Adevěrul, septembrie 1891 (Anul 4, nr. 931-960)
1891-09-15 / nr. 945
ANUL IV. — Nr. 945 NUMERUL 10 RAHÎ ABONAMENTELEÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECÂREÎ LUNI şi se plătesc tot-d’n-una ’nainte în Ilacureştî la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an In ţară 30 lei. In străinătate 50 Şease luni , 15 , , „ 25 Trei luni , 8 , , , 13 La* % Un număr în Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA EDITIA A DOUA Să tefereşti, Române!ăe culă strein In cftsJL V. Alexandri. DUMINICA, 151 SEPTEMBRIE 1891 NUM.Î1RUL10 BAHI ANUNCIURILE iîiS'S'î şi JUDEŢE se prinţesei j» ADMINISTRAŢIE, (j ) INSTATE, direct la administraţie și pțietile depublicitate. IV ... . . 0.30 b. Onix III...... 2.— Iei g jjf .. . g ÎI..... • 3.— lei 0 j Ețîimcfc jspReclam de 3 le! rândul ziarul se găsește de vânzare cu numărul la Moseai Hollî, Boulevard §s.JocneL UN NUMĂR VECHI: 30 BANI ADMINISTRAȚIA 111. — BULEVARDUL ELISABETA, ~IÎSDirector politic: ALEX, V. BELDIMANN . REDACȚIA BULEVARDUL ELISABETA, — 111 Reps Jajiali PENTRU D.PONI Bacalaureatul REFORMA MAGISTRATUREI Băile Statului Câinele şi Şarpele lisismie la Turul I, Bucureşti, 14 Septembre. Sips Jipal“ Acest organ liberal-conservator a comis o eroare când a intitulat articolul său de fond din una Sepbrie: Răspuns „Adevărului El trebuia să adreseze acest răspuns ziarului LîIndépendance Roumaine care publică, în limba franceză, nu numai faptele dar chiar intenţiunile guvernanţilor noştri, al căror apărător, în limba română, este Naţionalul. Ambele ziare ar fi spălat în familie rufele lor murdare, şi nu aşi fi silit — bolnav cum sunt — să intru în polemică cu un ziarist a cărui educaţiune lasă mult de dorit, şi care se ascunde sub ultimele trei litere ale alfabetului. Dacă directorul politic al ziarului „Naţionalul“ ar fi scris acest răspuns adresat „Adevărului râspunsul ar fi fost cuviincios, şi aşi fi avut plăcerea de a vedea pe un amic al Regelui Carol luând pe faţă — iar nu sub valul anonimului — apărarea Sa. Dacă Majestatea Sa are prieteni, dacă Dinastia are susţiitori, de ce staui ei ascunşi şi se feresc a proclama aceste sentimente? Se vede că ele sunt greu de mărturisit. Un amic al D-lui Iancovescu şi al meu — un liberal-conservator convins — silit de a merge într’o zi la Rege, mi-a mărturisit că a căutat a nu fi văzut nici la intrarea nici la eşirea sa din Palat, simţind, dacă nu o ruşine, dar o sfială când a urcat treptele acestui lupanar politic. Acum să răspund D-lui X. Y. Z. Faţă cu nesăţioasa lăcomie a lui Carol I, lăcomie pe care o cunoaşte ca şi mine simpaticul meu confrate Ion N. Iancovescu, căci în anul 1884 şi la 1885—când a apărut ziarul Epoca—el s’a rădicat, cu o lăudabilă indignaţiune, contra înfiinţărei Domeniului Coroanei, considerându’l ca o instituţiune contrară deprinderilor poporului român . Faţă mai ales cu informaţiunea pe care am extras’o din L'Indépendance Roumaine care face cunoscut lectorilor sei că ministerul Domeniilor a numit o comisiune menită a găsi mijloacele de a transforma o parte din muntele Piscu Cânelui — recina mea castelul Peleş«— întrun parc . Ce altă concluziune puteam eu trage de cât că : Străinul încoronat ş’a pus ochii pe a zecea m©şie a Statului. Nici în informaţiunea ziarului oficios francez, nici în acea publicată de organul liberal-conservator, nu se pomenea de intervenţiunea ministerului