Adevěrul, ianuarie 1897 (Anul 10, nr. 2722-2744)

1897-01-15 / nr. 2731

AN­UL X, No. 2731 ABONAMENTE INCEI LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CALEI LUNI ȘI SE PLĂTESC ÎNAINTE Un an tn țară 30 lei­­ In streiiiitate 50 lei Şase luni 15 » ® * a5 » Trei lunî 8 • * * *3 • NUMĂRUL 10 BANI In Streinătate 15 BANI EDIȚIA a treia Să te ferești Române de cuiți strein In casă / V. Alexandri — _______________„ IJ,J„1IU1L1L1,L,,J ^ ^........................4 ----------------------------------------------------------------------------------------- -- .. .. -BI.III...LI t ,■ r a­dministrația Director politie: AivEX. V. BELDIMAMO REDN „M­E PASAt BANCEI NAȚIONALE (TJEJL.EI^OJV VVo. 51S ) ) PA8AQ, BANCEI NAȚIONALE (TELEFON No. 2A) * ^ ‘1 1 MERCURI 15 IANUARIE 1897 ANUNCIURI SE PRIMESC DIRECT LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI Linia pag. IV » » III • » II leî 0.30 banî » 2.— • A UN MARE NUMĂR DE LINII SE FACE REDUCȚII DIN TARIF NUMĂRUL 10 BANI Un numér vechiű. 20 BANI Poliţia ţi bătăuşii Un cetăţean ne comunică cum că fostul inspec­tor de bătăuşi Ionel Antonescu e păzit, zi şi noapte, de către un sergent de stradă, care, la nevoie, îi iineşte şi zăpada din curte. Păzind cum merge chestia şi cîte privilegii au bătăuşii precum şi căpeteniile lor, o ceată de a­­semenea dezonorabili cetăţeni s’au adresat poli­ţiei Capitalei, cerînd fie­care cite o gardă de o­­noare compusă din sergenţi de stradă şi gendarmi urbani, a cărora misiune in societate să fie : 1. să măture curtea bătăuşului, 2. să-l taie găinii­­, 3. să-l ducă de subţiori prin curte cînd vine­ acasă trăznit, 4. să ciordească curcanii aproapelui, 5. să dea bătăuşului ifos şi să-l facă să semene cu con­­sulatu rusesc. Nu ne îndoim că d. prefect al poliţiei, aşa semplu cum e de la obîrşie, va satisface, de ur­genţă, cererea reclamanţilor, ---------------------------------------------------------• Vax. Noua lege de pensii Casele de pensii — Pentru tre­cut. — Pensiile. — Sistemul admis. — La Senat. Guvernul a pornit în sfîrșit pe ca­lea indicată de D. V. Lascar, pentru ca să dejoace planurile sturdziștilor, cari ar voi să readucă pe D. Dim. Sturdza în capul guvernului. Eri a depus pe biuroul Camerei mai multe proiecte de legi, între care acela pentru înfiinţarea casei rurale, iar pe biuroul Senatului proiectul de­­ge re­lativ la înfiinţarea casei pentru pen­siile funcţionarilor comunali. Credem că este interesant să împăr­tăşim cititorilor noştri cîte­va amănunte asupra economiei acestei legi. Casele de pensii Pentru funcţionarii comunali nu va fi o casă generală de pensii, ci fie­care comună va avea casa ei specială. Aci se vor vărsa reţinerile, cari se vor face întocmai ca şi la stat. Ministrul de interne va îngriji ca aceste reţineri să se prevadă în budgetele comunelor împreună cu toate sumele ce vor trebui văr­sate la casa pensiilor. In caz cînd aceste case vor da deficit, atunci comunele vor fi o­­bligate să acopere cu din venitu­rile lor o jumătate din deficit, iar cea­l­altă se va acoperi făcîndu se reţineri proporţionale asupra pen­siilor. Pentru trecut Pentru trecut, proiectul de lege prevede următoarea procedură : Toţi funcţionari cari vor vroi să ia pensie pe anii deja serviţi, vor depune echivalentul sumei ce ar fi trebuit să li se reţie în anii serviţi. Această sumă nu se va depune o dată, ci în cîte­va rate. Pensiile Proiectul de lege prevede in ce priveşte pensiile funcţionarilor comunali aceleaşi re­­gule ca şi legea generală de pensii pentru funcţionarii Statului. Pensiile se dau pe io, 20 şi 30 de ani şi trec, tot în aceleaşi condiţii ca şi pensiile funcţionarilor Statului, asupra soţiilor şi co­piilor. Sistemul admis D. V. Lascar a admis sistemul acesta cu case de pensii speciale pentru fie­care comună, pentru următoarele motive : 1) comunele fiind nevoite să întreţie ele casele de pensii, nu vor creia funcţiuni inutile. 