Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)

1894-12-08 / nr. 2054

?2 COHFERINTA N­TIOHALA din­­o m m m A. ur x 3®&j*tî­ â!«ăl itațiv/Mal»'— ISotoii&titwit­eu KM»rCiAuEwi.-'- -Sacrifetea Cs»jte®B*eia. ,ți Sr«aete ®«*»evine 3‘5.— K«erii al IMtpomal« ■■ —• tdin scare# eea feriatei. 'Partid­ul naţional Partidul naţional român 'din­­Bucovina a început iar sa dea semne de­viaţii. In faţa nouă­i situaţii ce se­ va creîa romî­­nilor prin­ revizuirea legei electorale din Austria, precum şi în fa­ţa atitudine! a­­gresive a liberali ier ns contra romîniior, este foarte firesc ca partidul naţional se giineoU. si. sa pregătească pentru a pu­tea rezista h. jrî­ t/s­iei de atacuri ce se prepară, in contra autonomiei Bucovine!. Pet­ru a ne da seama de.importanţa acestei, conferinţî, vom­­­ schiţa modul cum. sint organizaţi roimnii bucovineni. Reconstituirea partidului In urma persecuţiilor guvernatorului barou de Pace indrep­­te in asociaţie cu polonii­ şi cu liberalii .­.evreii.» din Buco­vina în contra romîniior, aceştia s’au hotar­it in­­-line să reconstruiască partidul naţional, odinioară, prin 1870, atât de puternic. In 1890 s’au începet primele mişcări naţionale. 1). Grigorcea, un tinăr foarte entuziast, ajutat de tinerimea din Cer­năuţi, a agitat prin toate cluburile şi prin toate societăţile romîneşti, recon­stituirea partidului. In cur­ind o pleiadă de tineri, în cap cu D-nul Doxufă Hur­­muzaki, deputat în Vrana, Morar­iu, Gri­­gorcea, lauen Sofia si alţii, au reconsti­tuit partidul, aleguid ,de preşedinte pe D. baron da Vasilio, m­areşalul ţării şi preşedintele dietei din Bucovina. * Societatea Concord­ia Odată partidul ’reconstituit, s’a înfiin­ţat şi o societate politică , Concordia, un fel de club. In primele zile de entuziasm, comitetul partidului n a observat că s’au înscris în club mai mulţi membri ro­mâni, la relaţii intime ca guvernator, car­en’aveau­ alta sarcină de cit să ză­dărnicească ori ele scaune serioasă a par­tidului. La început, însă, aceştia n’au îndrăznit să as mişte, aşa că partidul s’a întărit mult şi­­la alegerile din 1891, dintre 31 deputaţi, s’au ales 16 rom­ini'.' a Gazeta Bucovine! După această primii victorie ,strălucită, partidul »'înfiinţat an 'organ al sfti, Ga­zeta Bucovinei, priuml ziar politic romî­­nesc în provincii?. Şi prin acest ziar s’a deschis o energiei ' cafmpani'e în contra polonilor, cad voia * ■ a­nex­a rea .Bucovinei la G­aliţi­a şi în conica guvernatorului .Pace. Rezultatul campaniei a fost," că guvernatorul n a mai" putut să stea în Cernăuţi, deşi căuta prin­­fel de fel de .antrigv să compromită pe fruntaşi! ro­mâniior, aşa că iu aceia.. au a fost re­chemat şi pus în poziţie sie retragere. A urmat c.:i nou guvernator,.favorabil romîniior. Timp de doi an. .lornsr ii au fost la putere, voeuofoi iu a noduil aiit de ■xx.k' pa i.-r-lîi k-isc. im! i-.ațîonald în*cit .enib.'