Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)
1891-10-26 / nr. 986
ANUL IV. — Nr. 986 NUMERALIO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECAREI LUNI şl 80 plătesc lot-d’a-una 'natale în ilEirtiîîştl la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Lin an in ţară 30 lei; în străinătate 50 Şcase luni , 15 . . , 25 Frd luni . 8 . . . 13 Va număr In Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA ADMINISTRAŢIA Tll, — BULEVARDUL ELISABETA, — USî Director politic: ALEX. V. BELDIMANU SAMBATA, 26 OCTOMBRIE 1891 NUMERaLIO BANI ANUNCÎURILE nin BUCUJiKSTÎ şl JUDEŢE se prinţesa I NUMAI la ADMINISTRAŢIE. Din STRĂINETATE, direct la administrație gi la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... . . m. ii » jf !(»••»)• O,nele și Reclamele 3 lei rândul. (y ,ț. -A L^jSaRIS, ziarul se găsește de vCnzare cu nu-Să te ferești, Române! de cuifi strein In casă., . t, '^ruf^r0SCBlHo*117— BonIennardSt--Michel* V. Alexandri. £ • \ Bîjj NUMÉR VECHI: 30 BANI iei 3.— lei D A G T I A 111,BULEVARDUL ELISABETA,— ill TREBUESC PEDEPSITE Capitala în pericol Vînzătorii de lemne Remanierea ministerială Formarea membrilor corpului didactic SCRUFULURI Buchetul ucigaş Duminică 25 Octombre 1891 BBIlPffi Ziarele Posta, din Galaţi, şi Telegraful român, din Bucureşti, spun că în ziua de 20 curent soldatul Lăzărescu, voluntar în regimentul 11 Siret din Galaţi, s’a sinucis din cauza maltratărilor şi bătăilor ce ar fi suferit de la căpitanul său, care, după zisele unora din camarazii sinucisului, persecuta pe acest soldat. Ele mai spun că căpitanul în cestiune e cam maniac în persecuţie şi de bruscheţă cunoscută în cercurile militare, şi cer ca căpitanul să fie arestat la moment. Mărturisim că ne uimeşte îndrăzneala acestor două ziare ca, a doua zi de publicarea protestului semnat de mai mulţi ofiţeri din garnizona din Bucureşti în urma întrunirei de la clubul militar, sâ’şi permită a se mai amesteca în cestiuni care interesează armata şi a aduce acuzaţiuni unui căpitan. Care să fie oare cauza persistenţei acestor două ziare în a’şi vâră nasul în afacerile militare? Nu afi ele cunoştinţă de acel protest şi de avertismentul pe care ofiţerii, pentru una şi singura dată, îl dau presei, ori nu voesc a ţine seamă de el ? Se cred oare atât de tari aceste ziare încât să nesocotească declaraţia semnatarilor protestului că ofiţerii îşi strâng rîndurile şi că sunt hotărîţi a pune la locul lor pe ziariştii cari ar mai îndrăzni să mai lovească în faptele ce privesc armata ? Nu ştim, dar cutezanţa acestor două ziare este mare. Cum ? Semnatarii protestului declară că vor considera ca o atingere adusă Domnielor lor orice articol, orice rînd sau orice cuvînt scris care ar lovi în disciplina militară, şi atât Posta cât şi Telegraful spune că în armată ofiţerii bat şi maltratează în aşa mod pe soldaţi, încât îi împing la sinucidere. Nu este oare a slăbi disciplina când afli că un soldat a fost adus a se sinucide din cauza relelor tratamente ale căror obiect a fost din partea superiorilor lui, şi când în loc de a tăcea asupra unei astfel de nenorocite întâmplări, te apuci din contra să aduci la cunoştinţa publicului aceste nedreptăţi ce se fac soldatului în cazarmă ? Multă iluzie trebue să-şi facă menţionatele două ziare de imparţialitatea tribunalelor militare, când îşi închipuesc că un ofiţer, care a fost aspru cu un soldat ce din pricina aceasta s’a sinucis, va fi pedepsit, când aceleaşi tribunale nu dau unui ofiţer care omoară cu propria lui mână pe un soldat, de cât câteva luni de arest. Poşta şi Telegraful, denunţând pe căpitan ca pricinuitorul sinuciderei soldatului Lăzărescu, desvelite soldaţilor multe din neajunsurile ce soldatul întîmpină în cazarmă şi slăbeşte spiritul de oarbă supunere şi pasivitatea dobitocească cu care soldatul e dator să sufere or cerea petru această sacrosanctă instituţie care