Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)

1894-12-08 / nr. 2054

ediţia a TREI. ANUL VII. m* 2054 ^UfflERUL 10 BMI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D­A­U­NA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! DIN Judele şi Slrăinătate prin mandats poştale UN AN ÎN TARA 30 LEI; ÎN STREINATATE 50 LeI şase lunÎ . . 15 » » » 25­­ TREI LUNI . . 8 » » r » 13 » Um nume? îs» sfreţiiatţito­r@ Imscl Să te îei eşti Române de cuiai strein în casă MANUSCRIPTELE NU SE, INAPOIAZA V. Alexandri* * * ADMINISTRAŢIA NUMERULIIO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judele se primesc noimi la ‘Administraţie ' din Streinătate, direct la administraţiei, la toate oficiele de publicitate ANUNCIURI LA pag. iv. . . . ,,Jd-:M.h.r iiiiiăi » » » ni.../#»?/» INSERȚIELE ȘI RECLAMpjf 3 rĂlStsjpEl#, \ La Paris, ziarul se gXfcfeiT./»â/ttj^ABK ț cu , *7 kioscul No. 192s BonUS^fH^i^B.(âjt'y UN NUM ER VECflföiä^^S^NI PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) ________________________________ | Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA • PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVÎCÎ) O SCRISOARE regretabilă Nu-mi voiu putea ierta nici o­dată oarba încredere ce am pus în de­claraţia făcută de D. Dimitrie A. Sturdza, la întrunirea liberalilor din sala Orfeu. Am arătat, cite­va zile după acea întrunire, schimbarea pe care şe­ful liberalilor a făcut-o acelei de­claraţii, cînd a eşit tipărită din im­primeria Voinţei Naţionale. Mai tîrziu­ organele guvernamen­tale au­ pretins că în broşura trimisă străinătăţii — broşura care conţinea discursul D-lui D. A. Sturdza, tra­dus in mai multe limbi — s’ar fi introdus mai multe modificări. Nu am putut controla acele informa­­ţiuni, dar m’am mirat cum de nu s’a trimis redacţiilor acea broşură, şi mai ales cum organul autorizat al partidului naţional-liberal nu a dezminţit cele spuse de Timpul şi de Ţara. Dar astă­zi cazul D-lui D. A. Sturdza devine mai grav. Şeful liberalilor se crede silit a se justifica în ochii ungurilor, cari au tunat şi fulgerat contra discur­sului rostit în sala Orfeu, şi se gră­beşte să adreseze o scrisoare re­­dactorului-şef al ziarului Pester Lloyd, organul oficios al guvernu­lui unguresc. Am citit acea scrisoare în­­Ga­zeta Transilvaniei, şi la finitul a­­cestui articol voiu arăta cauzele care au hotărît pe D. Dim. A. Sturdza să intre în corespondenţă cu un ziar unguresc, duşman ne­împăcat al revendicărilor fraţilor noştri de peste munţi. Nu a prevăzut oare D-sa efectul dezastros ce va produce acea scri­soare asupra Romînilor din pro­vinciile supuse coroanei Sf. Ştefan ? Aici în ţară, Voinţa Naţională nu a găsit cu cale să reproducă proza şefului partidului naţional-liberal, iar conservatorii au jubilat. D. Ma­­iorescu, în discursul sau, rostit în Cameră Simbăta trecută, a unit lau­dele sale cu acele ale lui Pester Lloyd. Oratorul junimist zice: D. Dim. A. Sturdza a adresat alalt­eri ziarului Pester Lloyd o scrisoare, în care se apără in termeni excelenţi in­potriva acuzaţiuneî de iridentism ce i s’a aruncat; dar în acea scri­soare şeful liberalilor (nne un lim­­bagiă opus celuia