Adevěrul, noiembrie 1890 (Anul 3, nr. 658-682)

1890-11-26 / nr. 679

ANUL EU—No. 679 iiame§*is! IO Bani ABONAMENTELE laCET Ll 1 SI li ALE FlR­ ClUFl LUNI SI SE PLĂTESC TOT-DEAUNA 'NA1NT* In Bucuresci la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date poştale Lin an in ţara HO lel, in streinfctate 50 Şese luni , 15 , , , ,25 Trei luni , 8 , , , ,,;l^ LA PAR2S, ziarul se găsește de \»en­­zare cu numărul la bioscul No. 117, Boulevard St.Blrchel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZÎ *J V. Alexandri jE2I­XrJ|­vI^ ^LX'înPJSXA. LUNIJsi MARȚI 26 —27 NOEMBRE 1890 Numărul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESC1 și JUDEȚE se pri­mesc direct la administrație. Din PARIS la Agenția Liberă, C. Adam şi Agenția Havas. Din STREINETATE, direct In adm­i­­nistrație și la toate Oficiile de publicitate. und­url la pagina IV . .. 0,30 b. linia , . III • • ■ V­ lei .­­. n» îl ... 3, — lei „ 'erțiunile și Reclamele 3 lei rândul UN NUMER VECaiU 30 RANÎ RPWiNiSTRftTift = strada Wouă io | Director politici ALEX. V. BELDI­WflW»­j bepactiv : Strada Hoi­ă, 10 ADEVERITĂ COALIȚIE ----------------------cGt.«CcH*---------------------­Un răspuns REMEDÎIÎLKOCH ——------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------■— Ofițerii recrutori si medici -----------------------------------------------------­CONSULTARE MEDICALA ----------------—----------------------------------------------------------------------------------------------------------------­Statisticii ----------------------«GV-f.n.---------------------­Asasinările hi Mărgărit -------------------------------------------------------------------------------------------------- -------------------------­Calomniata Bucuresci 26 No­mire Adevărata coaliție De cât­va timp se vorbeşte mult de o acţiune paralelă a partidelor celor mari ale Ţarei pentru resta­bilirea mersului regulat al regimu­lui constituţional. La prima vedere, o asemene a­­propiere între nişte partide dia­metral opuse pare stranie. Ori­cine se întreabă : pe ce bază ar putea liberalii­ naţionali şi libe­­ralii-conservatori să lucreze împre­ună ? Ei nu pot să ajungă împreună la putere nici să stabilească un program comun. Din puntul de vedere al politicei militante, acţi­unea lor nu poate dar avea un scop afirmativ. Dacă apropierea între liberalii­­naţionali şi liberalii-conservatori n’ar avea alt motiv de esistenţă, am combate-o din toate puterile noastre, căci suntem sătui de coa­­liţiuni sterpe şi cu scopuri nega­tive, cari se desfac îndată ce au îndeplinit opera lor de distrugere. De astă dată pare însă că ces­­tiunea nu priveşte numai politica militantă, nu e vorba numai de a resturna guvernul actual pentru a ajunge la putere. Atât din declaraţiunea făcută la Cameră de către Domnul Lascar Catargiu, cât şi din cele zise la Senat şi în întrunirea publică de erî de către oratorii naţionalî-li­­berali, reiese că ne aflăm într’o si­­tuaţiune din cele mai anormale. Ambele partide cele mari ale Ţăreî sunt date la o parte şi Co­roana guvernează abuzând de pre­rogativele Sale, mănţinend la pu­tere o colectivitate compusă de transfugi din toate partidele cari s’au adunat împrejurul bugetului. In faţa unei asemenea situaţiuni, coaliţiunea partidelor independente se impune. Noi am prevăzut’o de mult. Iată cum ne exprimam în această privinţă