Adevěrul, ianuarie 1900 (Anul 13, nr. 3751-3775)

1900-01-15 / nr. 3759

-k­i- Anul XIII — No 3759. FONDATOR ALEX. V. HELDIMANV Abonam­ente Un an Sase luni Trst Iuta In t&rft. • • . • • B0 lei 15 lei 8 le! In B^răinătate. . 50 „ 25 „ 13 „ IO bani fu toată țara H5 „ „ străinătate ggai ni bată 15 Ianuarie 1900 i DI­rECTOR POLITIC CONST. 911 LL6 Anunciuri fiteift pagina IV Lei, o.EO ban­i* * n m .......... 3.— _ Un număr vecin­ă bani 20 Edili» de soar« «mo ORILE ZIARULUI 11. —­Strada Sărindar— N­ ________ TELEFON Infrîngena burilor; bucuria în Teribile asemănări! Ori­ce rom­în în care există o umbră de patriotism nu poa­te privi de­cit cu adincă în­grijire situaţia prezentă. Nici o dată ţara noastră n’a fost mai jos moraliceşte şi materi­aliceşte. Bine­înţeles, nu putem face comparaţia cu epoca fa­nariotă sau cu vremurile cînd trupele străine tabărau­ pe în­tinderea ţării. Atunci n’aveam independenţa, nu eram regat, n’avem pretenţiile de astăzi. Trebue să comparăm deci fap­tele prezente cu rangul actual, cu ideia pe care o avem de noi înşine, cu Speranţele şi i­­luziile noastre. Bilanţul faptelor faţă de bi­lanţul iluziilor e următorul : chestia naţională iremediabil compromisă prin contactul ei cr politicianii ruşi sau albi, ruina materială­­ săvîrşită, stră­inii stăpîni la casa noastră de fapt, închinarea demnităţei şi a intereselor noastre voinţei şi intereselor lor, împrumuturi oneroase în condiţiile statelor falile, Halber mai mare peste guvernul şi magistratura ţării, serviciul maritim vîndut com­paniilor ungureşti. In cuibul vor mai veni, de­sigur, şi alte nenorociri peste capul nostru. Am ajuns să ne înfiorăm ori de cite ori o nouă auroră a­­nunţă începutul unei alte zile, căci nu ştim ce ne va aduce ziua ce începe. Nenorocirea cea mai mare este insă complecta stare de descompunere a partidelor po­litice, şi înn special a celui de la putere. Scutul pe care-l pre­zentăm adversităţii şi străină­­tăţei e ţesut numai din imbe­cilitate, din intrigi, din trageri pe sfoară, din toate emanaţiile primejdioase ale unui corp în putreziciune. Nu ne putem împiedeca, în faţa acestei situaţii, să nu ne gîndim la imperiul bizantin sfişiat de cele mai stupide lup­te intestine, la imperiul roman frămîntat de luptele personale dintre pretorieni şi aleşii lor, la învălmăşeala produsă în Po­lonia de meschinăriile, intrigile, deşertăciunile şi ambiţiile cla­sei parazitare a nobililor gu­vernanţi ai ţării, pe cînd în­jur străinii îşi oţeleau armele şi-şi adunau hotdiile invada­toare. In noi se oglindeşte astăzi si Bizantiul, si Roma, si Polo­­nia, cu atit mai virtos că a­­vem şi moştenirea Romei prin popor, şi a Bizanţului prin cei ce ne guvernă, şi a Poloniei prin obiceiurile importate de boerimea romînă din acea ţară.­­ Situaţia noastră este însă şi mai grea de­cit a celor trei state îngropate sub propria lor împărăţie. Pe cînd Bizanţiul e­­ra ameninţat de nişte simple horde bulgăreşti şi în urmă turceşti; pe cînd Roma n’a­­vea sâ se teamă de cit de bar­bari; pe cînd Polonia era re­lativ tare,— noi, ţară mică şi slabă, ne găsim faţă de vecini colosal de puternici, colosal de conştienţi in lăcomia lor, cu mult mai civilizaţi ca noi. Si în vremea asta d-nii Ma­ca­nu, Filipescu, Take Ionescu, Panu, etc., se zavistesc, se trag pe sfoară, clevetesc, intrighează, fac operă de guvern rominesc in sfirşit! Iar prim-ministru e G. Cantacuzino, iar Camerele sunt ceea ce ştiţi, iar adminis­traţia, finanţele, etc., nu s’au schimbat întru nimic! Teribilă situaţie pentru biata Romi­nie! I. Teodorescu. - I. I. ,W »',W» «*.