Adevěrul, ianuarie 1900 (Anul 13, nr. 3751-3775)
1900-01-15 / nr. 3759
-ki- Anul XIII — No 3759. FONDATOR ALEX. V. HELDIMANV Abonamente Un an Sase luni Trst Iuta In t&rft. • • . • • B0 lei 15 lei 8 le! In B^răinătate. . 50 „ 25 „ 13 „ IO bani fu toată țara H5 „ „ străinătate ggai ni bată 15 Ianuarie 1900 i DIrECTOR POLITIC CONST. 911 LL6 Anunciuri fiteift pagina IV Lei, o.EO bani* * n m .......... 3.— _ Un număr vecină bani 20 Edili» de soar« «mo ORILE ZIARULUI 11. —Strada Sărindar— N ________ TELEFON Infrîngena burilor; bucuria în Teribile asemănări! Orice romîn în care există o umbră de patriotism nu poate privi decit cu adincă îngrijire situaţia prezentă. Nici o dată ţara noastră n’a fost mai jos moraliceşte şi materialiceşte. Bineînţeles, nu putem face comparaţia cu epoca fanariotă sau cu vremurile cînd trupele străine tabărau pe întinderea ţării. Atunci n’aveam independenţa, nu eram regat, n’avem pretenţiile de astăzi. Trebue să comparăm deci faptele prezente cu rangul actual, cu ideia pe care o avem de noi înşine, cu Speranţele şi iluziile noastre. Bilanţul faptelor faţă de bilanţul iluziilor e următorul : chestia naţională iremediabil compromisă prin contactul ei cr politicianii ruşi sau albi, ruina materială săvîrşită, străinii stăpîni la casa noastră de fapt, închinarea demnităţei şi a intereselor noastre voinţei şi intereselor lor, împrumuturi oneroase în condiţiile statelor falile, Halber mai mare peste guvernul şi magistratura ţării, serviciul maritim vîndut companiilor ungureşti. In cuibul vor mai veni, desigur, şi alte nenorociri peste capul nostru. Am ajuns să ne înfiorăm ori de cite ori o nouă auroră anunţă începutul unei alte zile, căci nu ştim ce ne va aduce ziua ce începe. Nenorocirea cea mai mare este insă complecta stare de descompunere a partidelor politice, şi înn special a celui de la putere. Scutul pe care-l prezentăm adversităţii şi străinătăţei e ţesut numai din imbecilitate, din intrigi, din trageri pe sfoară, din toate emanaţiile primejdioase ale unui corp în putreziciune. Nu ne putem împiedeca, în faţa acestei situaţii, să nu ne gîndim la imperiul bizantin sfişiat de cele mai stupide lupte intestine, la imperiul roman frămîntat de luptele personale dintre pretorieni şi aleşii lor, la învălmăşeala produsă în Polonia de meschinăriile, intrigile, deşertăciunile şi ambiţiile clasei parazitare a nobililor guvernanţi ai ţării, pe cînd înjur străinii îşi oţeleau armele şi-şi adunau hotdiile invadatoare. In noi se oglindeşte astăzi si Bizantiul, si Roma, si Polonia, cu atit mai virtos că avem şi moştenirea Romei prin popor, şi a Bizanţului prin cei ce ne guvernă, şi a Poloniei prin obiceiurile importate de boerimea romînă din acea ţară. Situaţia noastră este însă şi mai grea decit a celor trei state îngropate sub propria lor împărăţie. Pe cînd Bizanţiul era ameninţat de nişte simple horde bulgăreşti şi în urmă turceşti; pe cînd Roma n’avea sâ se teamă de cit de barbari; pe cînd Polonia era relativ tare,— noi, ţară mică şi slabă, ne găsim faţă de vecini colosal de puternici, colosal de conştienţi in lăcomia lor, cu mult mai civilizaţi ca noi. Si în vremea asta d-nii Macanu, Filipescu, Take Ionescu, Panu, etc., se zavistesc, se trag pe sfoară, clevetesc, intrighează, fac operă de guvern rominesc in sfirşit! Iar prim-ministru e G. Cantacuzino, iar Camerele sunt ceea ce ştiţi, iar administraţia, finanţele, etc., nu s’au schimbat întru nimic! Teribilă situaţie pentru biata Rominie! I. Teodorescu. - I. I. ,W »',W» «*.