lucrărilor publice în numirea acelei comisiuni, şi nu se arăta pericolul de care este ameninţată calea ferată prin surpăturile produse pe muntele Piscu Cânelui. Dacă pentru prima dată m’am înşelat în privinţa lui Carol I, vina nu e a mea, ci a D-lor Gh. Em. Lahovary şi Ion N. Iancovescu cari, în locul informaţiunilor publicate, trebuia să-mi spue că Majestatea Sa Regele s’a schimbat, şi că, din hrăpitor şi lacom ce a fost odinioară, astăzi a devenit dezinteresat şi chiar darnic şi că, ori de câte ori a văzut cea mai mică abatere de la principiile exploatăreî pădurilor, în înalta Sa solicitudine şi cu deosebită competinţă a atras atenţiunea miniştrilor Săi. Nu voiu respunde la toate necuviinţele înşirate de X. Y. Z. în trei coloane, dar mă voiu opri la următoarele ridicole rînduri: — D. Beldimann, care poartă mult interes avuţiei naţionale, să ne arate donaţiunile pe care le-a făcut vro dată. Nu ştiam că pentru a avea un cetăţean dreptul de a se interesa de bunul public, trebue ca să fie bogat şi să fi făcut donaţiuni. Cu toate aceste când slugarnicul X. Y. Z. îmi va arăta donaţiunile făcute de stăpânul său Carol I, atunci îi voi indica stabilimente de binefacere care poartă numele de Beldimann. O întrebare D-lui Director politic al ziarului Naţionalul, şi termin: Bine-voiască D. Ion N. lancovescu să-mi spue ce caută, în comisiunea numită de miniştrii Domeniilor şi lucrărilor publice, D Basset, supus strein şi secretar personal al Regelui? O întrebare foarte nevinovată WhISeSclimastsL TELEGRAME FRANCFORT PE MAIN, 13 Septembre. — Cu ocazia vizitei sale la Bursă, D- Berlepsch, ministru de comerţ, a rostit un discurs în care a zis că reprezentanţii comerţului şi ai industriei ar putea actualmente să facă afacerile lor fără nelinişte, deoarece cea mai mare parte a temerilor semănate sunt lipsite de vreo bază reală. Cea mai bună garanţie a păcii este voinţa naţiunii, care concoardă cu acea a împăratului de a conserva pacea. , COPENHAGA, 13 Septembre. — Ţarul Ţarina şi copii lor au plecat la 9 ore 40 de dimineaţa la Moscova prin Gjedler. VIENA, 13 Septembrie. — împăratul a plecat la 8 şi un sfert la Prag!—; contele Taaffe, preşedinte al Consiliului, fiind bolnav, nu a putut să însoţiască pe Majestatea Sa. D-na de Schoenwein plecase încă de la amiazî. BELGRAD. 13 Septembrie.—Regele Alexandru va pleca măine la Obilici ca să viziteze expoziţia economică şi să asiste la inaugurarea solemnă a nnoii serbări El va fi însoţit de D-nii Ristici şi Pasic şi de ministrul de Resbel. BERLIN, 13 Septembrie. — Agenţia Wolff semnalează ştirea care circula la Copenhaga în privinţa logodnei iminente a Regelui Alexandru al Serbiei cu principesa Helena de Muntenegru. LONDRA, 13 Septembrie. — Times crede că conduita Ruşilor în Micul Pamir va fi obiectul reclamaţiunilor din partea guvernului englez, pentru că micul Pamir este fără nici o îndoială afară de sfera intereselor ruseşti. CONSTANTINOPOL, 13 Septembrie.Levant- Herald publică un comunicat, care desminte ştirea că Sir White ar fi trimes Porţii explicaţiuni verbale asupra incidentului din Sigri, şi că Poarta ar fi cerut explicaţiuni scrise. —_———— BĂILE STATULUI Un cititor ne trimite spre publicare următoarele reflecţiuni asupra regulamentului pentru administrarea şi exploatarea stabilimentelor de băi minerale ale Statului. Le împărtăşim cu plăcere cititorilor noştri : Monitorul Oficial de Marţi 10 ale curentei, Nr. 127, cuprinde un regulament pentru administrarea şi exploatarea stabilimentelor de bai minerale care aparţin Statului. Acest regulament aprobat de consiliul de miniştri, semnat de Rege şi contrasemnat de ministru răspunzător D. Ilariu Izvoranu, este decretat în virtutea articolului 93 din Constituţiunea Ţărei. Acest articol 93 din Constituţiunea noastră prevede în adevăr între drepturile Regelui şi pe acela de a decreta regulamente însă numai pentru desvoltarea şi aplicarea legilor. Or, neexistând nici o anume lege specială pentru administrarea şi exploatarea în regie a apelor minerale din ţară, regulamentul decretat este o îndrăzneaţă şi vicleană usurpare a drepturilor Corpurilor noastre legiuitoare. Acest regulament este o adevărată lege autocrată prin care se suspendă, se calcă şi se modifică dispoziţiuni din Constituţiunea şi legile ţărei. El prevede funcţiuni cari după Constituţie nu pot fi create decât prin legi speciale. El prevede casieri fără garanţie şi fără a fi supuşi jurisdicţiuneî înaltei curţi de compturî; el înfiinţează taxe între altele şi pentru muzică şi prescrie amenzi cu aplicarea şi împlinirea cărora se însărcinează administraţiunea băilor nevoind D. Izvoranu să ţie seamă de dispoziţiunile art. 13 din Constituţiune, care garantează că nimeni nu poate fi urmărit de cât în cazurile prevăzute de lege, şi art. 14 care prescrie că nimeni nu poate fi sustras de la judecătorii ce ’i da legea. Acestea constatate, sperăm că se va găsi vreunul din reprezentanţii ţărei care să ia act de ele şi să ceară Adunărei din care face parte să trimită pe D. Ministru Izvoranu acolo unde este locul acelora cari ’şi bat joc de Constituţiunea ţarei. In ceia ce priveşte băile minerale, deoarece experienţa de şeapte ani a dovedit şi a prea dovedit că exploatarea lor de către Stat a fost şi este deplorabilă , cum zice românul. Scumpă şi proastă, în detrimentul omenire! suferinde şi în profitul câtorva favoriţi. Credem că ar fi mai bine să se încerce a se lăsa iniţiativei private, poate că concurenţa va da rezultate mai bune. Un cititor. -----da această circulară, de altfel destul de dreaptă, şi menită a mai opri tinerii cu certificate de la pensionate private, luate pe mai multe clase. Cum rămâne însă cu cei care au învăţat la şcoalele Statului? Când îşi vor scoate certificate pe fiecare clasă ?’ Se ştie că de la Biceri se dă certificate pe ultimii trei ani. Sunt mulţi care vin de la gimnaziu. Alţii din provincie, din Ploeşti, Craiova, Galaţi, Piteşti, Severin, etc. Când îşi vor lua certificatele ? Trebuia Dl Ministru să anunţe din vreme, spre a se lua măsuri, nu acum cu trei zile înainte, când nu se poate face mai nimic. Apoi spre a scoate duplicate, trebue o nouă taxă de 25 lei, şi noi petiţiuni, tocmai acum când pe la licee şi gimnazii secretarii sunt îngreuiaţi cu cererile de înscriere şi diferite examene ale tinerilor preparaţi în particular. Termenul de două zile fiind prea scurt, şi examenul înscris începând neapărat la 15 curent, ar trebui ca D. Ministru Poni, să revină pentru moment, permiţând a se înscrie cu certificate de clasele IV, V, VI, VII, făcute fiecare într’un an, remâind ca pentru celelalte trei clase să probeze în urmă, după examenul scriptic, căci altfel e nedrept a face pe unii tineri a pierde o sesiune de examen, numai pe motivul