Adevěrul, octombrie 1892 (Anul 6, nr. 1310-1338)

1892-10-14 / nr. 1323

ANUL VI. — No. 1323 NUMERUL 10 BANI nmmmEmELE R­'OM’ LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CAREI LUNI §1 89 plătesc tot-d’a-HHa înainte In București la casa Administrației. Din Judeţe și Străinătate prin mandate postai Un an în țară 80 lei; în străinătate 50 case Inni. 15 , „ , 25 I'rei Îmi 18 Un Bunir In etPăian­ate 15 bani MANUSCRIPTELE NU S3 ÎNAPOIAZĂ Sa te ferești, Bomfinel de cuifi strein in casă. V, Alexandri. EDIŢIA A. DOUA 1 Director politie: ALEX. V. BELDIMANIT­­ ,« », MERCURI 14 OCTOMBRE 1892 NUMERUL 10 BANI TAftlUlgGIUItlLE Din BUCUREŞTI si JUDETE se primesc: " 'J^^TUMAI la ADMINISTRAȚIE. ' n StrCinitate, direct la­ administrație și A T Jeata.Oficiela de publicitate. * *A£ttó\irí 1| pagina IY ...............0,30 b. linia "" ^ \ ;»jf m................. 2,- l®i , III II • ... I . 8,— 1*1 . şi Reclamei» 3 lei rândul, ziarul se găsește de vânzare cu nn «foel Ne. 117, Boulevard St.-Moha UN NUM&R VECHIU 30 BANI !- REDACTIA RADA ACADEMIEI,­­ IO! WTRU MISIRULUI DE REZBEL Bucreştî, 13 Octombre 1892 Numai şi numai ministrul de rez­bel, generalul Lahovary, mă sileşte a reveni asupra scrisoarei ce am publicat, sunt câte­va zile, in­facsi­mile, pe prima pagină a acestui ziar, căci, trebue să mărturisesc că acest subiect nu are nici o atracţie pen­tru mine. Dacă m’am hotărît a publica acea scrisoare, scopul meu a fost—o re­pet — de a face, dacă se poate, să dispară pentru tot d’auna protecţia fus­telor din armată, precum şi din în­treaga noastră viaţă publică. Nu voi­ răspunde reptilelor care m’au insultat, acuzăndu-mă că am voit a provoca un scandal, ca şi cum acela care îl povesteşte este de vină, şi nu acela care îl făp­­tueşte. Nu voi­ releva prostia acelor rep­tile care—în zăpăceala lor--ne­ştiind cum să mai apere pe patronul lor, susţineau că ministrul de rezbel nici că a primit scrisoarea publicată. Voesc astă­zi a povesti fapte pe­trecute în urma publicărei scrisoa­re!, și a arăta cine este victima ge­neralului Lahovary, care mi-a trimes scrisoarea, rugându de a o publica. In seara zilei când a apărut scri­soarea, pe care nu a primit’o (!?) ministrul de resbel, doi ofițeri de cavalerie s’au prezintat la redacţia ziarului vostru, exprimând dorinţa de a’mi vorbi. Orele fiind şapte, servitorul le-a spus că am plecat. A doua zi dimineaţă, pe la nouă ore şi jumătate, aceşti doi D-nî ofi­ţeri au revenit iarăşi la redacţie, a­­rătând regretele lor că nici de astă dată nu m’au găsit. Unul din redactori ’i-a rugat să mai aştepte. D-lor însă au obiectat că serviciul cazărmii îi reclamă. A­­tunci li s’a dat adresa domiciliului meu. Până astă­zî nu am văzut pe acei doi D-ni ofiţeri, şi nu aşi cunoaşte motivul vizitei lor, dacă din întâm­plare întâlnindu-mă cu un amic şi arătându-i curiozitatea mea asupra mobilului unei vizite care nu avusese nici o urmare, mi-a zis : — Eu ştiu, ce voiau acei ofiţeri cu tine, căci a­­seară, fiind la Gapşa, m’am întâlnit cu unul din ei, care mi-a spus că do­­ream să a fie de la tine dacă victima generalului Lahovary, care ţi-a trimes scrisoarea, rugându te a o publica, nu este un ofiţer din cavalerie. De unde luaseră ofiţerii, cari mă căutau­, că victima generalului Laho­vary trebue să facă parte din ar­mată, nu