Adevěrul, noiembrie 1892 (Anul 6, nr. 1339-1368)

1892-11-26 / nr. 1364

ANUL VI. — No. 1364 ' NXJMERUL 10 BMI ABONAMENTELE IF DEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CAREI LUNI și se plătesc t/jL4’s­ona Jn*int© In lî i.jstr»§tî la casa Administrației Din Jv'iețe și StrtlindtaU prin maniat» postai Un&a ia țară 80 1®3; in «tr&lfițtattl 50 8®V)jf« lani, 16 „ „ . 36 Tr»* iaaî. , S „ „ « 13 ‘Sw »Kt»»!?' Irc.efepAlaAfat* 15 baari MANUSCRIPTHLE NU 8B INAPOIAZA 19, ■ ADMIMISt­RATIA 8 7BADA A C A I) K M I E I,­­ 1# Director politic: ALEX. V. BELDXMANU IO m»' EDITIA A. DQU­A. I Bă te ferești, Barnái©! de cutit strein In casă 1« AîaxaBiri, JOI 26 NOEMBRE 1892 RUMKRPL 10 BANI ftRUNCIURILE Din BUCURESTI si JUDEŢE se primesc : NUMAI la ADMINISTRAŢIE. din Simim­b­atCi direct la administraţie şi I» *««*« OfioMe tis paib9n«iit­4ftl. Astm eifert la patina 17...................0,30 is. linia » . m ....... S,— let „ » » îl . . . . Incerthraele și Reclamele 8 l/raKinL *­ La Pakten­aiarul nu găsește de­­renzare cu a# BBCTBl la klasofel »*. 113, maderard on mmfssL vschi­ so bam REDACȚIA -­ RADA AC A D KM I El, - 105 CE DECADENŢA!.. Un escroc politic LIGA CULTURALA Noul Apanagiű Programul liberal liana Spânzuratului Bucureşti, 25 Noembrie 1892. GE DECADENŢA!.. Maraelucii guvernului şi gazetele guvernamentale învinovăţiau­ presa opoziţionistă că e violentă in discu­ţii, prea violentă, că e o presă de scandal, care otrăveşte spiritul pu­blic şi în potriva căreia toţi adevă­­raţii patrioţi sunt datori să ia cele mai energice măsuri. Se vorbia chiar de l°gî restrictive. — In special noi, ceşti de la Adevărul, şi mai în spe­cial directorul nostru, am fost învi­novăţiţi de prea multă necumpătare în expresiuni, de prea puţină cur­toazie, de prea puţină trudă întru alegerea cuvintelor potrivite cu ner­vii delicaţi, de duducă, al onorabi­lilor şi venerabililor noştri bărbaţi de Stat. Poate că aceşti venerabili bărbaţi şi-au­ închipuit că pentru noi e o plă­cere, un deliciu ciudat, acela de a-l înfiera cu toată energia unui suflet revoltat. Ei bine, s’au înşelat ! Nici o plăcere, nici un deliciu ! E peni­bil chiar pentru noi ! Ne facem însă o datorie de cetăţeni, îm­fierându-i,— şi ne o facem cu mult, cu prea mult desgust. Altmintrelea— ne-ar plăcea şi nouă calmul senin, de la a cărui înălţime se pot discuta idei frumoase şi se pot săvirşi fapte bune; ne-ar plăcea şi nouă să ne purtăm înmâ­­nuşaţi faţă cu adversarii, să nu lă­săm să ne scape din gură sau din pană o vorbă care le-ar putea a­­tinge o susceptibilitate, un cuvînt care i-ar putea face să roşească. Dar e cu putinţă ?... Cu cine să vorbeşti liniştit? cu cine să-ţi mă­­suri vorbele ? cu cine să duci o dis­cuţie cinstită? cu cine să-ţi chel­­tueşti timpul şi buna ta credinţă în asemenea îndeletniciri ?... cu cine ? Ar trebui să fie un parlament vast­, un parlament în care să în­capă toată ţara; ar trebui ca toată ţara, de la cel dintâi, pănă la ce mai de pe urmă cetăţean, să asiste la o şedinţă a Camerei ca acea de eri,­­ pentru ca cei mai preveniţi chiar să înţeleagă toată revolta noa­stră sufletească şi pentru ca să ju­dece în deplină cunoştinţă de lucruri dacă violenţa de care suntem învi­novăţiţi e sau nu legitimată, e sau nu la locul ei. Un aşa parlament ar trebui, o aşa şedinţă parlamentară ar trebui , ca să vadă toţi cetăţenii, toţi oamenii de bine, ce tristă come­die se joacă pe socoteala lor, pe so­coteala ţarei, ca să vadă cum se au în deşert cele mai sfinte şi mai curate sentimente ale lor, cum ci­nicii, neruşinaţii şi