Adevěrul, septembrie 1892 (Anul 6, nr. 1281-1309)

1892-09-26 / nr. 1305

► ► P­ANUL VI­ No. 1305 MMMIUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CAREI LUNI şi ae plătesc tet-d’a-uraa înainte In Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an în ţari 80 M, în str&inătate 50 Şease luni» 15 „ , « 25 Trei luni 13 Ura Bitnlp­îs# •îPăiniîal# IS bani MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA Să te fereşti, Române ! de culă strein in casă. Y« Msxanflrî. 1«,­­ BTHA­II A ACAPEMIEI,“!» Director politic: ALEX. V. BELDIMANU1« MOI TI A .A. DOUA SAMBATA 26 SEPTEMBRE 1892 NUMERUL10 BANT ANUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc : NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din StPÍinétal®, direct la­ administraţie şi I« toata Ofictele de publicitatea Anunciuri la pagina IV......................0,30 b. linia zi\ . m................ 2,— lei , M. * \ a H I I I • * I 8|" lei » Inserţionale şi Reclamele 3 lei rândul. La Parisi ziarul se găsește de vânzare cu nu­mărul la bloscal No. 117, Boulevard St.­Mircu» UN NUMER VECHI, 30 BANI .; — ■ ' - -----­REDACȚIA STRADA ACADEMIEI,­­ IO a­coperite de Ar­ m i n istratie si Ju­Stitie București, 25 Septembre 1892 CEN­EE DIN D01H01D Acoperite de ADMINISTRAȚIE Șl JUSTIȚIE I întâia veste Ancheta noastră la faţa locului. CRIMELE DIN HORODIŞTEA -Asasinarea Iul Gheorghe Tihon — Muşama conservatoare.—Deputa­tul Văeescu —Cazul Iul Alexan­dru Teodorescu. — Asasinul Dimcea.­­ Complotul poli­ţienesc. — Iar Percher. întâia veste In ultimul numâr (Joi 17 Sep­­tembre) al Ecoului Moldovei, ziar sep­­temânal ce apare în Iaşi, am citit următoarea ştire de o gravitate ex­cepţională : Cerem guvernului să deie de urgenţă un comunicat desluşit asupra următorului fapt ce ni se denunţă din Dor­oho­ia: Pe graniţa Prutului de lângă Rădăuţi s’au prins zilele trecute trei indivizi pre­supuşi a fi contrabandişti. Comandantul cordonului de pază i-a încredinţat unei escorte pentru a fi trimişi la Dorohoia, înaintea Parchetiluî. Pe drum toţi trei au fost împuş­caţi sub motiv că ar fi încercat să fugă. Asupra fie­ căruia individ s’a descărcat câte trei focuri. Acel ce ne comunică faptul ne relatează că împuşcarea acestor indivizi s’a preme­ditat, pentru a produce o panică între con­trabandişti cari, cu tot cordonul militar, trec Prutul fără a fi prinşi. Denunţarea ce ni­ se face este de o escep­­ţională gravitate şi prin urmare noi o în­registrăm cu rezerva cuvenită, aşteptând un comunicat al guvernului care să ne deie amănunte precise. — Vom reveni. Şi tot în ziua de Joi 17 Septem­­bre, Voinţa Naţională publică, la rîn­­dul ei, aceeaşi ştire sub forma ur­mătoare : Din Dorohoia ni se scrie, că o nouă crimă de omor s’a sevărşit de autorităţile locale. Pe malul Prutului, de partea noastră, s’au prins trei indivizi presupuşi a fi con­trabandişti. Ei au fost transportaţi, sub o escortă numeroasă, de la Rădăuţi la Do­rohoia. Pe drum însă, sub pretext că cei ares­taţi ar fi încercat să fugă, câte’şi trei fură omorîţi pe loc, primind fie­care câte un glo­nţ in piept. Cadavrele au fost imediat îmnormîntate. Denunţarea ce ni se face e foarte gravă. Am cere o anchetă spre a se constata adevărul şi ca culpabilii să fie trimişi înain­­­­tea parchetiluî, dar suntem siguri că şi în această afacere lucrurile se vor face mu­şama, ca şi în privinţa omorului de la poliţia din Dorohoia. Mărturisim azi, că încă de când s’a dat de gol omorul de la poliţia din Dorohoia, noi eram convinşi, că poliţia de acolo e vinovată , dar n’am voit să spunem nimic despre aceasta în ziar, pentru că nu aveam destule dovezi. Informaţiunea cea nouă însă, cele trei omoruri ce se aruncau din nou în sarcina administraţiei din Doro­hoia, ne făcu să ieşim din rezerva, pe care ne-o impusesem şi să cău­tăm a