o pricep? — căci în arti­colul meu, din şase octomvrie, zic că locotenentul înaintat a luat de sigur locul unui camarad, care avea de si­gur pentru el legea, dar nu avea pro­tecţia unei dame. Dacă victima ar fi fost acel cama­rad nedreptăţit, o spuneam fără şo­văire. Sâmbăta trecută, după amiază, s’a prezentat în redacţia ziarului nostru un Domn, care părea foarte emo­ţionat şi care voia numai de­cât să-mi vorbească. Eram atunci sub penibila impresiune cu care eşisem din cabinetul ministrului de justiţie, şi l’am rugat a veni a doua zi pe la zece ore dimineaţa, ne­putând a-l asculta în acel moment. Duminică, acel Domn a fost exact la ora convenită între noi, şi atunci am aflat că aveam în faţa mea pe D. Gheorghe Dinescu, fost registrator la ministerul de resbel. Zic fost registrator, căci D. Di­nescu îmi spuse îndată că a fost destituit din postul ce ocupa, după un lung serviciu de şase­spre­zece ani. L’am întrebat care au fost cau­zele destituirei sale, şi ce pot face pentru el; dar nu am admis un moment că acest nenorocit venise la mine, pentru a obţine o scrisoare de recomandaţie către ministrul de rezbel. Atunci D. Dinescu mi-a povestit că colonelul Popescu, secretarul ge­neral al ministerului de rezbel, a fă­cut o scrupuloasă anchetă pentru a afla pe autorul sustragere! scrisoreî, pe care generalul Lahovary nu a pri­mit’o (?!) Două persoane au fost bănuite : — D. Gheorghie Dinescu şi ajutorul său Mihail Cantuniar, cel d’întâi, nu ştie un cuvînt franţuzesc, cel de al doilea cunoaşte limba franceză. Fiind­că scrisoarea, pe care nu a primit-o­­?!­ generalul Lahovary, era scrisă în limba franceză, foarte na­turală era destituirea D-lui Dinescu, care nu ştie de­cât limba română.— Dacă acea scrisoare ar fi fost scrisă în limba română, D. Dinescu ră­mânea funcţionar, şi D. Cantumiar, care cunoaşte limba franceză, era de­sigur destituit. Iată rezultatul anchetei făcute de judele instructor militar, Colonelul Popescu. Nenorocitul Dinescu m’a rugat să declar în ziarul Adevărul că nu el mi-a trimes scrisoarea ce am publi­cat în facsimile, și, pentru a-şî pu­tea redobândi postul seci, să fac cu­noscut cine mi-a trimes acea scri­soare pe care generalul Lahovary nu a primit-o (?!). Am promis D-lui Dinescu că voi­ face tot ce voi­ putea. —Trebue dar, mai întâii! să liniştesc pe ofiţerii pe cari nu am avut plăcerea de a-i întâlni, şi la urmă să îndeplinesc promisiunea dată nenorocitului re­gistrator destituit. Liniştească-se întregul corp ofiţe­resc, căci victima ministrului de rez­bel nu poartă nici tunică militară, nici chipidi. Redee D. colonel Popescu funcţiu­nea sa D-lui Gheorghe Dinescu, căci victima ministrului de rezbel nu poartă nici surtuc, nici joben. Victima ministrului de rezbel care mi-a trimes scrisoarea, ru­­gându-mă a o publica, poartă fuste, poartă corset şi o pălărie à la Rubens. Scrisoarea a căzut de­sigur din buzunarul ministrului de rezbel, şi a fost găsită pe stradă de victima ge­neralului Lahovary. O Dezbunare femeească­­! Atât pot spune. Mai mult nu. Alex. V. Seldimanu. ---------------------------------------------­Rusia sunt foarte puţin mai mici de­cât acelea din anul trecut. Raportul controlorului anunţă că una sută opt-zecî de milioane nouă sute de miî ruble sunt acoperite de fondurile dis­ponibile ale tesauruluî imperiului. PARIS, 12 Octombre. — D. Floquet, a primit pe D. Georgevicî, noul ministru al Serbiei. COPENHAGA, 12 Octombre.