Adevěrul, octombrie 1890 (Anul 3, nr. 633-657)

1890-10-14 / nr. 644

DOKIA Şl TRAIAN Sub Muntele'Pion din Moldova .U. . - ; j ! Intre piatra detunată Ș’al sihastrului picior, irezivo, stâncă ce-au fost fată De un' mare Domnitor. . Acolo de ră (rea) furtună "E lăcaşul cel cumplit,­­ Unde vulturul răsună Al său cântec amorţit. Acea Doamnă e Dokie Zece oi, al eî popor! Ea domnează’n vizunie Preste turme şi păstor. La frumuseţe şi la minte Nici o jună-i sămâna, Vrednică de al ei părinte De Decebal ea era, Dar când Dacie’au înpilat’o Fiiul Romei cel mărit, Pre cel care-ar fi scăpat’o De-a iubi au giuruit, Traian vede astă dzînă (zînă), De şi e învingător Frumuseţe! ei se’nchină Se sub glugă de amor! III Impăratu’n zadar cată Pe Dokia ’nblânzi; Văzând patria ferecată Ea să’ndeamnă a fugi. Prin a codrului potică Ea ascunde al ei traiu, Acea doamnă tinerică Turma paşte peste plaiu. A ei haină aurită O preface în şaiag, Tronu-i iarba înverzită Skiptru-Î este un toiag. IV Traian vine ’n astă ţară, Şi a birui de prins spre Dokia cea fugară Acum mâna aă întins, Atunci ea cu graiu ferbinte, „Zamolksis o D-zeu ! striga „Te giur pe al meu părinte, „Astă­ zi rog nu mă lăsa! “ Când întinde a sa mână Ca s‘o strîngă ’n braţ Traian De al ei D-zeu scutita dzână Se preface ’n bolovan.­­ El, petro,asa ei icoană Nu’ncetează a iubi, Pe ea pune-a sa coroană Nici se poate despărţi. Acea piatră chiar vioae, De-aburî copere-al ei sin, Din ăl eî plîns naşte ploae, Tunet din al ei suspin! O ursită o priveghează, Şi Dokia deseori. Preste nouri luminează ca o stea pentru păstori. n DUMINICĂ 14 OCTOMBRE 1890 Epitaful lui George scris de el însuşi Poezii Populare Balade, cântece bătrâneşti adunate de: 1­. V. Alexandri Partea I tipărită la Buciumul Român, cânte­­cile populare a Românilor, ce de câţi­va anî, în deosebite foi periodice răspândite, s’au fost pu­blicat, au eşit acum la lumină în un tom adun­­nate. Aceste cântece resunând ca un eco a timpuri­lor vechi, dau observatorului materie de a putea j­udeca despre viaţa şi dregerile poporale a stră­moşilor, în cât­ şi în privirea poetică vor contri­bui la istoria literaturei, precum asemenea colec­ţii o au luminat, şi în alte limbi, încă la 1822, în epoca emigraţiei, călătorind prin provinciile de Români locuite, eu am fost întreprins pentru a­semene scop a aduna a lor cântece, dar la 1823 când petreceam la Viena, mult onorabilul D. Buc. Stefanovicî, renumitul literator Sârbesc şi al meu amic, carile călătorise mulţi ani prin provinciile Sud-Slavice spre adunarea cântecilor Sârbeşti, ce apoi la 1823 le au tipărit, în 3 tomuri la Lipsea cu cheltuiala Prinţului Milosia, au fost adăogit colecţia mea, dându-mi 30 coaie manuscrise cân­tece