Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)

1891-10-26 / nr. 986

ANUL IV. — Nr. 986 NUMERALIO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CAREI LUNI şl 80 plătesc lot-d’a-un­a 'natale în ilEirtiîî­ştl la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Lin an in ţară 30 lei; în străinătate 50 Şcase luni , 15 . . , 25 Frd luni . 8 . . . 13 Va număr In Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA ADMINISTRAŢIA Tll, — BULEVARDUL ELISABETA, — USî D­irector politic: ALEX. V. BELDIMANU SAMBATA, 26 OCTOMBRIE 1891 NUMERaLIO BANI ANUNCÎURILE nin BUCUJiKSTÎ şl JUDEŢE se prinţesa I NUMAI la ADMINISTRAŢIE. Din STRĂIN­ETATE, direct la administrație gi la toate Oficiile de publicitate. An­unciuri la pagina IV ... . . m. ii » jf !(»••»)• O,­nele și Reclamele 3 lei rândul. (y ,ț. -A L^jSaRIS, ziarul se găsește de vCnzare cu nu-Să te ferești, Române! de cuifi strein In casă., . t, '^ruf^r0SCBlHo*117— BonIennardSt--Michel* V. Alexandri. £ • \ Bîjj NUMÉR VECHI: 30 BANI iei 3.— lei D A G T I A 111,­BULEVARDUL ELISA­BETA,— ill TREBUESC PEDEPSITE Capitala în pericol Vînzătorii de lemne Remanierea ministerială Formarea membrilor corpului didactic SCRU­FULURI Buchetul ucigaş Duminică 25 Octombre 1891 BBIlPffi Ziarele Posta, din Galaţi, şi Te­legraful român, din Bucureşti, spun că în ziua de 20 curent soldatul Lăzărescu, voluntar în regimentul 11 Siret din Galaţi, s’a sinucis din cauza maltratărilor şi bătăilor ce ar fi suferit de la căpitanul său, care, după zisele unora din cama­razii sinucisului, persecuta pe acest soldat. Ele mai spun că căpitanul în cestiune e cam maniac în per­secuţie şi de bruscheţă cunoscută în cercurile militare, şi cer ca că­pitanul să fie arestat la moment. Mărturisim că ne uimeşte îndrăz­neala acestor două ziare ca, a doua zi de publicarea protestului semnat de mai mulţi ofiţeri din garnizona din Bucureşti în urma întrunirei de la clubul militar, sâ’şi permită a se mai amesteca în cestiuni care interesează armata şi a aduce a­­cuzaţiuni unui căpitan. Care să fie oare cauza persisten­ţei acestor două ziare în a’şi vâră nasul în afacerile militare? Nu afi ele cunoştinţă de acel protest şi de avertismentul pe care ofiţerii, pentru una şi singura dată, îl dau presei, ori nu voesc a ţine seamă de el ? Se cred oare atât de tari aceste ziare încât să nesocotească declaraţia semnatarilor protestului că ofiţerii îşi strâng rîndurile şi că sunt hotărîţi a pune la locul lor pe ziariştii cari ar mai îndrăzni să mai lovească în faptele ce privesc armata ? Nu ştim, dar cutezanţa acestor două ziare este mare. Cum ? Semnatarii protestului de­clară că vor considera ca o atin­gere adusă Domnielor­ lor ori­ce articol, ori­ce rînd sau ori­ce cu­­vînt scris care ar lovi în disciplina militară, şi atât Posta cât şi Tele­graful spune că în armată ofiţerii bat şi maltratează în aşa mod pe soldaţi, în­cât îi împing la sinuci­dere. Nu este oare a slăbi disci­plina când afli că un soldat a fost adus a se sinucide din cauza rele­lor tratamente ale căror obiect a fost din partea superiorilor lui, şi când în loc de a tăcea asupra unei ast­fel de nenorocite întâm­plări, te apuci din contra să aduci la cunoştinţa publicului aceste ne­dreptăţi ce se fac soldatului în ca­zarmă ? Multă iluzie trebue să-şi facă menţionatele două ziare de impar­ţialitatea tribunalelor militare, când îşi închipuesc că un ofiţer, care a fost aspru cu un soldat ce din pri­cina aceasta s’a sinucis, va fi pe­depsit, când aceleaşi tribunale nu dau unui ofiţer care omoară cu propria lui mână pe un soldat, de cât câte­va luni de arest. Poşta şi Telegraful, denunţând pe căpitan ca pricinuitorul sinuci­­derei soldatului Lăzărescu, desve­­lite soldaţilor multe din neajunsu­rile ce soldatul întîmpină în ca­zarmă şi slăbeşte spiritul de oarbă supunere şi­ pasivitatea dobitocească cu care soldatul e dator să sufere or ce­rea petru această sacrosanctă instituţie care se numeşte