Adevěrul, ianuarie 1894 (Anul 7, nr. 1741-1766)
1894-01-14 / nr. 1750
ANUL VII. — No. 1750. NUMERUL DO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECAREI LUNI‘ 81 SE PLĂTESC TOT-D'AUNA ÎNAINTE ls Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinătate prin mandate POŞTALE UN AN ÎN ŢARA 30 LEI ÎN STREINĂTATE 50 LEI [f . . 15 » » » 25 » ŞASE LUN TREI LUNÎ8 » 13 » Un immer întreinatat« SO bani MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Romane de cuit strein în casă NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE » Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate ANUNCIURÎ la pag. iv.... , 0,30 b. lini« a » » iii...............2,— leî » 9 » » ii..............3,— » * INSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEÎ RÎNDUL. La Paris, ziarul se găsește de vînzare CU NUMERUL LA kioscal No. 192, Boulev. St.Germain V. Alexaassarf. UN NUMER VECHIU*3«! BANI DIN ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BEDDÎMAMD REDACŢIA- \,v ■ PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KArAGEORGEVICI) ' a '** • » ' ✓ REGELE SI BATAIA IN ARMATA Se petrece un fapt foarte curios. In toată campania dusă de presa democratică în potriva bătăii in armată, unul din factorii cei mai vinovaţi de toate cîte se petrec, a fost lăsat de o parte. Factorul acesta e Regele. In chestiuni politice, cind partidele se plîng de pasivitatea Suveranului, interpreţii iudaici ai Constituţiei răspund imediat: — Regele nu poate fi acuzat, pentru că e Rege constituţional. Şi regii constituţionali domnesc, dar nu guvernează. E o interpretare ca oricare alta, şi poate că in principiu ea se poate susţine. Cind insă e vorba de afaceri militare, teoria asta nu-şi mai poate avea locul. In adevăr, pe cînd articolul 31 din Constituţie zice că „toate puterile Statului emană de la Naţiune,“ art. 93 al. 10 spune că Regele este capul puterei armate. Prin urmare, cind e vorba de armată, Regele încetează de a fi neresponsabil, el este pur şi simplu şeful militar. El are dar să răspundă de tot ce se petrece în armată. Aşa fiind, procedăm cu Regele cum am proceda cu orice şef. Cînd într’o instituţiune oarecare se petrec abuzuri, ilegalităţi, etc., nu-i aşa că ne adresăm şefului acelei instituţii? Cine, de pildă, e răspunzător de Căile ferate, dacă nu şeful, Directorul Căilor Ferate? Cine poate fi răspunzător de cine se petrec în armată, dacă nu Capul puterei armate? Ia să vedem acum, ce face Regele acesta, ca să potolească bătăile şi torturile pe care le sufer nenorociţii săi supuşi militari. Nimic, absolut nimic. Toate agitaţiile din presă şi din întruniri înotriva scandalurilor din armatăau lăsat în tot-d’a una rece. Ba mai mult de cit atita, s’au găsit nişte mizerabili cari să săvîrşească cel mai mare scandal public, pentru a salva aşa numita «onoare a Dinastiei»,—şi Regele a tolerat scandalul. Ba încă el a răsplătit pe pahonţii săi, decorînd pe Cocea, — căci de Cocea vorbim. Lăsind însă de o parte afacerea asta, în care regele-om putea să aibă pasiuni, — infame, dar pasiuni, — întrebăm înc’o dată: luat-a Regele vre-o măsură ca să se înceteze cu torturile din armată? Ştim toţi că el merge adeseori pe la cazărmi ca să inspecteze trupele, dragă Doamne ! Dar ştiţi ce sînt inspecţiile astea ? Regele asistă la mînuirea armelor ori la puţină şcoală de