Adevěrul, ianuarie 1898 (Anul 11, nr. 3045-3072)
1898-01-14 / nr. 3056
Anul XI, No. 3056 Abonamente încep ln 1 şi 15 ale fla-cărei luni şi se plătesc înainte: Un an In tară 30 lei, în străinătate 50 lei Şase luni 15 „ „ „ 25 „ Trei luni 8 „ „ „ 13 „ Numărul IO Hani In strâinătate 15 Bani 5#! Numărul IO Ban Un număr vechi şi 20 R e d a e ţ i a ÎARAGIELBĂNCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 23). Director politic : ALEX. V. BELDIMANU Administraţia PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFON No. 28).* ŞI LA FIECARE EDIŢIE Criza liberala Camera s’a redeschis şi, odata cu aceasta, am aflat că d. George Faliade, zaharisitul de eri, a ajuns ministru de justiţie. Faptul nare nici o importanţă. Ceea ce este de remarcat in toate zvârcolirile de Duminica trecută, e că din nou d. Sturdza şi-a bătut joc de aurelianişti. D. Sturdza, cirul a mers să întindă d-lui Aurelian ramura de măslin, nu a făcut aceasta cu gind să cedeze, ci să i se cedeze. Din punctul d-sale de vedere, are perfectă dreptate. E mai bine să fii stăpîn, decit să imparţi puterea cu altcineva. Ceea ce insă este de mirat, e că dizidenţa liberală, şi de astă dată, a avut naivitatea să ia in serios aceste propuneri, să le discute vreo săptămină de zile, să alcătuiască chiar şi ministere, pentru ca apoi totul să cază în baltă şi să se convingă şi acuma că, singura soluţiune a crizei liberale este distrugerea ocultei, a acestei şandramale reacţionare, care împiedică orice orientare spre reforme a liberalizmului. In cearta dintre cele două tabere liberale, dacă este vorba de logică, ea e de partea primului-ministru. ICI ştie perfect că puterea nu poate a împărţită cu gruparea d-lui Aurelian, că o concentrare, dacă se va face, trebuie de făcut sub o singură firmă: Sturdza satt Aurelian, şi omul s’a încercat să tragă plapoma in parte. Nu tot aşa se întimplă cu fostul prim-ministru. Dinsul are naivitatea să creadă că se poate guverna cu d. Sturdza, că acesta poate fi adus la sentimente democratice și că, in orî-ce caz, o încercare nu strică, de a alcătui o concentrare in care, stăpini pe situatiune să fie cei patru șefi liberali: Slătescu, Sturdza, Fleva d-sa. Azi d. Aurelian ar putea să se convingă că nu se poate face nimic, că singur numai războiul crincen şi pe moarte poate rezolva criza liberală, in care o parte merge spre reacţiune, iar alta spre democraţie. Exemplele trecutului ne fac însă să bănuim că, nici de astă dată, nu se va învăţa minte. Sunt oameni meniţi ca intotdeauna să aibă dulci iluziuni şi să încerce imposibilul, oricit de vădit este că încercarea nu poate reuşi. In aceste împrejurări e greu de prevăzut o soluţiune. Ceeace este aproape, sigur, e că, graţie codiţei d-lui Aurelian şi a inepţiei d-lui Sturdza, venirea conservatorilor pare un ce foarte apropiat. Odată în opoziţiune, totul se va sfirşi prin impături şi lacrimi, se va ridica steagul sfint pentru recucerirea puterei, iar veleităţile democratice vor fi amînate pentru maî tirziu, adică pentru timpurile fericite ale puterei, cînd se uită făgăduinţele din opoziţiune. Partidul liberal ar fi putut fi scăpat de la o moarte ruşinoasă. I-a lipsit insă oamenii cari să aibă curagiul de a ridica steagul democraţiei. Coast. Klille. SATIRA POLITICA Pallail redhITDS! Ura ! trăiască d. Palladn ! Abdomenistul, devenit atît da celebru din cauza legei pescărilorui, omul-chix, omul-fiasco, a fost readus la suprafaţă şi numit ministru al justiţiei. Portofoliul acesta i se cuvinea sărmanului matador, căci mari şi amari au fost păţaniile sale de cînd cu vestita zahariseală şi pînă astăzi. Astăzi