descoperi adevărul. Ne gîndeam să provocăm o anchetă a presei, dar Directorul nostru a crezut că e mai bine să nu dăm alarma înainte de a fi cules destule­­ dovezi, mai ales, că cunoscând mo­ravurile noastre administrative, se temea ca făcându-se zvon, cei vino­vaţi vor face să dispară toate indi­ciile şi adevărul va fi înmormintat. De aceea, D-sa a decis să plece singur la faţa locului, să facă an­cheta pregătitoare pe ascuns şi nu­mai pe urmă, după ce va fi îngri­jit ca probele să nu dispară, să divul­găm rezultatul cercetărilor D-sale. Sâmbătă seara D-sa a plecat deci la Botoşani, fără a spune nimenui unde se duce şi pentru ce se duce. Iată resultatul cercetărilor Directo­rului nostru: Crimele din Horodiştea Asasinarea lui Gheorghe Tihon In ziua de Sâmbătă 25 Iulie s’a întâmplat în comuna Cuzlan, pendinte de comuna Horodiştea, plasa Başeul de sus, judeţul Dorohoia, următorul fapt: Locuitorul Gheorghe Tihon, din acea cotuna, venise de dimineaţă la consăteanul şi vărul său Co­stache Romaşcu, pentru o datorie de 20 lei, ce avea de încasat de la acesta. In casa lui Costache Romaşcu care , la extremitatea satului, se afla un român de peste Prut, Ion Ciuntu, precum şi sergentul Ion Pleşoianu, comandantul pichetului. Oamenii şedeau liniştiţi, de vorbă, cu paharul dinainte. Sergentul acesta face parte din re­gimentul No. 16 Suceava, detaşat a­colo cu ocazia cordonului sanitar. Pe la orele 3 după amiazi, ser­gentul în chestiune, ameţit de bău­tură, începe a căuta ceartă celor trei oameni. După câte­va vorbe schim­bate, sergentul se duce la corturile din apropiere şi aduce câţi­va sol­daţi, cu ajutorul cărora ia la bătaie pe Gheorghe Tihon, pe Ion Ciuntu şi pe Costache Romaşcu, chiar în casa acestuia. De faţă era şi crâşmarul Neculai Pavel, care venise ca să ceară părare pentru rachiul ce dăduse. Oamenii bătuţi au ieşit din casă şi au început să fugă prin sat. In sat însă au fost ajunşi de sol­daţi, cari i-au luat între baionete şi i-au dus la cortul lor de pe frontieră. Pe când îi ducea într’acolo, ei au fost întâlniţi şi văzuţi de Costache V. Dumitru, locuitor din acelaş sat. In cort au fost ţinuţi până s’a în­serat. I­ar seara au fost aduşi din nou în sat, la casa lui Vasile To­­pală. Atunci sergentul Pleşoianu a scos doui franci şi a trimes după ra­­chiu, iar celor trei arestaţi de dân­sul le-a spus: Sunteţi liberi. Intre a­­ceştia era—precum am spus —şi Ion Ciuntu, care a şi plecat. Gheorghe Tihon însă, înainta de a pleca, ceru sergentului să-l restitue 70 lei, pe cari îi avea în buzunar în mo­mentul în care a fost prins de soldaţi şi cari îl fuseseră luaţi de sergentul Pleşoianu. La auzul acestei cereri, sergentul se cuiră şi chemă pe doui soldaţi, cărora le ordonă să’l ia pe sus şi să’l scoată afară. Soldaţii apucară pe Tihon, unul de o mână şi cel­ l’alt de altă mână şi începură a’l tărăi pe drum până la poarta lui Costache Romaşcu. De oare­ce omul se opunea, în faţa porţei lui Romaşcu, sergentul luă puşca la ochi şi, pe când soldaţii îl ţi­­neau de mâini, îi trase un glonte în piept, şi -l lăsă mort pe loc. Duminecă dimineaţa, a doua zi după împuşcare, au venit la faţa lo­cului primarul comunei Horodiştea D. Bâlănescu şi notarul Belcic, însoţiţi de Alexandru Teodorescu, care ţinea cu arendă grădina de pe moşia pre­fectului Stroici, în comuna Cuzlan şi care asistase la împuşcarea lui Tihon. Sergentul Pleşoianu declară, lău­­dându-se, că a prins pe Tihon pe frontieră şi­ că la împuşcat fugărindu-l până în sat. Teodorescu însă, care văzuse cele petrecute, zise sergentului: — Nu l’ai împuşcat pe frontieră, ci ai băut cu dănsul în casa lui Costache Romaşcu. Apoi l’ai ridicat din casa lui Topală, după ce i-aî luat paralele şi l’ai împuşcat. Te-a văzut şi Toader Rusu Ilihov. Atunci sergentul, furios, se răsti la dânsul