—Ministrul de rezbel va presenta mâine Tolketinguluî noul proiect militar. BERLIN, 12 Octombre. — Norddeutsche Zeitung confirmă demisiunea D-lui de Schwenitz, ambasador al Germaniei la Pe­tersburg, pentru motive de sănătate. ROMA, 12 Octombre.— D. di Rudini a adresat alegătorilor din Caccamo (Palermo) o scrisoare prin care declară că nu a schimbat nimic din liniile principale ale programului său din 1891. Pentru a re­­uşura resolvirea chestiunei financiare, a adoptat o precugetare prudentă şi econo­mică în Africa; a reînoit tripla alianţă şi a încheiat tratate de comerţ; a făcut mai amicale relaţiunile dintre I­tal­ia şi Rusia; a risipit bănuelile şi neîncrederea Franciei şi a făcut posibile relaţiunile ne­cesare de cordială amiciţie cu o putere mare. TELEGRAME PETERSBURG, 12 Octombre.—Primele 8 luni ale exerciţiului actual au dat ca impozite achitate de ţărani 28.600,000 ru­ble, adică 31,7 la sută din prevederile a­­nuale ; în cele­l­alte state proporţia este de 38,2 la sută. Veniturile acestui an î ISISTASTABEE Mihail Marescu Unul din sportimanii cei mai harnici din ţară, un rival primejdios şi adese­sul fericit al fraţi­lor Marghiloman. Visitează regulat hipodromu­rile cele mai renumite din Franţa şi Englitera şi face mari pariuri pe caii, cari" i’au fermecat, dar foarte rar câştigă şi mai tot-d’auna se în­toarce lefter în ţară. E un fost democrat; iubeşte pe ţărani în ca­litate de mare proprietar şi tot-d’auna se poartă bine cu ţăranii de pe moşia sa. Politica, con­trar temperamentului său neastămpărat, îi lasă rece, ceea­ ce nu o împiedică însă de a fi un fanatic porumbel al lui Carp; prin monoclul acestuia, — pretinde el, — se reflectă întreaga situaţie politică a Europei. E un băiat bun şi de petrecere; în Bucureşti când se întâlneşte cu amicii săi şi cu Mişu Sâu­­lescu, văzduhul miroase a champagne. Iubitor de artă, el are o egală admiraţiune atât pentru copiile marilor maeştri cât şi pentru operile vii ale lui Dumnezeu. In relaţiunile sale sociale e un băiat cum se cade. A fost deputat şi proprietar al răposatului ziar junimist Secolul din Craiova şi articolele sale au fost reproduse de Constituţionalul Ale­gerile de astă iarnă au fost un steeple-chase ne­norocit pentru dânsul. Semne particulare. Din voiagiurile sale în străinătate se întoarce cu o duzină de cal de curse. Dridri. Parchetul din Dorohoia Cititorii noştri îşi aduc, de sigur aminte, că în povestirea crimelor şi in­famiilor din Dorohoia am pomenit şi de doni oameni torturaţi de Dime­ea Pleşoianu şi buzunăriţi în timpul tor­turelor. Aceşti oameni se numesc Pavel Vîlhoreţchi şi Alexandru Ivanovici Ihorov. După alarma dată de noi, parchetul din Dorohoia, pentru a scăpa admi­nistraţia şi pe Dimcea­ Pleşoianu, a închis pe acei oameni în arestul pre­ventiv şi i-a dat în judecată ca vaga­bonzi. Iată, după Lupta, peripeţiile acestui proces Un român, Pavel Vilhoveţchi şi un rus Alexandru Ivanovici Ihorov, lucrător la linia de drum de fer din Basarabia care se construeşte lângă Prut în megieşie cu Nordul Moldovei, fiind bătuţi de moarte de un pichet, au­ trecut în ţara noastră printre pichete, ca să lucreze aici. Auto­rităţile din Dorohoia, care