Palladu e mai zaharisit ca oricînd, e un dublu zaharisit, e un răcit, vorba lui Christache, Ciceronele Cîmpulungului, căci, după o cădere dezastroasă de la Domenii, îşi pregăteşte alta, încă şi mai oribilă, de la Justiţie. Am zis Tax. iMiţta de Sftaru f* pupilii Declaraţiile de ori ale Guvernului şi prin strigătele bandelor, pe cari cerca- i cazul, să se adreseze şi d-lui Aurerile catolice le dezlănţuire pe străzile . • Uau, jvfl întâlnirea acestora, a azistat şi d. Lascar, şi delegaţii aurelianiştilor au cerut îndeplinirea a patru puncte : 1) Concentrarea liberală prin împăcarea cu d-nii Stătescu şi Fleva; 2) Un program de reforme practice şi democratice intre cari susţinerea colegiului unic la alegerile judeţene şi casa rurală ; 3) Conducerea partidului să fie încredinţată tuturora, aşa ca şi greşelile guvernului să cada asupra celor ce le-au făptuit, dezlănţuire pe raşelor. Iau act de această încăpăţînat voinţă a întunecătorilor, dar îi anunţ că nu le va folosi la nimic. Căci de ce n’ai vroit să incriminezi toate spusele mele, îţi voi arăta, şi, pentru că te temi de lumina zilei, uzezi de mijloacele procurorului. Ţi s’a descoperit, art. 52, care’mi permite’ dovada numai pentru acele fapte, cari sunt pomenite în citate, şi acum eşti liniştit, nu-i aşa ? Şi crezi că nu voi putea face dovada? Greşeşti. Te fac d’inainte atent ai fost rău sfătuit. S‘afi gîndit întîi şi să mă traincă înaintea tribunalului colecţionar, n’au avut curajul însă, căci Curtea de casaţie ar fi distrus o asemenea procedură. Apoi s’au gîndit să lungească lucrurile prin instrucţiune, dar s’au temut să nu dea o nouă turnură afacerei. In desperare de cauză, s’au hotărit să-mi opuie o luptă neegală, legîndu-mi-se dinainte mîinile, pentru a’ţi asigura d-tale, printr’un chiţibuş juridic, victoria pe care, dintr’o dezbatere liberă n’o puteai aştepta. Ai uitat că am ca judecători 12 cetăţeni francezi independenţi. Voi învinge prin puterea dreptăţei, voim aduce lumină în conştiinţă prin strălucirea adevărului. Legea îmi permite, să fac dovada, şi legea ar fi duşmană, dacă, impunindu-mi această datorie, mi-ar refuza mijloacele pentru realizarea ei. Cum să aduc dovada pentru acuzările ce le ridici contra mea, dacă în apărare n’aş putea expune faptele şi dacă aş fi împiedecat să pun toată afacerea în adevărata ei lumină? Libertatea mărturiei este puterea pe care mă bizui“. Iimiile Zola 4) Remaniarea ministerială. Angajamentele d-lui Sturdza D-su şi-a luat obligaţiunea de a face pace atât cu d. Stătescu căt şi cu d. Fleva■ Pentru acest din urmă s’a dat însărcinare şi cetior doui drapelişti, ca să’l împace, fără a se preciza in ce chip. In ceea ce priveşte punctul al doilea şi al treilea, iarăşi s’a căzut la învoială. In privinţa, însă, a remaniereî ministeriale, d. Sturdza a propus drapeliştilor trei ministere, cu observaţia că nu poate ceda externei© şi «atentele. Ruperea tratativelor Propunerea aceasta a fost adusă o discuţiune a grupului de la Drapelul şi s’au emis două păreri: 1) Să se ceară negreşit d-lui Sturdza ministerul de interne, pentru a se curaţi administraţia de toate vechituile liberale şi a se face o îndrumare democratică in administraţie ; 2) Să i-o cedeze, acum deocamdată, şirapeliştii să se mulţumească cu portofoliile instrucţiei, al domeniilor şi al justiţiei. De această ultimă părere au st d-nii: (Irădişteanu, Valerian-Ur.fi Lusvar. Maree majoritate insă a cerut ca o condiţia de sine qua non ministerul de interne, lucru pe care d. Sturdza a declarat că nu-l poate conceda. Tratativele s’au rupt Sâmbătă seara şi, după o încercare desperată ca d. Vasile