şi de faţă cu primarul în­tinse puşca asupra lui Teodorescu: — Taci din gură, căci vezi cum l’am culcat pe Tihon, aşa te culeşi pe tine alături. Primarul îl observă, că nu se îm­puşcă aşa oamenii; iar sergentul răspunse, că ’l va învâţa minte pe Teodorescu, când va veni locotenen­tul Dimcea, comandantul punctului, care ’i va strica grădina şi coliba. Intr’adevăr, nu trecu mult şi sosi locotenentul Dimcea însoţit de sol­daţi şi de consilierul comunal Nicu Grigoraş, tot din comuna Cuzlan. Teodorescu intrase în coliba din grădina sa. Locotenentul îi strigă să iasă afară şi el se supuse. îndată insă soldaţii săriră asupra lui, il le­gară şi locotenentul Dimcea îl bătu aşa de rău, că ’l lăsă aproape mort. Apoi, în loc de a ’l trimite la pri­măria comunei Horodiştea, în care locuia el, dacă era vinovat de ceva, locotenentul îl expedia la comuna Darabani. Aceasta de­sigur pentru ca Teodorescu, care văzuse cele pe­trecute cu Tihon, să nu fie de faţă la cercetare şi aşa asasinatul să nu se descopere. La Darabani bietul Teodorescu fu ţinut două săptămâni, în care timp locotenentul venea în fie­care noapte în arestul lui și ’1 ucidea în bătăi, fără ca autoritatea comunală să facă vre­o cercetare. In timpul săptămânei a treia abia, venind prefectul pe acolo, Teodo­rescu fu dus la Dorohoia la pro­curor. El fu găsit inocent — minune mare — și ’i se dădu drumul. Atunci Teodorescu întrebă atât pe prefect cât şi pe procuror: pentru ce a fost bătut şi despuiat de toată averea sa? Prefectul îi răspunse: —­Nu mai sta la judecată, căci eşti om străin şi n’ai nici un drept. (Intr’adevăr, acest Teodorescu e un refugiat politic din Rusia, şi e un tânăr cu oare­care cultură). Şi apoi, D. Stroici adaugă: — Ştim că nu eşti vinovat şi tâl­har ; dar să nu eşi din târgul Dorohoia, că are să te împuşte ziua nămiaza mare în mijlocul drumului (!!!). — Pentru ce ? Cum se poate asta ? — Apoi Văsescu (deputatul) stărue (?!) — Dar ce are D. Văsescu cu mine ? Eu nu mi-am făcut nimic. — De ce umbli şi aduni martori şi pui la cale oamenii ca să spue cum a fost împuşcat Tihon. Deputatul Văsescu Iată acum in ce ligâturâ stă de­putatul Văsescu cu afacerea împuş­­căreî lui Tihon. Faptele ce urmează le avem de la Alex. Teodorescu şi de la alţi oameni din localitate . Iarna trecută s’au furat deputa­tului Ilie Văsescu, de pe moşia ce o are pe malul Prutului, nouă boi. D-sa, neavând contra cui să-şi răz­bune, a arestat pe trei ovrei din Rădăuţi: Zalman Traub, Azriel Bâr­­novanu şi Herşcu Smilovici, împre­ună cu Gheorghe Tihon acuzându-i că formează o bandă de hoţi şi că ei ’i-au prădat. Cei trei ovrei zac şi acuma în în­chisoare, căci D. Văsescu — cu in­fluenţa ce are — a făcut de au fost condamnaţi la doui ani închisoare. Este de notat că acest tînăr de­putat conservator—după cât ni s’a spus —este de o brutalitate revoltă­toare faţă cu ţăranii de pe moşiile sale, pe cari adesea îl adună în masă la curte şi-l bate la rind, pentru cea mai mică bănuială şi chiar fără mo­tiv, numai pentru a-l înfricoşa. La rîndul lor, ţăranii îl urăsc şi aceasta explică poate desele furturi şi pagube la care este expus. Tihon a scăpat de închisoare, dar cu trei zile înainte de împușcarea sa, au ars girezile D-lui Văsescu. Bănu­iala punere! focului căzu asupra lui Gheorghe Tihon. Mercur! 