Adevěrul, ianuarie 1894 (Anul 7, nr. 1741-1766)

1894-01-15 / nr. 1751

ŞTIRI TELEGRAFICE SOFIA, 13 Ianuarie. — Autorităţile sa­nitare au permis circularea Orientului Expres Viena-Constantinopole şi înnapoi cu condiţiune ca călătorii din Constan­­tinopole să nu descindă la nici o staţie bulgară, afară de Hebibceva, staţie de carantină şi ca trenul să fie însoţit de un agent bulgar. Swoboda anunţă că Curtea de Casaţie a anulat sentinţa Curţii de apel, care a­­chitase pe Ilie Gheorghieff, acuzat de participare la completul care a avut de scop asasinarea ministrului Bel­eff. Curtea de casaţie a găsit că Curtea de apel nu ţinuse seamă de toate împreju­rările. COPENHAGA, 13 Ianuarie.—Cercurile Curţii asigură că marea ducesă Xenia s’a logodit cu marele duce Alexandru Mihai­­lovici. PARIS, 13 Ianuarie. — Camere a dis­cutat interpelarea asupra producţiunii mi­nelor franceze de cărbuni. A respins cu 301 voturi contra 208 ordinea de zi com­bătută de guvern şi invitînd pe acesta a face ca companiile de căi ferate să adopte tarife conform intereselor franceze, ea a adoptat cu 393 voturi contra 3 o altă or­dine de zi primită de guvern şi care zice că acesta se va sili să obţie de la com­panii îmbunătăţiri în tarifele de trans­porturi. Camere a adoptat fără discuţie proiectul care prelungeşte cu 5 ani tribunalele mixte din Egipt. PARIS, 13 ianuarie. — Contrariu zvo­nurilor ce au circulat despre sosirea a­­propiată a reginei Natalia la Belgrad, se asigură din sorginte bine informată că regina va pleca la sfirșitul acestei luni la Biarritz. — Comisiunea vămilor a discutat mult drepturile asupra grînelor, înainte de a statua va asculta pe miniștri. Majorita­tea pare favorabilă taxelor de 8 franci. BERLIN, 13 Ianuarie. — Se asigură că prințul de Bismarck va sosi Vineri la ora 12.—«Oficialul», se crede autorizat a declara că misiunea D-lui de Moltke la Friedrichsruhe este datorită iniţiativei împăratului. Nimeni în cercurile guver­namentale nu ştia dinainte nobila hotă­­rîre a împă­ratului. Toate aserţiunile con­trarii sînt nişte invenţiuni. Prinţul de Bismarck va fi primit la gară cu onoruri militare. Se crede că va veni şi prinţul Enric, acest faimos zbir în fruntea poliţiei Gălăţene. Craiovenii deci să fie liniştiţi... Ni se comunică din Galaţi că co­mitetul Ateneului din acel oraş s’a format din D-nii G. Mihăilescu, pre­şedinte; Al. Nicolescu, secretar ai C. Resu, Gr. Guţă şi Zamfir Filotti, membrii. Printre conferenţiari sunt înscrişi, pînă acum, d-nii Grigore Alexan­­drescu, Alex. Nicolescu, G. Gamu­­lea şi doctorul Tacheamu. Conferiţele vor începe la 30 ia­nuarie. ____ INFO­RM­ AT!­U N1 Falitul Kirchen, care fugise din țară, a fost arestatat la Paris. Guvernul nostru obţinînd estră­­darea lui, el va fi adus în ţară prin Rusia, de­oare­ce acest Kirschen, pretinzînd că este supus austriac, ar putea fi reclamat de autorităţile austriace, dacă s’ar aduce prin Aus­­tro-Ungaria. ___ Mai mulţi funcţionari din Galaţi au luat iniţiativa să formeze o so­cietate economică, care să le în­­lesnească împrumuturi de bani la cazuri de nevoi. În comuna Tigveni, plasa Topo­­log, s’a înfiinţat o nouă secţiune a Ligei culturale, sub numele Secţiu­nea Topolog, al cărui comitet