Adevěrul, octombrie 1890 (Anul 3, nr. 633-657)
1890-10-14 / nr. 644
DUMINICA 14 OCTOMBRE 1990 O aventură în codrul Harţei De demult, pe când codrul Harţei învrednicea acest nume prin desimea copacilor apoşi şi neîndemânarea potecilor ce -i petrecea, acest codru era locuit de lupi şi căprioare. Iar îndată ce primăvara îl îmbrăcă cu frunze şi cu flori, el se făcea adăpost a hoţilor călători cu sfială cuteza a ’i petrece fără o pază înarmată, care alcătuită pe atunci de străini mercenari, sub nume de poteră nu rare ori se înţelegea cu hoţii, şi bietul călător mai ales de era avut, să despoia, să stâlcea sau se şi ucidea De astă soartă mai adeseori se lovea beţii jidani neguţători cari se ducea la Lipsea, căci boerii nu călătorea atunci prin Europa cel mult până la Cernăuţi. Asemenea nici străinii nu vinea în ţară, doară numai în epoca a vreunui răzbel, totuşi de când în când se hazardoia câte un sumeţ călător spre a cerceta această parte, şi când ajungea pe la Est sau până la Galăţi ziceau că au fost în ţara turcească. Numai curierilor streini era a trece teferi de năvălirea hoţilor, cari le respecta de frică spânzurătoarea. S’au întâmplat deci atuncea unui curier, de naţie ungur, a călători prin codrul Herţei. Era intri o frumoasă zi de toamnă, către seară când au trecut de peste cordon, drumul era pustiu şi curierul se grăbea a trece codrul încă înaintea nopţei, când de o dată sau oprit de o trăsură răsturnată în mijlocul drumului, caii de poştă păştea ascunşi printre tufani. O singură fiinţă omenească ce se vedea, era un tinăr pe carele curierul nostru l’a cunoscut de neamţ ca de 25 ani, de stat de mijloc, puternic, bălan, cu ochii albaştri. Curierul l’a găsit scăpărând cu cremene foc de pe şina roţii ca să ’şi aprinză pipa, înţelegând că călătorul era neamţ, a căruia limbă cunoștea bine l’a Întrebat Ungurul de pricina nenorocirei sale, dar acesta fără mirare, prin sămne au arătat osia cea dinainte care zăcea ruptă după trăsură. „Apoi unde este postilionul“, îi întrebă curierul ?—sau dus călare pân’la ospătârie, care zice că este apropiată, spre a aduce ajutor, a răspuns tînărul. Oare întârzierea ? Inturnarea sa atârnă, precum se vede de la evalitatea cinului căci flăcăul ar fi trebuit de un ceas să se întoarne. Apoi me mir, a zis, curierul, cum nu ai încălecat pe alt cal să mergi după el? Am cercetat, dar nu mi s’au nemerit cum, iau zis curierul, vita nu lasă să o încaleci ? De încălecat nu a fost prea greu, dar de a rămâna călare era cu neputinţă, căci de câte ori îi propuneam să schimbe a el păşune cu drumul, ridica picioarele dinapoi şi mă arunca peste urechile ei cu aşa uşurinţă ca cum aşi fi fost o pereche de desagi. Apoi ce ai in gând să faci? Ce să fac ? a zis tinerul, ce alta, decât să petrec aicea noaptea, cu toată primejdia a fi mâncat de urşi sau de lupi care aceasta se va vedea mâne. Doară nu va fi aşa, mai este şi alt mijloc, zisau curierul. Aprei ce alt mijloc? A să sui in căruţa mea, căci cu neputinţă te-aş lăsa aici în asemenea stare Eu vedi zise tinerul, că ai o inimă mai simţitoare de cât un om cu familie, carele cu vr’o două ceasuri mai ’nainte au trecut pe aici; acostă cu 4 cai buni şi îndemânatic au stătut, lângă mine, a întrebat cu amănuntul de toate împrejurările întâmplărei mele, și