armată, şi micşorează adoraţiunea pe care soldatul cetăţean şi cetăţeanul sol­dat o au azi pentru armata per­manentă. Aşa­dar, aceste două ziare, păcătuind contra spiritului de mi­litarism pe care cei de sus tind a-l împlânta în sentimentele şi în obiceiurile poporului român şi bra­vând avertismentul ce semnatarii protestului fac presei, trebuesc pe­depsite. Este nu numai o cestiune de demnitate pentru D-nii protestatari să dea o lecţiune ziarelor Poşta şi Telegraful, care îşi permit a se mai ocupa, de cele ce se petrec în armată şi a îmbrăţişa cauza unui soldat contra unui căpitan, dar şi o consideraţiune de dreptate, căci precum avertismenţi d­e-lor ofiţeri ne a îşislais gaapa nouă demo­craţilor în cestiunea nefericitului Cojocaru, tot ast­fel trebue să se închidă gura şi acelora carii se o­­cupa de cazul soldatului Lăzărescu. Precum de azi în colo noi sun­tem ţinuţi a ne supune impunerea ce ni­ se face de a nu mai vorbi de Cojocaru care, condamnat pen­tru un lucru de nimic la munca silnică pe viaţă, este victima unei sentinţe judecătoreşti militară şi nedreaptă şi nelegală, tot ast­fel şi confraţii de la cele două ziare de mai sus trebue să înceteze de a se mai amesteca în cestiuni care pri­vesc armata. Lupta şi Adevĕrul sunt pedep­site. Poşta şi Telegraful român tre­buesc şi ele pedepsite, căci numai în acest chip se poate menţine dis­­plina in armată, şi numai ast­fel va putea încolţi şi în România să­­mînţa militarizmului. Când menirea bisericei şi a şcoa­­lei este, după părerea D-lui gene­ral Florescu, de a da naştere ar­matei, pentru ce oare şi menirea presei să nu fie de a contribui la întemeierea militarizmului ? Armata cum este organizată as­­tă­zi nu este de­cât pieptarul mo­narhiei. Prin urmare, opinia pu­blică, şi deci nici presa, nu mai au dreptul a se amesteca în afacerile militare. Poporul nu are de­cât să se bu­cure de viitorul şi de soarta ce militarizmul pregăteşte libertăţilor sale. Insă cel d’intâi sacrificiu ce tre­bue făcut pe altarul militarizmului este libertatea presei, și începutul acestui sacrificiu să fie pedesirea ziarelor. C. A. Finitis.­ TELEGRAME VIENA, 24 Octombre. — Regele Gre­ciei va pleca mâine la Gmunden de unde perechia regală, principesa Maria şi prin­ţul Cristofor se vor întoarce la Atena prin Brindizi. PETERSBURG, 24 Octombre. — Fa­milia imperială rusească şi oaspeţii săi au sosit la­­­miazi la Livadia. Monitorul desminte în mod oficial știrile după came Banca Imperiului ar fi încetat să facă avansuri asupra oare­­căror titluri; avansurile continuă ca și în trecut. E­D­I­TI M­­­K DOUA COPENHAGA, 24 Octombre.—Folke­­shingul a reales pe D. Hoegstro, preşe­dinte, şi pe D. Rogen şi Flausten vice­preşedinţi. Un prînz de gală se va da Duminica viitoare la prinţul moştenitor cu ocazia aniversării a 25-a a căsătoriei Ţarului. ------------------------------------------------­ Conservatorii „la porci !“ Luaserăm hotărârea de a nu po­meni în coloanele noastre numele unui ziar, care nu umblă după alt­ceva de­cât după reclamă, înjură­n­­du-ne zilnic şi făcându-se apărăto­rul tuturor cauzelor nedrepte. Suntem însă nevoiţi a ne in­fringe un moment deciziunea, căci ziarul în chestiune a făcut o boro­boaţă prea lată, pentru ca să nu-i dăm publicitatea cuvenită. Reclama pe care i-o vom face ,cu aceasta, va fi scump plătită de dînsul. Cu toate acestea nu-i vom pomeni nu­mele de­cât o singură dată. Iată de ce e vorba: In urma întrunireî ofiţerilor la clubul militar şi în urma protestului redactat la acea întrunire şi publi­cat apoi în Buletinul publicaţiunilor militare, s’a găsit un ziar conser­­vator-guvernamental care să deza­probe actul ofiţerilor. Atât a tre­buit pentru ca ziarul, al cărui nume îl vom da cu sila mai la vale, să scrie: Bărbaţii politici şi pretinşii oa­meni de Stat, cari ar avea alte ve­deri, ar dovedi că la ei simţul de onoare e in călcâe şi ar face mai bine să se ducă să pălească porcii, de­cât să se ocupe cu tre­­bile ţârei. Acestea le-a zis organul elitei sociale, ziarul viitorului ministru al diplomaţiei, în sfîrşit — difficile dictu — ziarul Timpul la adresa Naţionalului. Fireşte, că acest din urmă a tri­mes pe concentraţi „la porci“ şi acum, dacă conservatorii de toate nuanţele se iubesc intr’adever, iese destinele ţarei în pace şi.... urme­­ze’şi unii altora sfatul: „la porci!