>-•'•* - ---------—■ DIN FUGA CONDEIULUI Prinde şchiopa, scoata, ochii D l Cantacuzino, care e puţin bolnav de picioare, a plecat să facă pe ministrul fară portofoliu înlăuntru. Şi fiind­că d-sa a ple­cat, acuma toţi ceî­l’alţî dau vina ultimei remanieri pe bietul nabab. Generalul Manu se jură pe toţi sfinţii: „Eu nu ştiu nimic! Pe parola de onoare dacă ştiţi ce­va!... Dumnealor au făcut to­tul ”. Take Ionescu e furios, d-sa refuză să vie la Bucureşti şi stă la tem­aia ţşi are dreptate, căci aerul e atît de curat). Apoi d-1 Take Ionescu devine tricolor la faţă şi strigă: „Aşaaa... Dumnealui m’a tras pe sfoară ?Pe parola de onoare dacă nu demisionez însuşi d-1 Filipescu nu ştie, n’a văzut! „Ce tot au cu mine oamenii ăştia? Eu am lucrat crezînd că fac bine. De alt­fel Can­tacuzino a făcut remanierea!... Pe parola mea de onoare dacă nu mă retrag din viaţa politică !.. Şi acuma • „Dumnealor", „Dumnealui“, Cantacuzino însemnează una şi aceeaşi persoană care a dispărut peste graniţă ca un meteor. Taman : Prinde şchiopu şi scoate’i ochii! Vax B­alamuc! Ceea ce se petrece in si­nul guvernului e ceva de necrezut. In fie­care zi se întîmplă ceva nou­ care com­plică situaţia şi o face fără de solu­­ţiune. Se ştie in adevăr că după farsa d-lui Filipescu lucrurile aşa erau de complicate, că nimeni nu vedea cum o să iasă la urma urmei. Toţi însă tră­geau nădejde că se va putea găsi un sfîrşit dacă nu onorabil, apoi cel puţin acceptabil. Eri însă s’a întimplat ceva nou care de astă dată a zăpăcit toată lumea. D. Dissescu—care“ face parte din tabăra mitocănească, contra celor cu oase sfinte,—d. Disescu s’a apucat să tragă în proprii săi prieteni. In adevăr, numirea d-lui Const. Sărăţeanu procuror la Curtea din Iaşi fără avizul d lor Bădărău şi Kogălniceanu, după ce promisese acest loc unui prieten al d-lui Panu, numirea aceasta e o lovitură nouă contra aces­tuia, care slavă domnului a primit multe! Rezultatul acestei lipse de consideraţie faţă de radicali şi de grupul parlamentar eşan, a adus demisiunea d-lor Kogîlni­­ceanu şi Bădărău din capul clubului con­servator local, a adus demisiunea d-lui Greceanu din postul de prefect şi aceea a d-lui Bădărăf­ din postul de primar! Este acum o nouă zăpăceală ! Şi ea este cu atit mai mare cu cit şi d. Di­sescu este supărat şi ameninţă cu demi­­siunea, faţa de amestecul parlamentarilor de clopotniţă în departamentul sau. ... Şi aceste toate se petrec într’un gu­vern şi intr’un partid care n’are nici mă­car şef ! RĂZBOIUL ANGLO-AFRICAN Un soldat hur ni SITUAȚIA SE ÎNCURCA In Ioc să se limpezească lucrurile, din potrivă se încurcă tot mai mult. In zadar d-nii general Manu, C. O­lănescu şi fraţii Lahovary strigă: — Gindiţi-vă la partid! Piere parti­dul ! A asculta aceste strigăte n’ar însem­na alt­ceva de cit a se face jocul d-luî N. Filipescu, ar fi să se consfinţească succesul celor indi­­sneţi lipsiţi de sem­­­puluri si de cuvintul de onoare ; ar fi închinarea in faţa faptului împlinit. Dar ce însemnează un partid in care totul e numai voinţa unui nebun? Şi de ce punerea nebunului la locul său ar în­semna nimicirea partidului. Oare viaţa partidului se confundă cu domnia ne­bunului ? * Dar acum nu mai este chestia nici de ambiţia d-luî Take Ionescu nici de su­părarea d-lu­i Panu. Cum am spus şi eri agitaţia produsă de d. Filipescu în apa partidului conservator a produs aşa tur­­bureala ca foarte greu se va mai pu­tea găsi mijlocul sa se readucă lucru­rile în starea lor normală. Au