Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)
1901-10-14 / nr. 4387
Dominica M Octombrie 1901 IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) La ţară D-ta doamnă te plîngî că a ajuns învăţătoare la sat şi într’o comună uitată de Dumnezeu, neavînd cu cine schimba o vorbă, departe de orice centru de cultură, redusă să trăeşti aproape viaţa ţărănească. Iţi dai seama de cultura d-tale, de educaţiunea ce ai primit, de puterea intelectuală ce posezi şi mi te plîngî de această decădere morală şi socială, de aceasta mediocritate nenorocită în care eşti silită să trăeşti.—Eşti desnădăjduită, într’o stare de amorţire intelectuală şi înaintea d-tale nu vezi decît întunerec şi... moartea ca ultimul şi supremul refugiu. Situaţiunea d-tale se complică prin faptul că eşti tînâră, că ai aspiraţiuni, că n’aî gustat „fericirea“ in viaţă şi că te vezi Înmormântată înainte de a fi trăit. Iţi faci iluziuni de existenţă şi nu’ţi dai seamă, na tot acolo ai să ajungi chiar cînd te vei arde în focul vieţeî, cu singura deosebire, că acum crezi că se mai poate gusta fericirea, iar atunci te vei convinge că totul se rezumă în marele nimic. Presupune clar că ai trecut pa acolo şi vezi cît eşti de fericită, acolo departe de lume, în contact cu oameni grosolani, dar drepţi şi cinstiţi, căci vai locul cîmpiilor ori nu numai la ţară, în mijinima muţilor se mai poate găsi pacea şi viaţa adevărată... Nu ai cine să te invidieze, cine să te spioneze, cine să te sape, nu ai cine flă-ţi întindă curse, viaţa de la oraş complicată şi infamă este atît de departe! Eşti faţă în faţă cu eterna şi buna mamă natura şi cu oameni ca şi ea, pe cari civilizaţiunea şi corupţiunea nu i-a districat. Eşti ca într'o format, nu i-a ___ sfintă monastire acolo, poţi cugeta, poţi lăsa liberă gîndirea şi fantezia, poţi chiar iubi pe un fftt-frumos care tocmai fiind că nu e lingă d-ta, pentru că nu ai întrupat în carne şi în oase—este bun, frumos, ideal, ca şi visul de fată mare. Ai rupt legăturile cu lumea, ţi-ai simplificat viaţa, eşti liberă, auzi liberă, ce liberă pe fiinţa şi gîndul d-tale. Vezi, do “ ~-s aci /IAS Fii o. i Vy il Sl YlOUl CAV» »HIV. ---- _ _ rile cu lumea, ţi-ai simplificat şi clarificat auzi liberă, ce fericire! l-t pildă eu, dacă aşi “putea să desfac motorul întreg de interese, de angajamente materiale şi morale, dacă aş putea să redevin liber ca atunci cînd am început viaţa, ca d-ta într’un colţ uitat de lume, aşi pleca singur cu mine însumî, stăpîn pe acţiunile mele, scăpat de lume. E fireşte între mine şi d-ta o deosebire de două-zeci de ani şi faptul că elam gustat „dulceaţa“ vieţeî, pe cînd d-ta nu i-am dat încă de gustul ei amar decit foarte puţin. Totuşi dacă mă vei asculta pe mine, te esigur că n’aî de ce să te plîngî, cînd de altfel poţi să dai şi vieţeî d-tale un scop mare şi nobil. Eşti în mijlocul poporului bun dar incult. Fă-te apostolul lui, luminează-l, arată-î drumul cel adevărat, călăuză fii în viaţa lui »mărită. Nu avea ţintă prea largă, cultivă-ţi ogorul ce-l aî înainte, dar culcultivează-l bine şi crede-mă că acesta îţi va da o satisfacţiune morală mult mai mare decît aceea de a fi admirată într’un ban, de a fi curtată de toţi pierdevară, cari la urma urmei îţi vor cere o prozaică întâlnire... Nu, nu! Nu ai de ce să fii desnădăjduită. Ar trebui din potrivă să te crezi fericită că soarta te-a scos din mijlocul conrupt al oraşului şi că te-a sădit încă cît mai eşti tînără în pământul bogat al timpiei, pentru a creşte, a da roade şi umbra tuturor. Chiţibuş. FELURIMI Cârma balonului. — Asupra cazului Santos Dumont putem da astăzi următoarele amănunte. D. Deutsch de la Meurth care a instituit premiul de sută de mii de lei declară printr’o