nu văd de­cât contrabandişti, l-au arestat cercând să-i dea de tovarăşi de a luî Rusu. Procurorul de Dorohoia a consfinţit a­­restarea, trimeţîndu- în instrucţie pentru vagabondaj, de­şi ambii au profesiune fiind muncitori, Pavel fiind şi român, iar Ihorov, avea pe lângă toate paşport şi 120 leî, deci mijloace de hrană suficiente. Judecătorul de instrucţie delegat, Mihai Manoliu, îi trimete în judecata tribunalu­lui fără a mai cere rechizitor definitiv şi cu o ordonanţă de un rând şi nemotivată. Acazarea înaintea Tribunalului a fost susţinută tot substitut, iar tribunalul printr’o hotărîre foarte bine motivată, care face onoarea membrului de şedinţă Negrescu, achită pe ambii inculpaţi, D. procuror Adam, fără a ceti dosarul face apel pe motivele pre­văzute în ordonanţă, care motive n’au existat nici o dată. Apelul s’a judecat de Curtea de Apel din Iaşi secţia 11, în ziua de 10 a curen­tei. Curtea după cererea procurorului Leonescu, a respins apelul procurorului de la prima instanţă. Apărătorul inculpaţilor s-a mărginit a releva uşurinţa procuro­rului de Dorohoi, care se zice că va fi admonestat şi de procurorul general. Re­zultatul a fost însă că oamenii au făcut o lună de puşcărie de gustul lui Adam Iată cine compune parchetul din Do­rohoia, de onestitatea căruia D. Mar­ghiloman nu se îndoeşte. Procurorul Adam este unealta oarbă a prefectului Stroici şi, prin urmare, tot atât de interesat ca şi acesta în a­­coperirea crimelor comise de banda Dim­­cea-Pleşoianu. Şi acest procuror este cinstit, după părerea D lui ministru al justiţiei. Cinste conservatoare! Argus ---------■■■ ------------------------------------­ Losurile turceşti CONSTANTINOPOL, 12 Octombrie. — Levant Herald publică un articol asupra regulare! chestiune! losurilor turceşti; gu­vernul otoman va lua în mână această chestiune şi pare că vrea să favoriseze într’un mod exorbitant losurile cu prime trase la sorţ în detrimentul majorității po­sesorilor. Se asigură din sorginte oficială că con­siliul de administrație al datoriei nu a fost înștiințat de acestă chestiune și este puțin probabil ca el să dea consimți­men­tul său. Impunitatea Presei Când presa opoziţionistă , liberală şi democratică încearcă să spargă atmosfera infectă şi viţiată din ja­rul gâştei conservatoare care a u­­zurpat puterea , când căutăm şi dăm pe faţă tâlhăriile şi jafurile, crimele şi asasinatele regimului conserva­tor, — pe dată vedem că acele trei reptile din Capitală strigă într’un singur cor, după ordinile primite, că presa este prea liberă, că se bucură de impunitate şi că ajunge îngriji­toare pentru viitorul moravurilor noastre publice!... Fraţii Lahovary şi toţi Dincii, Pleşoianii, Pădurii, Stroicii, Levenţii, Robeşti! etc., etc., toţi asasinii şi complici­ lor, toţi hoţi­ cari miştie ca furnicile, toţi aceştia se simţesc atinşi, îl supără, îl doare, îl ener­vează, înfierarea viguroasă a presei şi libertatea ei. A! Dumnealor ar dori ca faptele lor mârşave şi criminale, să nu iasă la iveală, ar dori ca nesupăraţi de nimeni să poată jefui şi ucide în tihnă,—dar nu, noi nu le vom lăsa această dorinţă şi cu risicul de a ne expune la toate blestemele şi in­juriile, la toate ameninţările şi aten­tele ne vom face datoria. Făcăndu-ne vnse această datorie nobilă, corul de reptile spune