că n’au fost înştiinţaţi la timp, spre a se prezenta cu certificate în regulă. Gg. Bacalaureatul Prin circulara Nr. 9409 seria A din 11 Septembrie a. c. D. Ministru Poni atrage atenţiunea D-lor Rectori aî universităţilor, a nu mai înscrie ca candidaţi pentru examenul de Bacalaureat, decât pe aceia cari vor proba cu certificate în regulă, că au frecventat regulat an cu an clasele. In consecinţă dar, secretarii nu pot înscrie de cât pe tinerii cari au certificate de fie-care clasă. Iată chiar înştiinţarea: „Se aduce la cunoştinţa D-lor candidaţi cari s’au înscris şi n’au prezentat certificate de absolvirea celor 7 clase liceale pentru fie-care clasă în parte, prin care să se constate că au trecut fiecare clasă într’un an, conform art. 57 din regulamentul în vigoare al şcoalelor secundare şi adresei onor. Minister al instrucţiunei publice Nr. 9409 din 11 Sept. c. să le prezinte până în ziua de 14 c. orele 6 p. m. Contrariu, se vor considera ca neînscrişi. Această circulară cu toate că este dreaptă, are defectul de a fi prea târzie. Se ştie dificultăţile ce a întîmpinat consiliul permanent al instrucţiunei, relativ la verificarea actelor tinerilor ce au trecut examenul de Bacalaureat în sesiunea Iunie a. c. Din cei 267 candidaţi, mai mult de jumătate s-au prezentat cu certificate în bloc de la pensioanele private, chiar de 3, 4 şi 5 clase trecute odată. Astfel că în urma multor influenţe, consiliul permanent a aprobat examenul depus numai unor tineri, cu toate că nici până azi chestiunea nu este rezolvată. Faţă dar cu această neregularitate a unor pensioane private, D. Ministru şi consiliul permanent, s’a văzut nevoit . REFORMA MAGISTRATUREI Observai'i asupra iegiî pentru jude» cătoriiS® consumare şi de ocoale III Nu ara nimic de zis asupra alegerel juraţilor de cătră chiar persoanele acele pe cari au a le judeca. Pentru aceşti judecători extraordinari nu se cere nici o condiţiune prezumtivă de capacitate, ei trebue numai să se bucure de încrederea concetăţenilor lor. Şi această ţintă nu se poate atinge de cât prin alegere. S’a obiectat contra sistemului alegerei juraţilor că ar fi în contra Constituţiei, de oarece, după art. 93, toţi funcţionarii se numesc de Rege. Când s’a făcut această obiecțiune în Cameră. D. Eug. Stătescu, pe atunci ministru de justiție, a respins, cu drept cuvânt, că judecătorii comunali neexistând în momentul facerii Constituției, nu pot cădea în prevederile ei; că Constituția nu cuprinde nici un articol care să oprească sistemul electiv pentru o instituţie nouă şi că în fine, sub această Constituţie chiar, sunt afaceri cari se judecă de judecători aleşi, precum arbitrii în materie de societăţi comerciale şi consiliile comunale cari, înainte de legea tocmelilor agricole din 1882, judecau contestaţiunile isvorîte din tocmelile agricole. S’a mai propus ca juraţii să fie plătiţi. Până la un punt ar fi drept să se plătească omului zilele cari le perde, poate în dauna intereselor lui; dar propunerea aceasta trebue respinsă ţinendu-se în seamă că şedinţele judecătoriilor comunale se ţin Duminica şi în zilele de sărbători, când sătenii nu lucrează. Apoi trebue să mai ţinem seamă şi de proasta stare financiară a mai tuturor comunelor noastre rurale, cari au deja o mulţime de sarcini şi nu ar mai putea face şi această cheltuială. Dacă am avea o altă organizare a comunelor, s’ar putea