>-•'•* - ---------—■ DIN FUGA CONDEIULUI Prinde şchiopa, scoata, ochii D l Cantacuzino, care e puţin bolnav de picioare, a plecat să facă pe ministrul fară portofoliu înlăuntru. Şi fiindcă d-sa a plecat, acuma toţi ceîl’alţî dau vina ultimei remanieri pe bietul nabab. Generalul Manu se jură pe toţi sfinţii: „Eu nu ştiu nimic! Pe parola de onoare dacă ştiţi ceva!... Dumnealor au făcut totul ”. Take Ionescu e furios, d-sa refuză să vie la Bucureşti şi stă la temaia ţşi are dreptate, căci aerul e atît de curat). Apoi d-1 Take Ionescu devine tricolor la faţă şi strigă: „Aşaaa... Dumnealui m’a tras pe sfoară ?Pe parola de onoare dacă nu demisionez însuşi d-1 Filipescu nu ştie, n’a văzut! „Ce tot au cu mine oamenii ăştia? Eu am lucrat crezînd că fac bine. De altfel Cantacuzino a făcut remanierea!... Pe parola mea de onoare dacă nu mă retrag din viaţa politică !.. Şi acuma • „Dumnealor", „Dumnealui“, Cantacuzino însemnează una şi aceeaşi persoană care a dispărut peste graniţă ca un meteor. Taman : Prinde şchiopu şi scoate’i ochii! Vax Balamuc! Ceea ce se petrece in sinul guvernului e ceva de necrezut. In fiecare zi se întîmplă ceva nou care complică situaţia şi o face fără de soluţiune. Se ştie in adevăr că după farsa d-lui Filipescu lucrurile aşa erau de complicate, că nimeni nu vedea cum o să iasă la urma urmei. Toţi însă trăgeau nădejde că se va putea găsi un sfîrşit dacă nu onorabil, apoi cel puţin acceptabil. Eri însă s’a întimplat ceva nou care de astă dată a zăpăcit toată lumea. D. Dissescu—care“ face parte din tabăra mitocănească, contra celor cu oase sfinte,—d. Disescu s’a apucat să tragă în proprii săi prieteni. In adevăr, numirea d-lui Const. Sărăţeanu procuror la Curtea din Iaşi fără avizul d lor Bădărău şi Kogălniceanu, după ce promisese acest loc unui prieten al d-lui Panu, numirea aceasta e o lovitură nouă contra acestuia, care slavă domnului a primit multe! Rezultatul acestei lipse de consideraţie faţă de radicali şi de grupul parlamentar eşan, a adus demisiunea d-lor Kogîlniceanu şi Bădărău din capul clubului conservator local, a adus demisiunea d-lui Greceanu din postul de prefect şi aceea a d-lui Bădărăf din postul de primar! Este acum o nouă zăpăceală ! Şi ea este cu atit mai mare cu cit şi d. Disescu este supărat şi ameninţă cu demisiunea, faţa de amestecul parlamentarilor de clopotniţă în departamentul sau. ... Şi aceste toate se petrec într’un guvern şi intr’un partid care n’are nici măcar şef ! RĂZBOIUL ANGLO-AFRICAN Un soldat hur ni SITUAȚIA SE ÎNCURCA In Ioc să se limpezească lucrurile, din potrivă se încurcă tot mai mult. In zadar d-nii general Manu, C. Olănescu şi fraţii Lahovary strigă: — Gindiţi-vă la partid! Piere partidul ! A asculta aceste strigăte n’ar însemna altceva de cit a se face jocul d-luî N. Filipescu, ar fi să se consfinţească succesul celor indisneţi lipsiţi de sempuluri si de cuvintul de onoare ; ar fi închinarea in faţa faptului împlinit. Dar ce însemnează un partid in care totul e numai voinţa unui nebun? Şi de ce punerea nebunului la locul său ar însemna nimicirea partidului. Oare viaţa partidului se confundă cu domnia nebunului ? * Dar acum nu mai este chestia nici de ambiţia d-luî Take Ionescu nici de supărarea d-lui Panu. Cum am spus şi eri agitaţia produsă de d. Filipescu în apa partidului conservator a produs aşa turbureala ca foarte greu se va mai putea găsi mijlocul sa se readucă lucrurile în starea lor normală. Au