româneşti, care cu ocazia călătoriilor sale, le au fost adunat în Transilvania, în Banat­, şi Ţara Românească, şi între care se aflau compu­neri foarte interesante. Dar colecţia cu multe ale mele le-au mistuit în Iaşi focul anului 1827, în­cât acele cânturi rămaseră iar numai în gura poporului ca melo­dia patetică în fluerul păstorilor, iar adunarea lor în sarcina literaţilor mai ferice de a le asi­gura de urgia timpului şi a evenimentelor. Drept aceea, atât în privirea poetică cât şi a respectu­lui ce D. Alexandri au vederat pentru compunerile vechi îî sântem datori cu recunoştinţă, şi dorim ca pre lângă a sale îndeletniciri literare, să de­plinească și această începută căci repetăm cu Ovidie: Et pius est patrie facta referre labor.“ „Cuvioasa osteneală este a reproduce faptele Pa­triei. “ Gazeta Moldoveî, Nr. 20, 1852. G. Assaky Deschiderea şcoale! de arte Duminecă 22 Iuniu, anul 1841, cu oca­zia sfinţireî şi deschiderea şcoale! de arte şi meserii din Iaşi, Gheorghe Asaki a ros­tit următoarea cuvîntare: Serbarea de astă­zi este pentru fie­care compa­triot o zi plină de mângâiere, văzând la acest prilej nouă mărturisire a îngrijire­ ce are ocîr­­muirea pentru binele obştesc. „Spre îndeplinirea organizaţiei ramului de în­văţătură, şi potrivit cu rostirea aşezământului, rămânea a se urzi o şcoală în care fii orăşenilor să primească a lor creştere industrioasă, atât spre a îndestula trebuinţele publicului prin fabricarea obiectelor cerute, cât şi spre a informa un clas de oameni sirguitori şi ghibacî şi prin aceste in­­suşiriî a întemee a lor stare, buna petrecere şi spre a revărsa asupra poliţiilor îndemînarea şi înavuţirea. „Pentru asemine scop Pre­a Domn, doritor a tuturor bunelor instituturî, au încuviinţat propu­nerea Crist. Epitropii de a se înfiinţa o şcoală de arte şi meşteşuguri. Anul nu s’au încheet încă de când această adunare au fost f­ţă la punerea pietrei de teme­lia zidireî acestei şcoale, şi iată că astă­zi a ve­nit norocire a serba a ei sfinţire şi deschidere. Ateliere sunt înzestrate cu alese unelte, ins­trumente şi material, iar maeştri ghibacî, aduşi din ţări străine, primesc pe fii orăşenilor spre a’î împărtăşi cu ştiinţa meşteşugului lor. „Sirguinţa şi nemerirea cu care până acuma s’au adus în împlinire dispoziţiile Crist. Epitro­pii de direcţia acestei şcoale, închijeşluesc pu­blicului o viitorime mănoasă de priincioase re­­zultaturi, în­cât folosindu-se tinerimea de acest aşezământ bine­făcător, atât părinţii cât şi noi toţi să înălţăm rugi către pre puternicul Dum­nezeu­ pentru cântarea și fericirea Prea î. nostru Domn și a Cinst. Epitropii. H&AUAî Eli UF BOHTOp HA Op (1 p f HU«* pdll LtM AHM K­î£ Iii OCÂa\î a'ti fiA uni OCSEll dyUTOpl?, tinin ’ “ . 