neputând a mă primi în trăsură fără a o îngreuia cu vr’o două cântare, m’au lâsat cu mângâerea știind, din cercare că întâmplându-se lupii îl vor mânca mai bine caii de cât pe mine Fiindcă se apropie seara apoi curierul a ajutat tinerului a transporta bagajul din a lui trăsură în căruţa de poştă, şi aşăzlndu’l lângă sine, sau pornit împreună Cât se putea mai iute Din vorba care pe drum s’a născut între aceşti doui călători, s‘a arătat că tinerul era un spiţer chemat la Ieşi spre a coprinde un post de provizor la singura spiţărie aflătoare atunci în Capitala ţărei pe când oamenii era mult mai sănătoşi In mijlocul întunericului ce începuse foarte a 88 îndesi drumeţii, fără nici o primejdie, au trecut codrul şi au ajuns la o ospătarie (ratuşu) ce era la marginea sa. Aceasta de şi de piatră zidită, era pe jumătate năruită şi semăna mai mult o ruină decât ocasă da oaspe. Drumeţii bucuroşi şi de acest adăpost au intrat în casa cea de frunte, în care tot o dată se vindea şi băutură, se făcea bucate şi era culcuşul jâdanului orândariu a familiei şi a găinilor sale acăţate pe poclitul crivatului său. Intrând în această artă cel întâiu lucru ce sau înfățoşat ochii spiţeruluî, era mult aşteptatul postilion carilor şedea pre lângă un ulcior de vin pe jumătate deşertat Vezénd pe acela cel pusese în primejdie a fi de luni deşertat, izbucnirea mâmieî spițeruluî nu iar fi mărginit numai în înjurări, deacă'posteliori, apucând ulciorul, nu s’ar fi tras în pripă prin altă uşă, urmat fiind de un milion de draci nemţeşti ce iau trimes spiţe-' rul pe capul său. Ospătarul îmblânzind urgia, prin adânci complimente, şi prin titluri de măria ta, au dus pe călători într’o cămară depărtată în primia căriia să afla încă una asemene cuprisă de un călător, posesor de moșie, carele mai timpuriu trăsese acolo împreună cu o femee tinerică. Deşi avea grabă a trece înainte, totuşi spre ă lua măsuri pentru noul său companion, curierul au hotărât a întârzia oare ce până se vor răsufla caii şi’au cerut de gustat. Cina frugală (măsurată) sau însoţit cu o cupă de vin vechi de Odobeşti, carele mângâind pe călători de supărarea ce avuseră făcu peste puţin prieteni vechi şi vorbăreţi. Ţările, crimele, femeile şi politica sau tractacu deopotrivă uşurătate. Imbelşusarea acestor materii au cerut şi adăogirea nea unei cupe de vin înfocatul Ungur disertând cupa in pahare, au închinat un toast patriotic şi l’au apropiat de buzele sale, de asemenea făcu şi spiţerul până la un palmac de a sa gură când de o dată repede o puseră pe masă şi cu altă mână asvârli jos paharul curierului „Ce’ţi este Domnule?“ l’au intrebat acesta, sărind ca un sentiment amestecat de mânie şi de mirare ? Nimica, respunseră spiţerul cu un ton liniştit, nimic, numai că in acest vin să află oarece care nu creşte la Odobeşti Cu alte cuvinte vinul este otrăvit, şi încă aşa că un pahar de această băutură ne-ar trimete pe o cale la care noi ncă nu am gândit, nici doamne iarta-me, ne-am pregătit! — „Frate, au zis curierul, pardon, dacă nu a mea pornire, nu te-am fost înţăles. — împrejurarea te iartă, au răspuns spiţerul, dar eu nu aveam nici un minut de pierdut cu ceremonii. Oare eşti ncredinţat de cele ce zici ? Deplin au răspuns celal’alt, otrava este aşa, că o singură picătură aşi descoperiam o