se compune din D-nii Theodor Th. Brătianu, Ion Radu, preotul N.To­­pologeanu, N. I. Constantinescu, Petre Petrescu, preotul Th. Deme­­trescu și C. Constantinescu. Locotenentul Const. Miclescu din regimentul Cantemir No. 12, s’a șters din controalele armatei, din cauză că a fost condamnat la destituire şi M­ lei, bani 15 despăgubiri către Stat, pentru faptul de insubordo­­nanţă. ___ Dintr’o scăpare de vedere a ră­mas ieri afară informaţia privitoare la rezultatul alegerilor de la 12 c. Iată rezultatul care ni s’a comu­nicat din Bacau: Alegători Înscrişi .... 1073 Ion D. Grecescu, poliţaiul din Ga­laţi, se crede că va fi înlocuit cu D. I. Paladi, fost director al poliţiei ca­pitalei. In Monitorul Oficial cu data de azi se publică Regulamentul pentru punerea în aplicare a legei clerului mirean. Căpitanul IonescuDimitrie II, din Regimentul Radu-Negru No. 28, şi-a dat demisia din armată. I­. Vasile Tasu, consilier la înalta curte de casaţie, a încetat din viaţă. Peste cite­va zile primăria capita­lei va afişa listele electorale comu­nale. Lupta află că pentru combaterea in mod cit se poate mai eficace a epidemiei de conjunctivita granu­­loasă, care de la armată a trecut în comunele noastre rurale şi chiar in cele urbane, unde face considerabile ravagii, serviciul sanitar în unire cu Ministerul de razboiu, a luat urmă­toarea dispoziţiune: A delegat pentru Romînia de dincoace de Milcov, pe D-nii d-ni N. Manolescu şi colonel Petrescu, iar pentru Moldova pe D-nii d-ni Socol şi colonel Corvin, cari să ţină conferinţe asupra mijloacelor de combatere a conjunctivitei gra­­nuloase medicilor primari de ju­deţe şi de oraşe şi medicilor mili­tari. Deja D-nii d-nn Manolescu şi Pe­trescu au­ ţinut fie­care cîte trei con­ferinţe primei serii a medicilor ce s’au­ întrunit în Bucureşti. La 23 Ianuarie D-lor vor repeta aceste conferinţe cu a doua serie de medici ce se vor întruni aci. Alegerea făcută alaltăieri la Ba­­cău­, a fost contestată. Lucrul nu e de mirare, ştiindu-se mijloacele de care guvernul le-a pus la dispoziţia D-lui Donici, candida­tul conservator,­­ chiar cu mult înainte de alegeri. Votanţi.............................794 Au obținut: D. G. Donici, cons., . 453 ales D. Iuniu Lecca, lib. . 276 voturi Anulate............................63­3 La Bîrlad au­ obținut: D. Cr. Mateescu, cons., 110 v. ales D. Teodor loan, liberal 77 voturi D. I. Virgolici, cons. , 21 ,, Anulare............................0 Dintr’un izvor sigur suntem in-­ formaţi că zvonul asupra numire! faimosul Ion Grecescu­, ca poliţaii­ la Craiova, e cu desăvîrşire fals. Ce­a ce e sigur e că, actualul pre­fect al Galaţului, D. Robescu nu mai poate îngădui cu nici un chip pe ----------___________________ Sunt numiţi: D. Ion Bragadiru Coşie­­reanu în postul de sub-prefect la plasa Teleorman (judeţul Teleorman); D. Gri­­gore Pantelli în postul de sub-prefect la plasa Şuşiţa (judeţul Putna); D. Gr. G. Suţu în postul de inspector­ general admi­nistrativ; D. C. Robescu în postul de pre­fect al judeţului Covurlui. V. KOROLENKO NUVELE SIBERIENE in noaptea Invierei Sîmbătă seara, ajunul pastelor anu­lui 188... Sear­a se lăsase peste pămîntul mut, care, luminat peste zi de soarele de primăvară, părea