escrocii şi-au­ dat întâlnire în Sfatul obştesc, pen­tru a-şî bate joc, în numele ţarei, de tot ce ţara crede, simte şi ex­primă. Calm ?... dar pentru cine calm ? dar cu cine calm ? Calmul presu­pune o stare de lucruri normală ; calmul presupune cinste, bună-cre­­dinţă ; calmul presupune putinţa une înţelegeri... Dar in situaţia în care ne găsim... calm? A discuta calm cu pleava morală a societăţei, cu tot ce poliţia a putut îngrămădi mai vicios şi mai corupt, mal fără inimă şi mal fără conştiinţă, mal fără sera­iul şi mal neruşinat pe băncile har­dughiei de pe dealul Mitropoliei,—cu tot ce Marele Căpitan de pe Tro­nul României a putut aşeza mal­ichea, mai servil şi mai greţos pe banca ministerială........ calmul în aşa condiţiuni ar însemna naivitate, ar însemna că nu ne dăm socoteală de lucruri, de însemnătatea şi de gravitatea lor, ar însemna că cinicii pot să-şi facă de cap în voe bună, fără ca un om cinstit să le pună mâna în piept şi să le strige un energic : „staţi /“ fără ca un suflet onest să se ridice şi să le spue pe nume : „şarlatani! lichele /“ Calm ?.... Dar cine ar fi putut discuta calm cu reposatul Licinschi, dacă ar fi fost silit să aibă o dis­cuţie cu el asupra moralităţei pu­blice şi private! ?.... Calm ?... Dar cine ar putea să stea de vorbă, calm, liniştit, cu toţi Licinschi! parlamentului român, cu toţi aceşti cinici fără obraz, cari să­­vîrşesc infamia cu bună ştiinţă că e infamie, care nu se înşeală pe el în ceea­ ce fac, ci caută numai să în­şele pe alţii, — pe cei­ ce trebue să fie înşelaţi ?... Calm cu scribii de la suratele cu condicuţă, cari au îndatorirea de a acoperi şi scuza toate ticăloşiile, toate turpitudinile unui regim din cale a­­fară păcătos? Calm?... Cu cine calm?... Cu a­­ceştia?... Cu eleva asta?... Cu decă­zuţii aceştia ?... Dar încă odată, calmul ar însemna naivitate din parte-ne... Nu, scribi silariaţi din fonduri secrete ! înjura­­ţi-ne mai departe, spuneţi tot ce vă trece prin capetele voastre deşerte, cereţi legi care care să restrîngă li­bertatea presei, — faceţi-vă datoria pănă la sfârşit! Şi voi, mamelucî, voi adorabili represantanţi al naţiei poliţieneşti, al corupţiilor şi al minciunei, al bâtei şi al chinorosu­­luî! — faceţi-o pe a voastră, cu con­ştiinţa liniştită şi împăcată. Votaţi legea, restrângeţi libertatea presei; presa astă e o presă de scandal, — voi sunteţi patrioţii; presa asta ve ocărăşte pe nedreptul, —voi repre­zentaţi în chip fidel naţiunea, voinţele ei, gândirea ei, aspiraţiile ei! Nu staţi un moment la îndoială !.. Nu vedeţi voi cât de mult vă ino­­portunăm în negustoriile voastre?­­... Căci voi aveţi dreptate : Cine dacă nu ţara, a voit şi voeşte înzestrarea junelui Ferdinand cu 300.000 de lei pe an? Cine dacă nu naţiunea, — na­ţiunea ca un singur om, — v’a spus, v’a ordonat să strigaţi ori pentru do­­taţiune? Cine dacă nu poporul v’a spus şi v’a încredinţat că e bogat, prosper, gata să-şi permită luxuri, gata să înzestreze pe toţi Hohenzo­­lemii actuali şi pe acel cari eventual s’ar mai ivi pe suprafaţa mult răb­dătorului pament?!... Ţara v’a spus toate aceste, na­ţiunea v’a ordonat să procopsiţi pe tinerul însurăţel, — care altmintrelea, cu un Unchin aşa de sărac, cum e M. S. Regele Carol I, ar fi murit de foame ! — poporul v’a impus să aveţi mâna largă şi darnică... Voi aţi fă­cut totul în contra pornirilor voastre interne, în contra convingerilor şi in­tereselor voastre; voi eraţi de pă­rere că dotaţiunea e o risipă netre­­buincioasă, un jaf; voi v'aţi călcat pe inimă votându-o... Dar, în sfârşit, n’aţi