eşit la suprafaţă chestii foarte delicate şi cari pot să încingă un foc pe care toate înţelegerile dintre corifeii conservatori nu vor mai putea să-l liniştească. Cele mai însemnate dintre aceste chestii sunt două : moldovenismul şi urile personale. * Moldovenismul se manifestă cu multă putere şi se ştie că de cite orî a eşit la iveală această chestie, ea a zdruncinat cele mai tari organzaţii politice. Şi dacă chiar cu liga moldovenească de ridiculă memorie —Liga-hanga— a putut sa zdruncine partidele politice, la ce ne putem aştepta azi cind plingerile moldovenilor sint atit de justificate ? D. N. Filipescu a strigat in gura mare: — Nu ne pasă de Moldova, n’avem să avem nici o atenţie pentru Moldova pentru câ acolo sunt numai junimişti şi radicali. Acest strigăt a îngrijit pe moldoveni, cari ştiu că nu au un minister absolut nici un ministru şi de aceea din cel mai mic incident, din cea mai neînsemnata schimbare ce se face fără ca să se ţie seama de dorinţele moldovenilor, se nasc adevărate furtuni. Moldovenii cer acuma cu înzistenţă să aibă doi reprezentanţi in guvern şi această cerere a lor va fi susţinută cu manifestaţii şi demonstraţiî cari de sigur nu convin guvernului. • . Tările personale. Manoperele, politica detestabilă a d-luî N. Filipescu, au dat naştere la neînţelegeri, la teribile ori in sinul partidului. In tocmai ca comicul si ridicului grec din Sfredelul dracului, d. N. Filipescu a învrăjbit pe toată lumea. Nil mai sint intre vechii amici doi cari să-și întindă mina, s’a schimbat cu totul tata partidului conservator. încercările d-lui C. Olănescu de a-î împăca pe d-nii Filipescu şi Take Ionescu nu pot să reuşească, ori cite ştiri mincinoase ar publica Timpul. Pe d. Delavrancea cu d. Ilniş Grădişteanu iarăşi nu-i va mai împăca nimeni. Cine îl va mai face pe d. P.nu să creadă in cuvintul d-luî Filipescu ? Apoi cu asemenea neînţelegeri mai ponte s’o ducă partidul înainte? Toţi aşteaptă cu nine nerăbdare consfătuirea de linibată. Se crede că în acea consfătuire se va găsimijlocul să se dea satisfacţie moldovenilor, să se aplaneze neînţelegerile, etc. Prea multe trebue să facă această consfătuire! Mai probabil e că baraca are să se surpe şi o nouă formaţie ministerială va veni să ia locul cabinetului de comică compoziţie al generalului Mami. _ __________ Info COTIDIANE MOŞ TEACĂ ZIAR OFICIOS ! La interpelarea Episcopului din Huşi, d. general Manu a declarat că a chemat pe directorul ziarului Moş Teacă şi. . l-a sfătuit, să nu mai atace religia. Sen timentele blajine ale dlui general sunt foarte lăudabile, dar din declaraţia d-sale reese, că Moş Teacă ar fi ziar oficios, căci numai pe un atare ziarist il chemi acasă şi îi... dai sfaturi ori ordine. Moş Teacă, ziar oficios, iată şi o altă culme pe care a atins-o guvernul conservator. De altmintrelea, unui guvern umoristic ca acela de azi i se potriveşte perfect şi o foae umoristică oficiaală ! INTRIGANŢII DE LA „ADEVERUL“ D. Filipescu este foarte indignat în potriva «intriganţilor de la Adevĕrul care sapă toate guvernele şi in potriva cărui ar trebui să se unească toate partidele. Ideia d-lui Filipescu nu e rea. In adevăr, ce ar fi mai original şi mai patriotic decit această coaliţiune în care •toţî politiciani, strînşi ca un singur om împrejurul budgetului ar declara Adevĕrulul razboiu sfînt. Un singur cusur are această ideie: ca deocamdată toţi conservatorii au făcut coaliţiune în potriva d-lui Filipescu. MANOPERE NECINSTITE Guvernamentalii, in