.u. i i ud i woprius nici­­m ax n'■■ - o î- ° i •. i os . /c.i.: 'ominitor. Boerii şi ponorul • . Boerii au fost nlurţugisţ.i'de situaţia ce li s’a creat şi n’au mai lucrat nimic in favoarea celor. două sute ,de mii de ţâr­ărani obijdui-.i şi .exploatai! de toate bi­lele străine. Iar elementele suspecte din societatea Concordia s’au îngrijit ca să intre în bunele graţii ale guvernului. Ie aceasta situaţie au fost surprins! romion (If. noul guvernator Goess, care venise acum un an ca instrucţiuni spe­ciale, ca să distrug­., jartimul naţional. Opera de.distrugere *sla început *şi po­lonii şi liberalii (evreii), încurajații de guvernul central din Viena, și-au ridicat din nou­ capetele reclamand din nou șter­gerea autonomie­ t Bucovinei si incorpo­­rarea si la Galiția. Convocarea Conferinţei Pericolul ce ameninţă acum din nou­ pe român!, a pus în nedumerire pe ti­neri, cari în contra sfaturilor suspecte de moderaţie şi prudenţă ale bătrînilor îmbuibat­­in funcţiuni grase, au hotărît să convoace o conferinţă a partidului naţional, după modelul celor din Sibiu. Convocarea o face societatea politică . Concordia» In fruntea convocatorilor stau D-nii Grigorcea, Dr. I. Zotta, C. Ştefan­o­viei, etc., înconjuraţi de întreaga tinerime din Cernăuţi. Conferinţa, prima conferinţă politică şi alegătorilor români din Bucovina, se va face Luni. Inf. ŞTIRI MĂRUNTE Liberă practică.—Aflăm că­ D. Dr. J. Eichen, baum care sî-a făcut studiile de chirurgie­ dentarâ la facultăţile din Berlin, Chicago şi Paris, a trecut cu un strălucit, succes examenul de liberă practică. D. decan Ur. Măldărescu în numele comisiiineî l’a fe­licitat într’un mod foarte călduros, urîndu’i succes bun în cariera D-sale. I­n greşală. — Studenţii Ştefânescu Constantin şi Tudorach­e Alexandru se întorceau ieri cu trenul de la Buftea, unde fuseseră la vînătoare. Cel din­­tîîii dintr’înșiî, umblind cu puşca, din nebăgare de seamă a descărcat-o, lovind pe tovarășul său­ în pi­ciorul sting. Rănitul a fost trimis la spitalul Ma­­vrogh­eni. Nenorocire. — Fetița Elena, fiica D-luî N. Proh­­­rescu din strada Cameliei, pe cînd se afla alaltă­ierî singură în casa, a pus mina pe o sticluță în care era acid tenie și neştiind ce e într’însa, a băut. Ne­norocita fetiță a murit în chinuri teribile. ** * ’Mim JOUI­S DECEMBRE Procesul s’a judecat Lunî în Se* * ghedin şi D. Popovici, primul re­dactor al ziarului, a fost condam­nat la un an şi jumătate de închi­soare. El a fost arestat imediat. Monitorul Oficial publică o scri­soare a prinţului Ferdinand adre­sată D-luî L. Catargiu, prin care donează o sumă de 20.000 lei pen­tru fondatiunea Carol-Elisabeta. k? Prefectul de Buzau, D. Teodoru, a expulzat cu de la sine putere, pe un lucrător, anume Gobes Ianoş din Buzău­, din cauză că ar fi făcut agitaţiuni socialiste. Genele romíne în Budapesta La bursa de cereale din Budapesta s’au vîndut Sîmbătă 3500 hectolitri de grîu românesc cu 5 florin! 35 creiţari hecto­litrul.