avut ce va face. Ţara, naţiu- I nea s’ar fi simţit ofensate să nu*şi arete profunda recunoştinţă pentru iubiţii conducători al destinelor lor... Poporul... — cum aţi mai fi dat ochii cu poporul? — Pentru că poporul a cerut dotaţiunea, poporul a voit-o. — şi voi ?... vox populi... v’aţi supus voinţei­­poporului cu o resignare de martiri!... Puah! ce farsă greţoasă! şi ce farsori greţoşi !... Eri representanţii naţiuni au ară­tat tot ce sunt şi pănă unde pot duce servilismul şi neruşinarea. Eri s’au aretat şarlatani şi lichele... — dar e prea puţin şarlatani, dar e prea puţin lichele, dar dicţionarul cel mai complect nu are cuvinte care să ca­­ifice şi să caracterizeze bine şi nu de ajuns ceea ce s’a petrecut eri la Ca­meră şi pe mamelucii din majoritate. Pentru că ori, nu mai departe, adversarii neînpăcaţi al apanagiilor din 1884 ; acel cari incriminau pe guvernanţii de la acea dată de ser­vilism ; acel cari spuneau că de­functul I. C. Brătianu a precupeţit cu apanagele rămânerea sa la putere ; acel cari fagǎduiau, — pe lângă multe alte făgăduinţe, —că vor propune un proect de lege pentru a se reda ţârei cele 12 frumoase, mari şi bo­gate moşii, care formează anti-con­­stituţionala dotaţiune a Coroanei;— ori toţi aceştia au venit la Cameră cu zîmbetul pe buze.... capete tinere şi bătrâne, acoperite cu păr şi ple­şuve,—cinici şi neruşinaţi de toate vârstele, — ori toţi aceşti patrioţi ne­prihăniţi au venit la Cameră şi cu liniştea sufletească şi cu conştiinţa împăcată a omului care ’şî face o sfântă datorie, au votat 300 de mii de lei în cap, bacşiş pe fie­care an din partea ţărei Româneşti, bogata şi prospere, pentru nepotul, —pentru iubitul nepot al sărmanului nostru Suveran, Marele Căpitan, cel cu co­roana de oţel ! Cinismul infam cu care obrasni­­cul ministru de externe Lahovary a bine-voit a răspunde celor câte­va voci independente ce s’au ridicat în contra jafului,— între care suntem datori să amintim pe valoroşii de­putaţi V. G­. Morţun şi Nae Popp — acel cinism obrasnic e fenomenal, şi va rămânea multă vreme ca mă­sură pănă unde obrăsnicia omenească poate să fie dusă. Şi cu aceşti nemernici, cu aceste lichele, cu aceşti neruşinaţi, cari au pierdut şi bunul simţ cel mai comun şi uzul de a roşi în faţa proprielor lor infamii şi necuviinţe, cu aceşti decăzuţi ni se cere să fim calmi, şi lor ni se pretinde să le vorbim în mânuşi, în vorbe măsurate cu com­pasul, înăbuşind în noi ori­ce revoltă a sufletului nostru, minţind celor cari ne citesc, minţind ţărei, — minţin­­du-ne nouă înşi­ne !... Asta — nici­odată ! Calm cu voi, scribi plătiţi din han­oii noştri?... Calm cu voi, mamelucî necugetă­­tori, cari vă bateţi joc de ţară, de alegătorii voştri, de voi înşi­vă ?... Calm cu voi, cari daţi stranca în averea publică, pentru a arăta cât de servili, cât de nemernici şi cât de lichele sunteţi, şi pentru a putea be­neficia cât mai multă vreme de bine­facerile bugetare ale puterei?... C­i voi calm ?... Cu voi mânuşi ??... — Nici­odată! lufierându-vă cum trebue, lăsând gândirea noastre, sufletului nostru libertatea de a lua forma ce-i con­vine în vorbele noastre, în scrisul nostru,— noi ne facem o datorie şi ne vom face-o pănă la sfirşit. Voi ? —faceţi-o pe a voastră. Res­trângeţi libertatea presei, restrîngeţi li­bertatea cuvântului, — faceţi ce ştiţi şi mergeţi şi voi pănă la sfirşit! Aţi venit la putere prin minciună şi înşelătorie, prin linguşire şi lache­­ism, trebue să vă menţineţi prin ci­nism şi josnicie, prin infamie şi neru­şinare. ______________Ioan H. Roman. A se