eşit la suprafaţă chestii foarte de­licate şi cari pot să încingă un foc pe care toate înţelegerile dintre corifeii conservatori nu vor mai putea să-l li­niştească. Cele mai însemnate dintre aceste chestii sunt două : moldovenismul şi urile personale. * Moldovenismul se manifestă cu multă putere şi se ştie că de cite­ orî a eşit la iveală această chestie, ea a zdrunci­nat cele mai tari organzaţii politice. Şi dacă chiar cu liga moldovenească de ridiculă memorie —Liga-hanga— a pu­tut sa zdruncine partidele politice, la ce ne putem aştepta azi cind plinge­­rile moldovenilor sint atit de justificate ? D. N. Filipescu a strigat in gura mare: — Nu ne pasă de Moldova, n’avem­ să avem nici o atenţie pentru Moldova pentru­ câ acolo sunt numai junimişti şi radicali. Acest strigăt a îngrijit pe moldo­veni, cari ştiu că nu au un minister ab­solut nici un ministru şi de aceea din cel mai mic incident, din cea mai ne­însemnata schimbare ce se face fără ca să se ţie seama de dorinţele moldo­venilor, se nasc adevărate furtuni. Moldovenii cer acuma cu înzistenţă să aibă doi reprezentanţi in guvern şi această cerere a lor va fi susţinută cu manifestaţii şi demonstraţiî cari de si­gur nu convin guvernului. • . T­ările personale. Manoperele, politica detestabilă a d-luî N. Filipescu, au dat naştere la neînţe­legeri, la teribile ori in sinul parti­dului. In tocmai ca comicul si rid­icului grec din Sfredelul dracului, d. N. Filipescu a învrăjbit pe toată lumea. Nil mai sint intre vechii amici doi cari să-și întindă mina, s’a schimbat cu totul tata parti­dului conservator. încercările d-lui C. Olănescu de a-î împăca pe d-nii Filipescu şi Take Io­nescu nu pot să reuşească, ori cite ştiri mincinoase ar publica Timpul. Pe d. Delavrancea cu d. Ilniş Gră­­dişteanu iarăşi nu-i va mai împăca ni­meni. Cine îl va mai face pe d. P.nu să creadă in cuvintul d-luî Filipescu ? Apoi cu asemenea neînţelegeri mai ponte s’o ducă partidul înainte? Toţi aşteaptă cu nine nerăbdare consfătuirea de lini­bată. Se crede că în acea consfătuire se va găsi­­mijlocul să se dea satisfacţie moldovenilor, să se aplaneze neînţelegerile, etc. Prea multe trebue să facă această consfătuire! Mai probabil e că baraca are să se surpe şi o nouă formaţie ministerială va veni să ia locul cabinetului de co­mică compoziţie al generalului Mami. _ __________ Info COTIDIANE MOŞ TEACĂ ZIAR OFICIOS ! La interpelarea Episcopului din Huşi, d. general Manu a declarat că a chemat pe directorul ziarului Moş Teacă şi. . l-a sfătuit, să nu mai atace religia. Sen­ timentele blajine ale d­lui general sunt foarte lăudabile, dar din declaraţia d-sale reese, că Moş Teacă ar fi ziar oficios, căci numai pe un atare ziarist il chemi acasă şi îi... dai sfaturi ori ordine. Moş Teacă, ziar oficios, iată şi o altă culme pe care a atins-o guvernul conservator. De altmintrelea, unui guvern umoristic ca acela de azi i se potriveşte perfect şi o foae umoristică oficiaală ! INTRIGANŢII DE LA „ADEVERUL“ D. Filipescu este foarte indignat în potriva «intriganţilor de la Adevĕrul care sapă toate guvernele şi in potriva căru­i ar trebui să se unească toate par­tidele. Ideia d-lui Filipescu nu e rea. In adevăr, ce ar fi mai original şi mai patriotic de­cit această coaliţiune în care •toţî politiciani, strînşi ca un singur om împrejurul budgetului ar declara Adevĕ­­rulul razboiu sfînt. Un singur cusur are această ideie: ca de­o­cam­dată toţi conservatorii au făcut coaliţiune în potriva d-lui Fili­pescu. MANOPERE NECINSTITE Guvernamentalii, in