pe care la ţinut unul din soldaţii săi—D. Barbu De­­lavrancea — în incinta acestei Ca­mere. Aceste cuvinte conţin cea mai crudă lecţiune pe care o putea primi întregul partid naţional-li­beral. Şeful, văzindu-se compromis, re­tractează unele declaraţii din dis­cursul sau, insă pune pe unul din soldaţii săi să menţie sus şi tare nota naţională. Nici la Orfeu, nici la Senat şe­ful liberalilor nu a rostit cuvintele pe care i le atribue ziarul ungu­resc ; ce a putut deci provoca acea scrisoare? Numai D. Dimitrie A. Sturdza ar putea respunde. Certificatul de bună purtare ce i se dă către monarhia austro-un­­gară este o insultă, totuşi mă simt dator a o reproduce textual, după Pester Lloyd . Cu sinceră satisfacţiune luăm act de rea­lele declaraţiunî, ce sunt cuprinse în scri­soarea de mai sus şi ne incredem necon­diţionat în asigurarea onoratului Domn senator, că şi el este convins de necesi­tatea de a se susţinea monarhia austro­­ungară în integritatea ei teritorială, ca şi în poziţia ei neştirbită de putere mare; sperăm, că şi atitudinea viitoare a partidei naţional-liberale in Romînia va sta în de­plin acord cu aceste asigurări ale mult sti­matului ei conducător.­­ Şeful liberalilor a intrat în co­respondenţă cu­ ziarul cel mai ofi­­dios din Pesta, pentru că voia să-şi limpezească situaţiunea, ca viitor şef al unui cabinet liberal, faţă cu guvernul unguresc. D. Dim. A. Sturdza ştie foarte bine că, sub nefasta domnie a lui Carol I, nici un partid nu poate veni la putere cu drapelul unei idei măreţe. Conservatorii au pus mina pe guvern cu sprijinul Germaniei, care atunci ţinea să complacă Rusiei. Naţionalii-liberali au înţeles că, pentru a înlocui pe conservatori, le trebuie ajutorul Austro-Ungariei, de aceea şeful lor caută a fi bine văzut atit la Viena cît şi la Pesta. Conservatorii au priceput jocul liberalilor. Iată pentru ce ţara asistă astă­zi la cel mai scîrbos sleeple-chast de smerite mătănii ale vechilor par­tide, faţă cu guvernele austro-un­­gare. Am spus o şi nu pot îndestul a o repeta : Biată !Romînie ! Pe ce mină de poltician! corupţi a încă­put viitorul tău !! Alex. X. ISeldiznana. SATIRA aiLEI" Confraţii noştri I „G. Fosili», la na­ţie murdară, şnapan, scărnar, şantaj, gre­ţos, pungaş, a furat un palton, slugă ne« trebnică, dobitocese, nu­ voi fi snopi“. G. Scorţescu. E­­venimentu­l,8 Decem­bre. î .,G. A. Scorţescu, mizera- I bilă canalie de stradă, ani- I mal, şnapan, scîrbos, antre­prenor de bordel, pezeven- I chiu, sictir, hoţ, şantaj, pun­gaş,—te voiţi znopi !“. G. Vasiliu, Jnmslut ă i Decembre. • * * •* ’ ’ '• Ä # . «s ifi V Firejte, în urnea unor «semene* ataeurî prin... cum sa zic ?... sînt silit să zic ,,prin presă“, eră natural ca amîndoi aceşti ziarişti să se ia la batac. Şi şi-au­ ales locul de întîlnire în localul de alegeri, locul de alt­fel predestinat pentru aşa ceva. G. Scorţescu apare tiptil şi începe să­ tragă lui Vasiliu pe la pagina a patra. Vasiliu, nemulţumit probabil, sare şi el şi începe să-î facă lui Scorţeseu corectura la uaeina, 1, Rezultatul­­ Lui Vasiliu i » * făcut ceai* la aculatură, iar lui Scorţeseu i-a remas an apit în ochiu. Corpul