nu voiu îmbrăţişa pe acei cari cred că prin violenţe se poate înlătura un rou. Violenţele şi actele de vanda­­lizm discreditează o idee şi mai cu seamă o idee mare, ca aceia a conservărei naţionale, şi adevă­rat patriot român este, după mine, numai acela care ştie să lupte, nu numai cu inima, dar cu min­tea senină şi drept judecătoare. Nu intru acum în discuţia a­­mănunţită a chestiunei dacă stu­denţii izraeliţi trebue sau nu pri­miţi la congresele studenţeşti. Aş­tept ca spiritele să se liniştească pentru a mă pronunţa pe faţă şi fără frică ; dar cred că tinerii stu­denţi, cari s’au manifestat într’un mod atât de scandalos, au fâcut un rol foarte mare ideei naţio­nale. Căci, să fim drepţi: Când acea parte de evrei, căreia nu-i lipseşte nimic în ţara aceasta, ne pândeşte mereu şi ne creează dificultăţi ne­încetate în Europa apusană, era oare drept, era oare logic şi folo­sitor românismului ca tocmai o parte din tinerimea universitară română să descurajeze pe cei ce vor să pue capăt uneltirilor străine ale evreilor îmbuibaţi şi periculoşi ? Să le dea o asemenea dovadă de netoleranță? Eu cred că nu, încheind, nu pot de­cât să-mi exprim din nou adânca mâhnire, de scandalurile întâmplate atât în localul congresului cât şi pe strade, şi pentru a nu face solidară pe toată studenţimea universitară de aceste fapte sălbatice, mă voi sili a cunoaşte şi a publica numele studenţilor care au uitat că trăim în veacul al 19-lea, şi intr’o ţară care este chemată a ţine in Orient faclia civilizaţiunea. îmi place a crede însă că, chiar tulburătorii, astă­zi liniştiţi, vor recunoaşte că au greşit. A. V. B. Politica cerciala a Franciei Les Débats discută tratatul de co­merţ lureo-german, atacă politica comer­cială franceză din cauza căreia Francia va perde piaţa întregului Orient. Le Temps vorbind de aceiaşi chesti­une, speră că camera va evita cu oca­zia discutărei tarifelor, să procure con­curenţilor Franciei mijloacele cari ar putea să-i aducă pagube pe terenul e­­conomic. Refuzându-i tratatul franco­­grecesc, denunţând tratatul franco-turc, Francia a părăsit interesele comerţului său în Orient. Decisiunile parlamentului vor arăta dacă această tendinţă e tran­­sitorie sau definitivă. SAMBATA 15 SEPTEMBRE 1890 Stoicii Universitari la Iaş­ Joi 13 Septembre, 1890. Nefiind anunţată ora sosire! tre­nului la Iaşi, studenţii şi delega­­­ţiunile n’au fost întâmpinate de autorităţile comunale, şi şcolare de­cât la jumătatea drumului ce duce de la gară la oraş. Intâlnindu-se se formează şiruri, şiruri şi cu muzica în frunte, ti­nerimea străbate câte­va strade şi apoi merge la localul Universi­­tăţeî. Aci se procede la incuarti­­varea studenţilor. Trebue să recu­noaştem că comitetul asociaţiunei studenţilor a ingrijit ca fie­care să aibă găzduire. Presa trebue să mulţumească în special activului şi amabilului domn Panaitescu, student din Iaşi şi membru al co­mitetului, care şi-a dat silinţele şi a isbutit aşa ca să rămăie fie­care mulţumit. Toată ziua ne îndeletnicim cu vizitarea oraşului, care e încântă­tor. Timpul ni se arată cel mai bun prieten , e frumos, şi căldura, foarte plăcută. Nimeni nu mai stă locului, vezi trăsuri pline de stu­denţi, şi grupuri, grupuri apoi, mergând care la Repedea, care, să viziteze altă împrejurime fru­moasă a Iaşului. Banchetul Seara, la orele 7, a avut loc banchetul oferit de primăria Iaşi, tinerimea universitare, în localul circului Sidoli. Erau cinci sute invitaţi. Două muzici : una a şcoalei de mese­rie, şi un minunat taraf de lău­tari incantau şi entusiazman pe comeseni cu cântecele lor — cân­tece naţionale, mai tot