* J#' ■* Agenţia h­omină ne transmite urmă­toarea telegramă despre dezbaterile ur­mate în şedinţa de Luni a Camerei un­gureşti : Rezoluţiunea D-luî Ivanka privitoare la­ desfiinţarea avantajelor acordate la intrarea goinelor româneşti, a fost res­pinsă cu 140 voturi contra 102. Ministrul agriculturei a combătut rezoluţiunea, a declarat că morile îndeplinesc o misiune culturală şi că exportul nu poate fi îm­­pedicat cu desevirşire. Ministrul va îm­­pedica abuzurile eventuale în privința intrării grânelor. IN­FORMAŢII! Al Reorganizarea cavalerie! In viitorul buget al ministerului de râs a bolii sau­ prevăzut următoarele pentru re­organizarea cavaleriei: a) Transformarea a două regimente de călăraşi în regimente de roşiori, astfel că împreună cu cele­­ regimente de roşiori existente să se formeze o divizie de cava­lerie cu şease regimente de roşiori. b) Cele două escadroane din Dobrogea s’au­ transformat în regiment cu două escadroane permanente şi două teritoriale. c) S’a prevăzut tot personalul statului ma­jor al cavaleriei, care va avea reşedinţa la Tecuciu­. d) S’a complectat statul major al briga­­delor de cavalerie, care vor fi compuse ast­fel: Brigada corpului I de armată din două regimente de călăraşi. Brigada corpului II de armată din trei, Brigada corpului III de armată din trei şi Brigada corpului IV de armată din două regimente de călăraşi. D. maior Jipa a inventat un cort manta în formă conică, compus din şease fâşii de pînză impermeabilă, care serveşte pen­tru a adăposti şease oameni. Fie­care fâ­şie serveşte drept o manta deosebită. Această invenţiune prezintată Regelui şi ministerului de războiţi, s’a trimis în studiul comitetului de infanterie al ar­matei. Ziarele ungureşti ce ne au sosit ieri şi azi, se declară nemulţumite cu decîaraţiunile D-luî Al. Laho­­vari şi, atacînd pe contele Kalnoky, invită pe guvernul unguresc să ia măsuri energice de represiune ca să împiedice în viitor ori­ce fel de discuţie a cextiunei naţionale in Corpurile legiuitoare romine. Pentru un articol scris asupra procesului memorandului, ziarul sirbesc Zastava din Ungaria a fost dat în judecată. A apărut: Viaţa militarii de Anton Ba-A­a.—Un volum de aproape 200 gini, ilustrat cu 50 de gravuri şi tipărit cu deosebită îngrijire. Preţul unui exemplar 2 lei 50 bani. De vînzare la toate librăriile. De­pozitul general la administraţia Ade­­vărului ZDRELEA-MARUNŢELU Desfacerea bandei După aceste tîlhării, care nu le aduseseră în definitiv nici un beneficiu, Zdrelea şi Cim­­poeru, fie c­ă crezură că Toboc, Ţugulan şi Girnu nu le aduseseră noroc, fie că fuseră pă­răsiţi de dînşii spre a se apuca de sigura lor meserie, hoţia de cai, se hotărîră chiar a doua zi, în scop de a face să li se mai piardă urma, să treacă în Vlaş­a, cu care ocazie se adăpos­tiră, în drumul lor, mai iuţim la oare­care Ba­dea din Daditov şi apoiba Marin Purcălău, unde şezură 3­ zile, pînă ce afirmă, prin soţia acestuia, că sosise potera în sat, se ascunseră îndată în pădure şi încetul cu încetul se îna­­poiară spre Gostile, pădurea lor de predilec­ţie, şi unde­­ mai atrăgea singura prietenie şi protecţiunea lui Nicolae Radu. Satele, înfricoşate de atitea tîlhărie, şi oamenii jefuiţi în continuu de vitele lor, doreau în una­nimitate, prinderea cit mai neîntîrziată a acestor ti­lari. Administraţia uzase toate mijloacele de care putea legalmente dispune pentru a pune mîna pe dinşiî, dar toate fuseseră în zadar. Mulţi particulari, încredinţaţi că de ar da pe Zdrelea şi Gimpoeru şi ceî-l’alţî în mîinele autorităţilor, ar