special aceia cărora li se datoreşte actuala situaţiune, nu se mulţumesc ca să tragă pe sfoară şi să triumfe, dînşii şi-au propus încă sa batjocorească pe toată lumea. Aşa se explica notiţa Epocei cum că d-nii Panu şi C. Arion au fost numiţi advocaţii statului în chestia Halber. Perfidia Epocei era evidentă: pentru d. Arion era o insultă fiindcă T credea capabil ca pentru cîteva mii de lei, nu numai să părăsească gruparea constituţională, dar încă să dezaprobe astfel tot ce au spus dnii Carp, Maiorescu, Marghiloman şi Missir în parlament; pentru d. Panu insulta era tot atît de mare, căci notiţa spunea indirect: «Pe Panu il putem împăca oricind: îî dăm un proces gras şi treaba e gata». Sîntem siguri că cei astfel ofensați vor ști să puier la rezon pe insolenți. Stop. Depeşile nopţei De la corespondenţii noştri speciali. Fraga In întunereu.—Alegere Viena 13 Ian. Se depşează din Praga că din cauza grevei cărbunarilor oraşul a rămas fără lumină. Realegerea primarului Pod- Iipny a căzut şi alegerea bătrînuîui ceh Sib.sk este rară.—Bran, asigu Tratat danezo-american Berlin 13 Ian. Danemarca a încheiat un tratat cu America în sensul ca insulele Indiei occidentale să intre în zona vamală americană.—Memphis. Belgia In China Bruxelles 13 Ianuarie Regele Leopold tratează cumpăra■ rea unui teritoriu în China pentru Belgia. — W. RĂZBOIUL Infrlngerea burilor Londra, 13 Ianuarie. Infrîngerea burilor la Spionscop ,şi victoria strălucită a armelor engleze a provocat în Londra o mişcare enormă. Senzaţia este persistentă. La bursă s’a produs o urcare ccolosală; cu deosebire s’au ridicat valorile miniere. Breşa relevă că burii sunt obosiţi şi dezbinaţi; ei au încetat să opună o rezistenţă aşa de aprinsă ca la începutul războiului. Criticii militari spun că despresurarea Ladysmithului este acum absolut neîndoială. — John• CHESTIA ZILEI Sic transit gloria,,. Clonii fricii.— Vorba ţiganului: Doamne, Doamne min'd abia îmi dăduşi şi imi şi luaşîţi aşi RUINAREA INDUSTRIEI NATIONALE Chestia benzinei. — Cit clstigă statul si cit pierd particularii. — Apel către senatori Ne-am ocupat ori mai pe larg de un venit cel puţin incincit de eît chestia scumpireî excesive a petrolului taxa pe benzina. in urma taxei de 5 bani pe litru, peste a omori găina pentru un om, care producătorii o scot întreit de la este a face ca sălbăticii, cari fac un consumatori, şi am atins numai în treacăt chestia scumpire a benzinei, care e cu mult mai gravă, vom dezvolta azi pe larg partea aceasta. Industria naţională, cu toate scutirile şi încurajările, nu putea sa prindă rădăcini serioase. Sacrificiile erau cu totul disproporţionate faţă de rezultate. Una din pricinele de căpetenie a acestui fapt era lipsa de combustibil eftin. Cărbunele, pe lingă că cerea maşini complicate şi costisitoare, ne lipsea cu desăvirşire. Dar cînd o trebuinţă socială se iveşte, dacă acea trebuinţă e raţională şi cere să fie satisfăcută pe baze realizabile, nu trece multă vreme şi geniul omenesc o satisface. Ţări fără de cărbune erau mai multe şi toate năzuiau la înfiinţarea unei industrii. Ştiinţa s’a ingeniat ca să găsească un motor avantajos care să se aile în mişcare cu alt combustibil decit cu cărbunele,—şi a găsit. totuşi am avut motoarele cu petrol, azî pe cele cu benzină. Industria noastră a văzut în fine putinţa de a se funda şi de a trăi în mod serios, căci acest combustibil eczistă cu prisosinţă în Rominia şi folosul motorului era la indemînă oricui, cit de