vadră de vin. Apoi care poate fi cin vântul a notrăvi băutura ? Cuvitul mi greu de înţeles .. uciderea Călătorind spre a veni n această ţară, persoane vrednice mau meredinat, eu boţii înspăimântaţi de spânzurătorile care au început al cam rări, sau ajuns cu ospătarii de prin codruri şi au apucat sistema a otrăvi pe călători spre al putea despoia. Fisionomia cea iscariotică a orândariului nu mi-au plăcut din capul locului, încep a mă îndoi de urmarea postîlionuluî meu, şi acuma văd că răsturnarea trăsurei mele, care meau constrcit sfărâmarea şipurilor şi a retoartelor farmateutice (de spiţerie) nu era din ntâmplare, ci înadins spre a mă da nu în gura lupilor şi a urşilor ci în mâna bandei de lotri a căror gazda nesimţit este ospătarul nostru. Cu toate aceste să chemăm încoace pe postilion sub vreun alt preteest (cuvînt de pildă a citoriei de mâne, poate că prin oarecare dibăce întrebări ne vom putea încredinţa de prepusul seu de neadevăru, său. Cu toate aceste să nu aritâm numţrul spaima noastră, de aceea strânge hârburile paharului, le aruncâ în cenuşe, gi eu voiu chema postilionul.„Dară chemarea acestui postilion au fostadarnică, că el sub cuvînt s -’şi aducă caii râmaşi lângă trăsura acea stricată, încă de casa şi perise din ospiţărie Prin aceasta sau întărit prepusurile cele rele, să vedere că postilionul au mers în codru, să înştinţeze pe al soi camarazi de a da busta asupra călătorilor.Dar aceştia după oarecare tăcere, căutând unul la altul cu faţa speriată. Oare ce să facem? intrebat’au spiţerul ? Nimica alta, a respuns Ungurul, de cât a ne ajuta unu pe altul.“ Deşi spiţerul era acela cel întâi dăduse larma despre primejdie, totuş arăta o cumpănire şi curaj neobicînuit Bine ar fi’ zise să împărtăşim această împrejurare şi drumeţului carile s’a aşezat in cămara de piste tindă. Deşi după cum am putut judeca pe din afară nu putem aştepta de la dtensul mult ajutoriu, în minutul primejdiei totuşi se cuvine a’l înştiinţa de o împrejurare căreia şi el este, supus ’mpreună cu noi curierul s’a însărcinat cu această solie, intrând în cămară au văzut un om milian al cărui cap să înălbea de fulgii bătrăneţelor, dar faţa’i strălucea încă de voe bunâ. La cel-l’alt capăt al uni mesuţe coprinsă de oarecare merinde, şedea o tânără femee ca de 19 ani din a căruia faţă să putea înţelege că era fiica bătrânului. Puţini oameni, pe când ospetează, sufăr a fi vizitaţi, de aceea şi posesorul au arătăt la această vizită, un aer de neplăcere, care însă apoi adresă cu o închinăciune de cap făcând tot o dată cu mâna semn ca să şază oaspete său. Kurierul nu au făcut multe complimente, ce fără înconjurare, iau descoperit pricina vinului. „Eu sunt foarte îndatorit, Domnule, au zis bătrânul, însă eu nu beau nici o dată vin, şi fica mea încă nu l’au gustat au adaus a zice : „In sănătatea D-le Domnule!