că presa se bucură de iresponsabili­tate şi de impunitate. Oare aşa să fie? Cum, presa opoziţionistă, libe­rală şi democratică n’are oare oa­meni cunoscuţi cari scriu şi subscriu articolele ? Ce, la noi să tipăresc pam­flete şi ziare pe furiş, şi în timpul nopţeî? Acel ce scrie oare nu răs­punde de scrisul său ? Iată întrebări cam­ toate arată că larma reptilelor Reptila franceză L’Indépendace cere ca acel care scrie să fie responsabil de actele sale, întocmai ca şi cel-lalţi cetăţeni..... cerere naivă şi vicleană de reptilă, căci când oare directorii şi redactorii foilor de opoziţie (Ade­var, Lupta, Voinţa, La Patrie, Ro­mânul, etc.) au refuzat să răspundă de cele ce scriu ? Este evident că plângerile repti­lelor n’au nici un temeiu. Mai mult încă, în Constituţie şi în Codul penal, există articole care pedepsesc aspru delictele de ditamaţie in presă. Cum dar se invoacă neghiobia cu ires­ponsabilitatea presei? Presa a fost în­tot­dea­una şi responsabilă şi pa­sibilă de pedepse. Ni se răspunde însă că juraţii nu aplică articolele din codul penal, în procesele intentate ziariştilor. Lucrul nu e adevărat, de multe ori juraţii au pedepsit pe ziarişti şi de asemenea iarăşi de multe ori a achitat pe zia­rişti, şi aceasta pentru bunul cuvănt că acei ziarişti nu erau culpabili de delictele ce li se atribuia. Atunci pentru ce vă plângeţi? Pentru ce Lahovary, Dimoii şi Ro­­boştii nu ne fac procese de presă? Fie sigur aceşti Domni că dovedind de mincinoase acuzaţiile presei, nu se va găsi un singur jurat atât de ne­demn ca să achite pe un ziarist. Aici e însă toată chestia : pot dovedi ei înaintea juraţilor că noi ziariştii am minţit ? Nu o pot dovedi şi din nefericire tâlhăriile de la Galaţi, Brăila, Bacau etc., crimele de la Teleorman şi a­­sasinatele de la Dorohoia, sunt ade­vărate. Vă înţelegem de ce vă luaţi mu­tre de jesuiţî şi ţipaţi că presa este iresponsabilă şi că abuzează. Ştiţi că înaintea juraţilor s’ar desvălui turpitudinele voastre Gări v’ar com­promite şi mai mult. De aceea vă daţi de victime şi vărsaţi lacrimi de crocodil cerănd protecţia cetăţea­nului la atacurile presei nepedep­­sibilă!... Ştim de ce procedaţi ast­fel. Voiţi cum o şi spuneţi ca pe cale legisla­tivă să luaţi procesele de presă de la juraţi şi să le daţi tribunalelor or­dinare şi poate chiar să reînfiinţaţi arestul preventiv. Iată-vă scopul, ia­­tă-vă ţinta ! Dacă aţi avea dragoste pentru li­bertăţile publice şi dacă v-aţi simţi calomniaţi pe nedreptul, atunci aţi veni cu pieptul deschis, înaintea jura­ţilor şi aţi cere condamnarea ziari­ştilor calomniatori, şi de­sigur că aţi obţinea toată satisfacerea cuvenită. Dar nu, atmosfera voastră pisti­­lenţială de tâlhării şi crime, nu o puteţi nimici şi ea împrăştie boarea ei otrăvitoare în toate părţile, şi astă­zi nu-i om în ţară care să nu fie convins că regimul conservator este un regim de jafuri şi de asa­sinate. In realitate dacă este cine­va în ţara aceasta care se bucură de ires­ponsabilitate şi impunitate, sunt tâl­harii, bandiţii şi asasinii, investiţi cu diferite funcţii oficiale. Presa a fost şi este responsabilă. Acum ca epilog încercaţi de aten­taţi şi la libertatea presei, singura libertate reală, şi opera voastră con­servatoare de distrugere va fi com­plectă. Aşteptăm. Eduard Dioghenide*

Next