căpăta de­sigur o recompensă, ce nu li se putea refuza, încercară în tot fe­lul a se pune în contact cu bandiţii pentru a-i atrage între vre­o cursă, de unde să nu mai poată scăpa. Intre aceştia fu şi Nae Săvulescu Feraru, care cunoştea bine pe Zdrelea, Cim­­poetu şi Cârnu şi care se duse la Goştile Unde, sub masca prieteniei şi a dorinţei de a lucra împreună, le propuse de a comite o tîl­­hăne sigură in Vlaşca, dîndu-le drept Ioc de întilnire circiuma lui Rădulescu de pe şoseaua Pantelimonuluî, cunoscut tuturor de prin puş­cărie. Re­uşind a’i atrage în această cursă, Săvulescu îi lăsă bine vin şi, sub cuvînt că merge să a­ducă o căruţă, se repezi la poliţie, de unde, , pînă să se reîntoarcă cu forţe, pentru a prinde­­ pe tilharî, dinşiî, obosiţi de aşteptare, plecară­­ şi trecură în stuful din bălţile Pantelimonuluî,­­ unde şezură ascunși pînă seara. Atunci se ho- | tărîră a se înapoia iarăși la Gostile. In drumul­­ lor comiseră alte două crime, Gea d’iilita fu: | Tentative de omor asupra sergen- \ tului major Piha Ion Era aproape miezul nopteî, cînd treceau prin | mijlocul satului Pantelimon. De caraulă, în j acea noapte de 7 Aprilie, era locuitorul Ghiţă , Ion Zăblău­ care, mirat de a vedea la acea oră­­ neobicinuită 3 oameni, din cari doî aveau * puşti şi revolvere, iar al treilea o manta făcută­­ sul după gît, le eşi înainte, spunîndu-le: «cine­­ sînteţi voi, de umblaţi în toiul nopţeî, nu ştiţi ! că nu e voie să treacă nimeni prin sat noaptea ?» ! Drept respuns, tîlhăriî îl înjurară, zicîndu’i I să’şi viză de drum că ’l împuşcă. Convins a- i tonei că »re a face cu niscaî-va făcători de rele, t­earaula togi pe drumul cel maî scurt ca să dea­­ de veste gardei. In cale, întrînind pe sergentul I major Pihă Ion, îi spuse despre cei trei oameni­­ şi de ameninţările ce îi făcuseră, ast­fel că, ina­­poindu-se amindoî către tilharî, sergentul îi spm­ă să stea să vadă cine sunt. Zdrelea pe dată trase 6 focuri de revolver asupră’i, rănindu’l din noro­ire numai puţin la un deget de la mină; iar Gimpoeru, descărcînd şi el puşca asupra sergentului, ii atinse puţin la umăr. Pihă, confient în voinicia sa, sări asupra lui Zdrelea, i­ apucă de mijloc şi ’1 trinji în şanţul şoselei. Dar aci primi maî multe lovituri în cap cu revolverul gol, de care Zdrelea se servea ca de un ciocan şi, sărindu’i un ajutor şi Cim- i poeru, îl scoase din mîinile sergentului, remă- f nindu’i numai căciula în şanţ, şi o luară amin­­doi la fugă, urmînd exemplul dat de Nicolae Ciinu care, maî prudent, găsise deja de cu­viinţă să se facă nevăzut. Trozm­etul armelor de foc atraseră o mulţime de r urne, nimeni însă nu îndrăznea a se împo-­­ trivi tilhanlor, căci trăgeau continuu­ la focuri şi Zdrelea le mai spunea, depărtindu-se: «în­­toarceţi-vă înapoi, că vă împuşc, căci eu sunt Zdrelea». Ast­fel reuşiră a se face nevăzuţi. Sergentul rănit fu ridicat şi condus la spital, unde şezu 12 zile pînă se însănătoşi. întrebaţi asupra comitere! acestei crime, preveniţii Zdrelea şi cu Cimpoeru recunosc ca au sevîrşit-o şi arată în cele maî mici de­talii modul cara o executase, adăogînd că fu­seseră întovărăşiţi