2) fiind case speciale pentru fie­care comună, nu va plăti o comună deficitele altei comune, și al ACTUALITATI 6. Nicolaescu D. C. Nicolaescu este deputat al colegiului al 11-lea de Dîmboviţa. Licenţiat in drept din Bucureşî, se ocupa­ cu avocatura şi este unul dintre avocaţi cei mai adu­laţi in Tirgovişte. Inteligent, cu o cultură destul de serioasă, vorbind cu multă uşurinţă, D. Nico­­laescu a făcut o bună impresie de la prima dată cind a vorbit in Cameră. Şi de­sigur deputatul de Tirgovişte ar mai fi vorbit de multe ori, dacă nu i se intimpla un ac­cident acum doui ani, cînd era în opozţie. Şi anume : La discuţia generală asupra răspunsului la Mesagiu, D. Nicolaescu a pronunţat un frumos discurs, in care a făcut o profesie de credinţă democratică. Şi-a găsit insă beleaua. Toţi colectiviştii au lă­­bărit pe D-sa. Era aproape excomunicat din par­tid. Tratat ca un ciumat, nu se mai putea apro­pia de nici un tovarăş... De atunci, D. Nicolaescu nu mai vorbeşte... de­şi e de la Tirgovişte... şi ştim toţi ce spune proverbul despre gura de Tir­govişte... Cu toate astea, D. Nicolaescu tot a mai făcut o manifestaţie democratică: a semnat amenda­mentul pentru Sufragiul universal. Pro. Dizolvarea Camerelor—Achitarea D-nei Maria Steiner Deschiderea Camerelor Camerele şî-au­ reînceput lucrările. Cînd zicem lucrările, întrebuinţăm un clişeu parlamentar, de­oare­ce Par­lamentul român face tot ce poftiţi, afară de a lucra. Trecînd peste scan­dalul Scorţescu-Stoicescu, debut de trist augur al Parlamentului, e greu de crezut că din sinul actualei majo­rităţi va ieşi vre-un proiect de lege de­mocratic şi cu adevărat in interesul ţărei. Cabinetul Aurelian nu are au­toritatea menită ca să facă ceva. De la început, el s’a compromis voind să mulţumească pe toată lumea. A făcut apel la conservatori ca să scoată partidul liberal din mocirla ghenado­­sturdzistă şi aceasta a nemulţumit pe mulţi liberali, cari cred cu drept cuvînt că demersul acesta a fost în­jositor. A rezolvat chestiunea fostului mitropolit pe spinarea D lui Sturdza şi acesta, ori cît ar avea aterul că s’a sacrificat de bună voie în inte­resul ţărei şi al partidului, totuşi nu poate înghiţi cu resemnare aposto­lică aceste palme. In adevăr, obrazul fostului prim ministru este gros, pri­mitor de toate insultele ; el însă le-a înghiţit de la mai mari, nu de la egalii săi, de la inferiori în politică, dintre cari, crede dînsul, fac parte tocmai membrii actualului guvern. Ignobilul ar suferi de sigur toate aceste umilinţe, dacă actualii miniş­tri ar veni la dînsul să se inspire, aşa cum altă dată Numa Pompiliu se in­sufla de la zeiţa Egeria. Actualii membri ai cabinetului îşi iau însă avere de independenţă, prin colţuri critică aspru pe şeful partidului, îl declară mai pe jos de toate aştep­tările. Toate aceste sunt comunicate­­ lui Sturdza de către căţeluşii săi, mărite şi împo­oţonate, şi ele nu sunt de natură a da micului om sentimente bine-voitoare pentru actualul guvern. Afară de intrigile sturdziste, cabi­netul liberal mai are de luptat contra grupului D-lui Fleva, pe care l-a tras pe sfoară, pe care încă încearcă să-l adoarmă, dar care începe în sfîrșit să vadă că este socotit ca o negli­­geabilă şi ridiculă cantitate. In asemenea împrejurări, e greu să se poată merge departe. Incontes­tabil că persoanele din actualul gu­vern nu sunt compromise — cel puţin majoritatea lor, printre miniştri sunt barbaţi inteligenţi şi cu bună voinţă— ca D-nul Lascar şi Porumbaru, este adevărat că la ordinea zilei sunt in­teresante proiecte de legi. Din ne­fericire