timpul. Banchetul nu lasă nimic de do­rit din ori­ce punct de vedere, şi toasturile ridicate au fost toate în­dreptăţite a culege aplauze şi aplau­zele au fost frenetice. Cel d’intâin toast l’a ridicat D. V. Pogor, primarul oraşului, toast bine simţit şi bine cugetat. Ora­torul termină în aplauze îndelun­gate urarea ce o face tinerimea universitare de a o vedea vecinie unită şi hrănită de dorul de a să­­vîrşi fapte mari, fapte la Îndepli­nirea cărora ea este chemată. D. Mendonide, ales preşedinte al congresului la Botoşani, închină pentru Iaşi, vechea cetate a Mol­dovei unde s’a frămîntat şi de unde a pornit ideia Tinireî î­şi închină pentru studenţii şi cetăţenii ieşeni. D. Lateş, eminentul student din Iaşi, bea pentru solidaritatea stu­denţilor şi pentru activitatea lor comună, la răspândirea ideilor noi. D. Petre Sion, un distins stu­dent al facultăţii de drept din Iaşi, închină pentru presă, care în­tot­d’a­una cea d’intâiu a fost bine­voitoare studenţilor, şi a ridicat glasul în susţinerea ideilor mări şi generoase. D. Grigorie Ventura, primul re­dactor al Adevărului, răspunde, u­­rând studenţilor deplină înţelegere între ei, şi o îndrumare hotărîtă pe calea faptelor mari şi bine­fă­­cătoare acestei ţări. D. Grigorescu, student din Iaşi, cunoscut destul prin conferin­ţele sale inteligente şi ştiinţifice ţinute la congresele trecute, cea pentru înţelegerea acelui patri­otism, a patriotismului adevărat care se întemeiază nu pe explo­­ziunea de sentimente — un sen­timentalism nesusţinut de alt­ceva de­cât de dreptul lui de vechime- , patriotismul trebue a fi înţeles alt­fel azi, şi trebue a conlucra pentru întemeiarea lui ţinând seamă de raţiune, de progresul ce ne în­­cungioară. Tânărul Grigorescu e foarte şi pe drept aplaudat. Mai vorbesc apoi: D. Policrat (student) pentru studenţii ieşeni; D. Săveanu (idem) pentru eman­ciparea femeei; D-l Ţurcanovici, pentru solidaritatea muncitorilor. D. A. Ionescu, muncitor tipograf din Bucureşti, îi răspunde, şi spune studenţilor că muncitorii de la ei aşteaptă un ajutor în susţinerea cauzei de dobândire a drepturilor. Au mai vorbit şi alţii, a căror nume îmi scapă din vedere. După eşirea de la banchet, stu­denţii, în frunte cu muzica, au mers la statuele lui Ştefan cel Mare şi Miron Costin. Câte-o mică cuvîn­­tare s’a ţinut la fie­care din a­­ceste statui. In astă seară va avea loc re­­presentaţiunea dată In onoarea studenţilor de către artiştii ieşeni. Stârnit­­­i­­. Mari Serbări Populare SOCIETATEA „PRESEI“ COLOSSEUL OPPLER în zilele de Vineri, Sâmbătă şi Duminică 14, 15 şi 16 Septembre Serbări (le­­li şi de noapte Cofetărie. — Cârciumă populară. — Bu­fet.—Berărie.—Carusel.—Drum de fier. —Leagăn.—Cântare automate. — Călu­şel.—Popiei cu premii.—Tir cu pre­mii.—Baloane de opt metri se va înălţa în fie­care zi. Bal popular Vineri şi Duminecă ziua. Mare tombolă, 15.000 obiecte, toate câştigătoare. Kioşcul presei.—Kioşcul de flori. Iluminaţiune Veneţiană (1500 lam­pioane). Soare electric.—Focuri de artificii.— Ploaia de aur.—Candele romane.—Fo­curi bengale. Break de copil tras de un poney. Exerciţiu de bastoane de fier, execu­tate de 24 elevi de la Turnverein după tactul imnului naţional. Producţiune cu desăvârşire nouă. Loteria presei. 12 obiecte de valoare de la casa Resch. Tragerea in seara de 16 Septembre. Exerciţii gimnastice. — Reprezentaţiuni teatrale în fie­care seară. Kioşcul Iulian. D. Iulian în persoană va vinde un album cu şase fotografii reprezentâ­ndu-l în rolurile sale princi­pale. Mare bal. Sâmbătă seară în sala im­perială.—Muzici militare.—Concert de lăutari.­ ­date de la

Next