pătruns de conştiinţa apropierea căldureî, părea a respira vesel, deşi iarna îi mai dădea cîte un ger de noapte; va­luri de ceaţă erau dintr’insul, ca nişte nori de tămîe, înălţîndu-se spre cer intru în­­tîmpinarea luminoasei zile de sărbătoare şi strălucind ca argintul la lumina blîndă a stelelor. Linişte domnea împrejur. Reşedinţa guvernămintului N., învăluită în aburi reci şi umezi de ceaţă zăcea tă­cută, aşteptînd clipa în care va răsuna din clopotniţă cel dinţii dangăt de clo­pot. Nu era însă tăcerea somnului; în întunericul şi în umbra stradelor fără zgomot şi pustii se observa o rezervă plină de aşteptare , rar trecea în grabă cîte un lucrător întîrziat, pe care-l prinsese săr­bătoarea la muncă grea şi obositoare ; rar trecea cu zgomot cîte un căruţaş — pe urmă iar tăcere de mormînt. Toată viaţa se retrăsese de pe strade în case, în palate bogate şi în bordee sărace. Peste tot oraşul, peste tot pămîntul se lăsase suflarea învierei şi a primenirea anotim­pului, încă nu răsărise luna şi oraşul şedea în umbra dealului, pe care se ridica o clădire întunecoasă, neprietenoasă. Con­tururile sinistre, regulate ale clădirei se desfăceau pe orizontul clar; poarta stră­­veche mai dispărea în întunericul zidului şi cele patru turnuri de la colţuri pri­­­veau ca nişte stafii norii. De o dată resună din înălţimea bise­­ricei cea dintii o bătae de clopot respîn­­dindu-se în noaptea tăcută, apoi a doua, a treia.... şi din toate turnurile resună dangătul clopotelor şi toate intonară un SAMBATA 15 IANUARIE cînt armonic; sunetele se topeau melo­dioase într’o arie puternică, solemnă şi, ridicîndu-se spre bolta cerească, umplură văzduhul cu acorduri măreţe. De o dată se auzi şi din clădirea sinistră un sunet palid, slab şi sfărîmat. El încercă, ase­menea fraţilor săi mai puternici, să se ridice în slavă, să dea drumul glasului său­ şi să cînte şi el cîntecul de veselie şi dragoste şi mărinimia omenirei—muncă zadarnică. El căzu tremurînd la pămînt şi muri sunînd slab în marea de eter. Muzica de clopote amuţi. De mult, e drept, sunetele se pierdu­seră în văzduh şi totuşi părea că se mai aude tremurarea unei coarde tainice, ne­văzute. Prin case era întunerec, numai ferestrele bisericei străluceau de lumină. Pămîntul se pregătea pentru a 188... oară ca să asculte vorbele de pace, de dra­goste, de frăţie. Porţile negre ale clădirei celei vechi se deschiseră scîrţîind. Un grup de soldaţi ieşi sunînd din arme pentru a se împărţi pe la diferite posturi. Din mijlocul lor ieşi unul cu pas măsurat, pe cînd senti­nela de mai înainte dispăru în ceaţa în­văluită de întuneric, iar ea, ocolind pe după colţul zidului, se depărtă. La postul din­spre apus ieşi din rîndurî un recrut tînăr pentru a lua locul sentinelei de pînă atunci. In mişcările sale se vedea încă stîngă­­cia ţărănească, chipu-i tînăr păstra încă expresia novicelui, care pentru întîia oară are să ocupe un post responsabil. El se puse cu faţa spre zid şi luă arma la umăr. Făcînd doi pași înainte, se întoarse pe jumătate un loc și se puse alături de sen­tinela dinainte. * Acesta-i şopti, întoreînd capul spre dinsul, formula obicinuită : «Să te plimbi de-a lungul postului! — Să bagi de sea­mă ! — Să nu dormi!