Adevěrul, iunie 1900 (Anul 13, nr. 3895-3924)
1900-06-11 / nr. 3905
DIN FUGA CONDEIULUI O soluţiune a crizei Guvernul dă dovadă de multă fantazie în căutarea unei soluţiuni a crizei financiare. Goana începută contra evreilor intră in acest program fantazist. In adevăr, după ordinul dat de generalul Algid ca să se prindă şi să se ducă la secţie pe toţi acei cu păr şi barba mare, o afluenţă colosală s’a observat pe la toţi bărbierii. Fiecare bucureştean, român, neamţ, ungur, chinez ori evreu, dar care avea obiceiul să poarte părul ori barba mare, a dat năvală la bărbieri să srapa de acest semnalament periculos. In schimbul acestei procurări de muşterii, guvernul ia o zeciuială de la bărbieri cu care să umple găurile budgetului. Soluţiunea crizei e cel puţin ingenioasă ! Periplizon Anul XIII — No. 3905. FONDATOR ATOFEI V. BEEBIMARU Abonamente Un an $»« J«*l 1VI I l««l In țară ..... . 30 iei lei lei 8 tel In străinătate. . 50 n 25 18 IO bani în toată tara străinătate 99 Tin număr vechia 20 bani €>mia pagina IY Lei................ o.BO ban . a HI ...................... 2.— » BIROURILE ai ARULUI U “Sir«4a jrKir^A^v- —trDuminică Ii Itmie 1900 director politic C O W S T. SI I Ii ii E Anunciur! Matul trico-roiita. Torturile It la poliţia Csiiln terorizm stupid Aţi auzit, desigur, de dansul de Saint-Guy ? Era pe vremea cind nevrozismul religios bîntuea teribil Apusul. Toate nebuniile, toate defectele, toate boaleie nervoase, erau straşnic de contagioase. Cum il apuca pe unul choreea,danţul deSaint- Guy, toţi trecătorii, tot cartierul, apoi tot satul şi cite odată o provincie întreagă il imitau. S’au văzut astfel mii de bărbaţi, de femei şi de copii, strîmbindu-se şi solidîndu-se ca nişte posedaţi, prin imitaţie, prin contagiune. Se vede că împrejurările excepţional de triste prin cari trece guvernul, organizaţia lui defectuoasă care-l face să nu poată rezista la nimic, îl predispun la a imita inconştient toate relele şi nebuniile ce i se prezintă ca pildă, întocmai ca nevrozaţii din veacurile trecute. Iată o probă. De-abia s’a svonit de existenţa şi actele boxerilor din China, de nebunia străino-fobă care a cuprins pe fanaticii imperiului cerului, că imediat guvernul nostru, împreună cu prefectura poliţiei Capitalei, au simţit impulsul irezistibil de-a-i imita, de-a tăbărî cu o furie oarbă şi stupidă asupra unora din evrei. Omenie, bun simţ, lege, măsură, toate au fost înlăturate, exerizmul nu ştie de toate astea, şi autorităţile noastre sufăr de-un boxerizm acut la culme. Intîî au lăsat să se producă, ba chiar au încurajat, propaganda antisemitizmului violent. După ce această propagandă a început să dea roade, şi mai ales după ce guvernul a văzut ce râu îşi face în străinătate prin conduita lui zănatică, a schimbat tactica, dar în loc s’o dreagă, mai rău a stricat-o. De unde dorea să-i vadă porniţi pe evrei din ţară, ori cum ar fi, acum îl arestează, le face toate mizeriile ca să nu plece. Boxerii guvernului genţii poliţiei. Pentru unii evrei, mai ales pentru cei cari păstrează portul vechiu, cartierele evreeşti din capitală au devenit mai nesigure ca stradele Pekingului pentru europeni. Am arătat ori cazul nenorocitului Moscu Leibu, impămintenit ca unul ce-a participat la războiţi, arestat fără nici un motiv, bătut, jefuit