şi de Crinu, fapt de alt­fel dovedit, atit prin arătările pacientului Pihă Ion, cit şi prin ale martorului Zăblău şi ale oamenilor ce asistaseră la această tragedie. După ce reuşiră a scăpa din mînile caraulei din Pantelimon, în drumul lor spre Gostile sevîrşiră o altă crimă. Tilbăria cu omor asupra lui Niţă liie în dreptul cantonului de lingă linia ferată de la marginea pădurei Cernica, bandiţii se opriră la un puţ pentru ca Zdrelea să’şi spele rana ce’şi făcuse la cap cînd se luptase cu sergentul şi cînd căzuse în şanţ; şi, de teamă ca nu cum­va să recească, Cisipperu îi dete căciula sa, ştiind că nu va remine nici el mult timp cu capul gol, căci nu’l costa ni­mic de a lua pe a primului călător ce ar fi întilnit. In momentul acesta tocmai veneau pe şosea către Bucureşti mai multe care în­cărcate de crăci. Chirigiii, văzind pe tîlhari la puţ, îi luară de­o­cam­dată drept niscai­va elevi de la şcoala silvică, cari umblau în inspecţia pădurei, dar nu întîrziară a se con­vinge că aveau a face cu nişte adevăraţi Bi­hari, cări îndată ce se apropiară, Cimpoeru întrebă pe Ioniţă Palovici,­ conducătorul pri­mei căruţe, că: «de unde sînt şi unde merg?» Dînsul le răspunse că sínt de la Goşteni şi se duce cu »Ifi tovarăşi cu crăci la Bucureşti. «Din cauza voastră nu ne mai putem scoate hrana», replică tilharul, înjurlndu’l, şi tre­­cînd la căruţa a doua, puse mîna In capul chirigiului Niţă Ilie şi’i luă căciula, zicîndu’i: «tu să iei pe a mea cînd vei trece pe la Pan­telimon». Păgubaşul dete fuga după tilhar, îl izbi cu biciul şi reuşi a’şi relua căciula. Cimpoeru, înfuriat, nu pregetă a întinde puşca asupră’î şi a trage un foc în el, ast­fel că re­­norocitul, rănit de moarte in piept, căzu în mijlocul drumului, vârtindu-se. Tot atunci sări şi Zdrelea asupră’i şi’i smulse căciula ce ţinea încă în mină; apoi trecu la carul al treilea, întinse şi el puşsa asupra chirigiului Dragne Gogan, cerindu’î a se dezbrăca de ipingea. Dînsul, speriat, o luă la fugă, ceea­ ce văzind tîlharul, trecu la ul­tima căruţă a bătrînului Nae Gogan, pe care­­ de asemenea îl ameninţă cu puşca să stea pe­­ loc, căci alt­fel trage în el. Moşul, de groază, se dete în dreapta căruţei şi începu a fugi cît îl ţineau puterile, părăsindu-şî căruţa, în care avea două ipingele, care fură luate de tîlhari. După ce plecară bandiţii, Nae şi Dragne se întoarseră la căruţe şi găsiră pe Ioniţă Palovici stind lingă Niţă Ilie, care se văîta in drum , îl ridicară, il puseră in căruţă şi Palovici plecă cu dinsul înapoi spre casă. Primarul, vestit, li luă declaraţia, îi observă rana şi găsi chiar două alice de iepure, una pe buzele răneî, alta căzută în sinul pacientului, apoi îl trimise la spital, dar după cîte­va zile işi dete sfîrşitul. Tîlhăriî, continuîndu’şî drumul, şi ca şi cum ar fi voit a’şî face o fală de amindouă crimele comise şi a sfida satele pe unde treceau, se opriră la casa locuitorului Mihalache Dumitru, la care, găsind uşa deschisă, intrară la dinsul, poruncindu-î să aprinză lampa. Scuzîndu-se din somn şi surprins de această poruncă, omul le respunse că nu are chibrituri. Dinşiî traseră un chibrit