însă, una este a depune un proiect de lege şi alta este de a-l vedea transformat în lege. Repaozul de Duminecă, legea casei rurale, le­gea pensiunilor funcţionarilor comu­nali şi judeţieni, legea comunală, toate aceste, dacă ar fi votate, ar fi de natură să dea credit şi prestigiu cabinetului Aurelian. Fi-vor votate însă aceste legi ? Iată ceea­ ce noi nu prea credem. Minis­terul, chiar în formaţiunea actuală, este greu să meargă înainte. D nul Can­­tacuzino și Stoicescu zilnic aduc o notă discordantă și trecutul lor, pasi­vul întreg al guvernului D lui Studza îl apasă. Pe de altă­ parte, se dă ca sigură retragerea D-lui Lascar, pe care afacerile sale particulare îl împiedică să fie ministru. Această retragere ar însemna moartea actualei formaţiuni ministeriale. In acest caz, care este omul care să ia situaţiunea ? D. Stă­­tescu este în străinătate, bolnav şi in­capabil să se ocupe de afacerile pu­blice. D. Sturdza s’a făcut imposibil şi tot ce va rămîne partidului liberal va fi să se retragă de la putere, după un an şi cîte­va luni de un gu­­vernămînt odios sub D. Sturdza şi incapabil de a conduce ţara, sub D. Aurelian. Acesta este tristul adevăr şi vii­torul apropiat ne va dovedi că nu ne-am înşelat scriind rîndurile de mai sus. Const. Miile. SATIRA POLITICA 3-lea) dacă s’ar fi admis sistemul unei case generale, ar fi trebuit ca Statul s’o ia asupra lui. La Senat D. V. Lascar a cerut la Senat ur­genţa pentru acest proiect şi Senatul a admis-o. Este probabil că proiectul va fi stu­diat săptămîna aceasta in secţii şi va fi adus in discuţia Senatului, in şe­dinţă publică, cel mult la 25 Ianuarie. D. ministru de interne vr­ea ca legea să se puie in aplicare de la 1 Apri­lie, 1897. Repa­rd nici o încredere, partidul liberal e ameninţat să piară­.“ In ori­ce caz, Voinţa a făcut cel m­­ai mare rău, mai ales partidul libe­­ral, căci nu e puţin lucru cînd dez­gustul cuprinde şi descurajează chiar pe unii membri importanţi şi statornici, cum e D. Alexandru Xenopol, Dragoş. O palmă meritată Voinţa Naţională, are că'da bulete au să devie, în curînd, fenomenale, a mai făcut una boacănă. Vorbind de alegerile parţiale ce vin, organul Ocultei a spus: «De data a­­«ceasta am dori ca să se facă chiar «oare­cari blinde ingerinţe, numai să «poată intra în parlament şi cîtî­va «adversari». Unii din candidaţii liberali, precum D. Al. Xenopolu de la Iaşi, au găsit că purtarea Voinţei este nereală. In a­­devăr, D. Xenopolu şi-a ţis cu drept cuvînt: „Dacă insu­şi organul oficios al guvernului dă mină de ajutor can­didaţilor opozanţi şi sfătuieşte pe ale­gători să voteze contra noastră, ce fi­gură vom mai face noi în faţa ur­nelor ?“ Şi iată pentru ce profesorul universitar de la Iaşi şi-a retras can­didatura, dind ast­fel o zdravănă palmă celor de la Voinţa. Insă, persoane cari ştiu şi cele ce se petrec prin culise, afirmă că notiţa organului sturdgist n'ar fi tocmai o buletă, ci o mică infamie. Adi­o, stur­­dgiştii sunt interesaţi ca opoziţiunea să triumfe în aceste alegiri parţiale, pen­tru ca dînşii să poată spune în urmă: „Vedeţi rezultatele căderei D-lui Stur­dza de la putere! Dacă Sturdza ar fi fost in capul cabinetului, opozitiunea n ar fi ridicat capul, pe cînd sub un­ minister Aurelian, care nu inspiră la­ înfierarea D-lui Stoicescu Camera de-abia s’a deschis şi scanda­lurile au şi început. Erl, D. Scorţescu, interpelînd guvernul în chestia supeurilor pe cari D. Stoicescu le dădea din punga statului, acesta s’a ri­dicat şi de pe banca ministerială declară că este gata a răspunde în ori­ce moment pentru a spulbera calomniile ce se debi­tează pe socoteala sa. D. Scorţescu, profi­­tînd de această declanţiune a ministru­lui Stoicescu, declară că e gata a-şi dez­volta