Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)

1895-01-15 / nr. 2087

ANUL VIII.—No. 2087. EOU­IA A TREIA NUMERUL 10 BANI NUMERUI. 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA. 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D'A­UNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judele şi Slrcinitate prin " mandată POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 I.EI. ÎN STREINĂTATE 50 LE» ŞASE LUNII . . 15 » » » 25 * TREI LUNI . .» 8 » » . 13 » Un nusner în sfreintates© ß® husii MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA *__________________________________ ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Să te fereşti Romine de cuit strein în casă V. Alexandri» ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţiei, la toate oficiile. de publicitate ANUNCIURI la pag . tv.............................0,30 b. linia » » »nr................2,— lei » » » » n­.............3.— » » INSERŢIELE Șl RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găsește de vj CU NUMERUL LA Vv./ylV / “v kioscul No. 192, Boulev. StfJ&tîgdityt * UN NUMER VECHII­ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGSORGEYl CRIZA GUVERNAMENTALA Situaţia guvernamentală se înăspreşte din ce în ce mai mult. Proiectul de lege a mi­nelor a despărţit pe guverna­mentali în două tabere vrăş­maşe, hotărîte şi una şi alta să nu cedeze întru nimic. Precum am arătat aseară la ediţia a treia, pîn’acum criza n’a izbucnit formal, dar ea este pe cale de a izbucni. Astă seară se va lămuri si­tuaţia. Pin’atunci, atragem a­­tenţia cititorilor asupra amă­nuntelor pe care le dăm mai jos. CHESTIUNI MISTICE Cind în 1868 guvernul liberal a prezentat majorităţilor din Corpu­rile Legiuitoare concesiunea Stras­­berg, mai mulţi deputaţi şi sena­tori independenţi s’au dus la de­functul I. C. Brătianu şi i’au con­jurat să retragă acel proiect de lege, care nu intrase încă în dis­cuţia secţiunilor Camerei. Ei au prevăzut că acea concesiune va de­veni o ruină pentru finanţele ţarei, şi au­ spus şefului lor: — D-le Brătianu! Să aducem in­gineri străini şi să ne facem noi căile ferate cu mijloacele de care putem diispune. —­­au se poate, D-lor! — a res­­puns şeful cabinetului — conce­siunea Strusberg este o chestiune dinastică. Am văzut în urmă sutele de mi­lioane pe care le-a plătit Era pentru a rescumpăra­­mea concesiune Strus­berg, o adevărată chestiune dinastică. Cu banii ţârei au scăpat de fa­liment prinţi, conţi şi baroni pru­saci, cari împrumutaseră numele lor pentru a vinde cu folos acţiu­nile emise de Simsberg. Cu banii ţârei am plătit toate pagubele su­ferite de prinţul Anton Hohenzol­lern (părintele lui Carol) in acea dezastroasă afacere. Cu banii ţărei am plătit hoţiile unui Ambron, om de casă şi de încredere al fa­miliei Hohenzollern, căruia i se încredinţase cheile casei de fier, în care erau depuse acţiunile con­cesiune­. Acel Ambron a fugit, lă­­­sînd casa goală, şi de urma lui nu s’a mai putut da. Nu a trecut mult şi am văzut pe I. C. Brătianu într’o întrunire publică, convocată întrun circ clă­dit faţă de Casa de depuneri, re­­cunoscînd greşala pe care o comi­sese şi cerind ertare cetăţenilor Capitalei. Alăturea cu el era de­functul C. A. Rosetti, care a luat cuvîntul pentru a apăra pe amicul său politic. In 1884, după un razboiu în