Adevěrul, ianuarie 1894 (Anul 7, nr. 1741-1766)

1894-01-15 / nr. 1751

1 ANUL vil. - No. 1751. MUfflERUJJO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D’A­UNA INAINTE in Bucureşti la casa admihistraţieî din Judeţe şi Streinâtate prin‘mandate POŞTALE un an În ţară 30 leî ; În streinâtate 50 lei sase luni . . 15 » » » 25 * treI lunî . . 8 » » » 13 » Un numer in streînatare «O bani MANUSCRIPTELIT n» se înapoiază ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU EDIŢIA A TREIA Sa te fereşti Române de cum strein în casă V. AîesasiiŞtrî. NUMERULTO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la * Administraţie din Streinâtate, direct la administraţie ş* la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI LA PART. IV .... . 0,30 b. linia » » »III...................2,— lei »/ » » » ii....................3,— » 1. ÎNSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDEL.­­ La Paris, ziarul se găsește de vînzare kioscal No. leZyEdulea/.sty-Germain UN NJ&MÉ£ BANI V­­ *. rz ffyj" Uw/t] t REDACȚli. PAS^GIUL BĂNCEI, NAȚIONALE (CASEL^ĂBÎKâlORGEViCQ •my! CUM SE FABRICA LEGILE Naţiunea şi comisarii BARBARII MILITARE CRIZA IN SERBIA SANATATEA PUBLICA Bucureşti, IA Ianuarie 1894. CUM SE FABRICĂ LEGILE Camera deputaţilor, representanta colegielor restrînse, ţine să se com­promită pe zi ce merge. Aleşii prefecţilor, prin voturile pe care le dau, confirmă necontenit spusa noastră că legile fabricate de dînşii sînt un atentat permanent în contra majorităţei poporului româ­­nesc, conspiraţia unei mici păture de paraziţi îmbuibaţi în potriva a cinci milioane de producători har­nici şi neobosiţi. Să ilustrăm cu un exemplu clar şi tipic spusa noastră. Alaltăeri, legea serviciului teh­nic, o lege care prezintă o deose­bită importanță din toate punctele de vedere, a fost votată în grabă cu 47 de voturi în contra 14; numărul total al deputaţilor e de 183. Unde erau în momentul acela res­tul de 122 deputaţi ? Cum reprezen­talt interesele colegiilor care, pre­tind ei, i-au trimes în Cameră, şi mai cu seamă în ce mod aparau ei interesele alegătorilor lor, atinse poate în mod destul de grav de li­nele articole din lege ? Nepăsarea aceasta culpabilă nu caracterizează numai pe fuluşii re­gimului conservator, — opoziţia li­berală s’a arătat tot aşa de indife­rentă ca şi partizanii interesaţi ai guvernului. Opoziţia întreagă e lipsită în gra­dul cel mai înalt de simţul datoriei şi de cele mai elementare noţiuni de tactică parlamentară. Dacă toţi cei 30 de deputaţi ai opoziţiei ar fi fost de faţa în timpul desbaterilor, şi atacind părţile slabe sau nedrepte ale legei, căutînd să-şi atragă în parte-le pe citî­va dintre nemulţu­miţi, rezultatul votului ar fi putut foarte bine să însemne o înfrîngere pentru guvern. Se vede însă că această cale le­gală şi cinstită de-a veni la putere nu intră în obiceiul opozanţilor noştri,—ei aşteaptă să le vie pute­rea pe alte căi şi de la altul de­cît de la ei însăşi. Şi acum cînd cine­va ar îndrăzni să nu se supue unora din dispo­­ziţiele legei votate alaltăeri sau chiar legei în toată întregimea ei, guver­nul îi va respunde că ea a fost vo­tată de representanţii Ţarei, ca cei ce nu se supun hotărîrilor luate de cele 47 de maşini guvernamen­tale, sînt tulburători ai ordinei, ne­mulţumiţii cari se răsvrătesc în po­triva voinţei suverane a poporului. Cine sînt aceşti 47 de inşi din bunul plac al cărora se impune ţa­rei o lege grea pentru cei mici, mănoasă şi favorabilă pentru cei mari? Un sfert din numărul total al deputaţilor, cari nu reprezintă poate mai mult de­cît 2000 de ale­gători, mai cu seamă dacă întîm­­plarea a făcut să ia parte la vot mai mult deputaţi din colegiul în­­tăiu. Iată în ce fel legile şi puterea