Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)
1897-10-14 / nr. 2971
ANUL X No. 2971 Abonamente Ineep 1» 12 A 15 «1« fleo&rel luni fi «e pl&toso înainta: Vn an U tart SO lel; In strtin&tate 50 lei Şase luni 16 „ „ • Trei lunia Numărul 10 bani In străinătate 15 bani Redacţia PASAGIU!» BANCEÎ NAŢIONALE (TELEFON No. 25). 25 „ 13 Ediţia de seailâ Să te fereşti Romíne de eură strein în casă V. Alexandri. MARȚI 14 OCTOMBRE 1897 Anuneiuri se primesc direct la Administrația statului Linia pagina Vl-a *I V-a *. «I IV-a I . A lei 0.50 bani 2. 2. La un mare număr de linii se fac if din tarii Teducfil Numărul 10 bani Un număr vechi, 20 ban! Director politic : ALEX. V. BELDIMANU Adiministraţia PASAGIU!» BANCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25). ÎNTRUNIREA și SERBAREA DE ERI Preocupările guvernului în ajunul deschidere! parlamentului, în ajunul zilei în care reprezentanţii naţiune! se vor găsi, în sfîrşit, faţă cu executiva, ştiţi care este preocupaţia guvernului ?... Nu trebue multă pătrundere pentru a înţelege care este această preocupare. Guvernul nu este preocupat nici de reformele viitoare, nici de starea economică a ţarei, nici de alte nevoi publice ; pe el îl preocupă numai chestia existenţei sale proprii, aşa că toată energia şi-o cheltueşte pentru a rezolva această grea problemă. In celelalte ţări parlamentare, acolo unde viaţa politică decurge în mod normal şi acolo unde guvernele sînt stabile şi serioase, miniştrii se gîndesc mai întîi la interesele generale şi numai după aceea la feluritele combinaţiuni privitoare la viaţa cabinetului. Neapărat, un partid politic trebue să lupte pentru a veni la putere şi după aceea pentru a se menţine ; decît, această luptă nu trebue să fie ţinta sa unică şi nici nu trebue să-i absoarbă toate forţele. Cu liberalii este tocmai din potrivă de cum e în toată cealaltă lume. Liberalii noştri, au venit la putere fără program gospodăresc dar cu un foarte bogat program plin de idealuri, așa că, neapărat, acest partid s’a găsit deodată în neputință de a lucra. Pentru aceea amîndouâ seziunile acestui parlament au fost atît de sterpe, pentru aceea partidul liberal n'a putut atinge măcar marea problemă economică la ordinea zilei şi pentru aceea va cădea fără să lase alte urme decît numai amintirea uimitoarei sale neputinţe. Partidul liberal voeşte să rămîîe la putere, liberalii toţi, şi cei din jurul D lui Sturdza şi cei din jurul D-lui Aurelian voesc să fie la cîrmă, însă nici unii nici ceil’alţi nu ştiu ce au să facă odată instalaţi la minister. Despre actualii miniştrii ce să mai vorbim ! Se spune — dar atîta tot — se spune că D. Alexandru Djuvara ar fi consacrat o parte a vacanţei pentru o oarecare lucrare cu o importanţă ; se mai spune că şi D. ministru de râzboiu a pregătit pentru actuala seziune oarecari proiecte de legi, dar mai departe nu știm nimic. D’abia acuma, adică săptămîna aceasta sau cea precedentă, unii miniștrii au numit cîteva comisiuni spre a studia citeva reforme, ceea ce însemnează că și seziunea care vine va fi tot atît de stearpă precum au fost celelalte două. In schimb, cabinetul este de o activitate febrilă cînd e vorba de toate combinaţiunile şi tripotagiile de culise. Miniştrii se adună, miniştrii îşi numără partizanii, miniştrii pun la cale consfătuiri cu membrii majorităţei , se