modest la pungă. O adevărată revoluţie fericita se arătă pe orizontul economic al ţarei. In timpurile de criză groaznică prin care trecem, benzina aprindea o rază vie de speranţă, pom roditor pentru a-i culege roadele dintr’un an. Chestiunea va veni azi sau foarte in curind in Senat. S’a zis că senatul e un «corp matur». E ocazie s’o dovedească. Camera și-a făcut, pină la un punct, datoria. Ea a redus taxa de la 10 hap! la 5. Ramine ca Senatul să sfirșească opera, să împiedice pe guvern de a asasina sute de ateliere, de a seca o importantă avuţie naţională, de a lăsa pe drumuri mii de lucratori, suprimind cu totul taxa nefastă şi stupidă pe benzină. * Căci să nu vi se pară glumă. Lovind in uicul combustibil de care putem uza în industrie, se omoară industria naţională, şi se omoară pentru vecii vecilor. D. general Manu a spus, în motivarea proectului sau de lege asupra nouei taxe, că consumatorii nu vor fi intru nimic încărcaţi, că numai producătorii vor plăti, ceea ce e drept, căci ei ciştigă prea mult. Bună intenţie—dacă o fi fost sinceră dar practica a dovedit că tocmai contrarul s’a întimplat. Producătorii nu numai că n’au plătit nimic, dar au profitat de ocazie pentru a stoarce consumatorilor de două ,şi de trei ori taxa Acum guvernul nu ie mai poate înşela cu vorba. Practica e de faţă. Suta de ciulograme de benzină, încărcată cu un impozit de cinci lei, s’a scumpit, de cum era înainte, cu 7 lei şi 50. Ruina industriei e sigură. Ce se întîmplă insă? Un guvern pe care nu ştim cum să-l mai calificăm, care are pretenţia de a lupta pentru atenuarea crizei, vine şi loveşte orbeşte, in mod stupid, tocmai in ceea ce constituia speranţa marilor şi mieilor capitalişti români, in salvatorul motor cu benzină. Industria noastră a primit o lovitură mortală prin talia asupra benzinei, asta nu se mai poate contesta. Şi să vedeţi cit sunt de imbecili cei din guvern. Pentru a creia o sursă budgetară de 2-300.000 de lei anual, ei lovesc in sute de ateliere, a cărora existentă procură budgetului , încît, din două una , ori Senatul suprimă taxa, ceea ce ar fi mai cuminte ca toate, ori cere guvernului măsuri că benzina să se vindă cu prețul cel u rechin, deja destul de oneros" pentru industrie. Dacă Senatul nu face aceasta, va comite o crimă, va asasina industria, tocmai acum în mijlocul crizei. In mina maturului corp stă azi decretul de moarte sau de viaţă a industriei naţionale. Index Revista economică Scoborirea scontului.— Agricultura şi industria la Ungaria.—Bursa mancei din Budapesta. — Congresul internaţional al valorilor mobiliare Anul nou a început bine. Banul care în Decembrie trecut se scumpise atît de mult încît la centrul circulaţiei monetare europene, la Londra, scontul se ridicase la şase la sută, iar la Berlin atinsese de mult nemaipomenita cifră de şapte la sută, — s-a eftinit la începutul noului an în mod simţitor şi manifestează tendinţa de a se eftini mereu. La Londra scontul a scăzut de la şase la patru, la Paris de la patru şi numa are la patru, iar la Berlin de la şapte la şase. La Viena scontul în momentul cînd scria aceste rînduri n’a fost încă scoborît, bilanţul Băncei austro-ungare precum şi întreaga situaţiune a pieţei, permit însă încheerea că atunci cînd cititorii vor avea sub ochi aceste rînduri, telegraful va fi anunţat că şi în capitala învecinatei monarchi scoborirea scontului este un fapt îndeplinit. Cauza pentru care aurul se scumpise atîta, pentru care deci şi scontul suferise