care armata noastră a dovedit că vite­jia strămoşească este încă vie, şi in care zece mii de eroi au căzut pe cîmpiile Bulgariei pentru a ne da independenţa stropită cu sîn­­gele lor, defunctul I. C. Brătianu a găsit cu cale să plătească regelui Carol strălucitele victorii de la Gri­­viţa, Plevna, Rahova, Smîrdan. Nesăţiosului de pe tron nu i se putea plăti de­cît în bani, şi şeful liberalilor a oferit acestui Harpagon Hohenzollern două­spre­zece moşii din cele mai frumoase ale "statului. In adevăr că aceste moşii sunt ina­lienabile dar venitul lor şi acel al pădurilor intră în punga acestui Suveran Neguţător. Pot asigura pe cititorii acestui ziar, că aceste moşii erau de mult ochite şi alese de Carol I. In 1884, ca şi în 1868, s’au găsit ciţî­va reprezentanţi independenţi cari au rugat pe şeful lor să con­voace o Constituantă care ar spori lista civilă regală, în loc de a se înstrăina pentru vecie venitul a­­cestor moşii menite a forma do­meniul Coroanei, m­oşii care s’ar putea împărţi la săteni, cu pre­­erinţă la acei cari luaseră parte la războiul din 1877—78. Se vede că şi domeniul Coroa­­nei„era.° chestiune dinastică, căci şeful liberalilor nu a voit cu nici un preţ să cedeze. Am asistat la acea ruşinoasă şe­dinţă a Camerei—şedinţă de noapte­­ în care deputaţii erau sechestraţi şi tîrîţî la vot de Dimancea şi de vreo doi trei ca el. Cheile uşilor Camerei erau în buzunarul acestui Dimancea, căci se ştia că maî mulţi deputaţi erau hotăriţi să părăsească Camera un ascuns —de abţinere nu mai putea fi vorbă — şi prin ab­senţa lor votul putea deveni nul. * * * Nu trecură mulţi ani, şi îmi fu re­zervat să văd pe bătrînul Lascar Catargiu, care nu numai că tunase şi fulgerase contra domeniului Co­roanei, dar luase angajamentul so­lemn — toate angajamentele luate în opoziţie de acest ramolit erau solemne — de a reda ţărei, cînd va veni la putere, acele două­spre­zece moşii, îmi fu rezervat să-l văd pro­­puind servilelor sale majorităţi o nouă chestiune dinastică. Calicului de pe tron mui se putea pretinde să înzestreze pe nepotul sǎu care­ se însura, nici din lista civilă, nici din venitul domeniului Coroanei. A trebuit ca inconștien­tul prim-ministru conservator să zmulgă Corpur­ilor Legiuitoare vo­tarea unui apanagiu de 300 mii lei pe an lui Ferdinand. Din a­­ceastă sumă, ISO mii lei pe an sînt reversibili asupra princesei Maria, la caz de moarte a soţului ei. In ce trist hal a ajuns biata Ro­­minie! Să înzestreze şi englezoai­cele sărace!!*­­ *• Liberalii au rezolvat în dauna ţării două chestiuni dinastice; con­servatorii nu pot şi nu voesc a ră­­mînea datori lui Carol I; de aceea, după darul oferit lui Ferdinand, sînt hotăriţi a vota legea minelor, care vor reprezenta pentru ei alte două chestiuni dinastice. Total:— patru chestiuni di­nastice, din care trei costă pe ţară aproape 300 milioane franci. Ori­ce ar scrie organele oficioase, legea minelor, cum e prezentată Senatului de D. P. Carp, este pre­tinsă de Rege. Pentru a se con­vinge, cititorii acestui ziar nu au de­cît a reciti articolul meu întitu­lat Legea Minelor, şi apărut în Ade­em//de Vineri 30 Decembrie anul expirat. Cu toată opunerea opoziţiei şi a unor conservatori, această lege va fi votată. Ce ne va costa această a patra chestiune dinastică, nimeni nu o poate preciza de pe acum. Vii­torul