fac recruţi noul, se pescuesc partizani, în sfîrşit guvernul nu se pregăteşte pentru lucrarea liniştită şi rodnică ci se pregăteşte pentru un lung şi păgubitor război parlamentar. ţii miniştrii. De vreme ce dînşii nu sunt siguri pe ziua de miine, cum o să le mai ardă de reforme şi de muncă ? Deja zeflemiştii au început să glumească pe socoteala D-lui Djuvara care şi-a luat norocul în serios şi care lucrează, reformează şi pregăteşte proiecte de legi, aşa că, de frica ridicolului, ceilalţi colegi al D-sale preferă să fie acuzaţi de inacţiune şi de incapacitate decît să rămîie cu proiectele baltă şi să se facă de rîsul galeriei. Oricum ne-om întoarce, actualul cabinet e condamnat. Const. C. Bacalbaşa SATIRA POLITICA Măsuri de ordine Consiliul de miniştrii s’a întrunit faţă de agitaţiunile opoziţiunei şi a hotărît: 1) Se va rechema de urgenţă sergentul Silaghi în serviciul poliţie! Capitalei ; 2) Se va interzice formal cetăţenilor ca să mai scuipe în obrazul domnului Mitiţă Hurdza; 3) Primarul C. F. R. va fi însărcinat cu menţinerea ordinul şi a păruelor pe cheiul Dîmboviţei; 4) Antonescu, Zaharia şi Compania vor fi însărcinaţi cu vizitarea aresturilor, pentru a scoate măsele şi a strămuta fălcile opozanţilor ; 5) In caz cînd scandalurile vor lua proporţiuni prea mari, d-nul Dimitrie Sturdza va demisiona dimpreună cu tot cabinetul, pentru a reveni la putere, a doua zi după închiderea sesiunei parlamentare. Vax Dionisie Ştefany Unul dintre cei mai capabili bărbaţi al Grecie! In tratările ce se uimenta Constantinopole, el funcționează ca plenipotențiar al Grecie! însărcinat special cu cestiunile financiare. Tograf. Vederi din Capitala PAVILIONUL DE LA ȘOSEA construit în stilul pavilionului român de la Expoziția internațională din Paris, din 1889. ca să fie dusă de la Iaşi la Brăila, cit costă transportul ei de la Brăila lo Anvers. ...Şi aceşti bărbaţi, aceşti oamen politici, pretind că suntem o ţară agricolă şi că ei încurajează agricultura şi exportul! Unde nu-i cap L. Sfinx. Unde nul cap... Unde nu'i cap val de picioare. lice proverbul. Această z^ătoare m sugerată de măsura nepricepută pe cart a luat'o ministrul de lucrări publice, ■a să scumpească prețul trans portulu pe căile ferate. Ministrul fi-a făcut o socoteală copilărească. A luat cifra totală a încasărilor de la căile ferate, ii avînd nevoie încă cîteva milioane, fi-a spus că urcind cu ata la suta prețul călătoriei, va avea suma dorită. Rezultatul însă, a dovedit că s'a uitat să se întrebe și pe onor. p. t. public, dacă fi el consimte la vărsarea acestor cîteva milioane. Publicul neintrebat, s’a pus în grevă, a călătorit mai puţin şi nenorocitul socotitor de plusuri, a constatat cu regret, că cifra n’a atins nici măcar aceea a bugetului vechiu, aşa că măsura aceasta a cauzat pierderi statului şi ni se anunţă că azi voeşte să revină la vechiul tarif. De altmintrelea nu era gnativ lucru să se prevadă că aşa era să se intîmple. Eftinătatea măreşte numărul consumatorilor, pe cînd scumpirea îl scade. Guvernul ungur şi ministrul Baros, a văzut perfect acest lucru. Rezultatele în Ungaria sînt splendide. Reţetele au crescut în mod considerabil, fără ca cheltuelile să se fi urcat prea mult. Baros insă, nu era fiu de om mare, putea deci pricepe aceste lucruri şi a făcut o reformă folositoare ţarei sale, populaţiei