batalion, şi atîta tot, încolo, dacă soldaţii trăesc relativ bine, dacă ei au vre-o plîngere de făcut, astea nu interesează pe capul puterei armate, par’că ar fi vorba de Zuluşi, nu de nişte supuşi ai lui. Şi apoi, inspecţiile regale sînt un fel de inspecţii de operetă. Regele are grija să şi le anunţe cu o săptămînă înainte, ca şi cum ar vroi să spue superiorilor : «Băgaţi de seamă că am să vin; luaţi mesuri să nu primesc vre-o plîngere». Şi, fireşte, plingerile nu se arată, iar Regele nu întreabă de ele. De unde vine nepăsarea asta ? Mai înti, un lucru e sigur: în general Regele n’are nici o simpatie pentru cei ce sufer. El domneşte ca peste o ţară de sălbatici, cari nu-i inspiră nici dragoste nici sentimente de umanitate. Suferinţele noastre nu-l neliniştesc şi aspiraţiile noastre el nu le înţelege. Şi cum ar pricepe asemenea lucruri? Venit dintr’o ţară străină, el şi-a lăsat inima acolo, şi inima lui nu-i aşa de largă ca să poată cuprinde două iubiri. In privinţa sentimentelor lui faţă de noi, scrisoarea către Auerbach e destul de convingătoare. Afară de asta, nu uitaţi că Regele vine din Prusia, unde militarismul e mai sever ca în toate Statele. Crescut în principiile militarismului german, Carol de Hohenzollern voeşte să introducă şi la noi educaţia sălbatică de acolo. Şi, la urma urmei, adevăratul motiv este că un Rege se sprijină mai mult pe şefii oastei decît pe orice altă putere. Cînd aceşti şefi ţin să bată şi să tortureze, Regele nu-i poate opri, dacă nu voeşte să piardă stilpii cei mai puternici. In special Regele Carol a avut totdeauna principiul că răzvrătiţii trebuesc menajaţi ; aşa se explică de ce omul de încredere al suveranului este colonelul Candiano-Poescu, fostul republican de la Ioeşti. Tactica urmată cu bravul Candiano e aplicată pretutindeni. Regele ştie că nu pe soldaţi s ar putea sprijini, căci în rîndurile acestora n’are nici o simpatie, ci pe superiori; să menajăm deci pe superiori, — să ocrotim boala şi pe bătăuşi. Aceasta e situaţia. Dar dacă Regele se poartă in modul acesta detestabil, dacă el apără şi încurajază actele sălbatice, oare cetăţenii trebue să se plece în faţa voinţei lui ? Desigur nu. Şi cum el este capul puterei armate, nu se încape îndoială că ori de cite ori vorbim de bătăile suferite de soldaţi, trebue să înfierăm şi purtarea şefului suprem. Neindoelnic, dacă Regele s’ar hotărî să pedepsească pe bătăuşi, de multe cruzimi ar fi scutiţi soldaţii. Să ne facem, deci, datoria. Precum stigmatizăm pe toţi Călimaniî, trebue să dăm şi marelui Căliman răspunderea ce i se cuvine. Căci ce fel de şef este acesta, care rămîne surd la prinsul victimelor ce el comandă ? Cînd cineva e şef şi voeşte să aibă drepturi nemărginite, el trebue să ia asupră-i şi datoriile ce i se impun. Regele Carol nu vrea să ştie de aceasta,—trebue să-l facem noi să asculte. Fără el, Călimanii n’ar egzista să lovim deci în gazda şi ocrotitorul de Călimani ! Anton Bacalbaşa bunalului de Tutova ingerase în favoarea candidatului junimist, D. Romalo. Alaltăieri, D. C. I. Stoicescu citeşte Camerei o telegramă de la colegul său D. Demetrian, care protesta contra ingerinţelor prefectului de Romanaţi; acest prefect ameninţase el însuşi pe mai mulţi alegători bănuiţi că ar vota cu opoziţia, etc. etc. Imediat D. Al. Marghiloman, în urma unui semn făcut cu