special aceia că­rora li se datoreşte actuala sit­uaţiune, nu se mulţumesc ca să tragă pe sfoară şi să triumfe, dînşii şi-au propus încă sa batjocorească pe toată lumea. Aşa se explica notiţa Epocei cum că d-nii Panu şi C. Arion au fost numiţi advo­caţii statului în chestia Halber. Perfidia Epocei era evidentă: pentru d. Arion era o insultă fiind­că T cre­dea capabil ca pentru cîte­va mii de lei, nu numai să părăsească gruparea constituţională, dar încă să dezaprobe ast­fel tot ce au spus d­nii Carp, Ma­­iorescu, Marghiloman şi Missir în par­lament; pentru d. Panu insulta era tot atît de mare, căci notiţa spunea indirect: «Pe Panu il putem împăca ori­cind: îî dăm un proces gras şi treaba e gata». Sîntem siguri că cei ast­fel ofensați vor­ ști să puier la rezon pe insolenți. Stop. Depeşile nopţei De la corespondenţii noştri speciali. Fraga In întunereu.—Alegere Viena 13 Ian. Se dep­şează din Praga că din cauza grevei cărbunarilor oraşul a rămas fără lumină. Realegerea primarului Pod- Iipny a căzut şi alegerea bătrî­­nuîui­ ceh Sib.sk este rară.—Bran, asigu­ Tratat danezo-american Berlin 13 Ian. Danemarca a încheiat un tratat cu America în sensul ca insulele Indiei occidentale să intre în zona vamală americană.—Memphis. Belgia In China Bruxelles 13 Ianuarie Regele Leopold tratează cumpăra■ rea unui teritoriu în China pentru Belgia. — W. RĂZBOIUL Infrlng­erea burilor Londra, 13 Ianuarie. Infrîngerea burilor la Spion­­scop ,şi victoria strălucită a armelor engleze a provocat în Londra o mişcare enormă. Senzaţia este persistentă. La bursă s’a produs o ur­­care ccolosală; cu deosebire s’au ridicat valorile miniere. Breşa relevă că burii sunt obosiţi şi dezbinaţi; ei au­ în­cetat să opună o rezistenţă aşa de aprinsă ca la începu­tul războiului. Criticii militari spun că despresurarea Ladysmith­ului este acum absolut neîndoială. — John• CHESTIA ZILEI Sic transit gloria,,. Clonii fricii.— Vorba ţiganului: Doamne, Doamne min'd abia îmi dăduşi şi imi şi luaşî­­ţi aşi RUINAREA INDUSTRIEI NATIONALE Chestia benzinei. — Cit clstigă statul si cit pierd particularii. — Apel către senatori Ne-am ocupat ori mai pe larg de un venit cel puţin incincit de eît chestia scumpireî excesive a petrolului taxa pe benzina. in urma taxei de 5 bani pe litru, pe­­ste a omori găina pentru un om, care producătorii o scot întreit de la este a face ca sălbăticii, cari fac un consumatori, şi am atins numai în treacăt chestia scumpire a benzinei, care e cu mult mai gravă, vom dezvolta azi pe larg partea aceasta. Industria naţională, cu toate scutirile şi încurajările, nu putea sa prindă ră­dăcini serioase. Sacrificiile erau cu totul disproporţionate faţă de rezultate. Una din pricinele de căpetenie a acestui fapt era lipsa de combustibil eftin. Cărbu­nele, pe lingă că cerea maşini compli­cate şi costisitoare, ne lipsea cu desă­­virşire. Dar cînd o trebuinţă socială se i­­veşte, dacă acea trebuinţă e raţională şi cere să fie satisfăcută pe baze rea­lizabile, nu trece multă vreme şi geniul omenesc o satisface. Ţări fără de cărbune erau mai multe şi toate năzuiau la înfiinţarea unei in­dustrii. Ştiinţa s’a ingeniat ca să gă­sească un motor avantajos care să se aile în mişcare cu alt combustibil de­cit cu cărbunele,—şi a găsit. totu­şi am avut motoarele cu petrol, azî pe cele cu benzină. Industria noastră a văzut în fine pu­tinţa de a se funda şi de a trăi în mod serios, căci acest combustibil eczistă cu prisosinţă în Rominia şi folosul motorului era la indemînă ori­cui, cit de modest