Adevěrul, octombrie 1892 (Anul 6, nr. 1310-1338)
1892-10-14 / nr. 1323
ANUL VI. — No. 1323 NUMERUL 10 BANI nmmmEmELE R'OM’ LA 1 ȘI 15 ALE FIECAREI LUNI §1 89 plătesc tot-d’a-HHa înainte In București la casa Administrației. Din Judeţe și Străinătate prin mandate postai Un an în țară 80 lei; în străinătate 50 case Inni. 15 , „ , 25 I'rei Îmi 18 Un Bunir In etPăianate 15 bani MANUSCRIPTELE NU S3 ÎNAPOIAZĂ Sa te ferești, Bomfinel de cuifi strein in casă. V, Alexandri. EDIŢIA A. DOUA 1 Director politie: ALEX. V. BELDIMANIT ,« », MERCURI 14 OCTOMBRE 1892 NUMERUL 10 BANI TAftlUlgGIUItlLE Din BUCUREŞTI si JUDETE se primesc: " 'J^^TUMAI la ADMINISTRAȚIE. ' n StrCinitate, direct la administrație și A T Jeata.Oficiela de publicitate. * *A£ttó\irí 1| pagina IY ...............0,30 b. linia "" ^ \ ;»jf m................. 2,- l®i , III II • ... I . 8,— 1*1 . şi Reclamei» 3 lei rândul, ziarul se găsește de vânzare cu nn «foel Ne. 117, Boulevard St.-Moha UN NUM&R VECHIU 30 BANI !- REDACTIA RADA ACADEMIEI, IO! WTRU MISIRULUI DE REZBEL Bucreştî, 13 Octombre 1892 Numai şi numai ministrul de rezbel, generalul Lahovary, mă sileşte a reveni asupra scrisoarei ce am publicat, sunt câteva zile, infacsimile, pe prima pagină a acestui ziar, căci, trebue să mărturisesc că acest subiect nu are nici o atracţie pentru mine. Dacă m’am hotărît a publica acea scrisoare, scopul meu a fost—o repet — de a face, dacă se poate, să dispară pentru tot d’auna protecţia fustelor din armată, precum şi din întreaga noastră viaţă publică. Nu voi răspunde reptilelor care m’au insultat, acuzăndu-mă că am voit a provoca un scandal, ca şi cum acela care îl povesteşte este de vină, şi nu acela care îl făptueşte. Nu voi releva prostia acelor reptile care—în zăpăceala lor--neştiind cum să mai apere pe patronul lor, susţineau că ministrul de rezbel nici că a primit scrisoarea publicată. Voesc astăzi a povesti fapte petrecute în urma publicărei scrisoare!, și a arăta cine este victima generalului Lahovary, care mi-a trimes scrisoarea, rugându de a o publica. In seara zilei când a apărut scrisoarea, pe care nu a primit’o (!?) ministrul de resbel, doi ofițeri de cavalerie s’au prezintat la redacţia ziarului vostru, exprimând dorinţa de a’mi vorbi. Orele fiind şapte, servitorul le-a spus că am plecat. A doua zi dimineaţă, pe la nouă ore şi jumătate, aceşti doi D-nî ofiţeri au revenit iarăşi la redacţie, arătând regretele lor că nici de astă dată nu m’au găsit. Unul din redactori ’i-a rugat să mai aştepte. D-lor însă au obiectat că serviciul cazărmii îi reclamă. Atunci li s’a dat adresa domiciliului meu. Până astăzî nu am văzut pe acei doi D-ni ofiţeri, şi nu aşi cunoaşte motivul vizitei lor, dacă din întâmplare întâlnindu-mă cu un amic şi arătându-i curiozitatea mea asupra mobilului unei vizite care nu avusese nici o urmare, mi-a zis : — Eu ştiu, ce voiau acei ofiţeri cu tine, căci aseară, fiind la Gapşa, m’am întâlnit cu unul din ei, care mi-a spus că doream să a fie de la tine dacă victima generalului Lahovary, care ţi-a trimes scrisoarea, rugându te a o publica, nu este un ofiţer din cavalerie. De unde luaseră ofiţerii, cari mă căutau, că victima generalului Lahovary trebue să facă parte din armată, nu o pricep? — căci în articolul