şi, după ce aprinseră lampa, scoa­seră o bucată de plumb pe care o deteră lui Mihalache, zicîndu-i: «Du-te de o dă la caraule, căci ştim că au puşti, şi să dea cu acest plumb în noi dacă le dă mîna, că noi nu ne temem de nimeni». Mihalache respunse că nu poate merge că e şchiop şi bolnav. Zdrelea îi dete un pumn în nas de îl Umplu de sînge, şi ast­fel sărmanul plecă şi duse plumbul caraulelor. Diesele vestiră pe primar, care'strinse în igraba oameni şi, alergând cu toţii la casa lui îv­iha­­lache să prindă pe tîlhari, nu ’i maî găsirii şi probabil că se depărtaseră mult, căci nu res­­punseră la două focuri trase de un miliţian in direcţia in care dispăruseră. Această tilh­ărie cu omor la drumul mare e stabilită în sarcina preveniţilor atit prin măr­turisirile lui Cimpoeru că a comis-o, împreună cu Zdrelea, cît şi din arătările pacientului şi mărturisirile lui Palovici, Dragne şi Nae Gogan, cari distrug cu desvelişire încercările lui Zdrelea de a tăgădui participarea sa la crimă (de­şi re­cunoaşte că însoţea pe Cimpoeru), arătîndu-l că el este acela care î l a ameninţat cu puşca, cerindu-le şi luindu-Ie ipingollete. La cîte­va zile Zdrelea şi Cimpoeru mai co­miseră un alt fapt criminal, tot la drum pu­blic. II vom povesti in numărul viitor, cînd vom da şi sfîrşitul actului de acuzaţie. BULETIN ATMOSFERIC Institutul Meteorologie Bucureşti 6 Decembrie 12 ore ziua. Temper, maximă de cri . . . • 15, # minimă de astăzi­­ . . . — 61 Temperatura la noi a variat, între -1­­4’ şi 11— 15. Ern timp închis, astăzi dimineaţa puţină zăpadă, acum cad fulgi mici. Barometrul aproape staţionar. Clima acestei săptâmînî a fost neplăcută în între­gimea ei. Primele 2 zile au fost cu totul unite, plo­ioase, deşi temperatura a fost mult ridicată maî ales Lunî. Ploile din săptămîna precedentă au­ con­tinuat. Marţi seara a căzut puţină zăpadă. Mercuri timpul s'a răcit maî mult, de Joi înainte ne aflăm în adevărată iarnă. Duminică a fost ziua cea mai friguroasă; termometrul s’a coborît la 11 A Joi. Sîmbătă și Duminică *a fost zile de iarnă. In această din urmă zi a fost ceață și chiciură multă. • Cerul în general a fost acoperit. Soarele a strălu­cit abia 3 ore jumătate în 4 zile. Zăpada căzută la Bucureşti a avut grosimea de 3 centimetri, care se menţine încă. In ţară şi mai ales în Muntenia a fost mai multă zăpadă. In primele zile a plouat mult în­ partea de jos a Moldovei.­ Vîn­tul dominant a fost cel de la V; a bătut însă şi vînt de la E. . . Barometrul a variat mult în cursul săptămmei. înălțimea barometrică la 0’ . • • 751.0 Temperatura aerului , 0 .& Vîntul liniştit . . . . „ Starea cerului acoperit ..... Scandalurile din Italia Roma, 6 Decembre. — Riforma a­­nunţă că comisiunea Senatului a decis in unanimitate de a nu ţine nici o seamă de documentele Giolitti, atit din cauza conţi­nutului lor, cit şi din cauza originei lor nemărturisită. Fanfulla află că instrucţia procesului in­tentat de către D-nul şi d-na Crispi D-luî Giolili se urmăreşte cu activitate; comi­siunea de 5 a Camerei şi Taulongo au­ fost deja interogaţi. D-nul M­irnuscelli a depus azi o plingere in contra D-lui