—Să nu aţipeşti!— zise cel­ l’alt repede, pe cind recrutul îi sorbea cuvintele, iar în ochii săi albaş­tri se vedea o întristare adîncă. — înţe­les? întrebă fruntaşul.— înţeles, trăiţi! — Deschide-ţi ochii ? zise iar fruntaşul cu asprime, apoi adaose mai blind:—Poate că te temi de stafii ? — Nu, răspunse re­crutul, dar nu ştiu ce simt în inimă. — La vorbele astea copilărești, un rîs în­fundat răsună între soldaţi.— Băiatu ma­mei ! mormăi fruntaşul d­e dispreț şi co­mandă : — Arma pe’umăru drept! Stîn­­ga’n pre! Jur! Marș! Recrutul, rămas singur, luă arma pe* umăr şi-şi începu plimbarea. înăuntru în închisoare, la cel din ur­mă sunet de clopot, începu o mişcare deosebită, neobicînuită. Ca şi cind sune­tul clopotului ar fi adus într’adevăr li­bertatea pe pămînt, uşile celulelor se deschiseră şi locuitorii loi îmbrăcaţi în mantale lungi, cenuşii, cu pătrate sem­nificative pe spate,­eşiră la iveală, se a­­şezară în rînd cîte doi şi străbătură gan­gul cel lung pentru a se­ duce la biserica luminată; veneau din dreapta şi din stînga, de sus şi de jos şi printre zgomo­tul paşilor lor se auzea zăngănitul lanţu­rilor şi al armelor. La intrarea în bise­rică, valul acesta de oameni palizi se în­şirui pe locurile înconjurate cu gratii şi amuţi. Şi aci­­erau obloane de fer şi gra­tii la ferestre, închisoarea e deşartă. Numai în turnu­rile de la colţuri, unde sînt celulele ares­taţilor deosebiţi, aceştia se plimbă trişti şi întunecaţi, o­prindu­-se din cînd în cînd îa uşă pentru a prinde cu urechi lacome cîte* un sunet din cîntecul depărtat, care răsună din biserică... Acolo mai este o celulă; în ea zace pe patul tare un bolnav. Gardianul, căruia i s’a adus la cunoştinţă îmbolnăvirea nea­şteptată a arestatului, veni la dinsul pe cînd­ cei­l­alţi erau duşi la biserică şi aple­­cîndu-se peste el, i se uită în ochii, cari străluceai­ de friguri şi stătea ţintiţi în văzduh. — Ivanov, hei Ivanov! strigă gardia­nul ; el însă remase nemişcat scoţînd nu­mai nişte sunete neînţelese. Glasul îi era aspru, buzele aprinse de friguri se des­chideau cu greu. — Mîine la infirmerie ! porunci gardianul și părăsi celula lăsînd un pozitor la ușă.­­Acesta se uită cu bă­gare de seamă la bolnav și zise clătinînd din cap:—Hei, vagabondu­le, te-i fi să­turat de cutreerat drumurile! încredințat că nu e nimica de păzit a­­colo, el se duse la uşa închisă a bisericei pentru a asculta predica, plecîndu-se din cînd la pămînt şi sărutîndu-1. Tăcerea din celulă fu întreruptă numai din cînd în cind de aiurările de friguri ale bolnavului. Era un om încă un bă­­trîn, voinic şi tare. Aiura trăind din nou trecutul şi în faţă­ i se oglindeau­ chinurile lăuntrice. Soarta crudă îşi făcuse cu el un joc răutăcios. Colindase mii de verste, peste dealuri şi ponoare, trecuse prin mii de mii de primejdii, îndurase foamea şi setea, arşiţa şi frigul şi toate astea nu­mai minat de nostalgie, de dorul arzător de a-şi mai vedea o dată satul, întreţi­nut de nădejdea necurmată de a petrece cu ai sei o lună, o septămînă, o zi nu­mai, de a fi acasă, de a se simţi la locul lui—întîmple-se pe urmă ori­ce, chiar dacă ar trebui să facă iar drumul lung la minele Siberiei. Abia la o sută de veri­ste de ţelul celei mai