“ Insă după ce curierul iau împărtăşit prepusul că otrăvirea vinului nu este din întâmplare, ci cu scop a l omori şi al prăda, atuncea teasul nu de tot deşerte, iau căzut din mână pe masă, şi mai mult mânios de cât înspăimântat, au zis : „Afurisitul Codrul Herţel şi acela ce m’au nevoit a trece prin el, dar vrând Dumnezeu să scap astă-dată, apoi dau toata voia să mă pradă şi sa mă facă bucăţi de voia mai călea prin astă măcelărie! Nevoia de a ajunge la Est, să vedeți că S-tu Dumitru m’au îndemnat a mă grăbi pe drumul codrului, unde răsturnându se trăsura am fost nevoit a întârzia o jumătate de zi până ce am adus o in stare de a putea trage până aici Badoaua, văd că voia perde dar apoi tot una este de mă vor ucide in astă noapte ! „Cu toate acestea, au adaus bătrânul, şi nu vor tăbui aşa de uşor“ Pe lângă dragostea către viaţi şi simplicitatea deprinderilor acelui timp, posesorul nostru păstra încă o bună porţie de curagiul Moldovenilor celor vechi, de acesta însufleţit fiind, au sărit în picioare şi repezindu-se la aşternutul său au scos de sub căpătâie o pereche de pistoale, zicând : „De mai pot încă tuna bătrînii mei, apoi, pe lângă aurul nostru, vor căpăta hoţii şi 50 drumuri de plumb“. După o scurtă sfătuire s’au hotărît ca amândoi călătorii să mute a lor cvartiră în camera boerului, spre a înncentrui la un loc toată a lor putere. Inturnându-se curierul ca să împărtăşască rezultatul conferenţii, au găsit că spiţerul a vâcsat tot vinul în cenuşe, spra a depârta prepusul că ar fi înţeles urzirea Complotului, şi spre a face a crede că vinul s’a băut. Până a nu se duce la posesorul călătoriei ’şi-afi pus în buzunar pistoalele şi au chemat pe orândariu ca să le mai educă, o, cupă de vin, însă în camera posesorată. Zicând că le este vechiu prietin, cu care ar voi să petreacă un ceas voios. încă abia au intrat în cvartira cea nouă şi au încuiat uşa, când de o dată s’au auzit tropotul multor picioare care de la cel-l’alt capăt al ospătăriei se apropia către a lor locuinţă. După ce au încetat vuetul, spiţerul au căutat prin borta încuetorii, şi au văzut o ceată de oameni sălbatici adunaţi pe lângă vatra focului forte coprins in vorbe secrete, şi în mijlocul lor, spre a lui spaimă, au zărit şi pe postiitori trăsurei cei Stricate care înprejurare mai mult a sporit a lui frică. Incheerea aventunei în codrul Herţel Nevrend a spori înspăimântarea tinerei fete care şedea în ungherul cămărel, spiţerul n’au zis nimica ci au făcut numai un semn companionului său. Acesta se sculă, observă de asemenea prin crăpătura uşei, şi se aşază iar la locul lui. Posesorul şi fica sa din fisonomia iscoditorilor, şi din aceste operaţii au înţeles că lucrurile nu stă prea bine. După acesta au urmat o tăcere de câteva minute şi toţi cerceta cu o căutătură unul pre altul. Bătrânul nu arăta altă tulburare, decât preumblând ochiul de la uşă la a sa fiică, care prin strângerea , buzelor şi schimbarea vopselei feţei sale, vedea aci spaimă şi îngrijire de a o ascunde, înaintea părintea părintelui ei dar faţa celor doi tânari chiar modelul liniştei ce caractivează, pe cei îndrăsneţi în minutul primejdiei, gătiţi a vinde cu mare preţ a lor viaţă. Vorba diua fără împrejurul vetrei urma aşa de multum încât nu era de înţeles de nu s’ar fi deschis uşa drept aceea gernizonul din lăuntru cerea prin oare care vorbea de facta ideea criticei poziţii Pe când părintele începu cu a sa fiică a vorbi cu încetul, tinerii pe ascuns a cercetat a lor pistoale şi că cum ar voi să vază forma armelor posesoruluî, curierul le-a luat de pe masă, întorcând spatele câtră el au tras cocoșul și zîmbind au arătat, companionului că în tigăiţă nu se afla iarbă. După ce au dres acăstă lipsă au pus pistoalele iar la