sărace, industriei şi comerţului. In această ultimă privinţă noi nu am făcut nimic. Se afirmă rectiv la prețul trattsportului mărfurilor pe căile noastre ferate, că1-, ,, f I „ . •'»» o chilă dt De altfel au șt dreptate bie- fgrîu de pildă, costă tot atît de mult JONSÎ CARNE & Fisterstul ia teatru Joi seara publicul de la Hugo, nemulţumit de cum cînta o artistă, a fluerat-o. E indiscutabil dreptul ce’i ar» spectatorul ast’sî arate nemulţumirea iuţii de spectacolul ce i se dă. Eu unul judec lucrurile din alt punct de vedere, din acela al milei ce mi-o inspiră nenorocita fiinţă pe care o flueră publicul şi cruzimea acestuia faţă de o nefericită, care nu din vina ei nu poate plăcea şi care desigur a ajuns pe scena din cauza foamei sau a altor împrejurări triste. Mulţimea manifestează zgomotos, artista caută să ţină piept furtunei; lupta e teribilă, glasul îi tremură. De multe ori cupletul e vesel, artista face strîmbătura rîiuluî, dar a unui rîs macabru, a unui zîmbet pe buze, pe cînd lacrimile îi curg din ochi Ea este singură, în potriva ei s’au unit zeci și auto. Se simte pierdută. E lovită în amorul său propriu şi în acelaşi timp se gîndeşte la ceea ce o aşteapta : rezilierea contractului şi aruncarea pe pavelele unui oraş străin, care nu are nici prieteni, nici cunoscuţi nici la cine apela. înoată în deplin necunoscut şi acest necunoscut se arată duşmănoc în potrivă! Să te poţi scoborî în fundul sufletului acestei naufragiate a artei, ai avea un teribil spectacol de luptă şi de durere. Şi nimic nu poate egala această suferinţă. Oratorul care este fluerat, nu a pasă de aşa ceva. El ştie că aceastî cabală îi este alcătuită de adversarii politici, ştie că în discursul său i se fluctă ideile sale, trecutul său, prezentul său politic. Arareori manifestaţia ostilă vine din cauza insuficienţei sale. Nu tot aşa este cu artistul. In cele mai multe cazuri talentul lui este aşa de zgomotos şi de defavorabil apreciat şi aceste strigăte ii sună ca ceva lugubru, ca şi moartea sa... ... De aceea pe mine unul, cînd aud fluerîndu-se o artistă, mă apucă grozavă milă pentru nenorocita şi nu pot găsi decît crud pe acest public care, fără să gîndească, ucide moralmente o fiinţă. ________c. ia Linia Rotterdam şi Regele Am arătat ce pagube colosale suntem ameninţaţi să avem din cauz înfiinţărea liniei maritime Brăila-Rotterdam. Toate ziarele independent au discutat chestiunea şi au aratat cum a fost hotărâtă în mod basibuzucesc, înfiinţarea liniei, iu contra avizului celor competinţi şi fără să se ţie seamă de legi, în faţa acestui abuz de putere comis de guvern pentru a crea o Uni maritimă ce nu poate să fie dacit o sursă de pagube colosale pentru grinele noastre, pentru avutul nostru e natural, să ne întrebăm, ce interes a putut să împingă pe guvern la acest fapt 9 Regele .Și în această chestie ca în toate afacerila economice interesatul a fost Regele. Linia Braila-Rotterdam s’a construit pentru a se da un debnsetî sigur avantagios cărbunilor din Westfalia. Or la minele de cărbuni din Westfalia este interesat și regele. Guvernul s’a supus deci unui ordin al capului statului așa cum s’a fi supus tot d’auna guvernele noastre de cîte ori regele le-a cerut un act care privea interesele sale personale. Cărbunii din Westfalia Şi sa vor aduce cărbunii din Westfalia la noi, înlâturîndu