scrisoare că menţine părerea sa ca el e ciştigătorul premiului. D. Deutsch îşi exprimă speranţa că comisiunea ştiinţifică va împărtăşi această părere. Preşedintele acestei comisiuni, principele Roland Bonaparte se exprimă într’un interview astfel: Santos Dumont a împlinit condiţiunile programului deoarece s’a aintorsa înainte de a trece 30 minute, căci a sosit in 29 minute şi 15 secunde deasupra staţiune! din parcarea să zică a sosit la vreme. Noi putem să ne ţinem numai de primele condiţiuini ale concursului, cari au fost hotăritoare pentru concurenţi. Santos Dumont a ciştigat deci. Asupra acestui fapt nu mai încape îndoială. Dar şi momente morale pledează pentru acordarea premiului lui Santos care prin curajul și energia sa a făcut atit de mult pentru popularizarea aeronauticei franceze. O asigurare mare. — La societatea Lloyd din Londra s’a încheiat o mare asigurare asupra vieţeî regelui Eduard VII. Asigurarea n’a fâcut’o insă regele, cum s’ar putea crede, ci un sindicat de bancheri, cari ar pierde sume enorme dacă încoronarea nu s’ar face la anul. Asigurarea durează numai 12 luni incepind de acum, iar rata de asigurare este de aproape 11 la sută asupra capitalului asigurat. Rata e foarte mare și trebue ținut in seamă că societatea Lloyd nu examineazjj ca altă societate pe client prin medicii săi, ci fixează rata numai după vîrsta lui. Asigurarea a fost provocată de svonul că regele Eduard VII e grav bolnav. Blana frumoasei Otero.—In vitrina unui mare croitor din Paris e expusă o blană de zibelină de care e prinsă o tablă cu inscripţia : «Preţul 180.000 fr. Cumpărat de Madame Otero». Se înţelege că curioşii iau cu asalt fereastra şi că frumoasa Otero nu se alege numai cu blana, ci şi cu reclama. Rana e compusă din zibeline închişi şi după moda din ultimii ani nu căptuşeşte stofa ci e căptuşită de stofă. Blanile sunt — lucru lesne de înţeles dat fiind preţul ■—din cale afară de frumoase. Pentru ca madame Otero să se poată înveli in această blană, a trebuit să se ia pielea multor zibelinî, şi nu numai a unui zibelin. Ediţia de dimineaţă*. » IffFORMATITIFI La Brăila s’a constituit zilele acestea un comitet al partidului conservator. Preşedinte de onoare al comitetului a fost proclamat d. general Jak Lavohary; ca preşedinte activ d. C. Boerescu fost preşedinte al Senatului ; iar ca vice-preşedinte d. Crist. Suliotti, fost primar al Brăilei. Din acest comitet mai fac parte și d-nii: M. Rachitivan, A. Sima, N. Faranga și St. Economu. Terminindu-se proCandiano Popescu, parchetul de Ilfov se va ocupa cu chestiunea d-lui colonel Vlădescu, unchiul lui Gandiano, care a fost descoperit că îndemnate pe nepotul său să se sinucidă. oferindu-i o sticluţă care conţinea strichnină şi morfină şi din conţinutul căreia a acesta ar fi murit cu siguranţă. Fină aseară tirziă nu se făcuse niei ua decurs în cheetiunea aceasta. Ministerul instrucţiune! studiază in prezent chestiunea înfiinţărei unui regulament pentru administrarea averilor bisericelor şi ocoalelor. Peste citeva zile, d. inspector general al serviciului sanitar, d-rul general Vercescu, va începe inspecţiunea spitalelor militare şi a infirmeriilor corpurilor de trupă din ţară. Cu începere de eri, biurourile ministerului de lucrări publice au fost deschise in noul local al ministerului din strada Amzei No. 3, unde se află şi serviciul lucrărilor noi, şi al construirea portului Constanţa. D. Ionel Brătianu, ministru al lucrărilor publice, va sosi azi în Capitală, venind de la Sinaia. Cel mai tirziu la începutul lunei viitoare, vor începe să funcţioneze noile centrale telefonice în Capitală. Azi d. a. la orele 5, se va întruni conisul comunal al Capitalei. Aseară au sosit în Capitală d. Dinu