arzătoare dorinţi, fusese prins şi băgat în închisoarea asta!.. De o dată trăsăturile bolnavului se schimbară, ochii i­ se deschiseră mari pieptul îi respira mai liber, gînduri şi icoane mai vesele par a-i cutreera cree­­rul.... Pădurea foşneşte. El cunoaşte foş­netul acesta, înţelege limba pădureî şi a copacilor ei...... Ca de o suflare a primăverei se simte închisul atins, se ridică şi resuflă greu ; ochii se uită cu luare aminte împrejur— de o dată ei strălucesc de bucurie şi ne­credinţă : el, vagabondul, vecenicul fu­gar dinaintea legilor aspre ale ţărei, lip­situl de patrie şi de cămin—el vede ceva de necrezut dinaintea sa :.... o uşă des­chisă ! Puternicul impuls spre libertate îl face să se scuture de boală. Urmele frigurilor dispar, căci se vede singur şi cu uşa des­chisă ........................................................ Recrutul cel tînăr, cu arma pe umăr, se plimbă încolo şi încoace ; dinainte­ i se întinde o cîmpie largă, tristă, de pe care abia s’a topit zăpada ernei.... El se opreşte lingă zid, pune arma în pă­mînt şi, rezemîndu-se în ţeavă, se lasă în voia gîndurilor. încă nu poate pri­cepe ce caută el acolo, în noaptea asta sfîntă, solemnă, cu arma de mină, în zarea astor cîmpii triste.... Abia de scurtă vreme era stăpînul sau propriu, proprie­tar şi muncitor pe bucata sa de pămînt —şi acum ! Sufletu-i tînăr e plin de frică şi de o groază neînţeleasă, de care nu şi-o poate tălmăci, care-l urmăreşte însă pas cu pas, îl face să-şî critice şi să-şi cumpănească fie­care fapt al sau şi­­strîng­e ast­fel firea slobodă a flăcăului de ţăran în cămaşa de forţă a disciplinei şi a as­prului serviciu militar. Acuma însă e singur. Priveliştea tristă deschisă dinaintea ochilor sei şi şueratul vîntului în iarba înaltă a stepei *par a-i adormi şi dinaintea ochilor ,i se ridică icoane de acasă. Şi el îşi vede satul şi acelaş vînt suflă “peste dinsul; biserica e viu luminată şi aci fagii îşi pleacă frun­ţile peste biserică. .....*..................... Nu departe de locul unde stă recrutul, se arată pe zid un lucru întunecat, e capul unui om, capul vagabondului...... * * * Dangăte de veselie sparg tăcerea nop­­ţei. Uşa înch­isorei s’a deschis şi proce­siunea cu cruci, prapuri, luminări şi icoane şi-a început ocolul. Din biserică resună cîntece... Soldatul se înfioară, îşi ia căciula din cap pentru a se ruga şi a-şi face cruce — şi încremeneşte cu mîna ridicată. Fugarul a dat de pămînt şi caută să ajungă la iarba înaltă a stepei*. — Stai, stai, te rog, stai! strigă sol­datul ridicînd înfricoşat arma. Tot ce l’a îngrozit, tot ce l’a speriat şi l’a făcut să tremure — iată totul în chipul acestui fugar. «Serviciu, datorie, respundere!» astea sunt cuvintele grozave ce-i fulgeră prin minte; iute ridică arma şi, închizînd ochii, trage fără să ţintească, cu mîna tremurătoare..... Iar se revarsă peste oraş sunetele clo­potelor în acorduri măreţe, vesele şi iar resună tonul slab şi frînt al clopotului din turn, care aspiră la înălţime dar cade la pămînt ca o pasăre cu aripile amorţite. Şi în mijlocul acestora se aude din biserică cîntul solemn, serios al mul­ţime! în fugă şi strigătul vesel: Christos a înviat! resbate în cîmpie. De o dată—un pocnet de puşcă dincolo de zid şi un sunet slab pare a-i respunde jalnic.... Pentru o clipă totul amuţeşte. Numai ecoul depărtat al împuşcăturei uruie peste cîmpie şi expiră în depărtare. Traducere de H. EDIŢIA A TREIA ULTIME TELEGRAME COLONIA, 13 Ianuarie.