la secţie, lăsat muritor de foame pe drumuri cu nevasta şi 6 copii. Acum boxerii poliţieneşti, în goana lor nebună in contra a tot ce li se pare evreii habotnic, au ajuns să aresteze şi pe rominî. Un senator guvernamental şi un student universitar, tinăr literat, au fost victima stupidului terorism al poliţiei. Gardistul care a arestat, fiindcă vorbeau pe stradă o limbă străină, le-a spus categoric : «avem ordin de la d. prefect să arestăm pe toţi habotnicii.» Unde o să ajungem pe calea asta ? Nu există oare în toată ţara nici o putere care să deştepte la sentimentul realităţii, la respectul legilor, al persoanelor şi al averilor pe aceşti boxeri romiul ? Adică să fim deja ajunşi în halul Chinei ? Speram totuşi că conservatorii n’aveau să ne aducă mai pe jos de unde se află Grecia şi Serbia. Iată că ne-am înşelat. 1. Teodorescu, îi bate, posibile sunt a- O poartă a palatului împăratului, la Peking Guvernul-pacoste Nu este act al guvernului care să nu producă în toate straturile societăţeî adîneî nemulţumiri şi pag-etee, faţţL să nu facă perturbaţiunî din cele mai grave. Dacă am începe pomelnicul, ar trebui să scriem trei gazete într’o zi. Lăsînd dar toate la o parte, în fiecare zi să cităm cîte pacoste nouă ce ne aduc conservatorii peste ţară. : --E vorba de perturbaţiunea în lumea şcolară, perturbaţiune care a dus revolte în cîteva licee şi manifestaţiunî pe stradă în contra ministrului de instrucţiune. D. d-l Istrati, pornind poate dintr’un principiu bun, nu şî-a dat seama că smuţise poate aplica în douăzeci şi patru de ore o întreagă serie de reforme cari tind spre îndrumarea educaţiuneî către cultura reală. Cum s'a^aplicat această ideie ! A lăsat pe s afiiuri mii de elevi cari vor deveni nişte simpli declasaţi, cari vor merge să mărească coharta colosală de oameni cari se îndreaptă spre funcţionarism. S’a lăsat repetenţi jumătate din numărul elevilor din şcoli, şi această aşa, de odată, într’un singur" an pentru a curăţi şcoala de elemente slabe. Ei bine, aceasta este o simplă nebunie. Guvernul conservator, chiar ideile bune le pune aşa în practică, încît provoacă revolte şi pertunbaţiuni în toate straturile sociale. Atîţia părinţi, azi blestemă ceasul cînd a venit la putere acest,guvern, la care demenţa se uneşte:CU prostia cea mai gogoneaţă. Ediţia de seară Partidul liberal gata să ia puterea D. Anton Carp la Berlin.—Finanţa străină faţă de Romliiă.— Inepţia conservatorilor.—Programul liberal.— Partidul întregit.— Asfixiarea regimului. Am anunţat că d. Anton Carp a plecat la Berlin cu două resărcinărî. Prima ca să pună la cale -cele de cuviinţă pentru o eventuală cumpărare a acţiunilor. pe calif. le are statui îij. capitalul social al Băiicel Nationale, a doua ca să pipie puȘlifoharei finanţe. germane asupra directiunlor sale la o clarificare a situaţiunei .financiare% ţârei la caz cind ar veni la puțe^^ărtidul liberal. î. "■é&Sfr D. Gei-venit așa de' bune impresiunî. In Wt. îir primul moment,i a foit vorba ca să plece și d. Sturdza la Berlin, plecare la care insă in urmă s’a renunțat probabil, fiindcă era intț.tiiă^ vizita, d.