cotul de către D. Lascar Catargiu, se scoală şi-şi repetă formula cunoscută : — D-lor deputaţi, prefectul de Romanaţi n’a putut să facă ingerinţe deoarece el nu este altul decît fostul procuror Sfetescu, pe care îl cunoaştem... Acest integru magistrat... — D-le ministru de justiţie, strigă D. Fleva ; eu afirm înaintea Camerei că prefectul de Romanaţi a sfeterisi drepturile alegătorilor!... La această apostrofare care nu era prevăzută in formula sa, D. Marghiloman tace şi se aşează la loc. Acum aflăm încă una. In privinţa arestărei preventive a lui Păduraru—pretinsul omorîtor din strada Senatului,—ni se spune că numai D. Populeanu, celebrul Populeanu, e de vină. D. Fratoştiţeanu, judecătorul însărcinat cu instruirea afacereî, s-a pronunţat de mult pentru liberarea lui Păduraru; după cum au publicat chiar şi ziarele guvernamentale, D-sa e convins de nevinovăţia acuzatului. Cu toate astea, Populeanu a poruncit să se preînoiască mandatul dat contra lui Păduraru, fiindcă lui ii trebue cu orice preţ un vinovat. Cînd am scris, acum cîteva zile, articolul Acuzaţi şi judecători, nici nu bănuiam că ar putea fi amestecat Populeanu şi nu această afacere. Astăzi nu mă mai mir de neomenia acestei pretinse justiţii... Dar, denunţaţi D-lui Marghiloman pe Populeanu (cumnatul său). El vă va respunde: — D-lor, acest integru magistrat... Fiindcă actualul ministru al justiţiei este omul formulei,—chiar cind formula nu ar fi a sa. . us. — atunci să dea ea cei o mie de lei pentru săraci, şi să fie obligată a publica timp de o lună in fruntea ziarului vinzarea exactă a Adevărului. Aşteptăm răspunsul pină In 24 de ore. Dacă Ţara nu se va conforma acestei cereri, o vom trată cum i se cuvine. ACEST INTEGRU MAGISTRAT... In sfirşit D. Al. Marghiloman, ministrul justiţiei, a găsit formula cu care să salveze ministerul de toate atacurile pe care i le-ar aduce opoziţia, cu ocazia alegerilor. Formula aceasta e din cele mai simple. Ministrul de justiţie dă acelaşi răspuns tipic la toate acuzările de ingerinţe electorale, şi drept mulţumire, guvernul l’a delegat să înveţe fraza pe de rost şi s’o repete ori de cîte ori va îl nevoie. Debutul şi l’a făcut cu ocazia interpelări D-lui deputat N. C. Buciuc, asupra ingerinţelor preşedintelui tribunalului de Tutova. D. Marghiloman s’a sculat atunci de pe banca ministerială şi, nici prea roşu nici prea galben, a respuns : — D-lor deputaţi, resping cu indignare acuzaţiunile ce se aduc D-lui Vidraşcu, preşedintele tribunalului de Tutova... Magistratura este sfîntă şi mai presus de orice bănuială... Cunoaştem personal pe D. Vidraşcu, şi vă putem asigura că D-sa este un magistrat integru, care... Totuşi, s’a dovedit că preşedintele tri !! RĂMĂŞAG !! Ne hotăriserăm să nu vorbim niciodată de o gazetă ce apare in Capitală sub numele «Ţara», — pentru că nu face să vorbeşti de toate alea. De astă dată însă, pentru o singură afacere, stăm de vorbă cu numita, — şi cerem crtare cetitorilor. Ai anunţat, cumătro, că Adevărul nu are decit un tiraj de 4500 de foi şi că tu ai 8000. Noi nu ne-am amestecat niciodată în afacerile tale. Ştiam că trăeşti din fonduri murdare, şi te-am lăsat în pace; ştiam că te inspiri de la Lesviodax şi de la Creţu, şi nu ţi-am zis nimica. Dar acum spui minciuni de acelea care ar putea constitui o escrocherie,—cuc asta e afacere