loc. Noaptea care a urmat după o zi foarte călduroasă de toamnă, ce deseori este în Moldova, timpul cel mai priincios, sau prefăcut chiar în noapte di vară, pe când furtunele şi vânturile rezboesc prin atmosferă. Tunetul ce se auzi de departe au venit peste creştetul călătorilor, o lovitură urmă după alta, ploaia cădea peste acoperământ, cu aşa repejune că fieş care picătură samănă un glonte. Insă nu era de lipsă de aceste noi înspăimântări pentru a mai spori primejdia poziţiei călătorilor. O cumplita detunare au dat a cunoaşte oborîrea unui bătrân copacul a codrului. Aceasta era, culmea furiilor furtunei; tunetul se depărta până ce în urmă au încetat cu totul ploaia, și cerul s’a coprins iar de întunericul cel nestrăbătut. Dar nu mult au urmat această tăcere, de pe drum se auzea tropătul unui cal ce venea în fuga mare, starea lui la poartă au vestit venirea cuiva, poarta s’a deschis și din călcătura cioboatelor potcovite s’a lovit, canon venit s’a apropiat de vatră şi vorbea celor adunaţi cu oare-care autoritate, dar cu neputinţă era de a înţelege coprinderea vorbei lor, căci Ungurul nu cunoştea deplin vorba ţăreî, spiţerul nici cum, bătrânul, deşi era aroape de uşă, nu prea auzea, iar biata fată tremura ghemuită în ungher pre carele ar fi dorit a’l mai depărta cu vr’o poştă de loc ! Să părea că adunarea de prin prejurul vetrei ar fi aşteptat numai venirea călăreţului ca să păşească la lucra, şi cel din casă n’avea despre aceasta nici o îndoială, căci pasul tuturor se îndreptase către a lor cămară înaintea căruia stând, nou venitul a cerut cu ton nerăbdător a i se deschide uşa. Ca o măsură feritoare uşa era pe din lăuntru închisă cu un zăvor, şi înaintea ei se pusese masa, scaunele, laviţa şi câte pojuil sau mai găsit în cămară, făcând din acestea un fel de baterie de după care să se poată apăra cu nemerire atuncea când s-ar fi stricat ușa-La chemarea cea din afară s'a respuns că n.u ..se„v? (t°schide._ în, urmii acestui respuns s au sfătuit din noii asediatori (încunjurători). In acest minut Ungurul a zis pe încetul către aî Săi companioni, că după, ce se va sparge uşa care lucru să părea sigur, apoi se nu deie foc Îndată, spre a nu pierde lovitura în zadar ce ieste carile să ţintească d întâi bine pe protivnicul s&il In cât cu trei perechi de pistoale putea ucide şese tâlhari. Abia a zis aceste, iată că s’a mai făcut cererea sa deschide Uşa asupra căreia a urmat respunsul de mai nainte. Din zgomotul cel mult să înţeleasă aceste cuvinte: „Vă jucaţi cu.. . * deschideţi uşa, sau veţi peri cu toţii ! „A voastră viaţă ,este în mai mare primejdie de veţi rezbate aici“, au strigat Ungurul! ..Oameni nebuni ieşiţilor din minte, nu ştiţi ce faceţi, au zis ceata tulburată ! „măi, Nichito,..ndrelii, baroane, Hârtoape ! Şi iată că aceştia se gătea a sparge, uşa. Câteva opintături teu spetele şi lovituri teu călcăele în uşă n’au sfărmat’o nefiind făcută de dulgheri de astăzi, drept acela s’au adus un drug, prin carele s’au cercat a se scoate uşa din ţîţîna sau a rumpe zăvorul, dar amendouă au rămas neplinite şi năvălitorii se văzură înşelaţi în a lor aşteptare. In cursul acestor operaţii fata, pe carea spre ferire, o aşezase în dosul unei tării de saltele, şedea pe pair. CU cu manile întinse către cer, bătrânul arătă