la 10 Ianuarie 1889, a­­dică de aproape două ani : O coaliţiune între adevăraţii conservatori şi liberali, chiar dacă n’ar dispune pentru moment de­cât de o minoritate în Parla­ment, nu va întârzia a avea la spatele ei toate elementele vii şi neatârnate din Ţară. Ne aşteptăm ca să ni se obiecteze . „Abia am scăpat de un regim fără seamăn prin o coaliţiune anormală şi creată numai faţă cu regimul colectivist şi voiţi să înce­peţi iarăşi cu o altă coaliţiune ? La aceasta răspundem: „A cui e vina dacă opoziţiunea­ unită nu şi-a îndeplinit scopul de a reda ţărei liberul său arbitriu şi, dacă, în loc de a înlocui co­lectivitatea brătienistă prin un guvern al Ţării, l’aţi înlocuit prin un alt guvern al Palatului? Astă­zi ne aflăm politiceşte în aceeaşi situaţiune ca înaintea căderei lui Ion Brătianu, prin urmare, starea anormală care a necesitat formarea opoziţiunei­ unite este astă­zi în fiinţă. Coaliţiunea elemente­lor neatărnate e tot atât de trebuincioasă căci duşmanul este acelaş şi numai unel­tele s’au schimbat- Opera opoziţiunei­ unite n’a fost de cât întreruptă ; formarea colec­­tivităţei junimisto-oportuniste ne sîleşte­ s’o reluăm din puntul unde a fost întreruptă prin viclenia Palatului. Pe cât timp vor exista colectivităţi palatiste şi coaliţiunile anti-palatiste vor fi neînlătura­­bile! ! Prevederile mele par a se în­deplini. Rîndurile de mai sus, scrise la 10 Ianuarie 1889, ar putea să fie scrise astă­zi. Singura deosebire este că de atunci încoace lucrurile s'au copt. Atât conser­vatorii cât și liberalii s’au convins de viclenia lui Carol I. Ori­ce Ro­mân, chieme-se el Lascar Catar­giu sau Dimitrie Brătianu, Ion Florescu sau Ion Brătianu,Gheorghe Vernescu sau Dimitrie Sturdza, s’a Încredinţat că răul vine de la Palat. Este vorba de a găsi un tărlm comun de luptă, iată tot. După mine, tărlmul este ur­mătorul : Partidele coalizate n’au de cât­ să pună pe drapelul lor cele patru dorinţe exprimate de divanul ad-hoc. Pe atunci toate partidele au fost unite într'un scop naţional. Ele nu trebue să uite că aceste dorinţe erau nedespărţite una de alta. Divanul ad-hoc a cerut : Unirea, neatârnarea, Dom­­nul străin şi cârmuirea Ţarei prin sine, adică prin regimul cons­tituţional şi reprezentativ. Din aceste patru dorinţe, două s’au împlinit. Dar dorinţa prinţu­lui străin nu putea fi îndeplinită într’un mod statornic de cât o dată cu aceea a realizărei pro­gramului democratic conţinut în a patra dorinţă. Experienţa de 25 de ani ne a dovedit că Monarhia străină nu poate să îndeplinească această parte a programului na­ţional pe care eu o privesc ca cea mai importantă de acum înainte. Mai mult încă, astă­zi este do­vedit că Dinastia nemţească este cea mai mare piedică pentru în­deplinirea aspiraţiunilor noastre na­ţionale în lăuntru şi în afară. Pentru realizarea Unirei şi In­dependenţei Prinţul Străin a fost poate un mijloc priincios ; de astă­zi înainte însă, El este un râu mare, căci ne împedică în desvol­­tarea noastră naţională. Baza acţiunei comune a libera­lilor şi a conservatorilor nu poate fi de­cât înlăturarea acestui rou. Pe această cale, dar numai pe a­­ceastă cale, admitem o coali­ţiune. Nu voim să fim unelta unor ambiţioşi nici la Domnie, nici la putere. Voim resturnarea despotismu­lui dar nu în folosul unui alt des­potism, ci în folosul democraţiei române. Sub