Sturdza preşedintele consiliului, şi d. Ionel Brătianu ministrul lucrărilor publice. E inexact că d. inspector financiar Grigorescu ar fi depus raportul său asupra anchetei făcute in sarcina fostului sub-director al vămilor Anghel Tănăsescu. D. inspector Grigorescu a plecat pentru citeva zile din Bucureşti, şi a luat cu d-sa dosarul acestei anchete, pentru a-şi redacta raportul său. Infirmeriile de boale de ochi de la Frumoasa şi Galaţi, au fost desfiinţate de cauză că numărul bolnaavilor de ochi e foarte redus. Aceşti bolnavi vor fi căutaţi pe viitor la infirmeriile de ochi din Teis şi Roman. D. I. Papiniu, ministrul ţarei la Haga, obţinînd un concediu, d. Langa Răşcanu, secretarul regaţiunei, a fost însărcinat de a gira afacerile. d. a. sinodul In şedinţa sa de ori s’a ocupat cu alegerea nodului care vor avea de diferitele chestiuni bisericeşti. comisiunilor şirezolvat In urma unei epidemii de rugeolă care s’a declarat la Sinaia, școala comunală de aci a fost închisă. Vorbind despre chestia pedepsei de procuror Mumuianu spune că conform raportului medical, adraitîndu-se responsabilitatea lui Gaudiano, el ar trebui să fie internat intr'un ospiciu special. La noi nu există asemenea ospicii, ci numai in Franţa şi Italia. Regret că d-nii d-ni nu s’au gindit că noi n’avem o asemenea instituţie şi că prin urmare, considerind pe Candiano iresponsabil, sau parţial responsabil, ar urma să’i Pledoaria apărarea D. avocat Gernescu D. Cernescu începe prin a constata că ceva neobicinuit se petrece la acest proces , ministerul public este reprezentat prin două persoane: de către un procuror şi de către un reprezentant al parchetului, îşi exprimă mirarea in privinţa acestui fapt. Juraţii nu trebue să se ia după opinia publică. Ei trebue sâ’şi dea verdictul chiar în contra sentimentului general. Ei au datoria de a’şi pune întrebarea dacă acuzatul a lucrat cu mintea întreagă, iar nu ce anume a făptuit. Acesta s principiul pe care s’a instituit juriul. Trebue, d-lor juraţi, să judecaţi deasupra legilor şi oamenilor şi să vă gindiţi: eu, dacă aşi fi fost în locul criminalului, comiteam sau nu faptul ? Art. 57 din codul penal român a suferit o schimbare cind a fost tradus după art. 61 francez. D. procuror general a susţinut că e tradus textual. D. procuror Stambulescu : Numai partea de la sfirşit, care n’are importanţă, a fost schimbată. D. Cernescu : Veţi vedea ce importanţă are! D-sa arată discuţiuni la ce au D. procuror Mumuianu Cum trebua pedepsit reveid la» ŢARA Strangularea din Bacău. Cine este Paraschiv?— Devotamentul.— Moartea. încă sub copleşitoarea impresiune a dureroasei tragedii, Bacăul a fost înştiinţat a doua zi că s’a strangulat stasionarul fost arhivar al primăriei, N. Paraschiv. Cine este N. Paraschiv, Niculce Paraschiv era în ultimul timp pensionar cu 80 lei lunar. Treizeci şi cinci de ani, aproape o viaţă întreagă, a fost archivat la primiria Bacău. Devenise o adevărată archivă vieţuitoare! Cu ocaziunea unei inspecţiuni în localitate, Lascar Catargi, pe atunci primministru, vizită şi primăria de Bacau. * Bătrînul şi veneratul şef a fost viu impresionat la declaraţiunea modestului funcţionar că serveşte comuna de 35 ani de zile fără nici o întrerupere. La un moment dat arhivarul ia un dosar şi îl trînteşte de pardoseală zicînd: — Priviţi, domnule ministru, ce bine e cusut! Lucar Catargi dădu 800 lei gratificaţiune acestui original şi anti- archivar. Nicolae Paraschiv cu toată modesta sa situaţiune şi cu restrinsele sale mijloace materiale, avea relaţii sociale destul de bune şi ajuta cu un devotament părintesc pe un tânăr student, fiu din altă căsătorie a tovarăşei vieţei sale. Devotamentul său, Nicolae Paraschiv face toate