-lui ttarp fiind îndestulătoarei -• . Cercurile liberale povestesc că marea finanţa berlineză s’a declarat gata să dea tot concursul unui guvern serios. Ea s’a arătat, foarte îngrijată, de starea de lucruri provocată de conservatori. La Berlin nu se mai dă nici un ban ţăreî, pentru ca nu are cui să adea. Cele 178 de milioane s’au impr&mutat cu condițiunea' expresă, că ele-^ng ca să clarifice situațiuneă. Einanc^ii conservatori iusă bi’baf niaveăii .Îe ce spuneau, pentru căiacestemilioane sunt deja mîncate și. ip^ircătură este mai mare tfe cît. prîicrîi^^’inanța străină are totHifteVesii'«axa ne susțină, căci lăsîndu-ne.Aă dăm faliment, s’ar periclita. .interesele etttoț^^pinătorl de rentă românăfcaTî are vorbă, insă a se avea a f3ce~pu^ămenî serioși cari o scoatSjTă capăt. Liberalii, profitii^l%Ji|§ielile trecutului și de neghițtbiă po^^^tpare, sint hotăriți a rezolva.-. eesUjvSi$£?financiara. In planaIloțJSior stâ-i cantractarea unuî împrumut de 400%.milioane pentru a plătipe acele de, lîS milioane și a se reduce din bugetul țârei cel puțin 24 milioane, la cheltueli, jpențin. .a-1 echilibra iV mod .efectiv. Cu un .asemenea progS§|nf|i cu oameni serioși la departamratul lîoaote- Ip.r. străinâtatea lorLcîha Jî®’ va da concursul. In asemenea condițiuni liberalii se declară gata-- săia puterea și râmi ne numai va regele să se ho[tir^9e-a'yA"-a0l^part&', de conservatori. . âjg& că suveranul, dacă Hugone^rermeâ pe conservatori de ia putere, e Că voește să-i pedepsească, pentru bele. făptuite, este pentru cățarb plântul sâ-i lase să se epuizeze pT§S ,la tiUimav' picătură, să-i lase sa plece âe. Ta putere in așa hal ca. să' nu mai aibă iCUvajt|i.i'să se mai îndese la crimă civm’au -^ift-o în Apfijic anul trecufir’'^^1 — Voia să-i las afiș* as Sxiezo, se zice că ar fi spus textual regele, Sturdza. .. Prin urmare, dacă regele încă nu gonește pe conservatori, este că ei incă mai au de scoborît o treaptă a infamiei, pentru că el voește să-i lase să vină ei singuri să-i ceară ertare şi să-l roage să le dea drumul de la putere. * De altmintrelea, partidul liberal, graţie imbecilităţei şi aziatismului guvernului conservator, vine la putere complect reabilitat, cu o aureolă de a scăpa ţara de pacostea boerească. Pe lîngă aceasta, prin sferele liberale circulă zgomotul, că partidul se întoarce la putere întregit şi că dulidenia drapelistă trebue considerată ca şi reîntoarsă la matcă. De altmintrelea, zilele trecute acelaşi lucru l’am auzit din gură unui drapelist de frunte. — Noi, zicea ace faţă de nenorocire,»re a dat pe ţară sub conservatori, suntem datori a da tot concursul oricărui guvern liberal ca să ne scape din această situaţiune jalnică şi ridiculă în acelaşi timp. De mult s’a spus că situaţiunea aparţine partidului care va aduce o soluţiune in chestiunea financiară, adică partidului care va căpăta bani din străinătate. Acest lucru se intimplă azi pentru partidul liberal, şi cum funia s’a apropiat de par pentru bandiţii de la guvern, cum sunt pe jumătate asfixiaţi, —vorba regelui, — înainte de toamnă, imediat poate după întoarcerea regelui, trebue să ne aşteptăm la o schimbare de Că lucrurile sunt astfel este o dovadă şi nu faptul că guvernul se simte absolut paralizat, că nu îndrăzneşte să facă nimic, că amină de azi i pe miine toate măsurile, tocmai pentru a vedea dacă trebue să se retragă sau să mai încerce o ultimă sforţare de a se menţine la putere. . . , Indiscret. d-lui *’ bărbat poliţie, ce a dat peste COTIDIAN Ef fi ■ . O ECONOMIE de realizat Acum cînd toată lumea e îngrijată de starea financiară a statului, pînă și guvernul s’a convins că trebue făcute economii, că chiar risipa celor mai mici sume a devenit o crimă. Serviciile civile, armata, lucrările publice, etc.,au fost reduse foarte mult. D. .Take Ionescu a mers pină acolo incit a recomandat coleglor săi să nu mai abuzeze de biletele de liber parcurs pecăile ferate. La o singură economie nu s’a gîndit, și care se impune cu atit, mai mult cu cît cheltuiala e extrem dp ■ scandaloasă : suprimarea ajutoarelor ce se dau rep tilelor din banii statului. Aceste foi, după ce minîncă banii ţării, apoi sînt şi propagatoare ale minciuneî şi ale imoralităţeî. A le suprima este a face şi un act higienic, şi un act de economie Să li se fae hacul din fondurile secrete, şi vor pieri spre binele general. PROTESTĂRILE MAGIUNEI De Romînia Magiună, care deşi se laudă că e lună e intr’o stare de decrepitudine din cele mai jalnice, nu se poate spune că nu găseşte ecou în public. Mai ales cînd protestează în contra cutărui sau cutărui fapt, şi se ştie cit de des i se întîmplă aceasta, Magiuna găseşte un ecou chiar multiplu. — Protestăm ! ereh mă Magiua «h. tort et ă ra'son» — Protestăm! răspunde ecoul din „Buletinul poliţelor protestate“. Ultimul ecou de acest fel il găsim în suplimentul «Curierului judiciar», la pag. 4: Institutul de arte grafice «Minerva», Isvor. Protestaţi: Iei 825. O ENIGMA. Se ştie că comuna cheltueşte o sumă însemnată de bani cu plantaţiile. An cu an se plantează şi replantează străzi şi bulevarde cu pomi cari niciodată nu prind. Astfel, bulevardul Colţei şi mai multe străzi, intre cari şi cea din faţa primăriei, de 6 ani de arîndul de cînd se plantează cu tei — şi tot neplantate au rămas. O escepţie însă s’a intîmplat cu o singură stradă, unde teii au prins. Aceasta este strada Lipscanii-Noi, între calea Plevnei şi Domniţa Nastasia. Această enigmă un singur om ar putea sâ o deslege: şeful plantaţiunilor comunale, care... locuește pe această porțiune de teren. SER CONTRA PELAGREI D. d-l Babeş a făcut in şedinţa de ori a Academiei o comunicare din cele mai interesante, asupra rezultatelor experimentărei unui serin contra pelagrei. Rezultatele obţinute, deşi nu sunt cu desăvîrşire satisfăcătoare, permit totuşi să fundăm pe ele speranţe frumoase. Fie ca aceste speranţe să se realizeze cît mai curînd, să ştim că ţăranul romin a scăpat din ghiarele unuia din cei mai cumpliţî ai lui duşmani. Snop. A se citi în pag. II la telegramele corespondenților noștri speciali din străinătate. CARNETUL MEU Timpuri triste Zilele de 9 şi 11 Iunie 1848, a căror prăznuire o facem astăzî, ne sint scumpe, cu atît mai scumpe cu cît prezentul este atît de jalnic faţă de splendoarea trecutului. Trăim prin nişte timpuri jalnice în cari entuziasmul nu mai există, in cari ideile generoase sînt luate lu bătae de joc, cînd toată lumea, mic şi mare, tinăr şi bătrin nu are altă ţintă decît aceea de-a cuceri, cu ori şi ce preţ, dreptul de-a trăi fără de muncă, de-a parveni cît mai sus.Unde sînt caracterele şi oamenii cari să se poată asemăna cel puţin cu Kogălniceanu, cu Goleştii, cu C. A. Rosetti, cu fraţii Brătieni şi cu întreaga această pleiadă de