vedea „Ultime Telegrame“ la pagina 111. Un escroc politic Acest escroc politic poartă nu­mele de Anastasie Stolojan. El este liberal şi fiind ministru ,şi-a câştigat nemuritorul epitet de Naf­talina. Acest vulgar individ, care po­zează ca unul din capii partidului liberal, a luat în alegerile trecute din Februarie, angajament faţă cu alegătorii de a vota contra ori­că­­rui apanagiu s’ar prezenta în Ca­meră. In şedinţa de ieri a Camerei, Anastasie Stolojan zis şi Naf­talina a votat apanagiul de 300 mii lei prinţului Ferdinand. Acest act constitue escrocheria politică cea mai neruşinată. Suferi-vor Craiovenii a avea ca reprezentant al lor în Par­lament un escroc politic? A. V. B. INSTANTANEE V. G. Morţun Statură potrivită , bine făcut. Figură regu­lată şi expresivă, ochi mari, căprui, frunte lar­gă, barbă castanie. Foarte simpatic şi prie­tenos. Este unul din şefii socialiştilor din ţară A cheltuit o mare parte din avutul său pentru socialism. Deputat în mai multe legislaturi. In Roman este foarte iubit de ţărani şi de o­­râşeni. Orator eloquent şi plin de sentiment. In Ca­meră este ascultat cu atenţiune. In întruniri publice i se fac ovaţiuni pentru pasiunea şi căldura pe care le pune în discursuri. Eri la Cameră s'a distins din nou prin un discurs admirabil cu ocazia dotaţiunei lui Fer­dinand. Intr’un limbaj energic a esecutat cum trebue pe privilegiaţii din Cameră, cari se joacă cu averea ţărei. Caracteristica oratorică a D-lui Morţun este că emoţionează pe auditor, prin curajul său, prin sonoritatea vocii sale, precum şi prin fran­­cheţa şi vivacitatea sa. D.­­ G. Morţun este şi un literat cunoscut. A redactat revista Contemporanul din Iaşi, şi a scris câte­va piese de teatru apreciate. Acum este mai mult absorbit de politică. Semne particulare : Doarme mai mult un tren de­cât acasă. W.x. culturale intime ce trebue să existe deopo­trivă între toţi Românii. Şi Liga Culturală, deşi cu mijloace re­lativ slabe, n’a lăsat ca încrederea şi entu­ziasmul fraţilor noştri din provinciile sub­­­jugate să scadă nici un moment. Câte şcoli din Transilvania şi Bucovina îşi mulţu­mesc existenţa lor Ligei; câte reuniuni cul­turale, de femei, învăţătore­şti, etc. n’au fost ajutate de Ligă; câte comune primesc regu­lat ziare româneşti în urma sacrificiilor Ligei! E greu de a cita anume comunele, greu de a cita reuniunile şi şcolile, căci ele o dată ştiute ar fi imediat închise de guver­nul unguresc sau de cel austriac. Şi mişcarea naţională ce s’a pornit cu atâta inimă în ţară, precum şi agitaţiunea presei din Capitală nu sunt a se mulţumi oare Ligeî ? Insă meritul mai de căpetenie al Ligei este, că a izbutit printr’o muncă extraor­dinară să câştige pentru causa română prin­cipalele organe din Europa. Să cităm pe Standard din Londra, organul lordului Salisbury, La Reforme din Bruxela, orga­­nul radicalilor belgieni, II Diritto din Roma, organul radicalilor din Italia, II Secolo din Milano, cel mai răspândit ziar italian, XIX Siècle şi Republique Franchise din Paris, Kreuzzeitung din Berlin, Allgemeine Zei­tung din München şi altele multe. Inainte de înfiinţarea Ligeî ocupatu-s’au oare a­­ceste mari ziare de costuimea română ? Nu ! Inchipuiţi-ve câte stăruinţi şi sacrificii ma­teriale, în cele mai multe cazuri personale a trebuit să-şi impună D. Grigore T. Bră­tianu, preşedintele Ligei, ca să ne asigure concursul acestor ziare ! Iată ce a făcut Liga în scurtul timp de două ani! Şi câtă vreme un bărbat entusiast, activ şi onest ca D. Dr. T. Brătianu va sta în fruntea acestei societăţi, ea va