îndrăsneala, însă îndrâsneala tigrului când are să apere pe puiul seu. Spiţerul înfăţişa un curaj vrednic de mirare, a sa îngrijire, pentru siguranţa tinerei era atât de mare, cât şi a părintelui ei. Ochii lui se îndrepta asupra ei, şi văzând că tăria ce avea să o acopere, nu era prea sigură, s’au înşelat în a sa poziţie că focul, ce s’ar slobozi de din afară, ar fi trebuit să’l nemeresca mai intuiu de cât a ajunge la obiected ingrijirei sale. Acest semn de mărinimie nu era perdut nici pentru părintele nici pentru fiica care cu o căutătură fi rostea a el mulţumire. Intra aceste năvălitorii au virat un drug între uşe şi între uşori lângă ţâţine, care ruginite fiind, s’au plecat înaintea opintelei cel îndoite a gloatei, de din afară.,Uşa,a căzut cu mare troscot pe din lăuntru şi iată s’au văzut nişte oameni sălbatici la faţă având pe orândariul în frunte şi pe un om mare, până la coapse încălţate şi carele se părea a fi omul cel din urmă venit. Fieşî care din aceşti oameni era înarmat cu câte o secure. Omul cel încălţat ţinea în măriile ..sale un şip mare ce se părea a fi cu doftorie, iar jidanul aducea o căldare, cu apă ferbinte. Nepregătiţi la asemenea asalt cei din lăuntru au tras cucoşul pistoalelor, îndată ce au căzut uşa, posesorul în a lui nerăbdare au şi dat foc asupra orândariului, dar arma au nimerit pe companionul său ce era un dulai care le ajuta pe stăpânul său la acest asalt. Jidanul fără a lua aminte la soarta cânelui, au căzut la picioarele călătorilor, vărsând din neghibăcie şi grabă apa cea ferbinte în încălţămintea omului celui mare, carele opărindu-se, au făcut o cumplită săritură-Pre cât se putea înţelege din zisele confuze, ce rostea orândaniu! ei a cuvinte de rugăminte, de ertare, şi de pardon!.. Aceste nefăcând deodată stena din cumplita în liniştită, adumat un feliu de armistrre,când toată ceata oamenilor celor de curând socotiţi sălbatici, scoţând căciulile din cap cu respect să trase îndărăt, atunci, omul cel înalt şi orândariu au dat pe rând următoarele lămuriri : Orândariu! carile întru uneltile sale avea numai două şipuri, atunci când curierul au cerut de a doua oară vin, apucasă în pripă un şip în carile femeia sa țânuse șoriceasă pentru gusgani și umplându’l cu vin l’au pus înaintea oaspelor, dar îndată ce au aflat 3- . N. r'mZUltinL rÎ7 ' . «•_ , 3 „ o D. Postelnic Iordache Ghica D. Postelnic Kostache Negruți f: *K * r A ttcc. KotTaK» ihifiu.x D na Cucoana Catinca Ghica „ Gheorghie Dimitriu Negulicî KKtiâ DAfNKO r^K*.  | topn ÂHMMTfiîlf K'r$Aiiw ,, Cucoana hlenca Ghica Vornic loan Neculce Z: dns UAIK* A Iwam D- Aga Alecu Ghica ” Gavriil Neculau A: iîva HuecAdH F./ko. A IWha HncW# ”Aga Neculai Ghica A: 'Băii* Onaraki ripriA'. îî » Banu Enacache Gherghel p * . n.v' u ,,.T r * ^ , 11 , „ Paharnic Nastasache A. AaX Cat dcdc* rpHRfimi?. A Xcth: hotTd^Htî fIdAdAf Serdar Costache Grigoriu n u t n , Ar Oapa Rondict rDHrouiS x vT a. ,, ” Srr • D. Hatman Costandin Palade Î 'ZL«,' rJ“"JÎ î r‘X 2 *• Srr*"“* • Sto,mc Ștefănache Grigoriu „Paharnic Aleen Parasol,iv A. OIM Uită,«»»«. IfHrcfiS. A Ea„ Miijiu« «««•». ^Ban Mihalache Pascal _ A A A Ropni: ÄHMHTfVt liAftfuNa IX „ Vornic Dimitrie Plagino A: AHMMTpf AcnS A Ha)p: NotToke ItrtrtTCHi „ Paharnic Kostache Platon A .