delictului, pălăria lui Scorţean», * feswm la „ultima •r«*‘ oa... corp 9 curşi*. Morală: „11 voiu znopi, •* is* văii mop% Altă morală: Presa este * patra putere în stat: ca iasMreție, moralizează și •»­znopește. Trîgolo. SITUAŢIA TESAURULUI In lunile trecute, cînd analizam situaţia t­e­­saurului, după publicaţiile ministerului de fi­nanţe, şi constatam situaţia precară a bugetului de anul ăsta, ziarele guvernamentale ne acuzau că exagerăm. Cînd noi arătam că încasările din anul ăsta sînt cu mult mai slabe de­cît cele din lunile corespondente aîe exerciţiului financiar din 1893—94, ni se spunea că tabela aceasta e cea mai puţin interesantă din toate, şi că situaţia adevărată se vede in tabloul ce cuprinde veni­turile faţă de chestuali şi de unde reiese im spor pentru venituri. Să analizăm puţin ce este adevărat aci. Din situaţia pe luna s­eptembre, ce o am îna­intea ochilor, se vede că deficitul pe primele şase luni, la încasările bugetare s-a urcat la 7,821,819, bani 29, adică a sporit din luna tre­cută cu mai bine de 2 milioane. Aceasta dovedeşte că deficitul încasărilor de anul ăsta, faţă cu cele de anul trecut, se accen­­tuiază­ tot­ mai tare şi că,­ fiind dat sporul de 13.560,265 lei cu care bugetul de anul ăsta s’a încărcat la evaluări,­­ echilibrarea lui va fi imposibilă. Dar ni s’a spus că tabela aceasta n’are impor­tanţă , singura care ne poate da o indicaţie asu­pra viitorului, este acea relativă la situaţia băn­­ească a exerciţiului, în care sa pun faţă în faţă chelt­uelile şi veniturile. Să examinăm puţin şi rubrica asta. Luna trecută cînd ni se ţinea acest limbagiu, se constata în adevăr un excedent de încasări la 30 August de 13.180,855 lei. Aceasta provine­, din o amînare de plăţi, cit şi dintr'un condei de 2 milioane sub rubrica de încasări efectuate la anii trecuţi pentru exerciţiul acesta. Ei bine, la 30 Septembre acest excedent de încasări sa redus la sum­a de 6 milioane. S-a redus, ar zice cine­va, dar există—acesta « lucrul important. Ei bine nu e aşa, excedentul e fictiv, căci provine nu din economii reale, ci din amî­­narea unor plăţi. Şi cea mai bună dovadă de asta e că din creditul de 70,442,308 b. 18 prevăzut în buget pentru datoria publică in primele şase luni, nu s’a plătit de cît iei 28.567.735 le. 95, în timp ce in anul trecut pentru un total de credite mai mic, adică de­ 68 217.502 lei 87 bani se plătise la aceeaşi dată S1.697.962 lei. Cu alte cuvinte anul ăsta,, la credite spo­rite s’au efectuat, liiacelera ferate», plăţi cu 6 milioane mai puţin. Şi aei nu poate fi vorba de economii; eâeî capitalul datoriei publice nu se itcaM ekrtmtifi eî m o mmpw amfîB*Fd 'a plăţilor la scopul de a masca defi­citul. Dacă s’ar fi făcut plăţile prevăzute, D. Gher­­mani n’ar fi putut înscrie 6 milioane la ru­brica excedent de încasări la 30 Septembrie, iar ziarele guvernamentale n’ar avea ocazia să încerce diversiuni, spunîndu­-ne câ nci trebuie să căutăm adevărata situaţie a tesaurului. Acum cred că reiese pe deplin, cită dreptate am avut dar in potriva ziarelor guvernamentale, în rîn­­durile trecute, dind alarma relativ la situaţia ■bugetului. ënd facem aceste triste constatări