la pungă. O adevărată revoluţie fericita se arătă pe orizontul economic al ţarei. In tim­purile de criză groaznică prin ca­re tre­cem, benzina aprindea o rază vie de speranţă, pom roditor pentru a-i culege roadele dintr’un an. Chestiunea va veni azi sau foarte in curind in Senat. S’a zis că senatul e un «corp matur». E ocazie s’o dove­dească. Camera și-a făcut, pină la un punct, datoria. Ea a redus taxa de la 10 hap! la 5. Ramine ca Senatul să sfirșească opera, să împiedice pe guvern de a a­­sa­si­na sute de ateliere, de a seca o importantă avuţie naţională, de a lăsa pe drumuri mii de lucratori, suprimind cu totul taxa nefastă şi stupidă pe benzină. * Căci să nu vi se pară glumă. Lovind in u­icul combustibil de care putem uza în industrie, se omoară industria naţională, şi se omoară pentru vecii vecilor. D. general Manu a spus, în motiva­rea proectului sau de lege asupra nouei taxe, că consumatorii nu vor fi intru nimic încărcaţi, că numai producătorii vor plăti, ceea ce e drept, căci ei ciştigă prea mult. Bună intenţie—dacă o fi fost sinceră dar practica a dovedit că tocmai con­trarul s’a întimplat. Producătorii nu numai că n’au plătit nimic, dar au profitat de ocazie pentru a stoarce con­sumatorilor de două ,şi de trei ori taxa Acum guvernul nu i­e mai poate în­şela cu vorba. Practica e de faţă. Suta de ciulograme de benzină, încărcată cu un impozit de cinci lei, s’a scum­pit, de cum era înainte, cu 7 lei şi 50. Ruina industriei e sigură. Ce se întîmplă insă? Un guvern pe care nu ştim cum să-l mai calificăm, ca­re are pretenţia de a lupta pentru atenuarea crizei, vine şi loveşte or­beşte, in mod stupid, tocmai in ceea ce constituia speranţa marilor şi mieilor capitalişti români, in salvatorul motor cu benzină. Industria noastră a pri­mit o lovitură mortală prin talia asupra benzinei, asta nu se mai poate contesta. Şi să vedeţi cit sunt de imbecili cei din guvern. Pentru a creia o sursă budgetară de 2-300.000 de lei anual, ei lovesc in sute de ateliere, a că­rora existentă procură budgetului , în­cît, din două una , ori Senatul suprimă taxa, ceea ce ar fi mai cuminte ca toate, ori cere guvernului măsuri că benzina să se vindă cu prețul cel u re­­chin, deja destul de oneros" pentru in­dustrie. Dacă Senatul nu face aceasta, va comite o crimă, va asasina industria, tocmai acum în mijlocul crizei. In mina maturului corp stă azi de­cretul de moarte sau de viaţă a indus­triei naţionale. Index Revista economică Scoborirea scontului.— Agricultura şi industria la Ungaria.—Bursa mancei din Budapesta. — Congresul internaţional al valorilor mo­biliare Anul nou a început bine. Banul care în Decembrie trecut se scum­pise atît de mult în­cît la centrul circulaţiei monetare europene, la Londra, scontul se ridicase la şase la sută, iar la Berlin atinsese de mult nemai­pomenita cifră de şapte la sută, — s-a eftinit la începutul noului an în mod simţitor şi mani­festează tendinţa de a se eftini me­reu. La Londra scontul a scăzut de la şase la patru, la Paris de la patru şi numa are la patru, iar la Berlin de la şapte la şase. La Vie­­na scontul în momentul cînd scria aceste rînduri n’a fost încă scoborît, bilanţul Băncei austro-ungare precum şi întreaga situaţiune a pieţei, per­mit însă încheerea că atunci cînd cititorii vor avea sub ochi aceste rînduri, telegraful va fi anunţat că şi în capitala învecinatei monarchi scoborirea scontului este un fapt îndeplinit. Cauza pentru care aurul se scum­pise atîta, pentru care deci şi scon­tul suferise o urcare atît de