Giolilli pentru că a abuzat de documentele ce’şi procurase. D-nul Brin a adresat alegătorilor săi din Turin o scrisoare, prin care dezaprobă pro­rogarea Camerei. FOIŢA ZIARULUI ADEVĂRUL u ALEXANDRU SWIENTOCHOWSKI ii îlffi POPORULUI K L E M E X S 13 O BUTA. A doua zi se raspîndi în sat vestea so­sitei unui medic, care avea să constate starea sănătăţeî locuitorilor, şi a sosire! consilierului ţării, care avea să împartă pomenile adunate in grabă. De aceea se adună dinaintea curiei loereştî o gră­mada de săraci zdrenţăroşi şi frămîaziţî, aşteptînd ajutor şi sfaturi bune. După înţelegerea cu vechilul, amindoi oamenii s&pinirei hotania ca, înainte de toate, sa facă o revizie a hordeelor. Că­suţa lui Borata sta­tea cea­ firm­îiii pe dru­mul de la curte; de aceea com­ixiunea intrară îa dînsai, însoţită de o ceată de nenorociţi. Ond medicul deschise uşa, se desfa­şu.ră d'rAr.îm ochilor celor de fată o prive­s'c duireroasi fzir'o cdae race.­ Wo W.-w»w 4Í'<i&őaw UTfcí puii uscate, goale, respîndind un miros grozav. Medicul cercetă fetiţa, apoî pe Klemens și se apropie în ele din urmă de culcuşul lui Brzost. —- Bătrînul e mort —- zise el dînd dru­mul braţului moale al ciobanului. •— Ieri trăia încă «—-zise curelarul, care intrase din odaia sa. — Trebue scos afară «-Zise medical­ei eiumează aerul. — Şi ce le lipsesc ăstora *­ — întrebă consilierul ţării. — Genius epidemicus. Cine poate gîndi aici la vindecare ? dacă­­ ar crea azi cine­va din nou, mîine ar fi morţi. La rîndul ei, fu cercetată şi cea-I’altă jumătate a bordelului. — Genius epidemicus — repetă medicul ieşind şi intrînd, urmat de toată lumea, în alt bordeiu. Rezultatul acestei cercetări fu înfiin­ţarea acestei societăţi, al cărei scop era, de a ajuta pe bolnavi pînă la sosirea unor ajutoare mai mari şi­ a împărţi merinde pe la cei flămînziţi. Ast­fel, Boruta şi cu copila sa căpătau­ oare­care îngrijire. In aceeași zi, trupul lui Brzost fu dus la ci­mitir. Cînd se bătea capacul sicriului simplu, făcut din scînduri vechi, Kle­mens, deşteptat o clipă, deschise ochii speriaţi, voi să se scoale, bolborsi ceva şi căzu iar fără cunoştinţă. Cînd îl scoa­seră pe bătrîn, numai micul Wicert îl în­soţi plîngînd pînă la poartă şi strighîd -» Moşîcule, momelile’! c?oSluriifei,i.­­Credea el oare că’l va îndupleca sâ se întoarcă CU aceste cuvinte? Să nu creadă însă cititorul cum*va, că după vizita comisiunei condiţiile de train, sau mai bine de boală, ale lui Boruta şi fete! sale s’aîi schimbat cu totul. De loc. O femes, tocmită de «so­cietate» diretica, ce'a dreptul, prin odae, bolnavii fură dezbrăcaţi şi curăţiţi, li se dădu ceva katomel, adus de la spiţeria fabricei, dar de vr’o îngrijire, nici po­meneală. Erau prea din cale afară de mulţi bolnavi în sat şi se temeau de molipsire. Genius epidemicus, fu tălmăcit curînd în nemţeşte şi ieşeşte prin sat şi locuitorii ştiau ce’i ameninţă. Un felcer veni la Neudza, dar acesta vizita bol­navii abia odată pe zi. Şi ce era într’a­­devăr acest genius epidemicus? Chiar în ziua a cincea după îmbolnăvirea lui Bo­ruta şi fiicei sale, un ochiu pătrunză­tor putea să vadă pe tot trupul, afară