Republică este loc şi pen­tru conservatori şi pentru liberali. Sub Monarhie nu mai este loc de­cât pentru colectivități palatiste. Dunăreanul. TELEGRAME NEW-YORK 25, Noembrie. — O în­semnată casă de bumbacuri care ocupa 254 plantaţiuni a încetat plăţile; pasi­vul e de 2 l/a milioane, activul de 3 mi­lioane. BERLIN 25, Noembrie. — S’a dis­tribuit Camerei trei cărţi albe asupra evenimentelor din Africa Orientală. BELGRAD 25 ,Noembrie. — Se a­­sigură că clubul radical a decis să treacă la ordinea zilei asupra memoriului Re­ginei Natalia; clubul liberal n’a luat încă nici o hotărâre. BERNA 25, Noembrie. — Subscrip­ţia la împrumutul de 60 milioane pen­tru drumurile de fier se va face la 18 Decembrie. PARIS 25 Noembrie. — Comisiunea vamală a primit în unanimitate conven­­țiunea comercială cu Grecia. Consultare medicala Trei medici La consultarea de ieri, provo­cată de partidul naţional-liberal, trei medici şi anume Domnii Mi­hail Perikidi, Dimitrie A. Sturdza şi Nicolae Fieva­r,u constatat în unanimitate că poporul român e bolnav, că boala e primejdioasă şi că prelungindu-se merge cu paşi repezi spre moarte. Mărturisesc că declaraţiunile a­­cestor trei Esculapi nu m’au sa­tisfăcut. Bolnavul nu avea nevoe de constatările lor pentru a şti că e rău bolnav ; el aşteaptă de la el un remediu energic care să oprească măcar devastările făcute asupra organismului său. O celebritate medicală, Docto­rul Renauld, a zis că numai prin un diagnostic patologic inteligent un medic poate parveni a cunoaşte natura boalei şi a arăta mai ales într’un mod precis sediul ei. Inplinit’au oare eminenţii noştri discipoli al lui Hippocrate această datorie ? —Nu ! Sturdza ca și Ferekidi, Nicolae Pleva ca și colegii săi nu au voit a face conștiinciosul diagnostic pa­tologic recomandat de Doctorul Renauld. Pentru ce ? Fiind­că știați că diagnosticul adevărat ar da de gol —vrend ne­­vrend — microbsîkpare s’a încui­bat In bietul bolnav pe al cărui organizm îl roade is­tovindu-i pute­rile, până îl va arunca în mor­­mânt. O întrebare se impune : Care este sentimentul ce acest microb inspiră iluștrilor noștri medici de nu au îndrăznit nici măcar a pomeni de el ? Scârba sau respectul ? a. g. B. O nouă întrebare Astă­zi avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune publică. Intrebăm clar: ce se face cu cei 12000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministru­lui de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul" cu Nr. 118 ? Care este aşezamentul de biîre­ facere fondat cu această sumă? Dată banii s’au capitalizat, cât reprezintă asta-zi suma dăruită ? Remediul Koch PARIS, 25 Noembre. — Doc­torul Corni­ a zis azi într’o confe­rinţă asupra tratamentului Koch că D.D. mdici nu sunt autorizaţi a întrebuinţi un leac secret şi ar că­dea sub­ovitura legii dacă s’ar în­tîmpla vreun accident grav. Ches­tiunea va f supusă mâine juriscon­sulţilor comitetului de higienă iar ministrul i interne va fi invitat st o resolva. ț­i­o­n­ari­s­mu ! Citim­ir Românul: Suntem aformaţi că, cu înce­pere de la 1 Ianuarie viitor, Ro­mânii de pete munţi cari se află actual­menţi în România, vor soa­te un organ de publicitate care să se ocupe eclusiv cu chestiunile ardeleneşti, deschizând în acelaşi timp coloanele şi Românilor din Macedonia şi Basarabia. Foaia aceasta va apare deocam­dată săptămânal, şi va fi o tribu­nă liberă în care Românii ardeleni îşi vor exprima fie­care vederile sale asupra situaţiunei actuale. Scopul principal însă al noului ziar, este ca să adune în juru-i, pen­tru o luptă comună, cu puteri u­­nite, pe toți Românii de dincolo. Urăm succes. • Situaţia Irlandezilor LONDRA, 25 Noembre.