meu, din şase octomvrie, zic că locotenentul înaintat a luat de sigur locul unui camarad, care avea de sigur pentru el legea, dar nu avea protecţia unei dame. Dacă victima ar fi fost acel camarad nedreptăţit, o spuneam fără şovăire. Sâmbăta trecută, după amiază, s’a prezentat în redacţia ziarului nostru un Domn, care părea foarte emoţionat şi care voia numai decât să-mi vorbească. Eram atunci sub penibila impresiune cu care eşisem din cabinetul ministrului de justiţie, şi l’am rugat a veni a doua zi pe la zece ore dimineaţa, neputând a-l asculta în acel moment. Duminică, acel Domn a fost exact la ora convenită între noi, şi atunci am aflat că aveam în faţa mea pe D. Gheorghe Dinescu, fost registrator la ministerul de resbel. Zic fost registrator, căci D. Dinescu îmi spuse îndată că a fost destituit din postul ce ocupa, după un lung serviciu de şasesprezece ani. L’am întrebat care au fost cauzele destituirei sale, şi ce pot face pentru el; dar nu am admis un moment că acest nenorocit venise la mine, pentru a obţine o scrisoare de recomandaţie către ministrul de rezbel. Atunci D. Dinescu mi-a povestit că colonelul Popescu, secretarul general al ministerului de rezbel, a făcut o scrupuloasă anchetă pentru a afla pe autorul sustragere! scrisoreî, pe care generalul Lahovary nu a primit’o (?!) Două persoane au fost bănuite : — D. Gheorghie Dinescu şi ajutorul său Mihail Cantuniar, cel d’întâi, nu ştie un cuvînt franţuzesc, cel de al doilea cunoaşte limba franceză. Fiindcă scrisoarea, pe care nu a primit-o?! generalul Lahovary, era scrisă în limba franceză, foarte naturală era destituirea D-lui Dinescu, care nu ştie decât limba română.— Dacă acea scrisoare ar fi fost scrisă în limba română, D. Dinescu rămânea funcţionar, şi D. Cantumiar, care cunoaşte limba franceză, era desigur destituit. Iată rezultatul anchetei făcute de judele instructor militar, Colonelul Popescu. Nenorocitul Dinescu m’a rugat să declar în ziarul Adevărul că nu el mi-a trimes scrisoarea ce am publicat în facsimile, și, pentru a-şî putea redobândi postul seci, să fac cunoscut cine mi-a trimes acea scrisoare pe care generalul Lahovary nu a primit-o (?!). Am promis D-lui Dinescu că voi face tot ce voi putea. —Trebue dar, mai întâii! să liniştesc pe ofiţerii pe cari nu am avut plăcerea de a-i întâlni, şi la urmă să îndeplinesc promisiunea dată nenorocitului registrator destituit. Liniştească-se întregul corp ofiţeresc, căci victima ministrului de rezbel nu poartă nici tunică militară, nici chipidi. Redee D. colonel Popescu funcţiunea sa D-lui Gheorghe Dinescu, căci victima ministrului de rezbel nu poartă nici surtuc, nici joben. Victima ministrului de rezbel care mi-a trimes scrisoarea, rugându-mă a o publica, poartă fuste, poartă corset şi o pălărie à la Rubens. Scrisoarea a căzut desigur din buzunarul ministrului de rezbel, şi a fost găsită pe stradă de victima generalului Lahovary. O Dezbunare femeească! Atât pot spune. Mai mult nu. Alex. V. Seldimanu. ---------------------------------------------Rusia sunt foarte puţin mai mici decât acelea din anul trecut. Raportul controlorului anunţă că una sută opt-zecî de milioane nouă sute de miî ruble sunt acoperite de fondurile disponibile ale tesauruluî imperiului. PARIS, 12 Octombre. — D. Floquet, a primit pe D. Georgevicî, noul ministru al Serbiei. COPENHAGA, 12 Octombre.