se numeşte armată, şi micşorează adoraţiunea pe care soldatul cetăţean şi cetăţeanul soldat o au azi pentru armata permanentă. Aşadar, aceste două ziare, păcătuind contra spiritului de militarism pe care cei de sus tind a-l împlânta în sentimentele şi în obiceiurile poporului român şi bravând avertismentul ce semnatarii protestului fac presei, trebuesc pedepsite. Este nu numai o cestiune de demnitate pentru D-nii protestatari să dea o lecţiune ziarelor Poşta şi Telegraful, care îşi permit a se mai ocupa, de cele ce se petrec în armată şi a îmbrăţişa cauza unui soldat contra unui căpitan, dar şi o consideraţiune de dreptate, căci precum avertismenţi de-lor ofiţeri ne a îşislais gaapa nouă democraţilor în cestiunea nefericitului Cojocaru, tot astfel trebue să se închidă gura şi acelora carii se ocupa de cazul soldatului Lăzărescu. Precum de azi în colo noi suntem ţinuţi a ne supune impunerea ce ni se face de a nu mai vorbi de Cojocaru care, condamnat pentru un lucru de nimic la munca silnică pe viaţă, este victima unei sentinţe judecătoreşti militară şi nedreaptă şi nelegală, tot astfel şi confraţii de la cele două ziare de mai sus trebue să înceteze de a se mai amesteca în cestiuni care privesc armata. Lupta şi Adevĕrul sunt pedepsite. Poşta şi Telegraful român trebuesc şi ele pedepsite, căci numai în acest chip se poate menţine displina in armată, şi numai astfel va putea încolţi şi în România sămînţa militarizmului. Când menirea bisericei şi a şcoalei este, după părerea D-lui general Florescu, de a da naştere armatei, pentru ce oare şi menirea presei să nu fie de a contribui la întemeierea militarizmului ? Armata cum este organizată astăzi nu este decât pieptarul monarhiei. Prin urmare, opinia publică, şi deci nici presa, nu mai au dreptul a se amesteca în afacerile militare. Poporul nu are decât să se bucure de viitorul şi de soarta ce militarizmul pregăteşte libertăţilor sale. Insă cel d’intâi sacrificiu ce trebue făcut pe altarul militarizmului este libertatea presei, și începutul acestui sacrificiu să fie pedesirea ziarelor. C. A. Finitis. TELEGRAME VIENA, 24 Octombre. — Regele Greciei va pleca mâine la Gmunden de unde perechia regală, principesa Maria şi prinţul Cristofor se vor întoarce la Atena prin Brindizi. PETERSBURG, 24 Octombre. — Familia imperială rusească şi oaspeţii săi au sosit lamiazi la Livadia. Monitorul desminte în mod oficial știrile după came Banca Imperiului ar fi încetat să facă avansuri asupra oarecăror titluri; avansurile continuă ca și în trecut. EDITI MK DOUA COPENHAGA, 24 Octombre.—Folkeshingul a reales pe D. Hoegstro, preşedinte, şi pe D. Rogen şi Flausten vicepreşedinţi. Un prînz de gală se va da Duminica viitoare la prinţul moştenitor cu ocazia aniversării a 25-a a căsătoriei Ţarului. ------------------------------------------------ Conservatorii „la porci !“ Luaserăm hotărârea de a nu pomeni în coloanele noastre numele unui ziar, care nu umblă după altceva decât după reclamă, înjurăndu-ne zilnic şi făcându-se apărătorul tuturor cauzelor nedrepte. Suntem însă nevoiţi a ne infringe un moment deciziunea, căci ziarul în chestiune a făcut o boroboaţă prea lată, pentru ca să nu-i dăm publicitatea cuvenită. Reclama pe care i-o vom face ,cu aceasta, va fi scump plătită de dînsul. Cu toate acestea nu-i vom pomeni numele decât o singură dată. Iată de ce e vorba: In urma întrunireî ofiţerilor la clubul militar şi în urma protestului redactat la acea întrunire şi publicat apoi în Buletinul publicaţiunilor militare, s’a găsit un ziar conservator-guvernamental care să dezaprobe actul ofiţerilor. Atât a trebuit pentru ca ziarul, al cărui nume îl vom da cu sila mai la vale, să scrie: Bărbaţii politici şi pretinşii oameni de Stat, cari ar avea alte vederi, ar dovedi că la ei simţul de onoare e in călcâe şi ar face mai bine să se ducă să pălească porcii, decât să se ocupe cu trebile ţârei. Acestea le-a zis organul elitei sociale, ziarul viitorului ministru al diplomaţiei, în sfîrşit — difficile dictu — ziarul Timpul la adresa Naţionalului. Fireşte, că acest din urmă a trimes pe concentraţi „la porci“ şi acum, dacă conservatorii de toate nuanţele se iubesc intr’adever, iese destinele ţarei în pace şi.... urmeze’şi unii altora sfatul: „la porci!