— La întru­nirea deputaţilor irlandezi, preşedintele nevoind ca discuţiunea asupra repunsu­­lui D-lui Gladstone să continue, 45 de­putaţi au părăsit sala. Majoritatea partidului a ales ca pre­şedinte pe Mac Carthy, minoritatea a menţinut pe d. Parnell la presidenţie. Partidul va fi ast­fel divizat în două grupuri : unul, majoritatea, sub presi­­denţia lui Mac Carthy, celăl­alt având pe d. Parnell ca preşedinte. Conferinţa a exprimat părerea sa de rău că D. Gladstone a refuzat să se exprime intr’un chip formal, apoi s’a disocat intr’un chip definitiv. --------------------------------------------­ Ofiţerii si lefii şi recrutori S’au numit ofiţeri recrutori şi medici pe lângă consiliile de revizie pentru for­marea contingentului armatei pe anul 1891, la judeţele : Argeş, maiorul Bote­scu Matei, din re­gimentul 4 dorobanţi şi doctorul Palti­­neanu George. Bacău, maiorul Dupont’Eugenia, reg. 27 dorobanţi şi doctorul Herescu G. Botoşani, locotenent-colonel Alexan­­drescu C., reg. 7 Artilerie şi d-rul Gon­­demin Nicolae. Brăila, maiorul Rădulescu Atanasie, reg. 8 dorob. şi doctorul C. Papilian. Buzău, maiorul Brătuianu M., reg. 32 dorob. şi d-rul Pâcleanu Al. Constanţa, maiorul Marcu G., reg. 33 dorob. şi doctorul Zisu Abil. Covurlui, locot.-colonel Petrovici L, reg. 6 linie, şi doctorul Palauz An­drei. Dăniloviţa, maior Cruţescu Haralam­­bie, reg. 21 dorob., şi doctorul Beşte­­lel C. Dolj, locot.-colonel Petrescu L, reg. 26 dorob., şi doctorul Stoenescu N. Dorohoi, locot.-colonel Georgescu Be­­reşteanu C., reg. 29 dorob., şi doctorul Frangulea N. Follciu, maiorul Boerescu Iulius, reg. 4 artilerie, şi doctorul Mihail Vasile. Dorj, maiorul Viişoreanu D., reg. 18 dorob., şi doctorul Urleşanu Ion. Ialomiţa, locot.-colonel Onescu N., reg. 28 dorob., şi d-rul Degerăţeanu P. Iaşi, maiorul Urian V., reg. 24 do­robanţi, şi doctorul Dănescu Ioan. Ilfov, locot.-colonel Angelescu Al., reg. 6 dorobanţi, şi doctorul Chesim Bogdan. Mehedinţi, maiorul Chivu G. reg. 17 dorobanţi, şi doctorul Gărdăreanu I. Muscel, maiorul Dumitrescu Hristache, reg. 19 dorob. şi doctorul Popescu V. Neamţu, maiorul Damian D., reg. 5 dorob. şi doctorul Brailov Dim. Olt, maiorul Aslan Mihail, reg. 26 dorob. şi doctorul Oncescu N. Prahova, maiorul Vlădescu St., reg. 7 dorob. şi doctorul Fratostiţeanu G. Funia, maiorul Botez O., reg. 2 geniu şi doctorul Mihăilescu Gr. Râmnicul-Sărat, maiorul Pandelescu Anton, reg. 9 dorob. şi doctorul Bla­­sianu Octav. Roman, maiorul Pipirescu Papiniu, reg. 14 dorob. şi doctorul Dabija N. Romanaţî, maiorul Corvin G., reg. 1 dorob. şi doctorul Libert Adolf. Suceava, maiorul Budişteanu loan, reg. 16 dorob. şi doctorul Petroni C. TecuciU, locot.-colonel Vasiliu Zamfir, reg. 24 dorob. şi doctorul Elian loan. Teleorman, locot.-colonel Bengescu D., reg. 20 dorob. şi doctorul Modolea V. Tulcea, maiorul Mateescu I, reg. 3 linie şi doctorul Popescu Grozianu. Tutova, maiorul Ionescu G., reg. 29 dorab. şi doctorul Romaşcu Leonida. Vasluiu, maiorul Cocea D., reg. 13 dorob. şi doctorul Peride Al.. Velcea, maiorul Dancovici Dimitrie. reg. 2 dorob. şi doctorul Salvin Cons­tantin­ Vlaşca, maiorul Anastasiu Benone, reg. 5 dorob. şi doctorul Vasiliu C. In oraşul Iaşi, locot.