—Ministrul de rezbel va presenta mâine Tolketinguluî noul proiect militar. BERLIN, 12 Octombre. — Norddeutsche Zeitung confirmă demisiunea D-lui de Schwenitz, ambasador al Germaniei la Petersburg, pentru motive de sănătate. ROMA, 12 Octombre.— D. di Rudini a adresat alegătorilor din Caccamo (Palermo) o scrisoare prin care declară că nu a schimbat nimic din liniile principale ale programului său din 1891. Pentru a reuşura resolvirea chestiunei financiare, a adoptat o precugetare prudentă şi economică în Africa; a reînoit tripla alianţă şi a încheiat tratate de comerţ; a făcut mai amicale relaţiunile dintre Italia şi Rusia; a risipit bănuelile şi neîncrederea Franciei şi a făcut posibile relaţiunile necesare de cordială amiciţie cu o putere mare. TELEGRAME PETERSBURG, 12 Octombre.—Primele 8 luni ale exerciţiului actual au dat ca impozite achitate de ţărani 28.600,000 ruble, adică 31,7 la sută din prevederile anuale ; în celelalte state proporţia este de 38,2 la sută. Veniturile acestui an î ISISTASTABEE Mihail Marescu Unul din sportimanii cei mai harnici din ţară, un rival primejdios şi adesesul fericit al fraţilor Marghiloman. Visitează regulat hipodromurile cele mai renumite din Franţa şi Englitera şi face mari pariuri pe caii, cari" i’au fermecat, dar foarte rar câştigă şi mai tot-d’auna se întoarce lefter în ţară. E un fost democrat; iubeşte pe ţărani în calitate de mare proprietar şi tot-d’auna se poartă bine cu ţăranii de pe moşia sa. Politica, contrar temperamentului său neastămpărat, îi lasă rece, ceea ce nu o împiedică însă de a fi un fanatic porumbel al lui Carp; prin monoclul acestuia, — pretinde el, — se reflectă întreaga situaţie politică a Europei. E un băiat bun şi de petrecere; în Bucureşti când se întâlneşte cu amicii săi şi cu Mişu Sâulescu, văzduhul miroase a champagne. Iubitor de artă, el are o egală admiraţiune atât pentru copiile marilor maeştri cât şi pentru operile vii ale lui Dumnezeu. In relaţiunile sale sociale e un băiat cum se cade. A fost deputat şi proprietar al răposatului ziar junimist Secolul din Craiova şi articolele sale au fost reproduse de Constituţionalul Alegerile de astă iarnă au fost un steeple-chase nenorocit pentru dânsul. Semne particulare. Din voiagiurile sale în străinătate se întoarce cu o duzină de cal de curse. Dridri. Parchetul din Dorohoia Cititorii noştri îşi aduc, de sigur aminte, că în povestirea crimelor şi infamiilor din Dorohoia am pomenit şi de doni oameni torturaţi de Dimeea Pleşoianu şi buzunăriţi în timpul torturelor. Aceşti oameni se numesc Pavel Vîlhoreţchi şi Alexandru Ivanovici Ihorov. După alarma dată de noi, parchetul din Dorohoia, pentru a scăpa administraţia şi pe Dimcea Pleşoianu, a închis pe acei oameni în arestul preventiv şi i-a dat în judecată ca vagabonzi. Iată, după Lupta, peripeţiile acestui proces Un român, Pavel Vilhoveţchi şi un rus Alexandru Ivanovici Ihorov, lucrător la linia de drum de fer din Basarabia care se construeşte lângă Prut în megieşie cu Nordul Moldovei, fiind bătuţi de moarte de un pichet, au trecut în ţara noastră printre pichete, ca să lucreze aici. Autorităţile din Dorohoia, care nu