“ Marco. Criza în Serbia BELGRAD, 24 Octombre. — Cercurile bine informate consideră ca iminentă numirea fostului ministru Vukci la consiliul de Stat, pe când numirea l)-lui Tauşanovicî la o legaţiune în străinătate nu se confirmă. Consiliul de miniştri a decis în unanimitate să ofere portofoliul finanțelor D-lui Paciu, director general al Monopolurilor. D. Paciu a cerut un termen ca să se gândească. ~ in TMTM..--.V. Camera franceză PARIS 24 Octombrie. — O nouă propunere deja votată de Cameră, dar respinsă de Senat, s’a depus în privinţa liberului exerciţiul al sindicatelor şi pedepselor de dictat în contra patronilor cari ar pune piedici. S’a adoptat urgenţa. Camera reia discuţia bugetului resbelului. D. Freycinet, răspunzând la diferite chestiuni, declară că constituirea finală a armatei este apropiată, dar că va trebui totuşi să se aştepte pentru a propune legea generală a cadrelor, care cere aproape doi ani pentru a fi aplicată. Vreo douăzeci de deputaţi au asistat la întrunirea convocată în vederea reconstituirea extremei stânge, s-a decis ca toţi deputaţii cari votează de obicei cu radicalii, să fie invitaţi la o apropiată întrunire care va fi convocată în câteva zile şi în care se vor lua rezoluţiunile definitive. Congresul Păcii ROMA, 24 Octombrie.— Biroul definitiv al congresului păcii a ales pe D-l Stanhope ca raportor; el a decis să presinte un proiect asupra constituirea unui birou permanent şi a unui comitet preparator al conferinţei de la 1892 care va trebui să pue la ordinea zilei organizarea unei curţi de arbitragiu. Conferinţa interparlamentară a aprobat propunerea D-lui Marcoati (spaniol) care tinde ca puterile secundare să fie represintate în toate congresele diplomatice. VIENA, 24 octombrie. — D-l Smolka, preşedintele Camerei deputaţilor, a declarat că scrisoarea sa adresată comitetului congresului păcii nu constitue o autorizaţie pentru deputaţii austriaci cari asistă la congres de a lucra în numele Camerei, dar că ea desemnează un înlocuitor personal însărcinat cu o manifestaţie de simpatie. vârâtă hoţie, care isbeşte mai cu seamă în săracul ce nu-i dă mâna să cumpere lemne decât cu chilogramul. Şi datoria autorităţilor comunale este să nu permită asemenea hoţii; datoria ei e să o reprime cu severitate. Vifor. Remanierea ministerială LIndépendance roumaine anunţă că mâine, Sâmbătă, se va ţine consiliu de miniştrii sub preşidenţia Regelui. La acest consiliu se va hotărî remanierea cabinetului. Se vorbeşte de sacrificarea D-lor Ilariu Isvoranu şi C. Esarcu. Acest din urmă ar trece la Roma. Cel dintâi însă tot mai are şanse să rămâie, căci e susţinut morţiş de D. Vernescu, care ţine să aibă în cabinet pe acest partizan devotat. Când s’ar decide rămânerea D-lui Ilariu Isvoranu, lucru mai mult ca sigur, D. Pache Protopopescu va lua portofoliul Domeniilor, iar D. Isvoranu va trece la justiţie. In locul D-lui Exarcu, la departamentul afacerilor străine, va intra D. Alexandru Lahovari. D. Vernescu va păstra portofoliul finanţelor, toţi ceilalţi miniştrii pe ale lor. * In locul D-lui Pache Protopopescu, Primar al Capitalei, se va alege D. C. Răceanu, consilier comunal. Un alt ziar lahovarist desminte știrea despre intrarea în minister a Primarului Capitalei. Vînzătorii de lemne Naţionalul atrage atenţia D-lui primar asupra vîzătorilor de lemne, ce au ajuns să ceară lumei sărace 40 de lei pentru mia de kilograme. Noi am arătat eri că sunt vînzători care iau 50 lei pentru mia de kilograme, adică mai mult decât