în stat emană de la Naţiune! Prac­tica Constituţiei noastre ne pune adesea în fata unor situatiuni asa A A A de anormale şi de nedrepte, în cit par’că’s combinate înadins de vrăj­maşii colegielor restrînse pentru a le compromite in modul cel mai grav posibil. Iată spectacolul: 2000 de oameni dări adesea habiar n’au de intere­sele reale ale ţărei, sunt aduşi la urne de poliţele pe care le au pe la bănci, de influenţele personale sau de rudenie ale şefilor de bandă sau de frica proceselor-verbale. A­­ceşti două mii de inconştienţi, de interesaţi sau de fricoşi aleg 47 de indivizi "oare­care, mulţi din ei mai incapabili şi mai inconştienţi de cit mandatarii lor. Ajunşi în Cameră, cei 47 reprezintă ei singuri la un moment dat Naţiunea romina, vo­tează legi fără să le înţeleagă şi să le discute, — şi asta se chiamă re­gim parlamentar şi constituţional în ţara romînească ! Cit despre cei­l’alţî, cei 122, ei încasează regulat diurnele, mai dau cîte­odată prin dealul mitropoliei, se sfădesc, intrighează, solicită pos­turi şi gheliruri, bat din pupitre, se linguşesc un ceas două pe lingă stăpînii cari i-au ales şi apoi pleacă să pue în circulaţie cei 25 de lei pe cari i-au luat pentru a repre­zenta Naţiunea în parlament. Şi nici nu poate să fie alt­fel cu detestabila noastră lege electorală. Care-i deputatul care să se teamă de socoteala ce i-ar cere-o alegă­torii? Cei a cărora interese sunt sacrificate cu atîta nepăsare şi uşu­rinţă, nu înseamnă nimic în ţara asta, sunt o turmă de «leneşi», de «ignoranţi» şi de «beţivi» cari n’au nici un drept de control asupra mersului afacerilor ţăreî. Iar dacă puţinii cărora li-i dat să-şi spue cuvîntul în timpul peri­oadei electorale ar îndrăsni să cîr­­tească, vai şi amar de capul lor! Toată urgia poliţisto-administrativă îi gata să le închidă gura şi să asigure jo­cul regulat al instituţiilor noastre politice. Dacă sufragiul universal nu are nici o şansă de reuşită în ţara asta, preferăm mai bine să ne lipsim cu totul de regimul parlamentar în vigoare şi să ne întoarcem iar la sistemul „cu o turmă şi-un păstor“. Cel puţin atunci am avea pe cine să tragem la răspundere. Astă­zi n’ai chip să spui unui minister că legile sunt stupide şi nedrepte, că toate merg de-a ’nc­oasele, că ime­diat îţi dă în cap cu suveranitatea poporului şi cu voinţa sacră a Ţăreî. Ţara sînt cei 47 de manechini reprezentînd 2000 de păpuşi ale că­rora sfori le trage banca ministe­rială—du-te şi le cere socoteală ce­lor 47 sau celor 2000 dacă îţi dă mina. S. 'S'Sie«â8®i,ese«B A se vedea ultime telegrame la pagina a doua Barbarii Militare Iată una din nenumăratele bar­barii comise de sergentul major Georgescu, complicele lui Căliman, care a fost pedepsit de consiliul de război, numai cu două luni de în­chisoare. Intr’o noapte pe la ceasurile 12, sergentul major Georgescu vine beat la cazarmă. După ce­ a lovit cu nemiluita pe toţi soldaţii cari dormeau, a pus pe unul din ei să-l desbrace. Pe cind îl desbraca, întrebindu-l de ce nu-i cald în odae şi soldatul răspunzindu-i că s’a isprăvit porţia reglementară de lemne, sergentul major l’a lovit cu pumnii in cap şi in pept. La ţipetele victimei, brigadierul Farcaş Adam s’a deşteptat din somn şi îngrozit de cele ce vedea a voit să fugă afară. Georgescu l’a apucat de ceafă şi l’a luat şi pe dinsul la băitae sub pretext că n’avea voe să iasă desbrăcat afară. Brigadierul de frică s’a pus in ge­nunchi cerînd iertare călăului, spu­ri­ind­u-i că era zăpăci­t și că nu știa ce face. Sergentul maj­or crezind că aceste cuvinte erau adresate lui, s’a înfuriat şi mai rău şi a început să-l lovească cu un tesac atit de grav in­cit bietul brigadier a fost scăldat intr’un lac de singe. Văzu­ui singele pe