se cei de ksrdti, deşi sunt de o calitate mult mai proastă şi nu i vom procura mult mai scump. Intre proprietarii minelor din Westfalia e format un sindicat astfel că e imposibil ca prin concurenţa dintre proprietari să se poată obţine un preţ mai mic. Vom fi siliţi deci să consumăm de acum înainte cărbunii Germaniei cu preţul ce ni se va impune şi acest preţ desigur va fi superiorpreţului cărbunilor englezeşti. Şi spunem aceasta deoarece se ştia că stabilirea liniei Brăila-Rotterdam de către guvernul nostru, face o concurenţă economică transportului cărbunilor din celelaite ţări şi deci nimeni nu va mai putea lupta la noi cu cărbunii din Westfalia. Deci o nouă ispravă regalicească. Rep. ■ i ci la moarte prin ştreang pentru asasinat. Mai extremă ipoteză se poate ? Ei bine, susţin aci că nici in acest caz Oprişor nu trebuia să fi fost extrădat. Şi ştiţi pentru ce ? Pentru că nu există tractat de extrădare între România şi Austro-Ungaria, nici pentru delictele de drept comun, necum pentru cele politice, faţă de cari nu încap niciodată tractate internaţionale de extrădare. Aceasta o ştie prima oficioasă perfect de bine şi de aceia a şi invocat pretextul de reciprocitate. Din nefericire şi aci, faptele sînt în potriva oficialilor. Afirm aci faptul pozitiv, intîmplat acum o lună-două, că autorităţile din Bucovina au refuzat extrădare asasinului Pona, care a ucis pe proprietarul Simionescu de la Cucuteni, de lingă Iaşi. Agentul poliţiei de Iaşi, Botez, a prins pe asasin în Bucovina, dar autorităţile austriace nu au admis nici un fel de reciprocitate și n’au extrădat pe asasin, ci l’au judecat acolo și condamnat la spinzurătoare. Să dezmintă guvernul—dacă poate — acest fapt. Rămine dur Romîniei cinstea aceasta mare că Austro-Ungaria nu-i extrădează nici pe asasinii ordinari, pe cind ea extrădează Maghiarilor, Romini, condamnaţi pentru delicte politice ! Fericită ţară ! Silex. N. Mavrocordatos A fost ministrul Greciei la Constantinopole în timpurile cele mai critica. A făcut tot ce a putut pentru ca sa împiedice izbucnirea războiului. Actualmente este plenipotenţiarul Greciei la Constantinopole, însărcinat să stabilească tratatul de pace. Inat. Extrădarea in Austro-Ungaria Presa continuă să se ocupe de cald nefericitului ţăran Oprişor, extradat din Romînia, puşcăriei maghiare E astăzi un fapt cert că Oprişor,hiar dacă a fost condamnat în Ungaria pentru rănire, a fost însă portiv condamnat şi pentru delitul politic, că a strigat: Trăiască Raţii! Șii chiar condamnarea pentru rănire a fost o consecinţă a delictulu politic. Aceasta e dar stabilit. Rămne dlar în picioare faptul că ,a extrădat Ungurilor un Român, condamnat pentru delict politic şi se relevă totodată, cu acest prilej, că in Romînia un om, condamnat la 2 luni închisoare pentru delict politic in altă ţară, e deţinut 4 luni în arest preventiv, cum a fost deţinut Oprişor la Văcăreşti — şi apoi extrădat!! Să părăsim însă terenul faptelor reale pe care ne-am pus şi să ne spunem în ipoteza că presa oficioasă nu fasifică adevărul şi că Oprişor în adevar a fost condamnat numai pentru rănire — rănire fără nici un mobil politic. Ba încă mai mult, voi să admit că Oprişor n'a fost condamnat numai la 2 luni pentru rănire Răspunderea regelui Epoca a început cu perfidiile constituţionale. Organul reacţiunei