3îpkcq­îiuuiH*î',â'A MuTfonoAHT aredTsi Mca­­fiJtllA ÎÎVpîvU­BVf'uW fi uVAMMH HotTAKt . U­p'fcr$HHii1HT&A­­UfxVinHtKOn Cauaaam CAp^VcH r IIjJ'kKVfiHWdiiA IttlVd GOKOA'k­hUa . HptKuBiuj'tnA fîpxM'vt*HApw'T o°4­ pp8î*. IIp'kiiSfiVo'tVA iîpxHMaHAPw’r !Ul4 Gjjjn’r: LIOHAtTHjuî VjisH Rvf Gi-Up'kK'xBIOt'SA aH* SrSlIM» CtjiiiA'baÜii Ia'k /jHij (ŢinH Kvp AahVha. .04>HHiţiT(a IΫ{>hhtfaî áípX ía'4koh O^ait* MHTpOnOAIH liVp filft.VdAAHH pO<»T. Ka au* fi^Allí A Ií5ct: ©so'^oj* A ílra: ^aek^a A Komc: Loma Kam tojj* A N­o^Xk: N­oAHttMÂHtTp Eapo iții A Uarracant Raujotii A Gna: iÎM/tpiji KAiuots A Gw­a: Kaiha* Hea^umah A Hf'kJi««« Km'kep* A Gfta: nai» fi et E A Hoc: AuMHTpaKf Rjidila A Hot: KAfntiptpa KSKmiK'luua A : Ko’a* : Koctak» : KaprÉAt . A : Ata­rrie.o.Ew . E^XIIiu . 6 A: Jivau BdtHAib. A: fir a Mh\Am fiÉHta . A:* Ilax Hocru'u fititta. A : AOMNUA PtHUKAtp  ΠluiAN fipaRN­ . r A: K<íA\j) AuMHTp : rau»­A: £hc : Ahmut^Vî fuka. A: X<vr: ííaékÜa f»Ka. La introducerea limbei nationale publica învăţătură în Moldavia JL.a 188S I Cele neguri ce ’s în rîpă Aheronului născute A lor aripi intinsesă prost'al Daciei câmpie, Iar fantomî a nopţei oarbe, prin un somn de trîndăvie Ţine-aă mult timp îngânată a Românilor vârtute. n Masele ’n nemercie spăimântate umblau şi mute Neputând a Patriei limbă din uitare să învie Şi păstorul numai singur cu întristata armonie, Românesc cântec sunat-au pre cimpoi şi alăute.­m încă Pronia 'ndurată au sfarmat fatale fete, Ş'a doritului Luceafăr nu răsare acum scânteea Ce pre soarele mineşte de la depărtate sfere IV Aşteptând Românii ziua când văzură faza 'ntre ea Inâlţând spre ceriul ochii c’un suspin de măngâere ! Anderei noastre, zis'aii, ziua ’nthin va fi aceea ! Gheorgh­e Asaki. IN PENTRU ZIUA ANIVERSALA a deschiderei Teatrului Iraţional in Iaşi la 1817 Către Prinţul G.. şi D-na E. 8... * 4 ) Carii au conlucrat la acea întâie Reprezentaţie 1850 In un timp de ogelire, pe când limba cea Română. Din palaturi interită, se vorbea numai la stînă. Nobili, voi, de­ neam şi cuget, sfărămind a sale fere Aţi vorbit întâifi e’aceia ce ne dau pâne şi miere. Şi’n Idilă acest glodit’aţî a’alor inimi nu sunt mute l­a respect, la cunoştinţă, la amor şi la virtute. Pârg­a scenei naţionale cu drept vone se cuvine. Amintire se ve fie a juneţilor senine. Picătură, de şi mică, ce pe o stâncă picurează. Face rîului o cale care după ea urmează SO­VETU Dedicat D-lui George Asaky A mea liră descordată şi lipsită d'armonie N'ar putea în veci să treacă al teii nume ’n viitor, Dacă geniul teui falnic plin de nobilă mândrie N'ar fi spus la lumea 'ntreagă că tu eşti nemuritor. Lucrul e a ta di­viză, şi c'o rară bărbăţie1 Ai lucrat şi