o urcare atît de mare, trebue căutată în primul rînd în războiul sud-african, deşi nu exclusiv în acesta. Căci dacă Traumarul nu mai trimetea aur în Europa, nu mai puţin stocul metalic al marilor bănci era destul de mare, cel puţin nu mai mic ca de obicei, aşa că el ar fi putut lesne face faţă tuturor trebuinţelor. De altmintrelea este ştiut că schimbul internaţional se face foarte puţin prin numerar, ceea ce permite ca eî să fie de sute de ori înaintare de cît întreg stoml nu talie disponibil. E un vecmic schimb de poliţe şi cecuri între băncile diferitelor ţări, şi,după cum voi arăta cu altă ocaziune, e într’adevăr de mirat, cu cît de puţini bani se face un schimb atît de gigantic ca cel care constitue astăzi negoţul universal. Adevărul este însă că în Anglia, unde războiul în ultimele sale faze produsese o panică oare şi care toată lumea prefera să aibe aur în loc de conturi, Banca Angliei a trebuit să ridice scontul, celelalte bănci au urmat pentru că altfel erau expuse ca Anglia să le sugă stocul metalic. Dacă Insă astăzi scontul a scăzut iarăși, cauza nu trebue căutată în cele cîte-va zeci de milioane de pfunzi de anr cari au intrat în casele Bancei Angliei venind din Rusia sau America, ci trebue căutată în faptul că pe de o parte obicinuit la începutul anului odată cu încheierea socotelilor începe a reintra aurul în casele marilor bănci, pe de altă parte însă războiul sudafrican şi întreaga situaţie politică au început a fi privite mai cu sînge rece. Numai aceasta poate explica faptul că pe marile pieţe europene scontul pe cît manifesta mai înainte tendinţa spre urcare, pe atît o manifestă acum — mai ales în tranzacţiunile particulare — spre scădere. =1« De la vecini noştri unguri— absfracţie fâcînd de chestiunile politice — am avea multe de învăţat. Ca ţară agricolă, Ungaria a dat agriculturei o dezvoltare imensă. Cultivarea raţională a pămîntului a făcut progrese mari, iar industria agricolă casnică şi în fabrici, a început să se întindă alături de industria marilor puteri, spre Orient. Spirtul şi zahărul unguresc cuceresc Indiile, iar, ca să menţionez numai o pildă, laptele şi untul unguresc alimentează zilnic populaţiunea Constantinopolului. Pretutindeni se lucrează la propăşirea economică a ţarei, şi însuşi ministrul agriculturei Darányi a făcut o călătorie prin sălbaticii munţi ai Ungariei nord-vestice, cari sunt locuiţi de o numeroasă dar prea săracă populaţiune croată, pentru a constata ce industrie casnică ar trebui introdusă şi încurajată prin acele părţi, în vederea îmbunătăţire! stărei materiale a populaţiunei. Dar în ce priveşte industria, ungurii au făcut adevărate minuni. Ca din pămînt eî au scos o întreagă mare industrie, care face ca importul sâ scadă tot mereu, ba mai mult chiar, care lucrează tot mai mult pentru exportul în alte ţari. Zilele acestea chiar au circulat două ştiri foarte importante. Una spunea că guvernul unguresc tratează cu o mare torsetie de mătase din Zurich," pentru ca această fabrică să" înfiinţeze o sucursală în Ungaria şi astfel să se introducă acolo această industrie. A doua anunţa că guvernul unguresc a hotărît clădirea unui mare şantier de vapoare la Fiume. Cu acest chip ungurii sînt pe cale să introducă două industrii noni în ţara lor. Dacă însă putem învăţa la unguri ce trebuie să facem, tot de la dînşii putem învăţa şi ce nu trebuie făcut. O industrie care nu poate exista decît numai cu protecţia statului este condamnată. Ea,mai curînd sau mai