văd decât contrabandişti, l-au arestat cercând să-i dea de tovarăşi de a luî Rusu. Procurorul de Dorohoia a consfinţit arestarea, trimeţîndu- în instrucţie pentru vagabondaj, deşi ambii au profesiune fiind muncitori, Pavel fiind şi român, iar Ihorov, avea pe lângă toate paşport şi 120 leî, deci mijloace de hrană suficiente. Judecătorul de instrucţie delegat, Mihai Manoliu, îi trimete în judecata tribunalului fără a mai cere rechizitor definitiv şi cu o ordonanţă de un rând şi nemotivată. Acazarea înaintea Tribunalului a fost susţinută tot substitut, iar tribunalul printr’o hotărîre foarte bine motivată, care face onoarea membrului de şedinţă Negrescu, achită pe ambii inculpaţi, D. procuror Adam, fără a ceti dosarul face apel pe motivele prevăzute în ordonanţă, care motive n’au existat nici o dată. Apelul s’a judecat de Curtea de Apel din Iaşi secţia 11, în ziua de 10 a curentei. Curtea după cererea procurorului Leonescu, a respins apelul procurorului de la prima instanţă. Apărătorul inculpaţilor s-a mărginit a releva uşurinţa procurorului de Dorohoi, care se zice că va fi admonestat şi de procurorul general. Rezultatul a fost însă că oamenii au făcut o lună de puşcărie de gustul lui Adam Iată cine compune parchetul din Dorohoia, de onestitatea căruia D. Marghiloman nu se îndoeşte. Procurorul Adam este unealta oarbă a prefectului Stroici şi, prin urmare, tot atât de interesat ca şi acesta în acoperirea crimelor comise de banda Dimcea-Pleşoianu. Şi acest procuror este cinstit, după părerea D lui ministru al justiţiei. Cinste conservatoare! Argus ---------■■■ ------------------------------------ Losurile turceşti CONSTANTINOPOL, 12 Octombrie. — Levant Herald publică un articol asupra regulare! chestiune! losurilor turceşti; guvernul otoman va lua în mână această chestiune şi pare că vrea să favoriseze într’un mod exorbitant losurile cu prime trase la sorţ în detrimentul majorității posesorilor. Se asigură din sorginte oficială că consiliul de administrație al datoriei nu a fost înștiințat de acestă chestiune și este puțin probabil ca el să dea consimțimentul său. Impunitatea Presei Când presa opoziţionistă , liberală şi democratică încearcă să spargă atmosfera infectă şi viţiată din jarul gâştei conservatoare care a uzurpat puterea , când căutăm şi dăm pe faţă tâlhăriile şi jafurile, crimele şi asasinatele regimului conservator, — pe dată vedem că acele trei reptile din Capitală strigă într’un singur cor, după ordinile primite, că presa este prea liberă, că se bucură de impunitate şi că ajunge îngrijitoare pentru viitorul moravurilor noastre publice!... Fraţii Lahovary şi toţi Dincii, Pleşoianii, Pădurii, Stroicii, Levenţii, Robeşti! etc., etc., toţi asasinii şi complici lor, toţi hoţi cari miştie ca furnicile, toţi aceştia se simţesc atinşi, îl supără, îl doare, îl enervează, înfierarea viguroasă a presei şi libertatea ei. A! Dumnealor ar dori ca faptele lor mârşave şi criminale, să nu iasă la iveală, ar dori ca nesupăraţi de nimeni să poată jefui şi ucide în tihnă,—dar nu, noi nu le vom lăsa această dorinţă şi cu risicul de a ne expune la toate blestemele şi injuriile, la toate ameninţările şi atentele ne vom face datoria. Făcăndu-ne vnse această datorie nobilă, corul de reptile