fi­s­e pen­tru a triumfi» numai­de eît, sau a alarma pu­blicul, ci pentru a atrage atenția guvernului să ia măsuri din timp, reducind o sumă de chel­­tuelî inutile, ca de pildă pentru jandarmerie și altele. O. I. Angitel. SCANDALURILE DIN ITALIA C'pistigsa «®swt|»s*®isss« A trebuit să aşteptăm ziarele din Viena pentru ett­­Să avem in sfirşit informaţii asupra cuprinsului şi gravităţii documentelor depuse de fostul prim-mi­­nistru Giolitti la Cameră. Printre extrasele d­in steal elite vestitei Banca ro­mană se găsesc in documentele D-luî Giolitti însem­nări despre numeroase poliţe — mare parte fără sca­denţă şi cele mai multe neplătite pină azi,­­* iscălite de Crispi, de D-m­­ina Crispi, de intendentul sau de secretarul lui Crispi. De asemenea se mai găsesc printre documentele D-lui Giolitti dovezi că Banca romană dădea bani la diferite persoane după simple recomandaţii din partea lui Crispi, care se pare că ajunsese a consi­dera Banca romană drept casa sa particulară. Crispi pretinde că toate acestea ar fi calomnii şi a anunţat că va face proces D-lui Giolitti; deocam­dată a oprit discuţia in Cameră asupra documen­telor, trimiţind-o acasă iesmaî in ziua pentru care se fixase discuţia. Opinia publică însă ’i «ere să se justifice. Şi dacă P. Crispi n’o va putea face, va fi pierdut moraliceşte* Mai sunt compromişi prin documentele D-lui Gioc­­tti D-nii: Grimaldi, Ifortis, Micetli, San Donato, Menotti și Hiciotti Garibaldi, Buffardeei și Meffeî. DIN DEALUL DIURNEI Rsmanl Uşier Majoritate şi­ minoritate, toţi şi-au­ dat mina ca un singur om, ca să se odihnească o zi. Deci, Luni nu s’a l na­ şedinţă in dealul. . Diurnei. Tifi însă să mi remin nici o zi fera rubrica asta aşa de interesantă. De aceea, ne­putînd descrie pe domnii deputaţi, am să mă ocup azi de un alt factor parlamentar. E vorba de Domnul Uşier.­­ Domnul Uşier nu este un mare bărbat de stat, nici om politic ori­cît de neînsemnat. El este un simplu cetăţean numit în slujbă prin vre-o protecţioară. Opiniile lui politice variază după opiniile D-lui Chestor I liberal, conservator, s­pină şi junimist a ajuns sărmanul uşier. Numească-se Gosfică, Ghiţă sau Materii, uşie­rul poartă în timpul şedinţei o uniformă cara­ghioasă, albastră, cu nasturi albi. El ia in toate zilele cuvintul în Parlamen­tul ţării şi se poate făli că sunt mulţi deputaţi cari nu vorbesc într’o sesiune cît vorbeşte el intri® zi. Cu glasu’i sever, în care adese­ orî vibrează trist melancolia foamei, el stimulează pe aleşii Naţiunei ca să’şi facă datoria : — Domnii deputaţi sint rugaţi să poftească la vot ! Poftiţi la vot, ^domnilor deputaţi­­, Sk * ’ * în viaţa privată. Domnul Uşier duce cu din­­sme ceva din atmosfera parlamentară în care trăeşte. De regulă, are o căsuţă la mahala, înconju­rată de o curte mare şi de o grădiniţa, — un­­fel de vilă în care pseudo-parlamentarul medi­tează la zbuciumul eternelor lupte. Acela, el îşî primeşte mosafirii cu un Cere­monial copiat de la Cameră ; acolo dă şi el se­rate, mese la sfintu Gestică. La sfîntu Ghiţă erî la sfintu Mateia. La sfirşitul mesei, se ridică solemn şi ţine un discurs care miroase cale de o poştă a Fiera, Tache Io­n­escu, Maiorescu şi chiar... G. T. Gregorescu. De regulă, vorbeşte­­ cam aşa: . . — Onorabelă adunare !... Astă­zi, precum. I bine ştiţi, este, ca să zic aşa, onomastica mea...