demagogice tratează tema responsabilităţei regale şi după ce constată că „regel” are la noi puteri mari, dar că aceasta e un bino”, denunţă totuşi pericolul de „a se proclama responsabilitatea regalul şi iresponsabilitatea miniştrilor“! Să avem iertare, boerilor — dar astea sînt la d-voastră, teorii absolut ad-hoc improvizate, ceea ce, numai de cît vom dovedi cu fapte de d-voastră săvîrşite. Programul de opoziţie din 1886 al conservatorilor există încă tipărit negru pe ab—nici un incendiu n’a distrus ultimul exemplar al preţiosului doment—şi în acest program partidul conservator, grozav de îngrijit de „marie prerogative ale Coroanei“—cari nu numai câ nu sínt un bine, ci sînt „o primejdie permanentă“—se leagă formal de a scurta „ghiarele tari sfîşie constituţia ţărei“! Şi nu numai prerogativele, dar şi domenii e regale erau pe atunci prea mari şi boeriî jurau solemn, că le vor da ţărănime! Istoria aceasta s’a scris, există şi generaţii e tinere o învaţă. Şi roa! există scrisă şi o altă fantă istorici. In 1888, cînd, lăsîndu-se pe rege în purpura iresponsabilitatei constituţionale—pentru că şi el lăsase budgetul pe mîna boerimei! — s’a cerut darea în jud-»cată a miniştrilor „responsabili*—fruntaşii conservatori au refuzat să semneze darea în judecată. Sînt acestea fapte precise sau ba? Desfîdem o desminţire. Aşadar nici regele, nici miniştrii responsabili— iată visul politicianilor. Acesta nu e însă şi visul poporului, care cere controlul permanent al responsabililor şi reducerea iresponsabilului la zero putere politică. S. Y. ». întrunirea de erl !). Eleva însuşi trebuie să fi fost cam plictisit după întrunirea de erl. Opt sute pînă la o mie de oameni— şi evaluînd astfel sîntem în cel mai perfect adevăr—nu mai înseamnă în Capitală o întrunire reuşită. Şi unde ntai punem penibila impresie produsă de prezenţa lui Creţa & Comp ? Tribunul a fost cu totul lipsit de vervă pe ziua de eri, a întins o cuvîntare somnoroasă: se vedea că nici public, nici orator nu e... antrenat. Aceasta a fost impresia generală. Cum se vede, d. Eleva eu grei o să poată face o „campanie“ pe chestia naţională. Această chestie nu mai poate fi agitată de politician!: acesta e învățământul întrunire! de Ser!. Ad O victorie a Armenilor — Un episod din lupta Armenilor contra Curzilor. — Zilele acestea Armenii au repurtat o victorie hotărîtoare asupra celor mai înverşunaţi duşmani ai lor din Turcia. Printre triburile de Curzi, cel mai primejdios era acel din ţinutul Vanului care sta sub comanda principelui şi comandantului turc Şares. Acesta a masacrat pe cei 800 de Armeni cari după ce se apăraseră desperaţi opt zile de-a rîndul în Van, au evacuat oraşul, după îndemnul consulilor europeni cari le garantaseră de viaţă. Dintre grupurile revoluţionare armeneşti cel mai puternic este al Taşnagsagianilor, adică al aliaţilor. Aceştia trimiteau mereu grupuri’ miei de oameni înarmaţi cari să apere pe Armenii din Van împotriva furiei lui Şares. Se’nţelege însă că aceste grupuri nu puteau face nimic decisiv. Pentru a’l pedepsi pe Şares se hotărîse deja din iarna trecută o campanie energică în contra acestuia. Era de nevoie ca expediţia contra lui Sares să se facă în toata liniştea, pentru ca Curzii din Persia să nu poată observa nimic din lupta ce se pregătea. In fine după două nopţi de marş, Armenii ajunseră