lucrezi încă prin silinţă şi amor; Aprinzend în a ta ţară a ştiinţelor făclie, La altarul de lumină adunat’ai un popor. Când vor trece aste timpurî după lungă depărtare, Şi pe lumea de acuma va veni trista uitare S’o cuprindă în sînul seu; Veritatea suverană împlinind a eî chemare, Te va duce de-a­dventul la al gloriei altare, Resplătindu-ţi lucrul tău, V. Gheorghian. ££M#at rtetfmciiS ^Ttluttdp'f: #h‘ch MHîKACDÎ ^AltHHTOp» KctjUAf CS nodT» nalți* »to’a'tTp* i­auoatpi BVJ4V •r'*l.t»fHA* LUH ^HdHHTlipMAf AAKHTIH O­ftunmtJH , npt kS.w um K#pinA *t*m­­nAXfUAcp Alaaem a* «apt a» tot c* mVa aT*pux, acTS^tî cx r­AiiHtijit n­ptlw nSKAHKa’uți’a a mectfh Pai-iTt,­­u np­t;­oUTtpuNK* HaHi^a a­­/fwwnx|r*uiÍ£H Potflm ca'ti npHSWAti­VăT , uih npn» ay’SToTwA Bv­­rmucTHAOp Ki'mnATpVoitH ca'ti ^TIm uu,ar. HSaawaî bhui ROHTOpHAOp optn^fMipăm 1,11 tixcTfâ're j. cjîh'aha» ăniiT» BOp jJjh kUiiOC­­«■»’tî js Bvpdna um ^ToaTa A'tiiwk moah- TIHHT'i um TpXDTOapi d1 ltTOpia Ha­­uVim, hipx imicu/uî norrpii, KapVu nAM,­ sop r^cvă po^&A aittTni EViiixTRijÎi , aop £.’1!1£ (iSBRUTa AXSxaVVjA AOp . ÎÎABHMA rOMAUTiCKZ rtCTXJtH A Ri* AÎ tatAHHA 5H.UH HIM V Hilf B i A H A f C.l­tf a-O * • I pHnH Ai S'Xpicx jf. ocTiiNM’rcap'K ca kxas­•ropîf, a\1m ujh mim (jjAOjn,“­­ti taXp TE RXntt'Ai Ul H MHpt^Mt ^ fl 0 ^\0G (C liS n^A, np£ leaptAf (£a bj c* yKo­ apt , xme 6iaA\dl* at­ ijAE­­j) AC p 11 ROp (j)M OAiK^TI «apt aptoii fi\ana uisi Bmi^tKapi , pts aAu­ e. Ci iAUJH fitî eAJ&tAft ijmpt OOKXu.hM'l'X fia fjjfpii uiaf ti chnT a Mxyn'rCApe 40 pk-­M'îîtt'tți acu^NA (papnAViK «mi ntniiit S­­cmuIsa fictAUiMt mu JPi^akma TaițtTiH »«set Ba asaT» fi\Aa a­iiîA* -ie npMREcic KXTpa ^sb-­KXTXltn'prk UlliM'M y uni a AAMN Ltt H , A®r* (vuia* Ccmn/ii'mî Ho'At'rpf PtAiirVui op^o^o^F» ctfidt uxTps OK«pM^Hp'i; uni iltynAt lJ,xpVii ai isop n­o­R x H ^.'rpl5 aca a li Kp Apt, ^ ipi-HMigipti AfitfixpaTt , npt (CztT fiop ac hnKCipHiuța că, urn .p.RSu,x*rVpn­ițio- Aptu'ro'apt Rop KUnpiin^* ({jhahaf caaf. )în Ili«4^ »MC» K A TOT AuliphA A A dk'l(n­c*IVA CX^U NU nodTi afif fit OAHNXTcTdi KC ipf CE K»qjHfX I1UMAI1 npHlS W AUUfaTX npAK­ cm , AuüfTa tun sune son'rópwA •IfTHTOptO BA dkr,5A'Ji! AÍV til dySMtSpHAf H 6 ndaT» d'THMniíMd d'AH'bíTx Fa^íTX, um cnpi a éh .^TOKAAM/pí oiîcţVa fíVpü'pd; ka nptHAtH kS KÜHOl]JHnt\X d-H6AtliTSAí ^^ptri- TXpM ATÂT dAf MÉAOp IJ AxShlTpÜA IJ,«­ ptH, kst ujh aaiAOp c rpuíini, he npim KHnÜpHAí küí sin ui «late af Rop ^«nxpTauH* Pi^AKLţVtH . de mult poftesc înfiinţarea unui­­mijloc în­­lesnitoriu prin carile să poată naţia noas­tră cunoasce înbunătăţiriile şi înaintirile mintei omeneşti, precum şi cursul întâm­plărilor lume! de carele tot omul atârnă astă­zi se plineşte prin publicaţia acestei