­­ Vă mulţumesc şi pot pentru ca să spun că vă f felicitez, — finea de ce ‘? Aţi venitără şi mi-aţi­­ făcut, — nu pot să zic, —a plăcere mie şi con- I soartei mele... dumneaei... Pardon am mînca­­tără, da’ sinteri veseli... şi să ne ajute erivato­­rul... să fim şi la anii tot aşă... Aplauzele auditorului îl măgulesc grozav. Se roşeşte. Cind masa se sftrşeşte cu chef pe stradă , poliţia vrea să interne. Domnuţi Uşier Işi ia aerul de interpelare şi strigă: î — Să’mi dai pardon, musiu! Nu sl aristează I cetățenii fără mandat ! Eu sînt­­prefirat în d’al I de aitea, că nu de geaba stau. de zece an! în­­ parlament !.'.v I Ți se pare că auzi pe D. Fieva strigind ! I Predestez în nhatele Naţiune! ? I in * C » * Domnul Uşier nu ia parte directă în luptele politice de­­cît la zile mari. Cind e scand­al in dealul Mitropoliei, cînd bătăuşii, deputaţii şi soldaţii trag unii într’alţii, uşierul păzeşte uşa. Atunci soldaţii dau focuri, care nu ating pe domnii deputaţi, —atunci remîn orfani copiii Domnului Usier, Bran. BUCURIA NOASTRA Un ziar guvernamental îşi bate joc de democraţi, pentru că ei au făcut caz mare de discursul D-lui Nicolaescu, care a fost slab. Că D. Nicolaescu n’a făcut un discurs extraordinar de bun, sîntem de acord. Şi dacă numitul ziar şi-ar fi dat oste­neala să citească Adevărul, chiar a doua zi după cuvintarea deputatului de Tir­­govişte, ar fi avut ocazia să va­dă că noi am apreciat într’un mod nu prea entu­ziast partea personală din acel discurs ; ar fi văzut că n’am făcut din D. Nico­laescu nici un orator, nici un cugetător, ci î-ara spus c’a fost pur şi simplu super­ficial şi nesistematic. Atunci, pentru ca ni’l aruncaţi mereu în spinare? Pentru ce ne imputaţi că suntem­ părtinitori faţă cu o operă slabă ? Fără îndoială, nu puteam fi fermecaţi de forma pretenţioasă în care a vorbit D. Nicolaescu. De pildă, de fraza urmă­toare din discursul D-sale n’am jubilat de loc. Colegiul unic, coprinzînd mase mari,­­coprin­­zînd pe indivizi ca indivizi, ca unităţi celulare, este baza, origina indicată a Camerei populare. Numai cu aşa Cameră şi cu afl­aşă Senat (// putem avea ecourile profunde ale naţiunei, dua­litatea, mişcare şi ritmică de ondulaţiune a progresului. Dar... după ce cădem de acord că forma discursului D-luî Nicolaescu lasă de dorit; după ce convenim că,’n mintea D-sale terminologia ştiinţifică produce confuziuni regretabile*; după ce ne am înţeles că sună rău­ frazele D lui Nico­laescu,— de ce ti'am fi oare liberi ca, totuşi, discursul D-sale să ne bucure? Ia să vedem în Cameră au vorbit mulţi. Şi, slavă Domnului, dacă esc­adera cite­’va succese pur de fonna, trebuie să constatăm că fondul n’a fost de nici au in­teres,...pentru noi democraţii. Singur discursul D-lui Nicolaescu,—aşă câtm­ a fost, — a atins o sumă de puncte de program la care noi ţinem. Apoi atunci, pentru­­ce, de­şi recu­noaştem partea slabă a aceste! dizerta­­fiun’î, n’am­ scoate în evidenţă şi faptul ca un libera t­rupe