rezervă acestei nenorocite ţări dureroase şi costisitoare surprize. Iată rezultatele actualei stări so­ciale şi politice: Cîte­va zecimi de mii de politiciani corupţi — ale­gători şi aleşi — dispun de soarta şi viitorul unui popor ;• şi şeful a­­cestei turme de corupţi nu este de­cit Marele Corupător de pe tron Alex. V. Belälinanü. DEZBINAREA CONSERVATOARE Am anunţat ori că neînţelegerea în tim­pul guvernamental a izbucnit pe faţă. D-nii general Manu şi Cantacuzi­no, la o întrunire ţinută la drest din urmă, au de­clarat miniştrilor prezenţi şi cîtor­va mem­bri mai marcanţi din majoritate că vor combate legea minelor, dacă D. Carp nu va consimţi a o modifica radical. Modificările cerute de aceşti domni con­staţi: in excluderea posibilităţei com­ad­diei minelor la străini, respectindu-se art. 7 din constituţie; in limitarea concesiei la un timp foarte mărginit; in respectarea art. 133 din constituţie aşa că pămînturile clă­­caşilor să nu poată fi atinse de explora­torii de mine; şi in fine, in respectarea art. 19 din constituţie privitor la expropriare. B. Carp a declarat Că nu­ poate consimţi la modificările cerute şi ca singura concesie ce poate face este de a limita termenul con­­cepărei dreptului de exploatare la 90 ani. Faţă cu aceste profunde disentiminte, D. Lascar Catargiu a cătat să gaseasca i­n teren de împăciuire, dar neizbutind a de­clarat că va referi regelui. In aşteptarea respunsuluî regelui, întru­nirea majoritatei, anunţată pentru elî, s’a aminat pentru azi la două ore. D. Lascar Catargiu ar voi să se facă so­lidar cu D Carp,­­dar mulţi din fidelii lui nu­­ lasă, respingind şi ei legea minelor. E foarte puţin probabil ca in aceste con­diţii o înţelegere să se poată stabili, mai ales fiind­că banii Mânu şi Cantacuzino se ţin tari sperind să restoarne pe D. Carp şi să vie ei la putere. O criză ministerială este clar iminentă SS A XI3PS.A, ZÎ3LSI Tempi passati... Reminul, ziar de actualitate, polemizează cu me­moriile Regelui care tratează despre anil 1870. In acele memorii, Vodă Carol se plînge în potriva Rominulilde la numita dată , iar Romínul de azi ia apărarea moșului său de atunci. Din toată polemica asta postuma, mie îmî place comparaţia Rominului cu L’Iritransigcant. Par’că văd pe A. G. Olteanu şi pe Costică Ionescu zicînd de am încolo că oi şi eu Rochefort sînt tot o apă. Un singur lucru vine îa desavantajul lor : e faptul că dacă de Romínul de la 1870 S'c plingea Regele, de Romînul dî azi însă n­u se mai plînge nimeni. El este un simplu obiect de lux, pe care cine­va îl ţine pe masă cum ar ţine o antică de la bunica,­­ şi atît tot. Bietul Rachefort îngropat în viaţă fiind­­ Rigolo. CIRCIUDARII Si TRĂIASCĂ O dovadă mai mult s’a făcut în una din şedinţele trecute ale Camerei de faptul că legea electorală actuală este aşa de păcătoasă, în­cît împedică realizarea ori­cărei reforme de un caracter mai vast şi mai general. Cu actualul sistem electoral, nu poate reuşi nici o măsură care ar putea lovi în vre­una din grupele de privilegiaţi actuali, orî­cît de mult ar fi ea cerută de interesul obştiei şi de nevoile statu­lui Iată în ce constă dovada aceasta. Se ştie că D. Cuza, deputatul Iaşilor, depusese un proect, din iniţiativă parla­mentară, in scopul de a cre­a la non­mo­nopolul alcolului. Acest proect pe lingă avantajul enorm