îndouit, de cum se vînd în timpurile ordinare. Şi dacă ar fi numai atât, tot ar mai merge. Dar aceşti negustori lacomi mai au obiceiul să ude lemnele în fiecare zi şi bietul cumpărător mai plăteşte şi pentru această apă, care i se cîntăreşte împreună cu lemnele. Patruzeci şi cincizeci de lei pentru mia de kilograme de apă, care nu face decât să nu arză lemnele cum se cade, e hoţie curată din partea acestor speculanţi fărâ ruşine. Atragem şi noi atenţia D-lui primar şi ’l rugăm să ia măsuri severe. Ştim că mai astă vară, D-sa a dat o ordonanţă prin care invita aceşti vînzători să ’şi construiască magazii, în care să ţie lemnele la adăpost de ploae şi ninsoare. Ordonanţa însă a rămas fără nici un efect, căci vinzătorii nici habar n’au avut să’şi construiască asemenea magazii. Sunt unii cari au un fel de şoproane de adăpost; cu toate acestea lemnele le ţin tot afară, tencuite de jur împrejurul şopronului. Şoproanele stau goale şi lemnele sînt ploaie şi ninse afară, căci aşa convine vînzetorului: să ia parale şi pentru apă şi zăpadă. Dar dacă aceasta convine speculantului, nu-i mai puţin adevărat că e o ade ort. Formarea lomMonorpuloî iJiadIt II Din ideile expuse de onor. Ministru al instrucţiunei publice, rezultă următoarele : a) D-sa face distincţiune între fii şi fiicele de români ţărani şi între fii şi fiicele de români orăşeni, prin faptul că nu le acordă dreptul celor din urmă a intra după absolvirea cursului primar în şcoalele normale de învâţători şi învăţătoare şi, mai departe—ca urmare —nu le permite acestora din urmă a se face învâţători şi învâţătoare. b) Fii şi fiicele românilor orăşeni după absolvirea a 4 clase primare pot să apuce în învâţămînt în orice direcţiune ar voi, in special, dacă voesc a intra în şcoalele normale de învâţători şi învăţătoare, trebuesc mai întâi a urma 4 clase gimnaziale, etc., ori 5 clase de externat secundar şi în urmă să vină a intra în aceste şcoli unde băeţii au să repete desigur mai desvoltat, materiile învăţate în cele 4 clase gimnaziale, afară de limba latină şi limba elenă, învăţând în plus Istoria Românilor, Higiena, Pedagogia, dreptul şi limba germană, iar fetele au să repete şi dînsele mai desvoltat absolut toate materiile pe cari le-au învâţat în externatul secundar, în plus mai învăţând ştiinţele auxiliare pedagogiei şi practica pedagogică, întreb: a) E bine să se facă distincţiune între fii şi fiicele românilor ţărani şi între fii şi fiicele românilor orăşeni ? b) E drept, ca în timp ce şi unii şi ceilalţi dintre absolvenţii acestor feluri de şcoli normale vor fi însărcinaţi, terminându-le să facă acelaşi lucru şi unora şi altora să li se dea cu mici deosebiri, aceleaşi feluri de cunoştinţi însă unora mai desvoltate ca celorl’aţi ? In acest caz, egale pot fi rezultatele pe cari le vor da şi unii şi cei-l’alţi la sate şi la oraşe? Şi pentru care motive’ar fi egale? c) La ce bun, să mai fie trecuţi elevii şi elevele absolvente ale cursului primar urban prin cursurile gimnaziale şi ale externatului secundar, cursuri cari le vor consuma unora patru ani, iar altora cinci ani, dacă în urmă vor trebui să repete materiile învăţate, în şcoalele normale, pe lângă studiile noi cu cari au să fie puşi faţă, cu alte cuvinte, la ce bun de a studia, băeţii opt ani şi fetele nouă ani, materii pe care în decurs de şapte ani — după propunerea noastră — şi le vor putea însuşi bine şi teoretic şi practic ? d) In fine, cari părinţi se vor înpăca cu ideia de a lăsa pe copii lor să urmeze pe aceste căi sucite, unii 8 ani alţii 9 ani, pentru a ajunge institutori şi institutoare, când mai urmând unii doi ani, iar alţii (fetele) un an, ar putea eşi licenţiaţi şi licenţiate? Nouă ni se pare nedreaptă distincţiunea pe care onor. ministru actual al instrucţiunei publice cată să o introducă între fii şi fiicele românilor ţârani şi între fii şi fiicele românilor orăşeni.