cu tradiţiile şi face un pas către ţelul nostru? Nici asta n’avem voe s’o facem *? Noi credem că de ajuns ne-am ocupat de frazeologia altor oratori şi că faptul că D. Nicolaescu­­a vorbit despre, ce a vorbit, valorează mai mult pentru de­mocraţie de cît faptul că liberalii şi con­servatorii s’au­ acuzat unii pe alţii de bătăuşi şi de trădători. Anton Bacalbașa­­ ------------------------------*------ O MĂRTURISIRE PREŢIOASĂ D. Păucescu a făcut o mărturisire pre­ţioasă in discursul sau. D-lui a spus că ţara e guvernată actualmente numai de cite­va familii. Un om care face politică de atita vreme in ţara asta, trebuia să’i cunoască bine chichiţele, şi cînd acest om politic aruncă o asemenea mărturi­sire de pe tribuna parlamentului, trebue să’l credem. Noi vom generaliza însă mărturisirea asta şi vom spune că ea e adevărată pen­tru tot trecutul nostru politic şi va fi a­­devărată şi de szi înainte, ori ce guvern s’ar găsi la cîrma ţarii. Şi nu’s de vină oamenii politiei de sta­­rea asta mizerabilă, ci sistemul constitu­ţional sub care trăim. Cînd puterea e dată în mina unor co­legii aşa de strimte şi prin urmare aşa de coruptibile, e natural ca ţara să fie guvernată în fond de bunul plac al cî­­tor­va familii. Am arătat deja de mult la ce se re­duce suveranitatea naţională la noi, şi credem ră’i momentul să reamintim ci­titorilor spusele noastre, de altă­dată. Ori­ce guvern n’are de­cît să proce­deze ast­ M, colegiu! al doilea îl lasă opo­ziţiei, ca să­ salveze aparenţele şi să arate că* alegerile-­au fost libere. Colegiul in­filt şi al treilea, care formează împreună cele două treimi trebuincioase, guvernul îe păstrează pentru dînsul. Colegiul al treilea se ia cu uşurinţă ; despre ei nici nu’i nevoe să ne ocupăm. Remîne colegiul întîifi. Numărul celor ce votează la acest co­legiu e cam de vre-o 11.000. Prin urmare, guvernul are pe voe de 6000 de voturi ca să reuşasca în alegeri. Iată dlar că suveranitatea naţionala se reduce la voinţa şi interesele acestor 6000 de inşi. ** Iji fond însă nici măcar aceştia nu ne guverneaza, în un număr Şi ■ mai mic. JO01 8 DECEMBRE 1894 Cei 6000 de­­suverani nu sunt indepen­denţi­­cu toţii Unii sunt funcţionari, prin urmare nevoiiţi să meargă cu guvernul, alţii sunt datori pe la credite, au copii de pus în slujbă, interese complicate, care toate ţin de guvern. Facem mare concesie, dacă spunem că de-abia 3000 de alegători sunt cu totul in­dependenţi. Cine sîr­­ aceşti 3000 de alegători de cari depinde un guvern, ori care ar fi el? Cele cite­va familii bogate din ţară, oameni despre cari D. Păucescu ne-a vorbit Simbăta la Cameră. Dacă pricim aceşti 3000 cari monopo­lizează suveranitatea naţională, sint mulţi oameni slabi de minte, corupţi, răi, vi­­ţioşi lacomi, e foarte natural ca guver­nul să caute să se asamene în totul cu dînşii şi să le satisfacă­­toate poftele. Iată dar, D-le Păucescu, că toate relele de care te-au prins D la, nu provin din a­­lianţa D-lor Catargiu şi Carp, ci ele provin din pricini mai grave. Nu ne ai spus ce leac ai pentru răul pe care singur l ai semnalat. Să ne în­chipuim că D. Catargiu sar desface de junimişti şi le-ar lua pe D-ta în minister întru cît schimbarea asta va pune capăt răului de mai sus ? Numai votul universal poate să ne scape de situația asta insuportabilă. Ab­uragiul s’o recunoști, Domnule Pău­cescu? I. Th­eodorescu. ALTA SCRISOARE Pe cînd la Pesta se făcea D-lui Dim. Sturdza greşita învinuire că ar urmări tendinţe iridentiste, ziarul romînesc din Temişoara îi arunca in faţă bănuială că «s’a apucat de chestiunea ardeleană cu ajutorul căreia speră să ajungă la putere». 