de a creia mari resurse bugetare pentru stat, mai prezintă şi pe acela de a pune capăt intoxicărei cu alcool, ce decimează şi istoveşte popu­laţia noastră­­de la ţară. Importanţa socială şi bugetară a unui asemenea proect este de netăgăduit, şi on­ce om cu dor de ţară l’ar fi primit cu bu­curie şi ar fi căutat să-l aducă la înde­plinire cît mai repede. In loc de aceasta însă, toţi politiciani­, şi liberali şi conservatori, se leapădă de el ca de satana şi se uită la D. Cuza ca la cine­va care ar fi făcut cine ştie ce propunere obscenă şi infamă. Pentru ce Pentru că proectul D-luî Cuza, prin restricţiunile ce pune comerţului de bău­turi, loveşte în cîrciumari* în această peste măsură de interesantă categorie de oameni aşa de muncitori şi de utili so­­cietăţei ! Iată pe cine sar să apere liberalii, de­­nunţînd pretutindenea proectul D-nuluî Cuza ca fiind Vabomination de la deso­lation. Iată pentru ce şi conservatorii, temîn­­du-se de opoziţia cîrcîumarilor la ale­geri, vin şi declară că nu-şi însuşesc proectul, ba chiar îl resping "cu indig­nare. Egoişti şi unii şi alţii, nu se gîndesc de­cît la pielea lor, fara a se preocupa de interesul general. Nu voim însă să relevăm respunderea oamenilor, căci oamenii sînt făcuţi ca să fie păcătoşi şi meschini. DUMINICA 15 IANUARIE 1805. Ţinem însă să dovedim cu aceasta, că sub a­tualul sistem electoral nici o re­formă mai temeinică nu se poate rea­liza. Ori­ce încercare cît de frumoasă nu poate reuşi, din cauza conflictului de in­terese mici și egoiste. Ca să putem face ceva, se cere d’intriu să dărîmăm actualul sistem electoral; alt­fel, ne vom găsi tot-d’auna într’o ne­putinţă absolută de a eşi din cercul vi­­ţios al reformelor anodine. C. Dan IMPRIMERIA STATULUI La Imprimeria Statului, se petrec fapte revoltă­toare. Ast­fel, lucrătorii aşa numiţi mobili silit ţi­nuţi să muncească pînă la orele zece seara, fără să se ţie seamă că escesu­l acesta de muncă le este dău­nător şi tot şi chiar afacerilor. E drept că suplimentul, acesta de muncă se plă­teşte deosebit. Cu toate acestea, sistemul mujicei escesive nu revine mai puţin nedrept şi nehigienic. Sunt o mulţime de lucrători fără lucru în Capitală. Ei bine, dacă Direcţia ar întrebuinţa pe aceşti lu­crători in orele suplimentare, ar face şi un serviciu acestora, ar scuti si pe lucrătorii actuali de munca csacsiva la care ’i supune. In loc insă să ia o asemenea măsură chibzuită, Direcţia a redus numărul lucrătorilor şi a adăogat orele de lucru. Ne facem datoria de a’i atrage lucirea aminte. Italic. Politica şi ţăranii Toţi politicianii au­ un mod foarte curios de a privi pe ţărani. Pentru aceşti gravi băr­baţi de stat, cari sunt şi democraţi şi de toate la nevoie, ţăranii sunt nişte fiinţe incapabile de a pricepe rostul politicei de la oraş ; de ei e bine să vorbim din cind în cind prin "Întrunirii cu fraze cît de sonore, dar nimic mai mult. Cind e la treabă, să ne ferim de a’i amesteca şi pe ei în luptă, —■ căci s’ar putea deştepta. lată o dovadă. D. Fleva a ţinut la Dacia un discurs, in care a îndemnat pe tineri să se organizeze Spre a face propagandă Ia ţară in potriva le­gii minelor. Imediat ziarele guvernamentale au văzut in aceasta un îndemn la răscoale. De ce? Pen­tru că guvernamentalii nu pot concepe lumi­narea ţărănime! fără răzvrătiri. In mintea