jos, călăul or­donă victimei să se scoale in picioare, dar neplăcindu-i poziţia nenorocitu­lui, îi mai dă două palme şi ridică încă odată tesacul asupra lui. Bri­gadierul, in mod instinctiv a băgat capul sub patul din rindul al doilea, aşa că tesacul a lovit in marginea de fier a patului in loc să-l lovească în cap. Furios de această nereuşită, ser­­gentul-major pune mina pe sabia unui călăreţ şi probabil că l’ar fi omorit pe bietul brigadier dacă toc­mai atunci n’ar fi intrat pe uşă ser­­gentul-major Ionescu de la bateria II, care a ameninţat pe Georgescu că-l leagă dacă nu se astimpără. Brigadierul a stat două săptă­­mini la infermerie. Nu l’au trimes la spital de frică să nu se afle cele întimplate. Maiorul Horezeanu a propus colo­nelului degradarea lui Georgescu, acesta însă l-a pedepsit numai cu opt zile închisoare!! Doi copii de trupă care se aflau­ in odaia in care fusese torturat bri­gadierul, au­ fost atit de îngroziţi de cele văzute, in­cit au fugit imediat de la cazarmă şi fugiţi sunt şi astâ­zî. Această rubrică a faptelor bar­bare şi criminale care se petrec prin cazărmi, va avea o lungă urmare. Pe biuroul nostru stau pachete în­tregi de denunţări unele mai grave de cit altele. Interim S ATIRA zilei NAŢIUNEA şi COMISARU Nea Costache Cristescu e cizmar în strada Icoanei N-ru 51. ’Mnealui a venit ori la redac­ţia noastră ca să facă o lăcrămaţie, păcum l’a învăţatără nişte negustori. Uit-te de ce se plinge Nea Costache: — Azi dimineaţă,—­să fi fost ceasu şapte, — trecui pă strada Stindardului. Zic: hai să intru niţel la Nea Ghiţă Mavrogheni Din Do­spce,— că aşa-i mai zice lu Nea Ghiţă. Aşa, intru eu,—­bună zioa Nea Ghiţă, mulţu­mim Dumitale Nea Costache, — cer o ţuică, nu-o dă, şi zice : — Ştii ce ? Am să-ţi dau ce­va dă lucru. Zic : bine. Ce lucru ? — Ce lucru?! Na! Na! Şi harst! Şi harst! Şi trosc, pleosc!— îmi deteră cîte­va palme. — Ei, de ce, nene Costache ? l’am întreba­­tără noi. — Ştiu eu ? Iac’aşa. — Cum iac’aşa? — Iac’aşa din senin, pă nemîncate. Nu-i zi­sesem nici «dă-te mai încolo». — Bine, nene Costache, — l’am întrebatără noi,—da pă cine prepui ’mneata că să-şi fi bă­gat coada ? — Hei! Ştim­ eu. Uit’te ce e: cind a fostără alegerile alea, a venit de m’a dus la vot comi­saru. Acuma, eu liberal, nea Ghiţă liberal. ’M­ nealui ci­că de ce să mă duc cu comisaru, că ’mnealui s’a dus cu Naţiunea. Şi iac’aşa! — Ei, bată-te să te bată, Nea Costache ! i-am zisără noi. D’apăi cin’te puse, nenişorule să mergi la vot cu Reacţiunea ? Văzuşi acuma cum te bătu Naţiunea ? De ! Bătaia Naţiunii e ca bătaie de mamă, unde dă, creşte. Da vorba’i că de ce să-i faci afront şi să te împortezi cu comisaru ? — Apoi eu ştiu una: sint om cu casă, cu pră­vălie ; merg şi eu cu care e mai voinic! — Da bine, e mai voinic un pîrlit dă comisar dă cu­ Naţiunea ? — Pe semne. Dracu ştie. — Da nu văzuşi că Naţiunea te-a bătut ? De ce nu te scapă comisaru ? — Păi, ci­că n’am avut martori! —Atunci dă ce n’ai votat cu Naţiunea?Par’că ’n sala dă vot erau martori ? — Ba cu Naţiunea am votat, păcatele mele ; da Nea Ghiţă nu mă crede pă parolă ! — Da ? — Vezi bine că da ! Eu sint liberal înfocat. — Atunci du-te la Voinţa Naţională de te plinge. — Vorbă-î ? Mavrogheni e omu Naţiunii. — Da ’Mneata ? — Uit’te, nu mai ştiu nici eu. S’o bată Dum­nezeu­ dă politică! — Atuncea du-te la judecătorie. — Da judecătorii ai cui sîntără? — Apăi ai Națiunii, cu Reacţiunea... __ ?... — Ei’? .— Păi să mă duc. samuata is ianuakik !»»