spune că presa se bucură de iresponsabilitate şi de impunitate. Oare aşa să fie? Cum, presa opoziţionistă, liberală şi democratică n’are oare oameni cunoscuţi cari scriu şi subscriu articolele ? Ce, la noi să tipăresc pamflete şi ziare pe furiş, şi în timpul nopţeî? Acel ce scrie oare nu răspunde de scrisul său ? Iată întrebări cam toate arată că larma reptilelor Reptila franceză L’Indépendace cere ca acel care scrie să fie responsabil de actele sale, întocmai ca şi cel-lalţi cetăţeni..... cerere naivă şi vicleană de reptilă, căci când oare directorii şi redactorii foilor de opoziţie (Adevar, Lupta, Voinţa, La Patrie, Românul, etc.) au refuzat să răspundă de cele ce scriu ? Este evident că plângerile reptilelor n’au nici un temeiu. Mai mult încă, în Constituţie şi în Codul penal, există articole care pedepsesc aspru delictele de ditamaţie in presă. Cum dar se invoacă neghiobia cu iresponsabilitatea presei? Presa a fost întotdeauna şi responsabilă şi pasibilă de pedepse. Ni se răspunde însă că juraţii nu aplică articolele din codul penal, în procesele intentate ziariştilor. Lucrul nu e adevărat, de multe ori juraţii au pedepsit pe ziarişti şi de asemenea iarăşi de multe ori a achitat pe ziarişti, şi aceasta pentru bunul cuvănt că acei ziarişti nu erau culpabili de delictele ce li se atribuia. Atunci pentru ce vă plângeţi? Pentru ce Lahovary, Dimoii şi Roboştii nu ne fac procese de presă? Fie sigur aceşti Domni că dovedind de mincinoase acuzaţiile presei, nu se va găsi un singur jurat atât de nedemn ca să achite pe un ziarist. Aici e însă toată chestia : pot dovedi ei înaintea juraţilor că noi ziariştii am minţit ? Nu o pot dovedi şi din nefericire tâlhăriile de la Galaţi, Brăila, Bacau etc., crimele de la Teleorman şi asasinatele de la Dorohoia, sunt adevărate. Vă înţelegem de ce vă luaţi mutre de jesuiţî şi ţipaţi că presa este iresponsabilă şi că abuzează. Ştiţi că înaintea juraţilor s’ar desvălui turpitudinele voastre Gări v’ar compromite şi mai mult. De aceea vă daţi de victime şi vărsaţi lacrimi de crocodil cerănd protecţia cetăţeanului la atacurile presei nepedepsibilă!... Ştim de ce procedaţi astfel. Voiţi cum o şi spuneţi ca pe cale legislativă să luaţi procesele de presă de la juraţi şi să le daţi tribunalelor ordinare şi poate chiar să reînfiinţaţi arestul preventiv. Iată-vă scopul, iată-vă ţinta ! Dacă aţi avea dragoste pentru libertăţile publice şi dacă v-aţi simţi calomniaţi pe nedreptul, atunci aţi veni cu pieptul deschis, înaintea juraţilor şi aţi cere condamnarea ziariştilor calomniatori, şi desigur că aţi obţinea toată satisfacerea cuvenită. Dar nu, atmosfera voastră pistilenţială de tâlhării şi crime, nu o puteţi nimici şi ea împrăştie boarea ei otrăvitoare în toate părţile, şi astăzi nu-i om în ţară care să nu fie convins că regimul conservator este un regim de jafuri şi de asasinate. In realitate dacă este cineva în ţara aceasta care se bucură de iresponsabilitate şi impunitate, sunt tâlharii, bandiţii şi asasinii, investiţi cu diferite funcţii oficiale. Presa a fost şi este responsabilă. Acum ca epilog încercaţi de atentaţi şi la libertatea presei, singura libertate reală, şi opera voastră conservatoare de distrugere va fi complectă. Aşteptăm. Eduard Dioghenide*