mare, trebue căutată în primul rînd în răz­boiul sud-african, deşi nu exclusiv în acesta. Căci dacă Traumarul nu mai trimetea aur în Europa, nu mai puţin stocul metalic al marilor bănci era destul de mare, cel puţin nu mai mic ca de obicei, aşa că el ar fi putut lesne face faţă tuturor trebu­inţelor. De altmintrelea este ştiut că schimbul internaţional se face foarte puţin prin numerar, ceea ce permite ca eî să fie de sute de ori înaintare de cît întreg stoml nu­ ta­lie disponibil. E un vecm­ic schimb de poliţe şi cecuri între băncile di­feritelor ţări, şi,după cum voi a­­răta cu altă ocaziune, e într’adevăr de mirat, cu cît de puţini bani se face un schimb atît de gigantic ca cel care constitue astăzi negoţul universal. Adevărul este însă că în Anglia, unde războiul în ultimele sale faze produsese o panică oare şi­ care­ toată lumea prefera să aibe aur în loc de conturi, Banca Angliei a trebuit să ridice scontul, celelalte bănci au urmat pentru că altfel erau expuse ca Anglia să le sugă stocul metalic. Dacă Insă astăzi scontul a scăzut iarăși, cauza nu trebue căutată în cele cîte-va zeci de milioane de pfunzi de anr cari au intrat în ca­sele Bancei Angliei venind din Ru­sia sau America, ci trebue căutată în faptul că pe de o parte obicinuit la începutul anului odată cu înche­ierea socotelilor începe a reintra au­rul în casele marilor bănci, pe de altă parte însă războiul sudafrican şi întreaga situaţie politică au înce­put a fi privite mai cu sînge rece. Numai aceasta poate explica faptul că pe marile pieţe europene scontul pe cît manifesta mai înainte tendin­ţa spre urcare, pe atît o manifestă acum — mai ales în tranzacţiunile particulare — spre scădere. =1« De la vecini­ noştri unguri— ab­sfracţie fâcînd de chestiunile politi­ce — am avea multe de învăţat. Ca ţară agricolă, Ungaria a dat a­­griculturei o dezvoltare imensă. Cul­tivarea raţională a pămîntului a fă­cut progrese mari, iar industria a­­gricolă casnică şi în fabrici, a înce­put să se întindă alături de industria marilor puteri, spre Orient. Spirtul şi zahărul unguresc cuceresc Indiile, iar, ca să menţionez numai o pildă, laptele şi untul unguresc alimentea­ză zilnic populaţiunea Constantino­­polului. Pretutindeni se lucrează la pro­păşirea economică a ţarei, şi însuşi ministrul agriculturei Darányi a fă­cut o călătorie prin sălbaticii munţi ai Ungariei nord-vestice, cari sunt lo­cuiţi de o numeroasă dar prea să­racă populaţiune croată, pentru a constata ce industrie casnică ar tre­bui introdusă şi încurajată prin a­­cele părţi, în vederea îmbunătăţire! stărei materiale a populaţiunei. Dar în ce priveşte industria, un­gurii au făcut adevărate minuni. Ca din pămînt eî au scos o întreagă mare industrie, care face ca impor­tul sâ scadă tot mereu, ba mai mult chiar, care lucrează tot mai mult pentru exportul în alte ţari. Zilele acestea chiar au circulat două ştiri foarte importante. Una spunea că guvernul unguresc tratează cu o ma­re torset­­ie de mătase din Zurich," pentru ca această fabrică să" înfiin­ţeze o sucursală în Ungaria şi ast­­fel să se introducă acolo această industrie. A doua anunţa că guver­nul unguresc a hotărît clădirea unui mare şantier de vapoare la Fiume. Cu acest chip ungurii sînt pe cale să introducă două industrii noni în ţara lor. Dacă însă putem învăţa la unguri ce trebuie să facem, tot de la dîn­­şii putem învăţa şi ce nu trebuie fă­cut. O industrie care nu poate e­­xista de­cît numai cu protecţia sta­tului este condamnată. Ea,mai cu­rînd sau mai tîrziu trebuie