-colonel Vero­­polu Gr., reg. 15 dorob. şi doctorul An­­dreescu V. In oraşul Bucureşti, locot.-colonel Crăi­­niceanu Gr., reg. 1 geniu, şi doctorul Petrescu Gr. UN RESPUNS Intr’o forţă guvernamentală un domn Papamihalopulo se crede în drept de a’mi pune întrebări privitoare la evenimente politice din ţara mea. Când voiu fi nedumerit în pri­vinţa celor ce se petrec la Atena, mă voiu informa mai înainte cine este Domnul Papamihalopulo şi în urmă, îl voi­ întreba. In ce priveşte însă politica din România, consider întrebările unui venetic străin ca Domnul Papa­mihalopulo­ga o impertinenţă şi îl trimet să-şi ia informaţii în anti­camera D-lui Carp. a. q. B. Asasinările In Marprit Un macedonean ne trimite­a propos de tentativa de omor ce s’ar fi comis asupra ilustrisimuluî Apostol al Românismului din Turcia Apostol Mărgărit, două cazuri, din multele, pentru care D-sa caută să fie mereu asasinat: La 1882, D-nul Mărgărit atentând la pudoarea unei fete, în Bitolia, a fost bătut pe stradă din partea rudelor fe­tei. Persoanele trăiesc şi sunt cunoscute şi prin urmare la nevoe le putem cita. Ştirea aceasta care umflându-se imediat a luat numele de atentat de asasinare, a fost transmisă cu iuţeala fulgerului celor un drept din Bucureşti, aceştia en­­tusiasmaţi de păţania martirului naţio­nal îl strigă prin firul telegrafic: „La a­­pelul de înfrăţire al Românilor răspunse pumnalul ucigaş (!!) Dumnezeu­ care ’ţi a dat misiunea de a provoca deştepta­rea naţiunii tale să ’ţi păzească preţi­oasele zile ! înainte dar, Apostole Măr­gărit, românimea care te însoţeşte cu i­­nima şi cu dorul împărtăşind durerile tale, stigmatisează crima şi urează tri­umful cauzei naţionale“ (Familia din O­­radia-Mare (Transilvania), August 1882). Inchipuiţi-vâ ce mai mistificare ! Pe lângă aceasta, anul trecut, aceşti mistificatori neruşinaţi au răspândit prin ziare ştirea că D-nul Mărgărit a fost victima unui nou asasinat din partea adversarilor naţiunii noastre! Acest asasinat a fost plămădit pentru că nu primise bani de la Bucureşti şi pentru că prin faptul acesta putea să stoarcă ceva mai mult din bugetul ță­­rei precum i s’a întâmplat de repeţite ori. ------------------------ptA&fr»1*'------------------------­ STATISTICA. Primim o broşură intitulată „Azile sau staţiuni climaterice pentru tubercu­­loşi“ al căreia autor e cunoscutul pu­blicist medical, d-l dr. N. Chernbach. Extragem din această broşură urmă­toarea statistică a bolnavilor atinşi de tuberculoză pulmonară care au­ fost în­grijiţi în spitalele civile din Bucureşti în ultimii zece ani (de la 1877—88). In 1879 au fost 443 bolnavi, din cari au murit 200; în 1880, 520 bolnavi, din cari au murit 162; în 1881 bolnavi 524, morţi 164; în 1882, bolnavi 554, morţi 148 ; în 1883, bolnavi 617, morţi 195; în 1884, bolnavi 632, morţi 173; în 1885, bolnavi 658, morţi 171; în 1886, bolnavi 604, morţi 165 ; în 1887, bolnavi 568, morţi 146; şi în 1888, bolnavi 534 din cari 132 au murit. Vra să zică în interval de zece­­ani au fost îngrijiţi 5.684 bolnavi, din cari au murit 1. 650, ceea ce înseamnă o mortalitate de 29,1 la sută. -----------*--#--•—•-----------

Next