imediat interpelarea şi, cu actele do­veditoare în mînă, se şi urca la tribună. Dar D. Stoicescu, însprîmîntat de această hotărîre a D lui S­orţescu, începe să vo­cifereze şi să ceară ca dezvoltarea înter­­pelărei să fie amînată pe mîine. Majori­tatea susţine pe ministru şi, în mijlocul unui tumult asurzior, Camera amînă in­terpelarea D-lui Scorţescu, prin care s’ar fi dovedit matrapazlîcurile pomădatului ministru. D. Stoicescu deci, a bătut din nou în retragere şi, neputîndu-se apăra în contra acuzaţiunilor infamante ce i se a­duceau de către un membru al parlamentului, a prefirat să rămînă sub greutatea acelor grave învinuiri. Discuţiunea del­ui din Cameră este dlar dovada cea mai eclatantă că acuzaţiunile ce se aduc de lunî intrigi D-luî Stoicescu sint absolut întemeiate, căci aît-f 1 D-sa n’ar fi putut răbda ca discuţiunea asupra lor să fie vecinie amînată, doar se va pu­tea întinde muşama a protectoare şi peste această afacere. Aşa­dar pe banca minist­rială nu mai a­­vem un ministru, ci un pungaş ordinar, şi e de datoria celor­ ilalţi miniştri să lumineze cît de curînd opinia publică în privinţa acestei triste situaţiuni, dacă nu voiesc ca să fie făcuţi, la rîndul lor, solidari cu D. Stoicescu. Inter. ----------------------- »|«»»|♦ ----------------------­ SITUAŢIA \H ITALIA Dizolvarea Camerei.—Cauzele dizol­­vărei.­Dervişii. Dizolvarea Camerei Sesiunea Camerei italiane s’a închis şi de­cretul de dizolvare este deja semnat de către regele Italiei. Această grabnică dizolvare a Camerei ita­liane va surprinde pe toţi, căci cum D. di Ru­­dini a avut pini în ultima zi a sesiune­ o ma­joritate destul de însemnată, cu greu şi-ar pu­tea explica cine­va cauza dizolvărei. Cu toate acestea, acei cari pot pătrunde în culisele înaltei politice internaţionale, afirmă că pricinile dizolvărei sunt grave şi de mare importanţă politică. Cauzele dizolvărei Este adevărat, zic ei, că D. di Rudini a a­­vut pînă astă­zi majoritatea în Cameră, dar este ştiut că această Cameră a fost aleasă de Crispi şi că fostul ministru a lucrat cu dînsa mai bine de doui ani. Ast­fel fiind, actuala Cameră susţinea pe D. di Rudini atim­ întru cît urmi întocmai politica lui Crispi și nu lua nici o măsură mai energică, fie in politica in­ternă sau externă a Italiei. D. di Rudini nu era clar de cît sclavul Camerei. Pentru a scăpa de această situaţiune umi­litoare, D. di Rudini s’a decis a dizolva Ca­mera şi a alege o alta, care de sigur va fi compusă din partizani sinceri, cu ajutorul că­rora să poată introduce reformele necesare ţărei. Dervişii Principala cauză a dizolvărei Camerei este : Campania din Africa, pe care Italia este din nou­ silită a o reîncepe. Intr’adevăr, d’abîa s’a încheiat pace cu Menelik şi iată că un nou inimic mult mai periculos şi mai puternic a­­meninţă coloniile Italiei în Africa. Aceşti ini­mici sunt Dervişii. Italia, văzîndu-se atacată de către dervişi, trebuie ori să se retragă în faţa lor şi atunci să renunţe de a mai figura ca mare putere eu­ropeană, ori să înceapă o luptă foarte grea în contra acestui nou inimic. D. di Rudini pare că alege a doua ipoteză și e decis a începe din nou lupta în Africa. Dar pentru războiu trebuiesc bani, trebuiesc credite și, temîndu-se că actuala Cameră nu i le va acorda, s’a hotărît s’o dissolve și să a­­leagă alta, care îl va prina orbește, Val. Fizionomi­a Camerei După vacanţă. — De cînd nu te-am văzut? — Toc! — Nasu ţî-a căzut! — Ila! ha! ha! în cor o sumă de de­­putaţi. — Ce mai e ? — Cum stăm cu Oculta ? — Cînd vine D. Sturdza ? — II mîncăm ? — I am omorît? — Ei, i-a spune-mi, îa Hugo... ceva nou ? — Ce Hugo ! Baluri, neică! — Măseî!... măsculița... Bravo! Bravo ! Di­­seară e ceva ? — Aşi, azi e Lunî. — Păcat... Apropos, dar