gazete, ce sunt prea puternica pavăză a împără­ţii Rusiei sau privilegiat, şi prin ajutorul Evgeniştilor compatrioţi sau infiinţat. Nu­mele bine­voitorilor prenumeranţi păstrate în filele aceste vor fi cunoscute în Europa şi în toată lumea politicită şi trăitoare în istoria naţiei; iară nepoţii noştri, care de­plin vor gusta rodul acestei bunătăţi, vor bine­cuvânta lăudatul lor nume. Albina Românească astă­zi Intâia vede lumina zilei şi tinerelele sale aripi le cear­că în ostenitoarea sa călătorie, mii şi mii de flori cu felurite văpsele şi mirezme în­­podobesc câmpul, pre carele ea va să sboa­­re, însă numai acele flori ’i vor fi plăcute care aduc mană şi vindecare, de însa­şî eî blândă fire povăţuită se va feri de cele ce supt amăgitoare frumuseţe ascund farmăc şi venin în sânul lor. Asemene şi Redacţia Gazetei nu se va a­­bate de la acele ce privesc către înbunătă­­ţirea inimei, şi a minţeî, dogmile sfintei noastre religii ortodocse, sevas cătră o câr­muire şi legile ţări o vor păvăţui intru a sa lucrare înştiinţări adevărate, pre cât vor ajunge la cunosciinţa sa, şi învăţături folositoare vor cuprinde filele sale. Fiind însă, că tot lucrul la începutul său nu poate avea în deplinătatea care se câştigă numai prin o delungată practis, drept aceas­ta şi bine­voitoriul cititor va îngădui la neajunsurile ce poate întâmpina in această gazetă, şi spre a eî întocmire Redacţia pu­rurea va primi cu cunoştinţă înţeleptele în­dreptări atât ale acelor din lăuntrul Ţărei cât şi acelor străini, ce prin chipurile cuviincioase le vor împărtăşi Redacţiei. Numele bine voitorilor prenumeranţi din carii o samă au­ dat di osebit ajutorii! D. Spatar „ Comis D. Sardar „ Logofăt „ Hatman „ Voinic ESIT. $ 7 Prea sfinţitul Mitropolit a toată Moldavia Kirio Kirio Veniamin Kostache. Prea sfinţitul Arhiepiscop Varlam Sardion. Prea cuviosul Arhimandrit Isaia Socolea­­nul. Prea cuviosul Arhimandrit Sofronie. Prea cuviosul Arhimandrit şi Egumen sfin­tei Monastiri Trei Ierarhi, Kir Serafim. Prea cuviosul Arhimandrit şi Egumen sfântului Ilie din Iaşi Kir Daniil, Sfinţie-Sa părintele Arhidiacon sfintei Mi­tropolii, Kir Veniamin Roset. A Vasile Alexandri Adamache B Andronache Baltag Teodor Balş Kostache Balş Lupul Balş D. Postelnic D. Aga ,. Comis „ Polcovnic „ Hatman „ Spatar „ Spatar „ Spatar „ Komis D-na Pot. D. Comis n Aga D. Aga Paharnic D. Căminar „ Vistiernic nHatman Teodor Balş Alecul Balş Toma Bantoş Poliţmaistru Baroţi Nastasache Başotă Andrei Başotă Vasile Beldiman Neculai Bibere Răducan Botez Dimitrache Branu Kasan­dra Bucşeneasca Costache Burghele Matei Buhuş V Ioan Vasiliu Mi­h­ai Veisa Kostin Veisa Vincler loan Vrabie.­­ Dimitrie Gane Dimitrie Ghica Alecul Ghica

Next