— «Gazeta din Colonia» anunţă că prinţul de Bismarck a rugat pe împăratul să-i dea voie, din cauza starei sănătăţei sale, să plece a doua zi de la sosirea sa. îndată după sosirea prinţului la castel, va avea loc un prînz intim cu familia imperială. BERLIN, 13 Ianuarie. — Ziarul «Lokal Anzeiger» află că a doua scrisoare auto­grafă a împăratului către prinţul de Bis­marck, scrisoare de care ziarele fac men­ţiune, a fost redactată în urma unei con­ferinţe a împăratului cu D. de Caprivi. Se crede că va avea loc de asemenea o schimbare de vederi între D. de Bis­marck şi cancelarul. ROMA, 13 Ian.— «Agenţia Ştefani» află din Paris că D. Casimir Périer a remis ambasadei italiene 420,000 franci indem­nitate acordată Italienilor maltrataţi la Aigues-Mortes. VIENA, 13 Ianuarie. — Deputatul libe­ral german Jacques s’a sinucis. PRAGA, 13 Ianuarie.—Procesul Omla­­dinei. Interogatoriul acuzaţilor e termi­nat, acel al martorilor va începe mîine. VIENA, 13 Ianuarie.—Polit. Correspon­ded află din Belgrad că cîţi­va studenţi din Seoata Superioară au­ făcut o demons­traţie în faţa palatului regal, au strigat: trăiască constituţia ! Poliţia n’a intervenit, de­oare­ce demonstraţia era inofensivă. Liniştea domneşte peste tot şi afacerile urmează mersul lor normal. BELGRAD, 13 Ianuarie.—Deputaţiunile ţăranilor adunaţi la Belgrad au primit ordin de la prefectul poliţiei D. Mihai­­lovici de a părăsi oraşul în 24 de ore, cea mai mare parte au plecat. ROMA, 13 Ianuarie.—Ştirile din Massa Carrara şi din Sicilia spun că liniştea e perfectă. BERLIN, 13 Ianuarie.—Dieta. D. Hey­­debrandt a desvoltat interpelarea sa a­­supra unor condiţiuni la care ar trebui să se subordoneze concluzia tractatelor de comerţ. Ministrul D. Berlepsh a de­clarat că nu voieşte în acest moment să vorbească la Dieta de tractatul de co­­merciu cu Rusia. Guvernul nu va încheia de­cît tractate de comerţ care vor răspunde intereselor esenţiale ale Prusiei şi ale Germaniei, dar e cu neputinţă a face să depindă con­cluzia unui tractat de comerţ de conce­siuni privitoare la etalonul monetar. Ori­ce stat trebue să fie în această pri­­vinţă independent şi autonom. Ministrul declară că guvernul are in­tenţia să convoace o comisiune de an­chetă pentru a găsi mijloacele pentru a combate fluctuaţiunile şi scăderea preţu­lui argintului. ROMA, 13 Ianuarie. — Episcopul Zerr din Tiraspol desminte în mod formal în Monitorul din Roma că ar fi însărcinat cu o misiune particulară a guvernului rus; el a venit la Roma numai pentru o vizită. VENEȚIA, 13 Ianuarie. — Se confirmă arestarea comerciantului Ugosohn care a comis în Octombre 1893 la Bucureşti o fraudă de o sută de mii de mărci în pa­guba casei Luckhaus & C-ie din Rem­scheid. ROMA, 13 Ianuarie. — Reforma declară că sunt cu totul imaginare svonurile cum că guvernul ar avea intenţiunea să res­tabilească cursul silit. BARCELONA, 13 Ianuarie.