să piară. Protecţia industriei naţionale trebuie să 86 acorde cu măsură şi cu mare precauţie. Zahărul unguresc e mai eftin pe schelele Levantului de­cît la Budapesta—deşi nici acolo nu trece peste 95 bani kilogramul calitatea sulfină, numai din cauza unor legi protectoare greşite, iar o fabrică chimică, pentru susţinerea căreia statul ungar pe lingă cele­l­alte a­­vantagii mai acordase şi o subvenţie anuală de cinci mii florini,­­ a dat un faliment ruşinos. In schimb in­dustria ferovieră şi minieră a făcut progrese de necrezut. Pînă acum exista la Budapesta numai o bursă a mumei agricole. Acum s’a înfiinţat din iniţiativa mi­nistrului de comerţ Hegedus şi o bursă a marcei industriale. Pentru întreţinerea acestei burse ministerul de comerţ a înscris în budgetul său suma de 18 000 Iei, iar comuna Bu­dapesta şi Camera de comerţ din a­­cest oraş au acordat copii institu­­ţiuni fie­care cîte o subvenţie de 12 000 lei. Statutul bursei a fost al­cătuit în înţelegere cu toate părţile interesate, deci şi cu reprezentanţii diferitelor organizaţii de muncitori. Bursa muncii va fi condusă de un director confirmat de minister, şi de un comitet central compus din cîte şase reprezentanţi ai comunei, ai patronilor şi ai muncitorilor. Mijlo­cirea între patroni şi muncitori şi vice-versa se face în mod gratuit. Ori­ce formalitate birocratică este exclusă, şi în cele maî multe cazuri ajunge o înştiinţare telefonică sau prin cartă poştală. Prin ziare şi prin afişe se va publica în fie­ce săptă­­mînă lista persoanelor cari caută de lucru. Ce necesar ar fi un asemenea institut şi la noi !... îi! Se ştie că în anul expoziţiei vor avea loc la Paris 800 de congrese, între cari 125 oficiale. Dintre ace­stea face parte şi­­Congresul inter­naţional al valorilor mobiliare“ care se organizează sub conducerea fo­stului ministru de finanţe Georges Co­ck­­cry şi care va avea loc în zilele de la 5 pînă la 8 iunie st. n. ■ As­upr­a t­opului şi importanţei congresului, d-nul Cock­ery scrie: „Valorile mobile, hîrtiile de stat ale diferitelor ţări, titlurile industri­ale şi financiare, precum şi împru­muturile pe loturi, au luat în decur­sul veacului o dezvoltare imensă. Chestiunile economice, statistice, fis­cale, privitoare la dînsele devin tot mai numeroase, iar atenţiunea capi­taliştilor, a detentoiilor de rente şi po­sesorilor de titluri, precum şi a gu­vernelor parlamentelor şi a sumei comerciale industriale şi financiare, este mereu în creştere. O discuţie mai profundă, la care sunt chemate să participe toate persoanele cari prin competenţa lor sunt în stare să lămurească o chestiune oare­care pri­vitoare la valorile mobile,­va fi de mare interes atît pentru detentorii de titluri, cît şi pentru societăţile cari uzează de credit." Programul congresului prevede o mulţime de subiecte pentru mono­grafii,­lucrări ce s’ar putea face şi de către oameni cari se ocupă şi la noi de finanţe. Bulevez dintre acestea pe acela privitor la chestiunea: ce sumă de valori mobiliare are ţara respectivă în circulaţie, şi cît din această sumă aparţine locuitorilor din ţară, cît strâinătăţei; apoi pe acela privitor la chestiunea cum s’ar putea stabili cît plăteşte fie­care ţară strâinătăţei, ca dobîndă pentru îm­prumuturile sale. Adaog că mai sînt un număr mare de prea interesante subiecte. Pentru a putea participa la con­gres se cere plata unei taxe de 25 franci, în schimbul cărora se pot ri­dica chestiuni sau înainta lucrări și se primesc gratuit imprimatele con­gresului. .. Bram­eteasa

Next