Missir să primească portofoliul justiţiei, cabinetul s’a complectat cu d. Pallade. X.Y. 25, judeţ şi pe oameni, îşi bate joc de toţi, îşi bate joc del adversari, îşi bate joc de amicii politici, îşi bate joc de opinia publică. Acum doi ani, cînd s’au făcut alegerile generale, N. Săveanu şi-a pus candidatura la colegiul I de Senat şi a fost ales, peste două zile şi-a pus candidatura la colegiul I de Cameră şi iarăşi a fost ales Alaltăeri, la colegiul al III-lea de Putna, a fost ales fiul lui Săveanu, iar astăzi, fiind un loc vacant la colegiul I senatorial, candidează iarăşi deputatul N. Săveanu. Săveanu, Săveanu şi iarăşi Săveanu ! In Focşani nu mai e nimeni decît Săveanu şi copiii lui Săveanu! Săveanu ţine judeţul de păr, Săveanu candidează pe rîndui toate colegiile, Săveanu se laudă pretutindeni că are pe pameni în buzunar şi-î conduce după plac. Nici un judeţ al ţârei n’a ajuns la o asemenea desăvârşită decădere, nici un judeţ al ţârei n’a renunţat pînă într’atîta la voinţa, la onoarea şi la demnitatea sa! Ruşine, de o mie de ori ruşine pentru judeţul căzut atît de jos ! VAragroş St. Ciocirlan Architectul artist, care s’a distins printr'o serie de lucrări importante şi prin splendide decorări. Cine i- a admirat decoraţiile, făcute cu un extra-ordinar gust artistic, la serbările presei şi la gara de Nord, cînd cu vizita împăratului Frants Joseph ? Membru în comitetul societății presei fi în comitetul societăței „Ileana.“ Antă-scară fine o conferință la Atenei1 despre : Artele în Romînia. Pic. ima scrisoare a lui Zola toiussre necomplectA.CAtre ministerul de i-Aebelli.—Textul scrisiorel Am arătat în numărul nostru de ori că actul de acuzare contra lui Zola este necomplect. Cu privire la aceasta, Zola a publicat în „Aurore“ de la 10 Ianuarie o nouă scrisoare deschisă, adresată ministrului de război a Billot.* Iată textul scrisorii: „Ca răspuns la acuzarea ce am ridicat-o contra d-tale, contra egalilor şi subordonaţilor d-tale, m’ai invitat pentru ziua de 26 Ianuarie la juraţi. Voi fi la acest „rendezvous“, voi fi pentru o dezbatere loială, la lumina zilei. Dar evident că n’ai citit acuzaţiunea mea, d-le ministru de rǎzboiu. Cineva ţi-a spus că am atacat numai consiliul de rǎzboiu. Aceasta numai, n’ar satisface trebuinţa mea de dreptate. Dacă am cerut dezbateri la lumina zilei, am făcut-o pentru că vroiam să arăt adevărul în faţa Franţei întregi. De aceia am ridicat abuzările la cari te refer, şi altele încă, nu mai puţin formale, nu mai puţin clare, nu mai puţin hotărîte. Reciteşte, d-le ministru, ce am scris, şi recunoaşte că nu am evitat nici preciziunea, nici claritatea. Am putut să scriu că generalul Mercier a fost complicele uneia din cele mai mari nedreptăţi ale acestui veac, şi nu îndrăzniţi să mă urmăriţi pentru aceasta. Am putut să scriu că d-ta, d-le ministru de rǎzboiu, ai avut probe sigure în mînă pentru nevinovăţia lui Dreyfus, şi le-ai sugrumat, că, din tendinţe politice, pentru a salva statul major, te-ai făcut vinovat de o crimă în contra umanităţei şi dreptului, şi d-ta, d-le ministru de rǎzboiu, nu îndrăzneşti să mă urmăreşti pentru aceasta. Am putut să scriu că biurourile ministerului derǎzboiu, duc o campanie detestabilă prin presă, pentru a induce opinia publică în eroare, şi nu îndrăzniţi să mă urmăriţi. Am spus toate aceste lucruri, şi le menţin. « „Este oare cu putinţă, ca să nu vroieşti o dezbatere a unor acuzări aşa de clare, cari sunt tot aşa de serioase pentru acuzatori ca şi pentru acuzaţi? Credeam că voi vedea în faţă-mi pe Paty du Clam, pe generalii Mercier, Boisdeffre, Gonse, Pellieux şi pe maiorul