—Guverna­torul civil eşind din casa sa a fost rănit la cap cu o lovitură de pistol, ce i-a tras un zidar, care a declarat că este anar­chist. NEAPOLI, 13 Ianuarie. — La Univer­sitate s’au produs azi desordine, din cauza limitării inscripţiilor. Rectorul a închis Universitatea. PAVIA, 13 Ianuarie. — In urma desor­­dinelor comise de studenţi, desordine sem­nalate ieri, rectorul a închis Universitatea. ROMA 13 Ianuarie. — Ziarele zic că Ita­lia şi Franţa negociază pentru a remite la 28 Februarie ratificată convenţiunei în­cheiate între ele în privinţa monetei divi­zionare. VIENA, 13 Ianuarie. — Polit. Corres­­pondez află din Berlin din sursă bine in­formată că demersul împăratului pe lingă prinţul de Bismarck a produs o vie, şi sinceră bucurie printre patrioţii germani şi printre consilierii coroanei cărora Im­­peratul le-a comunicat decisiunea sa îndată după realizarea sa. CONTANTINOPOLE, 13 Ianuarie.­Ști­­rile ziarelor franceze despre un pretins demers al legațiunei american­e în favoa­rea armenilor este neîntemeiată. ULTIME INNFORMAŢIUNI O palmă administraţiei locale Sub acest titlu citim în Evenimentul: Tribunalul sect. II a pronunţat în ziua de Marţi, 11 Ianuarie, verdictul în procesul locuitorilor din comuna Stînca, acuzaţi de răzvrătire. Verdictul tribunalului a dat de­plina dreptate celor zise de noi, cum că locuitorii comunei Stînca au fost victimele urgiei administra­tive şi că au îndurat cele mai mari mizerii din partea primarului Tătă­­ranu, protejatul lui C. C. Iancu Ven­tura. Tribunalul a achitat toţi locuitorii în afară de doi, pe cari i-a condam­nat pe unul la 10 zile şi pe altul la 20 zile închisoare, fiind­că s’a dove­dit că aceştia au lovit pe soldaţii în­sărcinaţi cu arestarea. Această sentinţă atît de demnă, atît de corectată, nu ie de­cît o palmă dată de magistratura inde­pendentă, uneltirilor şi scîrboaselor ingerinţi ale administraţiei. Timp de trei luni s’a arestat, s’a schinguit, ca pe nişte criminali or­dinari, nişte oameni vinovaţi nu­mai de faptul că n’au voit "să se supue ordinelor zapciilor şi să a­­leagă de primar pe un pungaş ca Tătăranu, omul stăpînirei. Cum rămine astăzi cu arestarea acestor oameni timp de 3 luni în prevenţie, faţă cu tribunalul care i-a achitat? Resvrătiţi oameni, D-lor conser­vatori, îi aduceţi la desperare, pro­duceţi pretutindeni anarhia în ţară, să nu vă plîngeţi dar, mîine, de re­­sultatele faptelor voastre. Eforia Spitalelor Civile din Bu­cureşti a primit, sub beneficiu de inventarul, legatul lăsat prin testa­mentul defunctului Mihail Curui, întocmit din 150.000 lei în­scrisuri funciare urbane. Camera a acordat ministrului de justiţie 1500 lei, ca prime cheltueli pentru înmormântarea D-lui V. Tasu, fost membru la Curtea de casaţie.. Astăzi se va sfîrşi de votat, la Cameră, legea reorganizarea minis­terului de externe. La ordinea zilei este şi proiectul de lege asupra judecătoriilor comu­nale şi de ocoale. Se anunţă că ministerul de răz­­boiu va cere modificarea mai mul­tor articole din codul de justiţie militară. Proiectul de lege se zice că e gata şi va fi depus la Senat săptămîna viitoare. Numai de nu s’ar modifica în ron articolele studiate sub privegherea lui Jack. Societatea bulgară de cultură şi bine­facere Fraternitatea, va da astă seară un hal în sala Băilor Eforiei.

Next