oameni cari au făcut România modernă ? Generaţiunea actuală, alcătuită din epigoni ai marilor bărbaţi, a pierdut pină şi putinţa de-a înţelege idealul şi sentimentele mari. E o gangrena morală pretutindeni, peste întreaga ţară bate un vînt de reacţiune şi de moleşeală intelectuală, că te apucă groaza pe tine rătăcitul, cu oarecari urme de entuziasm, în acest mijloc de jale—şi de pustiu. Amintirea zilelor de 9 şi 11 iunie parcă ne înviorează, mai respirăm aerul trecutului şi socotim că odată, în curînd poate, va răsări dir nou un soare splendid şi luminos, care să ne dea curagiu şi speranţă că incă nu este deschis mormîntul ţăreî-C. M. CHESTIA. ZILEI Minciuni evreeşti D. Istrati... {timid).—Sunt ministru de instrucţiune... Gardistul (răstit). Las, că vă cunosc eu... nu mă înşelaţi pe frlme cu minciuni evreeşti! Ce e barba asta şi pletele astea pe voi?' Eri Un domn senator guvernamental şi uin tinăr publicist, d. C. Ionescu, au fost duși /« secție sub cuvînt că slnt evrei. Adeverul* D. Delavrancea '(îtidigucit). — Lasix-wiă, dobitocule, că slut ptem marul Capitalei! REVOLTELE DIN BULGARIA — De la corespondentul nostru special — Cum s’au petrecut lucrurile la Duran-Kulak.— Numărul morţilor.— Prinţul în mijlocul revoltaţilor.— Situaţia extrem de gravă pe viitor Plecasem la Filippopole, cînd o telegramă a Adevărului, adresată la Sofia şi transmisă aci, cerea amănunte asupra revoltei din Duran-Kulak. Alerg să adun ştiri. Trecuseră 36 de ore de la repetarea singeroaselor scene din Trăstenic, iar aci nimeni n’avea cunoştinţă de această intimplare, nici căpeteniile, nici redacţiile ziarelor locale. Ultimele jurnale sosite din Capitală nu pomeneau nimic. In cele din urmă am putut afla totul. Chiar dacă o parte din faptele ce vi le transmit vă sint deja cunoscute, mă indoesc insă că toate au fost cunoscute in mod exact in Rominia. Așa cum vi le transmit aci, sint absolut veridice. * Pe coastele mărei negre, la nordul portului Varna, se află orăşelul Balcik, reşedinţa plăşii cu acelaşi nume, 48 km. la nord de diosul, 3 km. departe de ţărmul mărei şi 5 de la graniţa romană dinspre Dobrogea, este un grup de mai multe sate, din care cel mai principal e Duran-Kulak. Şi aci ca în alte locuri ţăranii adunaţi in meeting la 24 Mai protestară in contra dijmei, încurajaţi de opoziţie. In acest timp, sub-prefectul Balcikului, însoţit de un comisar de poliţie şi cinci jandarmi, toţi călări, sosiră într’o dimineaţă in sat, înconjurară primăria, arestară pe ajutorul de primar Terzaski şi pe notar, deoarece aflaseră că aceştia instigă pe ţărani, o scoaseră din sat sub escortă, fără ca niminea să fi aflat şi porniră spre reşedinţă. Ajutorul de primar şi notarul păşinu pe jos. Ajunşi la Sara Musa fură observaţi, şi imediat se răspindi vestea prin ogoare. Se dădu semnalul de alarmâ bătindu-se toba, după cum probabil erau înţeleşi dinainte, iar cetele de ţărani ingroşindu-şi necontenit rindurile, cari pe jos, cari in căruţe, se puseră in urmărirea poliţiei pină ce o ajunseră in satul Sahia. Sub-prefectul se adăposti cu escorta într’o circiumă, fu insă înconjurat de vre-o 600 de săteni, căci şi cei din Şabla se făcură solidari, şi silit să elibereze pe arestaţi. Sub-prefectul se întoarse în Balcik Sofia, 8 Iunie, cerind sprijinul armatei. Un