înflori, zică ori­ce ar zice vrăşmaşii săi — dacă are şi vrăşmaşi — şi va aduce foloase imense ce­lor cinci milioane de subjugaţi şi foloase idealului nostru naţional. Publicul va şti dar — nu ne îndoim — să încurajeze şi în viitor, în mod mul mai eficace chiar, Liga pentru unitatea cultu­rală a Românilor. Argus. LIGA CULTURALA Peste câte­va zile membrii Ligă pentru unitatea culturală a tuturor Românilor vor fi convocaţi pentru alegerea unui nou co­mitet. Mandatul actualului comitet expiră şi membrii Ligei vor fi în posiţiune de a asculta darea de seamă a activităţii acestui comitet în cursul celor douî ani de cand­ s’a înfiinţat această societate. Câtă schimbare în opinia publică, de când s’a înfiinţat Liga! In adevăr, privind peste aceşti doui ani din urmă, dăm de momente cari au determinat un curent puternic în opinia publică a ţărei, precum şi în opinia publică a Occidentului in ceia­ ce priveşte situaţia Românilor subjugaţi. Sub presiunea entuziasmului cu care s’a înfiinţat Liga s’a determinat o puternică reacţiune în Bucovina, care s’a sfîrşit prin triumful Românilor şi prin înfiinţarea Ga­zetei Bucovinei, sub aceiaşi presiune Ro­mânii din Transilvania au pornit o miş­care energică în contra odiosului despotism unguresc. Că­­ atât în Transilvania, cât şi în Bucovina a avut un ecou nemărginit, mişcarea naţională pornită de Liga cultu­­rală şi spiritele subjugaţilor au fost foarte mult încuragiate prin faptul că în Bucu­reşti s’au afirmat cu atâta forţă legăturile ®«W8 Noul apanagiu Un număr de deputaţi au propus o listă civilă de 300.000 lei principelui Ferdi­nand, reversibilă pe jumătate asupra prin­cipesei Maria, şi secţiunile Adunărei au admis’o. Când s’a auzit de această nouă dota­­ţie, lumea s’a întrebat dacă Corpurile le­giuitoare au calitate să o facă şi dacă Constituţia permite. In pactul fundamental nu e prevăzută altă listă civilă de cât acea ce se dă Ca­pului Statului, care se fixează odată pentru toată durata Domniei. Şi princi­pele Ferdinand nu e încă Capul Statului ca să i se dea listă civilă. Dar peste prescripţiunile legei s’a mai trecut şi altă dată, şi se va mai trece, pe cât timp vom avea în capul naţiunei un om cu prerogative exorbitante şi ne­responsabil, şi oamenii de Stat servili. Constituanta din 1884, chemată cu to­tul pentru altă treabă, a votat Coroanei, în surprinderea Ţărei, o dotaţie în moşii ce astă­zi au un venit de peste trei mi­lioane lei, fără ca ea să aibă competenţa, şi neţinănd socoteală de pactul Regelui cu naţiunea. Această dotaţiune, minoritatea din Cor­purile legiuitoare de atunci, din care fă­ceam şi eu parte, a considerat-o ca anti­constituţională şi ilegală, pentru că ea nu se putea da de o constituantă căreia nu i se ceruse modificarea art. 94 din Con­stituţie, şi pentru că era în contra textu­lui positiv al pactului fundamental. Vederile acestea le împărtăşea în vre­mea aceea şi D-nu­ Catargiu, actualul prim-ministru, şi Lahovari, acum minis­tru de externe, care în întrunirea publică din 19 iunie 1874 a partidului liberal­­conservator, al căruia corifeii erau Dom­­niile­ lor, prin resoluţia luată, se exprimaă precum urmează : „ Partidul liberal-con­servator, consideră revizuirea actuală şi „darea apanagiului ca o violare a „pactului nostru fundamental, şi la an­gajamentul de a lucra pentru reintrarea „în legalitate.“ Ast­fel D-nil Catargiu şi Lahovari, cu întreg partidul conservator şi toate organele de publicitate conservatoare, cu Independenţa română în frunte, constataă neconstituţionalitatea dotaţiune!, şi luat

Next