neobservaţi, printre liniile kurzilor persani, pe teren turcesc. Ziua o petrecură în munţi. Expediţia se compunea din 300 oameni , printre cari 25 călăreţi. Membri erau foarte bine înarmaţi şi organisaţi milităreşte. Mulţi dintre dînşii îşi perduseră părinţi, fraţi, surori, rude în luptele cu Sareş. Noaptea se oficiă un servicii divin. Pe altarul de campanie se aflase: biblia, crucea, o puşcă, un pumnal, un drapel mare şi mai multe suaguri mic! Serviciul constă dintr’o predică, un prohod pentru cei 800 de Armeni măcelăriţi în anul trecut şi jurămintul soldaţilor. Fiecare soldat se apropie de altar şi ridicînd mina întindea degetul arătător şi mijlociu. Formula de jurămînt suna precum urmează : In numele lui Dumnezeu şi al patriei! Jurăm şi promitem, că noi voluntarii Armeni vroim să ne sacrificăm viaţa pentru dreapta cauză a poporului nostru, că nu vom trăda niciodată patria noastră, armele noastre, cauza noastră, ci vom asculta toate ordinile şi vom ţinea o aprigă disciplină. • In dimineaţa zilei a treia se putea deja vedea cu benedul lagărul inamic. După o scrtă recunoaştere, toţi Armenii se adunară pe un loc sacrat de tradiţii şi îngenuchind, pronunţară ,Creai“. Un preot împărtăşi pe toţi lupatorii şi după ce împlini toate ceremoniile cerute de ritul grigorian, se urcă pe cal şi desvăli crucea Taşnagsagianilor. Toate feţele se luminară la vederea acestei cruci al căreia vîrf formează o lance, un braţ are forma unui ciocan, cell’alt are forma unei sape. Mai sînt două raze în dreapta şi în stingă : una în forma unui pumnal, cealaltă în forma unei puşti. In mijlocul crucei se află o placă pe care stă scris :„Tratatul din Berlin, articolul 61“. Era un moment înălţător şi mişcător dud preotul începu să ţie predica de pe cal ridicînd crucea cu dreapta. „Pînă acum vi s’a zis bandiţi, haiduci, eu însă vă zic, începătorii armatei armeneşti. Jurămîntul ce l-aţi depus, promisiunea ce aţi dat-o, şi toate celelalte,—se petrec pentru prima oară in istoria poporului nostru. Ce vroim, vi s’a spus ca altă ocasie. E de prisos, să o repet acum. Văde numai atenţî asupra faptului că astăzi s’a dezvăluit pentru prima oară înaintea noastră crucea Taznsgsagianilor. Priviţi ■ spre apus , veţi vedea sanctuarele şi bisericile distruse, veţi vedea pe fraţii voştri, cari sunt turciţi cu de a sila. Şi ei vă văd şi aud zgomotul de arme. »Şi oraşele dărâmate, şi fetele necinstite, şi patria pustiită, privesc spre voi, vă salută pline de speranţă, capătă nou curaj pentru viitor. Staţi pe un loc unde sunt îngropate oasele martirilor noştri, ale eroilor vremurilor trecute; fraţii apăsaţi de astăzi şi generaţiunile viitoare aşteaptă de la voi, ca să încununaţi speranţele lor. A scăpa un mieluşel nevinovat şi slab din mîinile unui demon îngrozitor, iată afînta datorie a creştinei, puternicei Europa. Aceasta a promis că ne va scăpa, dară a pus piciorul pe noi, a întărîtat demonul împotriva noastră şi i-a permis să ne calce în picioare. Starea tristă a patriei, o sfintă datorie v’a chemat şi v’a adus în faţa poftei duşmanului. Sînteţi puţini contra unei uriaşe puteri. itfu vă gîndiţi la asta ! Numărul vostru mic va fi grozav pentru inamic, pentru că sîntem înarmaţi cu o sfîntă idee. Cu voi e Dumnezeu, şi la voi e speranţa bărbaţilor liberali ai tuturor ţărilor. Sînteţi 300 de oameni. Gîndi-