escatron de cavalerie din Dobîcîi fu pus la dizpoziție printr’o intervenire a ministerului, şi astfel se întoarce in ziua de 1 Iunie, operînd prin toate comunele diferite arestări. Ţăranii insă, înarmaţi care cum putuse, înconjurară armata, cerind eliberarea consătenilor lor. Comandantul escadronuluî, căpitanul Steinoff, urmînd cererea sub-prefecţii lui Andreeff, dădu ordin ca ţăranii să fie împrăştiaţi cu caii. Stoinoff insuşi scotind sabia urmări mulţimea lovind in ţărani, cînd o detunătură se auzi, după care comandantul căzu de pe cal scăldat în singe, expirind. Sub-locotenentul Tabacoff, care-i luă locul, avu aceeaşi soartă. Atunci o luptă teribilă se încinse, cavaleria urmărind pe ţărani ucise, tăia, răni pe care-i ajunse, *dar şi dintre soldaţi căzură jertfe, căci ţăranii aveau revolvere. Numărul celor ucişi dintre ţărani este de vre-o 8, iar răniţii mai mult sau mai puţin grav de ambele părţi sunt peste 50. O companie de infanterie ce sosi in urmă reuşi a stabili liniştea, şi mulţime de ţărani arestaţi fură conduşi direct spre Varna. Asupra plăşilor Provadia, Dobrici şi Varna se pronunţă şi sancţionă starea de asediu. * In ziua de 1 Iunie, deci in ziua cind a avut loc singeroasa ciocnire intre ţărani şi armată, prinţul însoţit de copiii săi sosi la Varna spre a-şi stabili reşedinţa de vară la Euxinovgrad (în apropierea Varnei), aşa că el se află înconjurat de ţărani revoltaţi. Intr’un articol al meu precedent am pomenit că s’a acreditat ideia printre ţărani că singurul vinovat că nu se,retrage legea dijmei e însuşi prinţul. La aceasta se mai adăoga atacurile* ziarelor opoziţioniste, cari il fac responsabil prin faptul că menţine un guvern atît de impopular, şi nu mai departe, Insuşî ziarul naţional-liberalilor (stambolîîşti) conduşi de dinasticul Grecelf, un «Nov- Vek» acuză azi pe prinţ că se face complice semnînd decretele pentru declararea stăreî de asediu. «Vrea oare prinţul ca sătenii din tao Despre pavilionul român notiţă, nu mai ţin minte, asupra productelor expuse în pavilion, ca să facă un articol. D. Olănescu, cît de comisar, îl trimite la cataloga comisariatului general. Care-i pricina ? Dacă ziaristul ar fi cerut banil, plată, cum s’a făcut cu articolele din presa ehic pariziană, de sigur că d. comisar ar fi fost mai politicos- Ori crede d-sa că noi n’avem neroe de concursul presei din cele-l’alte ţări ? Pe cînd toate comisariatele celorlalte ţări sunt politicoase, îndatoritoare către membrii presei ţărilor pe cari le reprezintă, al nostru o ia de sus, ca şi cum n’ar avea nevoe de nici un concurs şi nu s’ar teme de nici o critică răutăcioasă. Nu numim că la serbările mici, oficiale, ca inaugurarea, vizita Preşedintelui Loubet la pavilion şi altele, nu sunt chemaţi ziariştii, dar chiar la serbarea de deschidere d. Olănescu crezuse de cuviinţă să" nu mă poftească in special pe mine sub cuvînt că aşi fi evreu. Ori pe hei să nu primesc invitaţia, D-le Ollănescu. Chiar de aş fi evre, pentru ce deosebirea asta ? Mi se pare că nu era tocul de făcut nici politică nici antisemitizm. Nu-s israeli, dar chiar de aşi avea acest dezavantagiu nu miaş fi perdut dreptul să protestez. Cauza însă De cîte ori ne-a dat mîna să vorbim ceva despre pavilionul nostru de la expoziţia din Paris, am vorbit. Mai întîi