“ Marco. Criza în Serbia BELGRAD, 24 Octombre. — Cercurile bine informate consideră ca iminentă nu­mirea fostului ministru Vukci la consiliul de Stat, pe când numirea l)-lui Tauşa­­novicî la o legaţiune în străinătate nu se confirmă. Consiliul de miniştri a decis în una­nimitate să ofere portofoliul finanțelor D-lui Paciu, director general al Mono­polurilor. D. Paciu a cerut un termen ca să se gândească. ~ in TMTM..--.V.­ Camera franceză PARIS 24 Octombrie. — O nouă pro­punere deja votată de Cameră, dar res­pinsă de Senat, s’a depus în privinţa li­berului exerciţiul al sindicatelor şi pe­depselor de dictat în contra patronilor cari ar pune piedici. S’a adoptat urgenţa. Camera reia discuţia bugetului resbe­lului. D. Freycinet, răspunzând la diferite chestiuni, declară că constituirea finală a armatei este apropiată, dar că va trebui totuşi să se aştepte pentru a propune le­gea generală a cadrelor, care cere a­proape doi ani pentru a fi aplicată. Vreo două­zeci de deputaţi au asistat la întrunirea convocată în vederea re­constituirea extremei stânge, s-a decis ca toţi deputaţii cari votează de obicei cu radicalii, să fie invitaţi la o apropiată întrunire care va fi convocată în câte­va zile şi în care se vor lua rezoluţiunile definitive. Congresul Păcii ROMA, 24 Octombrie.— Biroul defini­tiv al congresului păcii a ales pe D-l Stanhope ca raportor; el a decis să pre­­sinte un proiect asupra constituirea unui birou permanent şi a unui comitet pre­parator al conferinţei de la 1892 care va trebui să pue la ordinea zilei organiza­rea unei curţi de arbitragiu. Conferinţa interparlamentară a aprobat propunerea D-lui Marcoati (spaniol) care tinde ca puterile secundare să fie repre­­sintate în toate congresele diplomatice. VIENA, 24 octombrie. — D-l Smolka, preşedintele Camerei deputaţilor, a decla­rat că scrisoarea sa adresată comitetului congresului păcii nu constitue o autori­­zaţie pentru deputaţii austriaci cari asistă la congres de a lucra în numele Came­rei, dar că ea desemnează un înlocuitor personal însărcinat cu o manifestaţie de simpatie. vârâtă hoţie, care isbeşte mai cu seamă în săracul ce nu-i dă mâna să cumpere lemne de­cât cu chilogramul. Şi datoria autorităţilor comunale este să nu permită asemenea hoţii; datoria ei e să o re­prime cu severitate. Vifor. Remanierea ministerială LIndépendance roumaine anun­ţă că mâine, Sâmbătă, se va ţine consiliu de miniştrii sub preşi­­denţia Regelui. La acest consiliu se va hotărî remanierea cabinetului. Se vorbeşte de sacrificarea D-lor Ilariu Isvoranu şi C. Esarcu. A­­cest din urmă ar trece la Roma. Cel dintâi însă tot mai are şanse să rămâie, căci e susţinut morţiş de D. Vernescu, care ţine să aibă în cabinet pe acest partizan de­votat. Când s’ar decide rămânerea D-lui Ilariu Isvoranu, lucru mai mult ca sigur, D. Pache Protopopescu va lua portofoliul Domeniilor, iar D. Isvoranu va trece la justiţie. In locul D-lui Exarcu, la depar­tamentul afacerilor străine, va in­tra D. Alexandru Lahovari. D. Vernescu va păstra portofo­liul finanţelor, toţi cei­l­alţi miniştrii pe ale lor. * In locul D-lui Pache Protopo­pescu, Primar al Capitalei, se va alege D. C. Răceanu, consilier co­munal. Un alt ziar lahovarist desminte știrea despre intrarea în minister a Primarului Capitalei. Vînzătorii de lemne Naţionalul atrage atenţia D-lui pri­mar asupra vîzătorilor de lemne, ce au ajuns să ceară lumei sărace 40 de lei pentru mia de kilograme. Noi am arătat eri că sunt vînzători care iau 50 lei pentru mia de kilogra­me, adică mai mult de­cât