da faţă, aşa numitele ipetechii — la început pete palide, mai apoi din ce în ce mai colorate, roşii, semnul caracteristic al tifosului cu pete, tovarăşul nedespărţit al foametei. După vr’o săptămână, Boruta îşi recă­ ji pată oare­cum cunoştinţa, căci vorbea, însă respunsurile date de dînsul, însoţite de accese violente de friguri, arătau o turburare desevîrşita a minţei, âpe lîngă asta se fă­cu­se aşa de tare *de­­ utreche, în­eît glasul cui­i^cu mare gresiei? l ar fi de­macat. Ia a doua săptâmîni a boalei sale, trupul sǎu părea un stîlp arzînd. Lim­­bî îi era legată, ochi! injectaţi de sînge,­­ glasul horcăitor, gingiile și dinții aveau­­ de­asupra un strat negru, lipicios. Zăcea ! tot pe spate, cu ochi! pe jumătate in- ] ehişi, mormăind cuvinte neînțelese. In­­tr’o stare la fel, poate mai grozavă, se află Marcusia. Bătrînul felcer, care se fălea că cunoaște în deosebi petoeiî, cum numea ele petele, clătina gînditor din cap față cu starea eî. — Dracul să mai știe, care boală nu’î aici, — e o orchestră întreagă. Intr’adevăr, în pieptul sem­anei copile cînta o orchestră întreagă de tot felul de instrumente vîjiitoare şi şuerătoare. Vre­me de două săptămîn! întreg­­ea nu’şî veni măcar o dată în fire. Numai din mişcările ei se putea cunoaşte că are dureri grozave de cap şi de piept. Se uscase așa de tare, in­cît ridicăturile u­­șoare ale oaselor se întipareau limpede în piele. Femeea care îngrijea de bolnavi zicea, cînd vedea pe mitilica zvîrcolin­­du-se de o dată : — Sigur că vede moartea. Neliniștea asta încetă, dar o stare de slăbiciune și mai mare cuprindea pe bolnavă văzînd cu ochii. In sfîrşit, fel­cerul veni într’o zi foarte de dimineață, se uită la copilă și zise către femee : —­ Şi pa asta poţi s’o scoţi afară. Era moartă. După dispoziţiile* pol’tie! V­ito wetota­­dm& diul începi­ să bată capacul sicriului. Boruta iar deschise ochi! zăpăciţi, se uită la copilă, păru a înțelege ceva, voi să scoată vre­un sunet, dar începu să tușească și căzu iar un aşternut. Pe urmă mormăi multă vreme ceva pentru sine. Pe Marcusia nici măcar Wtceli n’o pe­trecu la poartă, căci și el zăcea bolnav. Ast­fel rămase în casă numai Boruta, lipsit de cunoştinţă. Unna-va şi el pe prietenul său şi pe fiica sa ? După două zile de la înmormântarea a doua, felcerul observă o scădere în­semnată a frigurilor, o slăbire a roşete­ petelor şi naduşelor. — Nu­ vii uşor de hac ăstuia—şopti el. Boruta dormea aproape neîntrerupt şi nu era un somn cu fierbinţeală, care slă­beşte pe om, ci unul adînc şi sănătos. Cam la fie­care trei ceasuri el se deş­tepta şi rostea cîte o dorinţă după cîte ceva, într’un chip care arăta întoarcerea conştiinţei. încetul cu încetul dispărură de pe buze, limbă şi nas semnele boateî. Asta dură mai bine de o săptămînă. In resti­mpul acesta se întîmplaseră şi alte schimbări însemnate. Vestea respîn­­dită peste tot despre foametea din Sile­­zia deşteptă în Germania şi peste hota­rele eî multă compătimire şi o pornire mărinimoasă. O parte din pomenile adu­nate ajunse şi la Neudza^ «Societatea de binefacere,» Întemeiată to ftftSawft, de rautw rauft şi sc­­în^riţi de

Next