Ravary. Am atacat loial în faţa tuturor şi nu mi se răspunde decît prin înjurături tipărite în ziare plătite D. Palladu ministru (Discuţie aprinsă între maî mulţi băeţî „d’ai noştri“). Berechet. — Care va să zică, a intrat dom’ Palladu ? Să trăiască, că’i bun ! E d’aî noştri ! Un băiat de zahăr, nu, altceva. Lungii (eu chef). — Fireşte că’i de zahăr, că are diabetu, nene ! Berechet. —■ Se vede că matale te-ai cam zaharisit... Ei, băețî, propuia să’i facem lu dom' Palladu un alaiu număru aiit. Lunga. — Să-’i facem, că e om cu greutate și la vreme de nevoe... Berechet. —■ Sireacu dom’ Palladu ; d’aia l’au și Inatără în ministeriu, că e om cu greutate, 120 de kilomane, nene... Sa poftească să-l răstoarne pe dumnealui, dacă-i dă mîna sfrijitului ăla de Barbu şi aurelianiştilor lui... (risete). Nea Nae Pantofaru. — Al dracului Palladu ăla. Pe toţi i-a pus în cofă. Ba, că să intre Lascăr, ba Delavranciu, ba Aurelianu — şi cînd colo a pus dom’ Palladu picioruşu în prag și uite-l, îi ministru al dreptățeî. O să-i ajustez una pereche pantofi și mă duc să-i prezant — că are obiceiu, mititelu, să se cam descalțe de cîte o gheată, cînd lucrează la ministeriu... Berechet. — Brava, nene Nae! Aî o idee nobilă!... Da oare de ce vo fi numit pă dom’ Palladu, ministru al dreptățeî ? Lungu. —N'aţi-o bună. D'apoi bine, nene, nu știi că cu sfrijitu ăla de Giuvaru se strîmbase rău de tot cumpăna dreptățeî — și d’aia s'au gînditără ai noştrii să pună în cumpănă pă dom’ Palladu, ca să se maî dea niţel balanţu dreptățeî şi de partea noastră... Berechet. — Brava, Lungule, că bine le mai tălmăcești tu ! Lungii. — Apoi, firește, nene Berechet , cum era să-l pună la abdomeniile alea, cînd e bolnav omu de abdomen ? Berechet.. — Așa el... Ei, dar fi facem un alaiu la dom’ Pallady? „Ai noștri“. — Da, cum să nu ? Las’ că-î turbăm noi pe ăi cu programiul şi cu d'al de astea! Ura, băeţî — şi hai la dom’ Pallady! Salivas. ! CULISELE POLITICE Istoricul tratativelor Pentru ce a ieşit 8. 1Djuvara din minister Motivul secret al demisiunii d-lui Djuvara nimeni nu-l ştie. Nu avem decit pricina pe care d-sa o arată că i-a determinat toturirea. Aceasta ar fi că, vazind duşmănia ce se arată grupărei aurelianiste de guvernul d-lu! Sturdza, d-sa a declarat că nu înţelege să facă parte dintr’un cabinet, care combate o grupare liberală, din care fac parte toţi tinerii liberali şi ciţiva mai bătrinî, cu apucături democratice, şi pentru cari d-sa are multă simpatie. D, Sturdza la d. Lascar îndată ce s’a văzut că d. Djuvara nu poate fi readus în minister, d-na Sturdza a mers la d. Lascar, să-i propună pacea. Fostul ministru de interne a cerut d-lui Sturdza ca să vină cu propuneri concrete și, în tot Const Gr. Lahovary Doctor în drept de la Paris, fost magistrat, fost profesor suplinitor la facultatea de drept, din Iaşi, avocat în Bucureşti. D. Const. Lahovary este membru al partidului conservator, şi unul dintre cei mai inteligenţi şi mai culţi tineri conservatori. A scris la mai multe ziare şi acum s’a devotat cu totul „Sovietăţei Ileana, pentru dezvoltarea artelor în Iiomînia..“ Aeto-seară ţine la Ateneu discursul prin care se inaugurează seria conferinţelor din anul acesta ale „Societăţei Ileana". .. O ruşine! Asupra judeţului Farna s’a abătut o ruşine ne maîpomenită, o ruşine pe care o simte şi o înţelege orîce om de onoare, dar pe care, cu regret trebuie să o spunem, focşeniii singuri nu o simt.. Focşanii era odată un oraş minăm, un centru intelectual al ţară, în Focşani era o activă viaţă politică, în fruntea curentelor şi a grupărilor se aflau, oameni politici distinşi, oratori de valoare, bărbaţii de mîna întîia conduceau opinia publică, şi ilustrau luptele din localitate. Astăzi, vedem cu durere mare că mîndrul Focşani de odinioară s’a avilit, a degenerat, s’a înjosit pînă a deveni o unealtă în mîna unui politician ordinar, a unui samsar politic, şef de bande electorale şi satrap a tot puternic al judeţului. Nicolae Săveanu, şeful partidului liberal din Putna, a ajuns un semizeu şi o dezonoare în acelaşi timp. Omul acesta a pus stăpânire şi pe Mercur! 