­. POUTVETE IN­ SEMI IX «© a fi a v Statură potrivită, cap expresiv şi inte­ligent, reflectînd o rară nobleţe sufle­tească. Nu este făcut de loc pentru politică, şi pare că se îndeletniceşte cu această­ a­­facere, puţin serioasă, ca un diletant cu­rios de a cunoaşte viaţa socială în toate manifestările eî. Democrat înaintat, e aproape singurul ascultător pacient şi inteligent, din tot Senatul, care aplaudă cu entusiasm ori­ce discurs al D-luî Gheorghe Panu. Locul sau e lungă al şefului radicali­lor, şi rare­ori se retrage în cîte-un loc singuratic pentru a citi o gazetă sau a schiţa un tip pe o foaie din carnet. De obicei­, e tipul lui Lerescu cînd doarme sau al conului Lascar Catargiu, cînd plagiază pe Lerescu. * Ii place muzica şi pictura. Adese­ori îţi vorbeşte de peisagele sale şi nu odată a exprimat multora dorinţa că ar fi mai nemerit ca Senatul, în loc de-a fi îm­podobit cu busturile generalului Florescu şi ale altora, să aibă tablourile cîtor­va peisajişti streini, celebrii. Dorinţă care a părut foarte stranie lui nenea Atanasiu de la Caracal. In muzică e Wagnerian. In timpul şedinţei stă la vorbă cu cîte­­un coleg pentru a discuta asupra operilor ilustrului maestru. Se întîmplă să fie mai tot­d’auna com­bătut, ce­a ce îl revoltă cu tot dinadinsul. Ast­fel într’o zi, pe cînd senatul era­ ocupat cu votarea unor indigenate, un coleg îi făcea o crîncenă opoziție asupra lui Wagner. Gollav schimbase patru-cinci culori : galben, vînăt, roșu... Adversarul nu-1 lăsa în pace, vedea că lovește cu siguranță. Intr’un moment de culminantă furie, Golîov se ridică în sus strigînd : cer cu­­vîntul! Se face o tăcere solemnă. . . — Domnilor senatori, începe oratorul, nici o dată, în istoria artelor, nu s’a i­­vit o figură mai sublimă ca aceea a au­torului lui Lohengrin... — Foarte bine, întrerupe Lerescu, și ce vrea Lochengrin ăsta? adică să’l îm­­pămîntenim ?... Tradem­. De cît... falsificatorii sínt ceî mai mulți alegători, și colegiile noastre electorale sínt așa de păcătoase şi de restrînse, în­cit dacă o mie de falsificatori ar fi, nu pedepsiţi, dar măcar împiedicaţi de a mai omori lumea, guvernul ar putea să fie răs­turnat la alegeri. Iată cum regimul politic care stă­­pîneşte o ţară are influenţă directă şi hotărîtoare pînă in cele mai amă­nunţite fapte sociale, morale şi chiar higienice. Voi cei otrăviţi, gîndiţi-vă şi ju­decaţi.­­ * Index. SANATATEAPUBLICA Să vorbim astă­zi numai de po­pulaţia oraşelor noastre. Bieţii oră­şeni, pe lingă bălţile pestilenţiale şi noroaele infecte ale mahalalelor, pe lîngă necurăţeniile de tot soiul care zac cu grămada pretutindeni, pe pe lîngă locuinţele mizerabile în care stau, mai au de îndurat încă un a­­tentat la sănătatea lor deja destul de compromisă prin cele spuse mai sus: falsificarea sau otrăvirea sub­stanţelor alimentare. Negustorii noştri sunt aşa de pu­ţin scrupuloşi şi autorităţile noas­tre aşa de nepăsătoare, în cit aproape tot ce se mănîncă şi se bea în ca­pitală şi prin unele oraşe mai în­semnate ale terei, e o îngrozitoare compoziţie de substanţe toxice. Mai zilele trecute s’a descoperit,— de­sigur din întâmplare,—că negus­torii de vinuri pun sacharină în vi­nurile acre pentru a le îndulci. Această substanţă e foarte vătă­mătoare sănătăţei de­oare­ce ea îm­­pedecă digestia aproape cu desă­­virşire. In Belgia, otrava asta care înlocueşte zahărul, a fost cu totul oprită şi întrebuinţarea ei pedep­sită cu multă gravitate. Acum s’a descoperit că se falsi­fică şi oţetul, de sigur că nu cu substanţe inofensive. Suntem siguri că falsificarea se practică pe o scară foarte întinsă, şi atît consiliul sanitar cit şi cele­lalte autorităţi ar trebui să ia aspre şi imediate măsuri pentru a se pune capăt cit mai curînd acestor cri­­­­minale atentate la sănătatea publică. CRIZA IN SERBIA Poporul sîrbesc, ajutat de împrejurarea că-şî posedă independenţa economică a­­proape deplină prin faptul că marea pro­prietate nu există şi că toţi ţăranii lu­crează