tîrziu trebuie să piară. Protecţia industriei naţionale trebuie să 86 acorde cu măsură şi cu mare precauţie. Zahărul unguresc e mai eftin pe schelele Levantului decît la Budapesta—deşi nici acolo nu trece peste 95 bani kilogramul calitatea sulfină, numai din cauza unor legi protectoare greşite, iar o fabrică chimică, pentru susţinerea căreia statul ungar pe lingă celelalte avantagii mai acordase şi o subvenţie anuală de cinci mii florini, a dat un faliment ruşinos. In schimb industria ferovieră şi minieră a făcut progrese de necrezut. Pînă acum exista la Budapesta numai o bursă a mumei agricole. Acum s’a înfiinţat din iniţiativa ministrului de comerţ Hegedus şi o bursă a marcei industriale. Pentru întreţinerea acestei burse ministerul de comerţ a înscris în budgetul său suma de 18 000 Iei, iar comuna Budapesta şi Camera de comerţ din acest oraş au acordat copii instituţiuni fiecare cîte o subvenţie de 12 000 lei. Statutul bursei a fost alcătuit în înţelegere cu toate părţile interesate, deci şi cu reprezentanţii diferitelor organizaţii de muncitori. Bursa muncii va fi condusă de un director confirmat de minister, şi de un comitet central compus din cîte şase reprezentanţi ai comunei, ai patronilor şi ai muncitorilor. Mijlocirea între patroni şi muncitori şi vice-versa se face în mod gratuit. Orice formalitate birocratică este exclusă, şi în cele maî multe cazuri ajunge o înştiinţare telefonică sau prin cartă poştală. Prin ziare şi prin afişe se va publica în fiece săptămînă lista persoanelor cari caută de lucru. Ce necesar ar fi un asemenea institut şi la noi !... îi! Se ştie că în anul expoziţiei vor avea loc la Paris 800 de congrese, între cari 125 oficiale. Dintre acestea face parte şiCongresul internaţional al valorilor mobiliare“ care se organizează sub conducerea fostului ministru de finanţe Georges Cockcry şi care va avea loc în zilele de la 5 pînă la 8 iunie st. n. ■ Asupra topului şi importanţei congresului, d-nul Cockery scrie: „Valorile mobile, hîrtiile de stat ale diferitelor ţări, titlurile industriale şi financiare, precum şi împrumuturile pe loturi, au luat în decursul veacului o dezvoltare imensă. Chestiunile economice, statistice, fiscale, privitoare la dînsele devin tot mai numeroase, iar atenţiunea capitaliştilor, a detentoiilor de rente şi posesorilor de titluri, precum şi a guvernelor parlamentelor şi a sumei comerciale industriale şi financiare, este mereu în creştere. O discuţie mai profundă, la care sunt chemate să participe toate persoanele cari prin competenţa lor sunt în stare să lămurească o chestiune oarecare privitoare la valorile mobile,va fi de mare interes atît pentru detentorii de titluri, cît şi pentru societăţile cari uzează de credit." Programul congresului prevede o mulţime de subiecte pentru monografii,lucrări ce s’ar putea face şi de către oameni cari se ocupă şi la noi de finanţe. Bulevez dintre acestea pe acela privitor la chestiunea: ce sumă de valori mobiliare are ţara respectivă în circulaţie, şi cît din această sumă aparţine locuitorilor din ţară, cît strâinătăţei; apoi pe acela privitor la chestiunea cum s’ar putea stabili cît plăteşte fiecare ţară strâinătăţei, ca dobîndă pentru împrumuturile sale. Adaog că mai sînt un număr mare de prea interesante subiecte. Pentru a putea participa la congres se cere plata unei taxe de 25 franci, în schimbul cărora se pot ridica chestiuni sau înainta lucrări și se primesc gratuit imprimatele congresului. .. Brameteasa