ajunge şi la acest rezultat; sunt însă la noi în ţară comuni foarte mici, cu un buget foarte restrâns. Aşa, este într’un judeţ din Muntenia, o comună compusă din 37 contribuabili. Nu-mi pot închipui cum se poate îngădui o asemenea bătae de joc, şi e o enigmă cum o comună cu un venit aşa de ridicut poate face faţă tuturor cheltuelilor. Acum, când am vorbit despre alcătuirea judecătoriilor comunale, vine rîndul să vorbesc despre competinţa lor. O lege bună, pe lângă alte condiţiuni ce i se cer, trebue să cuprindă termeni clari, cari să nu dea loc la controverse. Această condiţiune n’o îndeplineşte legea actuală. In adever, art. 13 dă în competinţa judecătoriilor comunale .„Toate prigonirile întâmplate în cuprinsul comunei, de orî-ce fire ar fi ele şi din orî-ce cauză ar isvorî, până la suma de 50 lei capete şi dobânzi, când prigonirea este pentru pretenţii de avere mişcătoare, sau pentru datorii, sau pentru despăgubiri de orice fel“. Termenii aceşti generici, de orî-ce fire ar fi ele şi din orî-ce cauză ar izvorî, cuprind şi contestaţiunile de natură comercială? Sub vechiul cod comercial se putea zice că art. 13 din legea judecătoriilor comunale nu a voit a face o derogație de la competință tribunalelor de comerciu, singure competente a statua în materie comercială; cu alte cuvinte, nu a voit să abroge art. 5 din partea II a vechei proceduri a codului de comerciu. Din desbaterile Camerei nu rezultă că intenția legiuitorului a mers ca să dea unor tribunale civile competință comercială. Partizanii acestui sistem ar putea zice că nici judecătorii de ocol nu au asemenea competință. In al doilea sistem se poate râspunde : termenii art. 13 nu pot fi mai elastici, fiindcă se spune curat că judecătoriile comunale pot judeca toate afacerile de orîce natură şi din orice cauză ar isvorî. In faţa acestora nu e permis a gîndi că legiuitorul din 1879 nu a voit a da judecătoriilor comunale o atare competinţă. Creând aceste judecătorii, legiuitorul a avut ţinta de a apropia justiţia de justiţiabili, a face ca ţâranii să aibă justiţia la îndemână pentru micile lor afaceri. Or, acesta fiind spiritul legiuitorului, nu credem că a putut să excludă micile afaceri comerciale, până la valoarea de 50 lei, şi de aceia, întemeiaţi pe art. 13, zicem că până la această sumă juraţii comunali sunt competenţi a judeca afacerile comerciale. Ce se întâmplă, însă, în urma aplicărei noului cod de comerciu? Prin art. 883 se dă judecătoriilor de ocol dreptul de a judeca acţiunile aparţinând juridicţiunei comerciale până la valoarea de 1.500 lei, capital şi interese, şi totdeauna în prima instanţă. In noul cod comercial nu se vorbeşte nimic de judecătoriile comunale. Este numai o scăpare din vederea legiuitorului, sau intenţia sa a fost să nu dea în competinţă judecătoriilor comunale judecarea micilor afaceri comerciale până la 50 lei ? Ceia ce rezultă din interpretarea rece a texturilor și din scopul urmărit prin crearea acestor judecătorii, se bat cap în cap. Din texte ar rezulta că aceste judecătorii nu sunt competente a judeca afacerile comerciale, căci dacă legiuitorul nou ar fi voit să le lase competența ce o aveau, după art. 13, sub imperiul vechiului cod de comerciu, ar fi trebuit să o zică expres în noul cod — lex posterior derogat priori,—cu atît mai mult că a regulamentat din nou procedura comercială. Apoi mai este şi urmă-