22 Iulie seara au ars gi­rezile D-lui Văsescu. In acest timp prefectul era în vizită la D-sa. Vi­neri 24 Iulie sosi prefectul Stroici la Rădăuţi, venind de la moşia D-lui Văsescu şi, după ce se opri cât­va timp la oficiul telegrafic, plecă la mo­şia sa din comuna Horodiştea, stătu puţin la curte, unde se afla şi loco­tenentul Dimcea. In aceeaşi zi prefectul se întoarse la Dorohoia, lăsând pe locotenentul Dimcea la curtea moşiei sale. A doua zi, Sâmbătă seara, Gheor­ghe Tihon a fost împuşcat în chipul arătat de noi. El lasă în urma sa o femeie cu doi copii. Un al treilea copil, cel mai mic, a murit în tim­pul din urmă. împuşcatul era rezer­­vist in vîrstă de 27-28 de ani. Cazul lui Al. Teodorescu In urma declaraţiei prefectului, Teodorescu se adresă către procuror : — Ce să fac, Domnule Procuror, acolo mi-a rămas tot avutul ? Cum să stau aici ? — Tot ce pot să’ţî spun este, că aici în oraş pot să garantez pentru viaţa D-tale. Cum vei eşi din trrg şi te vei duce pe malul Prutului, au să te împuşte. Şi bietul om remase în tirg, după trei zile de arest la poliţie. Dar nici în tîrgul Dorohoiu nu a­­vea să ne mai sigur cu viaţa. Asasinul Dimcea După vr’o săptămână de la veni­rea sa in Dorohoia, pe când se afla în crâşma lui Filip Lazarovici, la po­dul Trestienei, Teodorescu se pome­neşte de o dată cu locotenentul Dim­cea, — faimosul asasin, care acum vr’un an şi mai bine a ucis pe un soldat la Fo­ticeni, — care intră cu revolverul întins şi se repede la dîn­­sul ca să’l împuşte. Insă femeia crâşmaruluî Îi aţinu calea şi Teodorescu avu timpul să fugă pe fereastră. Erau de faţă la această scenă: loan Frânzuc şi Gheorghe Frânzuc din Darabani, precum şi crâşmarul Filip Lazarovici cu femeia sa Rosa. Teodorescu după ce a sărit pe fe­reastră, a luat-o la fugă spre par­­chet, urmărit de departe de Dimcea. Pe drum, aproape de prefectura, se întâlni cu procurorul Adam, căruia îi se plînse de cele întîmplate. Dim­cea când văzu aceasta, se întoarse, iar procurorul asigura pe Teodorescu, câ nimic nu­ i se va întâmpla. Complotul poliţienesc« —­lain Percher înainte de aceasta însă, se însce­nase următorul complot la poliţia din Dorohoia, pentru a încurca pe Teodorescu într’o afacere fără sfirşit. Poliţaiul, comisarii Săvescu şi Cam­­ban, în înţelegere cu faimosul Per­cher—cel cu fiul ucis şi care ţine la puşcărie pe Granich — hotărîseră ca, într’o seară, când Teodorescu va ieşi din casa lui Filip Lazarovici, Percher şi un individ Bordianu să-î aţie calea. Percher să înceapă a striga: ajutor! cel­l’alt să arunce un revolver la mijloc şi poliţia, postată în apropiere, să intervie şi să spue că a prins pe Teodorescu în flagrant delict de tentativă de asasinat. Complotul însă a fost descoperit lui Teodorescu de un agent inferior al poliţiei şi el n’a ieşit din casă. Toate aceste aveau de scop înlă­turarea lui Teodorescu, principalul martor la uciderea lui Gh­. Tihon, de­oare­ce sergentul Pleşoianu, însăr­cinat cu monstruoasa execuţiune a lui Tihon nu procedase cu destulă dibăcie şi făcuse lucrurile prea în vileag. După toate cele îndurate şi după ordinul prefectului, care i-a poruncit să părăsească judeţul Dorohoia, Teo­dorescu a plecat.* * * Am vâzut cum a fost Înlăturat unul: Alexandru Teodorescu ; vom vedea mai la vale, cum sunt înlă­turaţi cei­ l­alţi două: Toader Rusu Ilihon şi Vasile Topală. înainte de aceasta însă, ţin să ob­serv, că Teodorescu a trimes o de­nunţare procurorului general din Iaşi asupra crimei comise, cerând o an­chetă. In loc de aceasta, criminalii din Dorohoia au fost vestiţi ca să ascundă urmele crimei. Şi ei au procedat în modul ur­mător : (Va urma). TELEGRAME ROMA, 24 Septembre. — In urma ploilor torenţiale St. Pierre d’Arena este inun­dat. — Torentele au­ causat pagube mari: un drum a fost tăiat, două poduri au fost distruse; numeroase case inundate şi res­­turnate; sunt şi câte­va victime. Inundaţia a întrerupt drumul de fer de la Londra la Coisco. Partea de jos a orașului Genua este inundată; două săli ale exposiției Colom­­bie au fost năvălite de apă; e­fectele ex­puse au fost grav stricate. Cinci persoane au perit. PARIS, 24 Septembre. — D-na Carnot a semnat decretul care zice că înmormân­tarea D-luî Renan se va face cu chel­tuiala Statului, Guvernul va depune la Cameră un proiect

Next