14 Ianuarie 1898 Anuneiurîle primesc direct la Administrația ziarului Linia pagina Vl-a . . . » lei 0.50 bani ii ii V-a • • « « ii 2. ii ii ii lV-a I • • • ii 2. ii La un mare număr de linii se fac reducții din tarif 5 Etlevent Autorul atentatului anarchist în contra nenorociţilor sergenţi de stradă. Ellevent este o virstă de 32 ani şi unul dintre cei mai cunoscuţi anarchişti. S-a născut la Paris. E un bun orator , abia în iulie anul trecut a scăpat de închisoare: fusese condamnat la cinci ani pentru un furt de dinamită, care precedase atentatul lui Kavachol. Urmărit din nori pentru o broşură care conţinea atacuri, violente contra preşedintelui republicii, Ellevent a fugit în străinătate şi a fost condamnat la 2 ani închisoare în contumace. S-a răntors pentru a comite crima pentru care așteaptă să-și primească acum pedeapsa. Inst. CARNETUL MEU O cu cursuri de Iarăşi un concurs şi iarăşi un scandal! Eforia spitalelor civile a publicat un concurs pentru şase locuri de medici secundari, şi mulţi din tinerii noştrii doctori s-au prezentat la un examen pe care toată lumea îl considera şi greu şi stupid. E de ajuns să spun că aceste probe ţin vre-o două luni . Două luni de enervare, de muncă, de părăsirea clientelei! Cu toate acestea, au fost candidaţi cari s’au supus acestei torturi, de a pregăti materia şi apoi a susţine concursul timp aşa de îndelungat. El, in sfirşit, s’a isprăvit şi au reuşit patru candidaţi! Eforii însă, cari aveau protejaţi căzuţi, fau casat pur şi simplu Cum ? Pe ce motive ? Mister şi nepotism ! Aşa fiind lucrurile, ne întrebăm la ce mai pot servi concursurile, cînd ele sînt făcute numai pentru a căpătui pe un protejat, pentru a acoperi pe miniştrii sau pe efori ? In acest caz, mai bine ar fi fost de desfiinţat. Ori şi cine ar şti că mijlocul de a reuşi este protecţiunea şi fiecare ar face ce ar putea în acest sens. A se spune însă unor tineri cari vor să se consacre unei cariere, munciţi şi veţi reuşi şi apoi să se întrebuinţeze protecţia şi favoritizmul, este a le întinde o infamă cursă şi a Ie aduce o tristă decepţiune de la primul moment cînd intră în lupta pentru trai. Cit despre educaţiunea ce se face tinerimei, nu mai vorbim ! Ea este detestabilă şi e de natură a face din generaţiunile viitoare oameni şi mai lipsiţi de moralitate, ca întreaga pătură conducătoare de la noi. C. M. Scandalul din Camera franceză — Cuvîntările lui Caraisnac, Al* line şi James — Şedinţa de Simbătă a Camerei franceze reprezintă un moment prea important în senzaţionala Afacere Dreyfus, pentru ca să nu vorbim maî amănunţit asupra ei. In acest Ioc, vom arăta cum a decurs şedinţa, pînă în momentul cînd, prin întreruperea contelui de Demis, s’a ridicat scandalul, care a dat loc la cunoscutele scene violente. * îndată după deschiderea ședinței, Cavaignac și-a dezvoltat interpelarea. E adevărat, zise el, că Lebrun-Renaud a declarat la protocol mărturisirea lui Dreyfus. Faptul acestei mărturisiri a fost constatat, la 6 ianuarie s. n. 1895, printr’o scrisoare adresată generalului Gonse. De ce face guvernul ? Bernard Lazare a declarat că acest raport nu