am hiat-o cu domolul, ca să nu descurajăm nici publicul mel pe cei ce hierart. Pe urmă am mai ridicat tonul, şi acum dăm cărţile pe faţă, căci nu e cu putinţă să ţii în tine o idee de adevăr care te chinueşte. Insă, mai înainte de toate, trebue să spunem un lucru. Ne amintim de atitudinea scandaloasă pe care a avurtc-o comisariatul român, personificat de d. C. Manu, faţă de o parte din presa franceză şi cea streină la inaugurarea pavilionului romin,—scandal fără de rost despre care a vorbit in mai multe rînduri şi Adevărul. Se vede că comisariatul romin nu ţine să ştie ce spun gazetele străine şi franceze despre noi, — gazete cari cu drept cuvînt ne iau in răspăr, căci nu știu ce să zic de faptul acesta. Un ziarist rus, întîlnindu-mă, im! spuse : „Dar grozav sînt de nepoliticoși «ei de la d-voastră*. Generalizarea a pornit deja d. Olănescu, căruia ziaristul rusI ceruse un catalog ori pre alta. Eu scriu în ziarul spaiilă celor cari se văd pe căciulă. "..’"A".. ' cu musca Să vorbim acum , despre pavilion. Pare că arhitectul, pavilionului, d. Formigo,voit să reprezinte esența artei bizantine găsită și desvoltată la noi prin secolele.l6-lea şi al 17- lea. Idee Iâiîdahii^i^?execuţie nedesăvîrşităjjdupă mine. Lucrarea nu e faptul că, pe un loc ientru, ar \ prin ce s’ar distinge pattfifffihlâde un marenșită, prift lung și destul de larg, «făcut o clădire monotema,: farjuki o dispoziție interitfară i^tre . 8S"-caj]Gâapund& corsraifiei externe^act^^patru stîlpl ini năuntrcg CTIEiy^^%tupola din „ ippsLgtv gasfâ destul de.i,.vÎ8t;’și‘rarS caracter d,e un ordin architectural oare-care. Iti afară, e o de armonie între ceie iar gingășia celor două^î de; jifL tStarl e distrusă de cupola din .ra^ce, groasă, turtită, mrirăsărită. Dv^^hige a compus lucrarea," cri "-SwEL elemente, a combinat stilul a fr^biserici. Ceea ce interesează e feti^ burn a contopit aceste elemente, sau mai bine cum Ie-a grupat. Şi tocmai aici nu vedem nici o ingeniozitate. E lucru ştiut de toată lumea că un detaliu de o importanţăprincipală, dacă nu Adevărul, de pus la: locniliTuî^^ieică toată armonia. Aşa se explică disproporţia care există între ..cele trei cupole. Apoi lungimea clădire! are un nu ştiu ce disgraţios. Motivele de înfrumuseţare sunt studiate cu amănunţime, şi ca ornament e tot ce poate fi mai drăguţ, mai plâcut, dîad pavilionului aerul de bogăţie şi somptuozitate, dar atîtammu ajunge pentru a salva valoarea uinei opere architecturale. : * . In articolul de inaugurare am schiţat în treacăt lucrurile expuse. Azî să revenim cu mai multă insistenţă. Sa zice că o comisia din oameni ca d-nii Eleva, Bengescu, Minen, Filipescu, şi nu mai ştim cine am examinat productele adunat® prin ţară, alegînd între ele. . Sunt nevoit să spun că nu prea văd urmele pricepere în această cercetare. Am fost primite o mulţime de lucruri cari ocupă locul de pomană în pavilion, deoarece sînt niște copilări. Dar nu numai asta, comis«« a permis presentarea a mii de obiecte în mai multe exemplare. Să dăm cîteva dovezi. Metalurgia Kate e o pură naivitate. Comisia a ' adun» o dihanie de 3 metri înalt», pusă pe stîlpi de farfurii în tinichea. Dihania asta în tinichea zmălţuită arată că ’n bucătăria noastră ne servim de oale znvălţuite, de ceşti, ibrice, talere, toate