1). Dim. Sturdza a­ relevat de­odată amîndouă aceste învinuiri şi a trimis o scrisoare la Pesta şi una la Timişoara prin Sibiu. Am amintit despre cea din Pesta ; tre­buie sa luăm notă şi despre cea din Ti­mişoara prin Sibiu, cu atît mai mult cu cît în această din urmă scrisoare D. Dim. Sturdza ne descopere că D-sa este ibăr­­b­atul care ocupă astăzi poziţiunea cea mai onorătoare pe care o poate ocu­pa un cetă­ţean in regatul romin liber şi independents. ■ Ast­fel fiind,­­ evident ,ca nici o mani­festare în public a acestui cel mai prima cetăţean rom­in nu e permis să fie tre­cută* cu vederea tie nici un con,­vice sau ipo-cetăţean diin regatul român liber şi independent. . La învinuirile ziarului timişorean D. Sturdza respunde aşa­dar , mai intîiu , că nu aparţine ca bărbat politic unui grup, ci unui partid mare şi puternic. Acest punct stabilit, D. Sturdza trece mai departe şi adaigră . Zic, că nu aparţin unui grup politic, mai adaug', că... aparţin nuu' mare ci puternic partid politic.... Şi, drept, concluzie la acestei două ca­tegorice afirmări, D Sturdza mai spune, cu cite­va m­od­uri mai jos : nu aparţin dat' unui grup politic, cu caracter efemer şi­ trecător, ci aparţin unui partid po­litic in toată puterea cuvintului. Asta a fost introducerea. Trecind acum la examinarea învinuirilor Dreptăţii, D. Sturdza trece pentru cîte­va momente con­deiul lui Zaharia de la Voinţa Naţionala ca sa spună şi fraţilor­ noştri de peste munţi că: Partidul naţional-liberal se luptă­ de multe decenii contra unu­i element care­ se spriji­­neşte, fie la putere, fie in­ opoziţiune, numai pe ajutorul ce’i line din afară şi pe opresiu­nea ce este obicinuit a exercita inlăuntru. Şi mai­ departe, zice Zaharia, şi iscă­leşte D. Dina. Sturdza : De cite­ orî Rominia a dat înapoi, cauza au fost frămintările produce de aceia cari, re­­gretind timpurile de apăsare ale trecutului, căutau să pună din nou­ poporul sub jugul uinei reacţiunî asupritoare. Din parte-ne, am fi foarte recunoscă­tori primului cetăţean al regatului ro­mân tiber şi independent pentru expor­tarea acestor d­iscuri, dacă nu ne-am teme că poate s’a luat precauţiunea de a se păstra cile o copie pentru uzul şi mai departe al confratului Zaharia. Cum remîne insă cu Învinuirea Drep­tăţii, că d. Sturdza a luat himnînâ che­stia naţională numai din momentul ce şi-a cam perdut răbdarea, d’a sta în opo­ziţie ? Al osta e o chestie politică, şi — zice D. Sturdza -- ('.politica e o ştiinţă şi tot o dată şi o arteln Da* ara înţeles ; ştiinţa d'a pi­ne la mo­mente! oportun mina pe o chestie po­pulară şi arta d’a scrie — cind te ia cineva de scurt­­ coloane întregi' fără a spună r«*mic. . . ■ UuU.

Next