există. Guvernul susţine că voeşte să protejeze autoritatea cauzei judecate, dară in acelaş timp, el însuşi intentează un proces, în care cauza judecată va fi foarte mult discutată. Dacă sunt două cuvinte in raport, cari ar putea provoca o complicaţiune internaţionala, atunci nimeni nu cere guvernului ca să publice acest pasagifi. (Mişcare şi aplauze la stingă). Atitudinea guvernului sufere de o contrazicere intrinsecă; cuvintele lui spun: da; faptele lui, nu. (Aplauze vii). Această atitudine nelinişteşte, jigneşte pe toţi bunii cetăţeni. Afară de aceasta, guvernul permite ca ţara să fie răscolită prin tot felul de pasiuni. La început guvernul spunea că nu există o Afacere Dreyfus, astăzi el lasă să se continue campania pentru revizuire. Ministerul trebuie să vorbească, deoarece ţara nu poate pricepe tăcerea. (Aplauze la stingă) Ministrul preşedinte Méline declară că guvernul nu poate publica raportul căpitanului Lebrun-Renaud, recunoaşte insă că el există. (Aplauze ostentative). Camera a declarat deja că nu va permite o discuţiune asupra Afacere! Dreyfus, căci ea voeşte ca această cauză să păstreze caracterul ei juridic. O alt fel de procedare ar însemna să apuci pe calea revizuire. Imputările lui Cavaignac sint nedrepte. Cind apărătorii lui Dreyfus au acuzat un ofiţer, s’a cerut avizul unui consiliu de război. In presă s’a dus o instrucţiune formală, apoi a judecat consiliul de război. Ar trebui ca fiecare să se plece Înaintea acestei sentinţe. Lucrurile nu s’au intimplat aşa. Un’ publicist de mare talent a întrebuinţat pana sa, pentru a dezonora armata. (Jaurés protestează). Chiar experţii n’au găsit graţie in ochii lui. Cu un exces de lipsă de conştiinţă, el a dus campania sa, şi ca şi dinsul, şi alţii s’au incarcat cu o mare răspundere faţă de ţară. Liber este fie cine să creadă in nevinovăţia lui Dreyfus, dar nici odată nu trebue să se aplice aşa aijloace, ca acele cari au fost alese. (Tumult la stingă extremă ; protestări; Faberot insultă pe contele de Remis şi este chemat la ordine). Ţara—continuă Méline — aşa de liniştită, aşa de cinstită, aşa de laborioasă, este de cîtva timp victima pasiunilor sălbatice. Am dat articolul lui Zola pe mina juraţilor şi renunţăm de a mai schimba legea presei. Ni se impută că acuzam numai o parte din atacurile lui Zola. Nu vroim ca autorităţile judiciare să judece onoarea generalilor armatei. (Chauvin întrerupe: «generalii n’au deci încredere injuraţi ?») Moline ridică cestiunea de incredere. Guvernul nu poate publica documentul. Pentru a apăra secretele poliţiei militare, a insistat ca dezbaterile să fie secrete. Acum se cere ca aceste secrete să fie divulgate ac. Ministrul-preşedinte condamnă la urmă demonstraţiunile de stradă şi critică atitudinea socialiştilor. Ce priveşte manifestaţiunile in stradă,—zice Méline—vom şti să le punem capăt şi să restabilim ordinea. Reproşează ziarelor socialiste atacurile lor şi provocările la revoluţiune şi observi, că, cu aceste mijloace, se pregăteşte o nouă ediţiune a «Débacleului». E de nevoie—încheie Méline—ca ţara să ştie că ministerul e sprijinit de Cameră. Cavaignac retrage interpelarea, cu observaţiunea că ministerul a recunoscut că mărturisirea lu! Dreyfus există. Aceasta ii dă o satisfacţie morală. Jaurès reia interpelarea lui Cataignac. El atacă pe Méline, care n’ar fi trebuit să atace pe socialişti, şi n’ar fi trebuit să se ascundă dinapoia contelui de Mun şi a amicilor clericali ai acestuia. Se face tot posibilul spre a salva ministerul pentru reacţiune şi pentru privilegiaţi. (Aplauze furtunoase la stinsa). Aceia cari pregătesc înfringerea lui