comercială. Ascultă : Noi iţi propunem rămăşagul următor: Vinzarea Adevărului pe luna Decembre, de pildă, iată-o : 7800, 7850, 7900, 8000, 7300, 8150, 8000, 8100, 8000, 8100, 7100, 8250, 7920, 7915, 7700, 7670, 7800, 7170, 8150, 7900, 7460, 7255,7225, 6150 (ţifra aceasta din urmă reprezintă vinzarea in ziua cînd a fost viscol şi trenurile întrerupte) 7900, 7600, 8000, 8500. Să aleagă Ţara doi ziarişti guvernamentali şi dacă ei vor găsi că această, vânzare nu este exactă, Adevărul se obligă să dea O MIE DE LEI pentru săracii din Bucureşti. Să se facă însă aceeaşi anchetă la Ţara. Şi dacă se va dovedi că vinzarea mijlocie de 8000 cu care sa lăudat, nu există. VINERI, 14 IANUARIE 1894. NĂZDRĂVĂNII CAZONE Cai cu perciuni.—Jupan melitar Următorul ordin de zi e un giuvaer care nu trebue lăsat de o parte. Am fi nedrepţi cu posteritatea, dac’am lipsi-o de asemenea nepreţuit model de stil cazon: « Conf. ord. corpului III Armată No. 11348 urmat după al Ministerului de Război și No. 9460, sunteţi rugat că ori de cîte ori veţi constata oameni fricoşi de cai israiliţi să cereţi trecerea lor în Infanterie». (ss) Maior Retoricii. Aţi văzut ce face don maior, cînd se dă la stil? A dracului meliţia, dom’le ! Ea are cai israiliţi ! Spune-le să se boteze, leat, — capra pogribaniii mînăstirii din cer 1 * * * In vara anului 1893 s’au făcut măsurări pentru topografia judeţului. Ofiţerii însărcinaţi cu măsurătorile au făcut însă, zice-se, imprudenţa de a trece cu 2 şi chiar 3 kilometri dincolo de frontiera ungurească. Ştiţi care va fi rezultatul ? Cind se vor stabili hotarele definitiv prin tăerea pădurilor, au să se întimple conflicte grave cu Ungaria. Unii cred că asemenea greşeli de aliniere s’au făcut pe toată frontiera Moldovei, care se învecineşte cu Transilvania. Noi nu ştim pînă la ce punct o fi adevărată denunţarea asta, pe care de altfel o ţinem de la o persoană de încredere. In tot cazul, făptui ne aminteşte pe Jupan din Voevodul Ţiganilor, care şi el călcase hotarele lui «hoţ asta de Borinkay». Dar nu ştiam că Jupan s’a făcut melitar Răcan. A se vedea ultime telegrame la pagina a treia. Barbarii Militare Din garnizona Focșani Avem denotat serii întregi de barbarii militare. Ele ar putea forma volume. Noi le vom publica zilnic, pentru că ele constituesc un dosar care e bine să fie cunoscut. începem, deci: In ziua de 1 Ianuarie, locotenentul Panaitescu din compania a doua, Regimentul 2 de geniu (Focşani), a bătut într’un mod barbar pe soldaţi. Tuturor celor cari nu eraţ bine încinşi, el dedea cite douâzeci de palme, —aşa că ameţea pe bieţii oameni. Acest brav locotenent e cunoscut ca bătăuş. Cind soldaţii aud că el e deiurnă, le vine mai lesne să dezerteze. Tot aşă pot fi socotiţi sergentul Caralea şi caporalii Cireş Sava şi Botescu Ştefan, din compania 5, acelaşi regiment. Ei bat şi canonesc pe nemiluite. Aşă, intr’o zi ei şi-aiî bătut joc de trei oameni in modul următor: i-aii pus cu toată muniţia ’n spinare şi cu armele la ochi şi i-au ţinut aşă vre o două ceasuri. Cine mişcă, „vai de mama lui!“ zicea sergentul. Intr’altă zi, caporalul Botescu a bătut crunt pe un soldat şi î-a spart capul. Superiorii au văzut, au auzit şi... au tăcut. De azi încolo, urmă regulat, dosarul acesta la Cazon. 