pe pămînturile lor, a dat o puter­nică probă de vitalitate politică. Din punctul de vedere al organizaţiei şi libertăţilor politice şi din punctul de vedere a bunei stări materiale a popo­rului, sîrbii stau cel mai bine din toate popoarele peninsulei balcanice şi a orien­tului Europei. Şi aceste progrese n’au fost căpătate din mila sau buna-voinţa celor de sus, ci smulse cu forţa, prin lupte lungi şi adesi­a sîngeroase duse de popor în con­tra monarchiei şi în contra susţinători­lor tronului. Partidele democratice sîrbeşti, conto­pite sub denumirea de partidul radical, au reuşit să învingă opoziţia crîncenă pe care aşa numiţii liberali şi progresişti, sub conducerea rege­lui Milan, o duceau în contra libertăţilor poporului. Acest partid, venind de mai multe ori la cîrma statului prin voinţa marei ma­jorităţi a alegătorilor, a reuşit să trimeată peste graniţă pe coruptul­­şi mărginitul Milan, să pue în umbră pe foştii lui aco­liţi şi să întreprindă o serie de reforme foarte utile poporului. Din pricină că Serbia e o ţară mică înconjurată din toate părţile de ţări pu­ternice şi reacţionare, partidul radical n’a putut complecta marea operă poli­tică pe care o întreprinsese şi a fost ne­voit să se mulţumească numai cu expul­zarea lui Milan. Tinara lui odraslă, micul rege Alexan­dru, înconjurat de consilieri de-ai tronu­lui aparţinînd vechilor partide distruse de radicali, a urmat tot politica de vi­clenie şi de trădare care caracterizează regimul monarchic. Printr’o lovitură de Stat, radicalii au fost răsturnaţi de la cîr­­mă şi conducerea afacerilor Statului încre­dinţată cabinetului liberal Avacumovici. Alegerile din anul trecut, de­şi pătate de cele mai infame ingerinţe şi­ de văr­sări de singe ne mai­pomenite în istoria luptelor parlamentare, au dat o puternică majoritate radicalilor, Imediat cabinetul Avacumovici a fost dat judecăţeî şi verdictul de culpabili­tate, care era să se pronunţe în curînd, ar fi lovit indirect şi în tînărul Rege. Afară de asta, faptul că radicalii au realizat sufragiul universal şi Naţiunea armată, punînd ast­fel poporul sirivesc la adăpostul ori­cărei împilări de sus, dîn­­du-i putinţa de a fi liber să-şi aleagă re­presentanţii pe care-i voia, a dat mult de gîndit vechilor partide şi monarhiei. Dacă mai adăugăm şi lupta economică şi naţională pe care radicalii o întreprin­sese cu atîta înverşunare în contra Aus­triei, atunci ne putem explica pe deplin recentele evenimente politice din Serbia şi sosirea Regelui Milan la Belgrad. Noul cabinet liberal, care între altele va suspenda probabil procesul Avacu­movici şi va încheia un tratat comercial defavorabil ţăreî cu Austria, nu se va putea menţine multă vreme. Zicem aces­tea presupunînd că viitoarele alegeri, — căci mai mult ca sigur actuala cameră va fi disolvată, — ar da o majoritate gu­vernului liberal. Judecind însă după cele petrecute în trecut, mai cu seamă sub cabinetul Ava­cumovici, radicalii vor reveni tot aşa de numeroşi în cameră după viitoarele alegeri. Un popor care are buletinul de vot şi puşca a­casă, nu se lasă a fi dominat cu uşurinţă de tiranii cari vor să-i răpească libertăţile. Rezultatul final va fi că familia Obre­­novici va pleca în curînd peste graniţă in corpore, iar Serbia va respira liberă de cuibul de conspiratori patronaţi de mo­narhie. Atunci progresul ţărei va urma pe o cale mai sigură şi mai liniştită, la adă­postul loviturilor pe care ar putea să i-l dea o mină de paraziţi conduşi de cea mai infamă dintre monarhii. Trimetem­ radicalilor sîrbi cele mai căl­duroase felicitări pentru conduită lor de pînă acum şi le urăm reuşită deplină In noua luptă, în lupta cea din urmă pe care o vor duce în contra familiei Milan. I. Th.

Next