lor, sătenii nu pot avea şi ei dreptul sfint de a se con­sfătui in privinţa legilor care’­ Ai ting aşa de aproape. Ce credeţi însă că face D. Fleva? In loc să spue: «da, aia declarat că trebue să facem agitaţie la ţară», D-sa zice! «am spus că a­­gitaţie trebue făcută in ţară, adică la oraşe». Pentru ce oare interpretaţia asta iudaică? Oare dacă D. Fleva ar fi zis «da ţară», ar fi rostit ceva ilegal? Oare sătenii nu au­ și ei dreptul de a face politică? Nu. Politicianii nu pot înțelege asemenea lucruri. Politica este o jucărie care numai lor le e dată. , Br. MILA GUVERNULUI Din toate părţile ţarei primim veştile cele maî triste. Ţărănimea e in prada unei mi­zerii negre, indescriptibile. Ni se scrie din G. Lung, din Călăraşi, Ploeşti, Focşani şi alte localităţi, că ţăranii aduc la trig tot ce au: vite, păseri şi lu­cruri din casă. Vitele şi paserile le vind fiind că nu maî au­ cu ce le hrăni, iar lu­crurile le desfac ca să’şi mai procure ulti­mii bani cu cari sâ'şî Urască zilele de azi pe mîîne. Negustorimea de la tirgurî care se in­treţine excluziv din clientela ţărănească, sufere şi ea în mod îngrozitor. Falimentele se înmulţesc necontenit şi ameninţă ţara cu un krach general. Maî de­­prins de cil toţi sint insă ţăranii. Probă că mizeria lor ct ajuns la culme, e legea pe care a votat-o guvernul ca să le vie în ajutor. Am dori să ştim, in ce mod sa distribuit nenorociţilor ‘flâmînzî mila guvernului. Administraţia e aşa de hrăpitoare şi aşa de păcătoasă, că n’avem in ea un dram de în­credere. Oamenii ăştia cari s’au­ purtat şi se poartă cu ţăranii în modul cel mai bar­bar, sunt capabili să speculeze şi bucata de mămăligă care se dă ca milă ţăranului. Mai ales dacă modul lor de a se purta cu fondurile de ajutor poate să ciştige voturi şi partizani guvernului, ei sunt siguri de impunitate, ba se aşteaptă chiar la decora­ţii ,şi la recompense de tot soiul. Cerem deci guvernului să ne aducă şi la cunoştinţa noastră, prin Monitor, cum s’au­ distribuit ajutoarele, la cine s’au­ distribuit și intra cu­ mizeria adevăraților săraci a fost alinată. Dacă guvernul nu se sinchisește ele cere­­rea noastrâ, asta va însemna că nu’i dă mina să se sinchisească. Noi vom maî reveni. Index.: T­ELEFONUL Se ştie că deja avem telefon în Capi­tală şi că putem corespunde prin telefon cu Brăila, Galaţi, Sinaia şi Ploeşti. Ia Capitală însă telefonul este foarte puţin întrebuinţat, deşi el este menit să aducă imense servicii publicului. In străinătate, în oraşele mari, telefonul a ajuns in cîtî­­va ani* indispensabil în toate afacerile. Numărul abonaţilor e colosal şi se poate spune că mîîne dacă ar dispare telefo­nul, s’ar produce o adevărată perturba­­ţiune în daraveri, tot aşa de mare ca şî dacă s’ar suprima drumurile de fier, reve­nind la diligentă şi căruţa de poştă. Care să fie cauza că telefonul nu a în­ceput să între încă in moravurile noas­tre? Probabil faptul că’i prea scump a plăti 200 de lei anual ca abonament şi 150 ca instalaţiune odată pentru tot­­de­auna. Mai este şi alt motiv: probabil faptul că direcţiunea poştelor şi a telegra­felor nu a făcut destulă reclamă, nu a putut înştiinţa pe marele public despre foloasele telefonului şi uşurătatea de-a comunica prin ajutorul lui. Ar trebui de înfiinţat cabine telefonice publice, în deosebite locuri ale oraşului, unde sunt