Djaburov a adus ceva proaspăt? — Ei, onorabile, nu sintem­ la Senat. — Iacă şi miniştrii. Din toate părţile vin ca şi­roaiele furioase din munţi, cîrdurile de de­putaţi. Îi închipuiţi, cine aveau să ceară cei vre-o 150 de reprezintanţi a­i naţiunei guvernamen­tali, celor 8 miniştri, pe cari nu-i văzuse de­­aproape o lună. — Două vorbe, D-le ministru. — Am să vă rog pentru un frate. — Ce aţi decis cu recomandatul meu? — Vă rog să daţi ordin pentru moşia de la Credit. — Ce faceţi cu antrepriza lui X ? Şi pe tonul acesta continuă conversaţiile timp de o jumătate de oră. Fie­care deputat are să ceară ceva miniş­trilor şi D-nii P. S. Aurelian, V. Lascar, Po­­rurabaru trec din mînă în mînă, ca nişte min­gii. Abia are vreme ministrul să răspundă lui X, printr’un semn din cap, că Z la şi în­hăţat. * In sfîrşit se aude clopotul preşedinţia! şi la orizont apar cele două mu­taţi ala lui kukonu Tarile Giani, în formă de semilună. După ce D. Iepurescu face o interpelare al căreia conţinut e anonim, tribuna este ocupată de strălucita beizadea Gr. M. Sturdza. Beizadeaua răspunde la discursul pronunţat de către deputatul de Roman, D. V. G. Mor­­ţan, acum o lună. — D. Morţan a spus că eu m’am ales ca bani, zice Beizadeaua. — Tropo tardi mio o irro! strigă 0 voce. — Nu pot lăsa aceasta fără răspuns, ur­mează Beizadeaua cu vocea-î sepulcrală. Eu m’am ales la colegiul I şi alegătorii de la a­­cest colegiu nu se vînd. . — Sînt şi de aceia! strigă D. Delimarcu. — O tu liber Augustin ! intonează cîţi­va de­putaţi. — Daţi mi voie! zice Beizadeaua. Am să fac o declaraţie. — Cît te costă ? — Cît ai dat ? — Bumaşca pe jumătate ? — Ori întreagă ? — Aşteptăm ! Aşteptăm declaraţia ! — N’am dat, D­­or, nici un ban şi în nu­mele colegiului I-iți resping această calomnie — Nu-i parlamentar! spune D. Morţun. Beizadeaua se întoarce la preşedinte: — Parlamentar sau ba, eu am spus-o ! — Cer cuvîntul! strigă D. V. G. Morţun. — Aveţi cuvîntul! răspunde D. D. Giani. Deputaţii sînt numai urechi. Toţi prevăd că are să se întîmple ceva. Beizadeaua, ca um luptător de pe vremea cînd se dădea lupta im haine de fier şi cu sabia de trei stînjenî, sa postează în faţa D-lui V. G. Morţun. * — Mă aşteptam, spune începînd deputatul de Roman, care e foarte emoţionat, ca des­cendentul clasei subţiri să dea exemplu de bună-cuviinţă şi de parlamentarism. Deja încep aplauzele. Beizadeaua simte că are curentul în contra sa. Şi nici măcar Nicu nu-i acolo, ca să-l mai subţie o­leacă. — Am spus, urmează D. Morţun, că D. Gr. Sturdza s’a ales cu bani... menţin afirmarea. Şi vă întreb, dacă colegiul I de Iaşi ar fi votat după convingeri, cum s’a făcut că sub toate guvernele a trimis ca reprezintant gu­vernamental pe acelaş D. Gr. Sturdza ? De la tribună şi pînă în fundul săleî, toată lumea rîde şi Beizadeaua vrea să răspundă • cască gura dar o închide, iar o cască și iar o închide, o cască din nou s­ o închide pen­­a șeaptea oară, fără ca să poată spune vre-un cuvînt. — A fost deștept Beizadeaua cînd s’a vop­sit roșu, vezi, acum nu se vede că i s’a urcat sîngele în obraz. — Ba mie mi se pare, spune un altul, că Beizadeaua, ca să roşească, trebuie să se vop­sească cu roşu. — Şi pot să spun mai mult, urmează D. Morţun, nu numai la Iaşi, dar mai peste tot o treime din colegiul I îşi vinde şi îşi exploa­tează votul. Aplauze izbucnesc în­ Cameră şi nici o voce nu se ridică să apere colegiul I... ba, pardon... protestează, agitîndu-se, D. Iancovescu... dar cum D-sa e răguşit, şi acest unic protest e nu­ şi neavenit. Beizadeaua se uită la D. Ghermani, acesta trage de mine că pe D. Marghiloman, care face bezele D lui Stolojan, care ia de hrînă pe D. St. Şendrea, care vorbeşte la ureche cu D. Efrem Ghermani...

Next