* Aorcf) fi^pouaict Aohh’îh . a Hava; Koctaks JIonoBfiiH D. Spătar Dimitrie Danii „ Paharnic Costache Popovicî A: -O to^op AopH'fmUft. A Kvau « B°goiät Andronache Donicî „ loan Pădure A: fiopu IopAdK» ui» Itra Kocraici p » Teodor Zomeanul x * Gtidfs ÎU.MU so,, 14 , - . t • „ Vornic Iordache si Aga Kost. Drâghicî 1?. A. o«af Iac. , Ai,ca . A Un S».«, Fad1« J Spătar Ioai Daca , n „ 85 A OndTi faAiT ,j. D. Aga Manolache Radu A. ua\' hOfTdKi Hîaii. A Ey£tXo.Vs Poa» „ Paharnic Kostache Jian „ Spătar lancu Kaiet fiopn nune» H*»pgr. A Sutr : lop^dKf PoYT PoemosJu^ „ Vornic Alecu Jiurge „ Aga Eustație Rola 8 A Xrt*r: PdAS«dnți PotiT J Z. „ Vistiernic Iordache Ruset Rosnovanu ArAîiMMTpVt Sd^Mpotum* A Scionk \paiMrf p0o,r D Dimitrie Zafirovicî „ Hatman Răducanu Ruset A: AcKTop MMXdiiA SOT4. „ A fiHCT «.hSat? Pot,r » Doctor Mihail Zota » Vornic Drakake Ruset • . . . ' , I „ Vistiernic Neculai Ruset .. . • f ^ *iAtii5a PottT D. Cavaler loan Ivanovicî „ Hatman Alecul Ruset A • KARrtAsp IB4II , InduoBH'ui . A Iîoet: HtTpaKis Potni (BxA2»stkil) „ Paharnic Onută loan „ Postelnic Petra de Ruset (Bălănescu) A ? ifdy őll®H3 ' JwiuCiv Q 8 A CnJtt iIiiTo'^n Q\'oit K A : Gue KotTÁKt KanTdiíV^HHo, .A íI/GkSa Copcn kViV A: Tlor HrK^Adü Kahtak^^hmo ^ Romi: TTamaht? CndpvdAi» D- Kostache Kantacuzino D. Spătar Antohi Sion A: ItrÁ Iu;-» _ 'ţ Kápn. A K^p- fi. TI^a* ,v Onnp^ ^telnie Niculai Kantacuzino » S sS“ A: Rmc lwpAd.u KdvdpyiS. Ä Ka«,.* RhkH ' Otamats . I°an Carp CäZnar LPavlosíira A : fiop ÍÜKjiaiidKí KaTdpy iS. ^ A 0*ramathh ” SSÄu t S láncú Staate A. Kaahu _ • • KHfHAOBHMM. A Aort. Ajm».VpV« Cffp^a ” Aga Ilie Kogălniceanu Căminar Gavriile Stamatm Ar. fir* Hai« ^ ^ HorsAMnsa»^» A Rut.î Oahava Cr^pvrt „ Spătar Dimitrie Kodreanu » Dogoiat Dimitre Sturza A: Onu AUAiHTpi* RoaP'I'U^* A Rmet: ItAi«1?a CT^PXrt » Spătar Grigorie Codreanu » Vistiernic Sandul Sturza A: On* rpiiopV* RoAp«tM«. A eop«: Kocr^f Gt^Îx „Paharnic Costache Kozone "viS”10 KoTt^hesZrza jo*»,. A M»r.A. Or«5?. *V(>mio "Sf J.’ Ä £S,t i ■. îî’’""1'4' â Eo»h. r.eupr.. OT«ft» J Căminar Yaeilie Kostin „Vornic Gheorghie Sturza A. RophotTdK. KoHdut, A At A • K6ITA«, CxWp^ „ Dragos Tudorache Krusovanu «^ga Kostache Sturza A • Kam^p Bacmai» AOfTHii. A dra HaIkN O^pr« ,, Matei Krâmlău »^ga Alecu Sturza «. v^Kvmz*^taifi^ ■ » BeizSideci AIgcu Sturzai A # Me. i. *,»*..•« • A M„2; SoiTitijH» ok.»a..S l » Medelnicer Constandin Sucovanu 1 5 T rj, A. Ondi BotTflio ilunjn. A Ke au: TpMrcpV* D. Spătar Kostache Lipan fA : Ofjcp Tp .* Hbah°bhim A«*BeckI5 . 5 „ Secretar Grigorie Ivanovici Lucescu D. Comis Grigorie Tufăscu ArtopwHK Iwdt* A$ua. \ Arft KJna ^o» Saomuk» » Y0TM10 loan Luca Agent Karl fon Udri^hi A: ila fiOfVdK» r « Aga Costache Lătăscu , w y , r’ A KdAAp. Am M.MTpdKi 3MAHrWfKSIA A : not |rtfgd»ApS MrtBp0K0pAdT. X „ Căminar Dimitrache Pilipescu A Zh IO 0*1 L* HmkaííkÍ»1 " Ä SOpM: ßrtfHAI XpMicBíprw D. Postelnic Alexán lm Mavrocor dat H. t' Y ^ ^A ^ Mhkahk^ »I Postelnic Elenco Mavroghene D. Vornic Vasile Hrisoverghi A.* Gua GciH^dAaRi Mhkakks . A CapAî. Xfmît» ^Ijâgs „ Spătar Iordache Miclescu C. A. Home fvî m X rt a a k, 0 s Spătar Săndulache Miclescu D. Serdar Hriste Cioacă A. Komî Xay« Mor«pAHsn. A Ho/vu; IepxdKi CioawbVi » Comis Mihăiță Mihalache ^ , T }'• m , *" ” * „ Comis Hagi Mogărdici D. Comis Iordache Teodora