îndouit, de cum se vînd în timpurile ordinare. Şi dacă ar fi numai atât, tot ar mai merge. Dar aceşti negustori lacomi mai au obiceiul să ude lemnele în fie­care zi şi bietul cumpărător mai plăteşte şi pen­tru această apă, care i se cîntăreşte îm­preună cu lemnele. Patru­zeci şi cinci­zeci de lei pentru mia de kilograme de apă, care nu face de­cât să nu arză lem­nele cum se cade, e hoţie curată din par­tea acestor speculanţi fărâ ruşine. Atragem şi noi atenţia D-lui primar şi ’l rugăm să ia măsuri severe. Ştim că mai astă vară, D-sa a dat o ordonanţă prin care in­vita aceşti vînzători să ’şi construiască ma­gazii, în care să ţie lemnele la adăpost de ploae şi ninsoare. Ordonanţa însă a rămas fără nici un efect, căci vinzătorii nici habar n’au avut să’şi construiască asemenea magazii. Sunt unii cari au un fel de şoproane de adăpost; cu toate a­­cestea lemnele le ţin tot afară, tencuite de jur împrejurul şopronului. Şoproanele stau goale şi lemnele sînt ploaie şi ninse afară, căci aşa convine vînzetorului: să ia parale şi pentru apă şi zăpadă. Dar dacă aceasta convine speculantu­lui, nu-i mai puţin adevărat că e o ade­ ort. Formarea lomMonorpuloî iJiad­It II Din ideile expuse de onor. Mi­nistru al instrucţiunei publice, re­zultă următoarele : a) D-sa face distincţiune între fii şi fiicele de români ţărani şi între fii şi fiicele de români oră­şeni, prin faptul că nu le acordă dreptul celor din urmă a intra după absolvirea cursului primar în şcoa­­lele normale de învâţători şi învă­­ţătoare şi, mai departe—ca urmare —nu le permite acestora din urmă a se face învâţători şi învâţătoare. b) Fii şi fiicele românilor orăşeni după absolvirea a 4 clase primare pot să apuce în învâţămînt în ori­ce direcţiune ar voi, in special, dacă voesc a intra în şcoalele nor­male de învâţători şi învăţătoare, trebuesc mai întâi a urma 4 clase gimnaziale, etc., ori 5 clase de ex­ternat secundar şi în urmă să vină a intra în aceste şcoli unde băeţii au să repete de­sigur mai desvoltat, materiile învăţate în cele 4 clase gimnaziale, afară de limba latină şi limba elenă, învăţând în plus Isto­ria Românilor, Higiena, Pedagogia, dreptul şi limba germană, iar fe­tele au să repete şi dînsele mai desvoltat absolut toate materiile pe cari le-au învâţat în externatul se­cundar, în plus mai învăţând ştiin­ţele auxiliare pedagogiei şi prac­tica pedagogică, întreb: a) E bine să se facă dis­tincţiune între fii şi fiicele româ­nilor ţărani şi între fii şi fiicele românilor orăşeni ? b) E drept, ca în timp ce şi unii şi cei­l­alţi dintre absolvenţii aces­tor feluri de şcoli normale vor fi însărcinaţi, terminându-le să facă acelaşi lucru şi unora şi altora să li se dea cu mici deosebiri, aceleaşi feluri de cunoştinţi însă unora mai desvoltate ca celor­l’aţi ? In acest caz, egale pot fi rezul­tatele pe cari le vor da şi unii şi cei-l’alţi la sate şi la oraşe? Şi pentru care motiv­e’ar fi egale? c) La ce bun, să mai fie trecuţi elevii şi elevele absolvente ale cur­sului primar urban prin cursurile gimnaziale şi ale externatului se­cundar, cursuri cari le vor consu­ma unora patru ani, iar altora cinci ani, dacă în urmă vor trebui să repete materiile învăţate, în şcoa­lele normale, pe lângă studiile noi cu cari au să fie puşi faţă, cu alte cuvinte, la ce bun de a studia, băeţii opt ani şi fetele nouă ani, materii pe care în decurs de şapte ani — după propunerea noastră — şi le vor putea însuşi bine şi teo­retic şi practic ? d) In fine, cari părinţi se vor în­­păca cu ideia de a lăsa pe copii lor să urmeze pe aceste căi sucite, unii 8 ani alţii 9 ani, pentru a a­­junge institutori şi institutoare, când mai urmând unii doi ani, iar alţii (fetele) un an, ar putea eşi licen­ţiaţi şi licenţiate? Nouă ni se pare nedreaptă dis­­tincţiunea pe care onor. ministru actual al instrucţiunei publice cată să o introducă între fii şi fiicele românilor ţârani şi între fii şi fi­icele românilor orăşeni.

Next