şi oficii telegrafice; ar trebui de sco­­borit preţul abonamentului şi de sigur că şi telefonul ar începe a se populariza, a intra în obiceiurile noastre. Şi cît este de trebuincios la noi telefonul, la noi, cari nu ştim preţul timpului şi cari tot­­de­auna nu ne ţinem de cuvint, cînd dăm o întilnire cuî­va! Cu ajutorul tele­fonului se economiseşte şi timpul şi banii ce zilnic dăm la birje. Direcţiunea ar trebui insă să rumpă cer­cul viţios în care se întoarce viitorul a­­bonat şi care se întreabă de ce să se abo­neze l­a telefon, cînd nu are cu cine co­munica, abonaţii d­­a existenţi fiind prea puţin numeroşi şi ne­avînd relaţiunî­ de afaceri cu dinsul? Să sperăm că odată cercul se va rumpe şi vom ajunge şi în privinţa telefonului în înălţimea unui oraş civilizat. Pină a­­tunci, o notă bonă pentru D-l Cezianu. D-sa a instal­at o cabină telefonică pu­blică la tribunal în camera avocaţilor de la Curtea de apel. Electric. SI­NABASI ALEGERE După cit­­are, guvernul vrea să inva­lideze alegerea D-lui Tache Anastasii­ pe nişte motive foarte complicate şi care se-­ învirtesc în jurul ,a două voturi şi jumă­tate rău­ exprimate de alegători, sau răui numărate de serutatori. Cei aproape o sută de suverani ai na­ţiune! din Tecuci, cari îşi exercită suve­ranitatea la colegiul I de senatori din acel oraş, vor fi din nou zădărniciţi de la afacerile şi de la grijile lor personale, vor fi supuşi din nou la solicitări umile sau la ameninţări arogante din partea prefectului, şi asta pentru două voturi şi jumătate considerate nule de Conu Lascăr. După ce se va lumina grozava chestie a acestor două voturi şi-o bucată, fie l­a ele se vor pleca guvernului sau că se vor milostivi pentru­­opoziţie, la Tecuci are să fie din nou linişte, la centru însă are să fie larmă mare. Ce se alege Vogoride, ziarele conser­vatoare au să jutnileze şi au să ţipe de bucurie, constatind încă odată nul mult că dispariţia agiuluî şi reformei« gu­vernului au întărit încrederea naţiune? in­­tr’insul. De se alege Tache Anastasiei, are sa ne o comedie şi mai mare. Timpul va atri­bui alegerea asta bandelor de bătăuşi li­berali şi influenţei celor doua credite fon­ciare . ‘Voinţa Naţională însă va cere re­gelui să se despartă de La­căr Catargiu, căci verdictul celor 41 de cetăţeni leciu­ceni reprezintă­ voinţa expresă a naţiune!, care strigă la ceruri moartea reacţia ne!'. Şi dacă cum­va regele, bizuit pe teoria con­sti­uţională a Voinţei, va crede de cu­viinţă sâ intervie cînd­va în vre-o afa­cere" oare­care, să vedeţi ce înjurături şi ce perdafuri o sâ’i tragă Voinţa. Nouă, toate daraverile astea politice meschine, strimte şi stupide, ne fac o impresie cu totul alta. Ni se pare că li­beralii şi conservatorii sînt două maha­­lagioaice fără minte şi fără treabă. Şi ne­avînd ce face, murind de urît, se iau la ceartă aşa din­ senin, pentru că un clapon conservator şi un curcan li­beral bat din aripi şi cer grăunţe de la o sută de pacîni ş­i cetăţeni din Tecuci. Ei, lăsaţi, D-lor, să se bată între ele bietele păserî! ce ne pasă nouă şi celor cinci milioane de locuitori din ţara asta, dacă o să se aleagă Vogoride sau Tache Anastasiu la Tecuci! Par’că nu sunt tot una de inutili şi unul şi altul pentru deslegarea marelor probleme pe care vremea și criza le-au pus la ordinea zilei? I. Teeodorescu.

Next