cele zmălţuite. Şi pentru asta s’a construit o mătăhală, pe tavanul şi pe din afara căreia sunt fixate mii de obiecte de soiul celui zis mai sus. înţeleg un exemplar, două, dar nu nouă sute nouă zeci şi nouă ! Asta arată şi gustul nostru artistic. Alături de templul ăsta român, modern, e un dulap unde’s grămădite alde tinichele : cutii de vax, de sardele, de conserve, cutii pentru dulceaţă, pentru untdelemn, pentru benzină, etc., grămădite ca vai de lume, mai răni ca ’n dulapul unei gospodine traudabure. De fiecare fel de cutie, 10,—50 exemplare. In stingă matahalei Kátz e un bufet ,foarte drăguţ, care geme sub greutatea tuturor paharelor fabricate In ţară. In fine, ori unde te uiţi, aceeaşi bogăţie de aceleaşi lucrări. Cînd treci pe dinaintea acestor producte, cari ar fi fost mai interesante la număr măi mic, te întrebi dacă nu cumva eşti la Moşi, ori într’un bazar oarecare. Interesul cel mare pentru noi era esenţa productelor noastre. Comisariatul a venit însă la expoziţie cu căţel la purcel. Dar gustul artistic al organizatorilor e admirabil. Cafele, putineiele, jugurile, botele, străchinile şi nu ştim ce, lucrări caracteristice industriei de ţară, sînt vîrîte în dulapuri, înghesuite alături ca geamantane, ori alte obiecte de industrie orăşenească. O neregulă, o harababură, un nou senz, că nu ştii cum s’o iei, cum s’o întorci, ca sâ ’nţelegi rostul acestei expoziţii. Ce să vorbeşti de senzul practic ? Am adus 50,000 de tocuri şi 800,000 de plicuri ca să s’arate străinilor că avem şi noi librării şi confecţiuni! Nici un ungher liber. Par’că-l văd pe d-nul Florescu, cu monoclul la ochiri, întrebîndu-se : „da acolo ce mai punem ?“ — Unelte, boerus, unelte.—Unelte să fie !“ Şi tot pavilionul geme, săracul, da unelte, de craniţi, da tinichele, da tot ce spiritul nostru oficial a ştiut să conceapă. Sînt însă şi părţi bine aşezate. Cînd văd contrastul ăsta, mă ’ntreb: — Ce mînă a trecut pe acolo ? Iu talmeş-balmeşul ăsta, slot cu toate astea lucruri interesante. Aşa de pildă, Adam-Klisay şi Axiopolis, munca archeologică a d-lui To citescu. Apoi piramida de «nie a d-lui Gorreai. Această piramidă e alături de templul Kata. E rări aşezată. Ca să aibă efectul necesar, ar fi trebuit să fie izolată. Să faci o piramidă din cue, să ştii sâ aranjezi astfel cu ele încît să dea un sens decorativ frumos, nu e lucru de nimic. Intr’o aşa lucrare, trebue să ştii să profiţi de dimensiunile cailor, de culorile lor, de formele lor, ca să poţi da un tot armonios. Ceia ce a făcut d. Correni corespunde acestei ştiinţe. Ar fi greu de descris piramida asta, a cărei coloană e în felul celor toscane. Ceea ce e de remarcat e soliditatea lucrărei, ritmul armonic între diferitele părţi ale ei. Din capete de cue e pajura romină şi inscripţiile. Piramida e compusă din 790,000 de cuie şi a fost făcută în timp de trei săptămînî. îmi dau seama de lucru şi de uşurinţa cu care e dotat d. Correni. Mi s’a vorbit de bine de dînsul, mi s’a povestit munca uriaşă pe care a pus-o în lucrările diferitelor secţiuni, şi nu cred că e de prisos să dăm la lumină pe adevăraţii creatori. Pavilionul de tutun de lîngă restaurantul regal român, a fost decorat tot d© d-nul Correni şi într’un articol viitor poate că mă voi ocupa şi d© lucrarea asta. Paris Th. Cerea)