4 PORTRETE OUl SENAT VIII SEFENDACHE ^ Roşcovan ca miezul unei rodii coapte. Foarte cochet, îmbrăcat cu o eleganţă îngrijită şi afectînd totd’auna un fel ce tinereţe tomnatecă. Tipul senatorului care s’amuză cu politica, în lipsă de alte ocupaţiuni mai serioase. E vecinic mulţumit; şi în cele mai furtunoase şedinţe păstrează calmul unui idol dintr un templu păgin. Cind e plictisit de discursurile oratorilor, îşi înclină capul pe umărul sting, închide ochii şi... Numai macul roşia la faţă doarme dus pe ceea lume... Cînd se trezeşte, se uită cu oarecare ciudă la orator, apoi părăsindu-şi locul se duce să-şi facă plimbarea obicinuită pe Calea Victoriei sau la şosea. Nici o dată nu remîne pînă la sfirşitul şedinţei. Ia cuvîntul rar. Cînd se discută legi stăriserioase, niştit în bancă, ascultă, doarme sau unde cu un coleg. Iar cînd e la ordinea zilei o lege neînsemnată, atunci ia un aer grav, pare neliniștit de gîndurî și... cere cuvîntul ! Printre senatori, în tribunele publice, se produce o adeverată uimire. Venerabilul se face mai roșiu, mai înflăcărat,—e o văpaie ! Glasul sau sună ca un clopot spart.... Frazele ies încurcate şi obscure, ideile sînt par’că chinuite, senatorii încep să facă zgomot, părăsesc sala , dar venerabilul îi dă ’nainte.... Toţi se întreabă: la ce atîta risipă de vorbă pentru nişte chestiuni înţelese de toţi şi cari nu mai au nevoie de-a fi discutate ?... — Serendache, a sosit ora plimbărei ! îi strigă un coleg. Dar oratorul iraude, nu vede, vorbește mereu, gesticulează, pînă devine, — palid ! ! Tradem. O DESMINŢIRE Marina.... originală In ziarul Adevărul de la 5 Ianuarie, s’a publicat un articol asupra marinei noastre comerciale, în care se arăta foloasele morale şi materiale ce statul nostru trage din înfiinţarea ei, adresînd tot de-o dată cuvinte foarte elogioase la adresa guvernului , zicînd că aideea a fost admirabila şi resultatele obţinute pină acum sînt foarte satisfăcătoare»....... De cît, o obiecţiune se iveşte. Autorul acestui mic articol, — pe care îl bănuesc a fi un fost comandant al bricului Mircea,—se plinge că sînt şi streini în această nouă sorginte de bogăţie pentru ţara noastră. Ei bine, să admitem că sunt şi streini, întreb : aceasta e o crimă? sau D. căpitan crede că un personal technic şi aşa de numeros se poate obţine cu uşurinţă? In anul 1880 cind D. general Fălcoianu a fost numit director general al căilor feratte rescumpărate, mi-aduc aminte că directorul general numise trei ingineri romîni, ca şefi de servicii, pe D-nii P. Miclescu, Paciurea și Zahariade, în noianul de streini ce conducea exploatarea căilor ferate. Ei bine, nici acestor trei şefii de servicii, nici chiar directorului general, care era un colonel, nu le-au trecut prin minte că va fi posibil să dea afară pe toţi streinii şi să-i înlocuiască cu romîni, ba chiar azi după atîta timp cu greu vei putea înlocui un Caiman sau Lateiner din serviciul comercial, ori un Winkler de la comptabilitate. Putem afirma că azi avem foarte mulţi români şi puţini dar foarte puţini streini, graţie grijei ce au avut şefii de servicii prin creearea de şcoli pregătitoare şi de o practică îndelungată. Aceasta e starea de lucruri la drumurile de fier. La marina comercială, de curind înfiinţată, lucrurile stau cu totul altfel. Dacă există un singur comandant de vas strein, D. Vucsanovicî, pe care l’ara admirat la cîrmă în momentele trecere!