sacrificiile pentru educaţiunea tinărului student pe care îl considera ca propriul său fiu. Ipotecase pentru 2000 lei ,singura lui avere o căsuţă modestă în care locui pentru a putea face faţă cerinţelor tot crescînde întru terminarea studiilor fiului sau adoptiv. Dar cînd tînărul termină studiile, împrejurări necunoscute încă îl decise a stărui pe lîngă mamă sa să se despartă de Nicolae Paraschiv, fiindcă societatea blamează legăturile nelegiuite. Fiul reuşeşte a separa pe mama sa de Paraschiv luînd o altă locuinţă şi îngrijeşte cu un devotament adevărat filial de mamă, uitrînd însă din ce în ce mai mult pe binefăcătorul sau. BBDe aci durerea şi amărăciunea cuprinse zbuciumatul suflet al modestului funcţionar. Datorii contractate pe vremuri,’apoi simţindu-se pârăit de aceî cu cari credea că va împărţi şi cele bune ca şi cele rele nefericitul Paraschiv era din ce In ce mai descurajat. In cele din urmă luă doi chiriaşi la sine. Văzînd că procentele sumelor datorite cresc fără posibilitatea aohitărei, încearcă fără rezultat un împrumut la societatea de economie „Carpaţii“. Ideea fatală. Din acest moment el era complect descurajat. Cu o zi înainte de sinucidere s-a plimbat pe străzile oraşului salutînd foarte afectuos toate cunoştinţele sale. Era ultima privire asupra comunei în care 35 de ani a în.chiţit praful de la arhivă şi casa obşte... Desigur ,a impresionat mult sfâşietoarea dramă Riedl ce avusese loc în aceiaşi zi şi l’a încurajat... Seara la orele 11 face observaţiun servitoarei să stingă lumina şi să se culce. Chiriaşii sei dormeau. La orele 3 jum’ noaptea s’a strangulat. La orele 4 dim, unul din chiriaşi vroind să iasă afară, se loveşte pa sală de cadavrul lui Paraschiv. . — D-ta eşti domnule Paraschiv ? striga chiriaşul spăimîntat. Nici un răspuns. Atuncî strigă, hoţii! Al doilea chiriaşi se trezeşte în aceleaşi strigăte şi lumea începe să se adune. Spre uimirea tuturor gasesc atirnat de o grindă din sala acestei modeste căsuţe pe°modestul N. Paraschiv. S’a dat alarma, au venit autorităţile dar nu s’a putut constata de cît decesul. însuşi procurorul a tăiat cu cuţitaşul frînghia strangulatului. Cadavrul lui Paraschiv a fost transportat la morgă. Pe urma lui s’au găsit mai multe scrisori cari dovedesc gradul de desnădejde la care ajunsese ufelieitul sinucis pe pragul de a-şi perde şi întregimea facultăţilor sale. Astfel într’un memoriu al siucisului lasă 5 lei fiului său... şi 5 paraîe a se împărţi la două nepoate ale se,le. In altă scrisoare declară procurorului că numai el singur, neîndemnat de nimeni s’a decis la acest act în urma ingr&tudineî prietenilor şi a mizeriei. In altă scrisoare mulţumeşte ironic preşedintelui societăţii „Carpnţiî“ că a stârnit la împrumut său pentru a-l împedica de la asemenea act şi în fine pe un petic de hîrtie lasă la doi funcţionari superiori de la primărie capetele frînghiei cu care s’a spînzurat, ca moştenire. Crud este încercat Bacăul de - o vreme.—Igrec. __ Kiaa a lil a I rechizitorul D. primprocuror cedează cuvintul d-lui procuror Mumuianu. D. procuror Mumuianu îşi începe rechizitorul săli prin a aduce omagii generalului Candiano-Popescu, eroul de la Griviţa şi’şî exprimă durerea că vede pe banca acuzaţilor pe fiul veneratului erou, copil cu inteligenţă superioară, ca şi complicele său Vlădoianu. Intrind în fondul acuzărei, după ce face o serie de frumoase comparaţiunî şi considerafiunî asupra luptei hitre rău şi bine in societate, d. procuror Mumuianu schiţează întîî viaţa lui Candiano şi insistă asupra apucăturilor sale criminale din copilărie. Din momentul în care Candiano a intrat in liceul Brînză și Arghirescu începe să fie destrăbălat. Contractează datorii la cafenea, face chefuri. Vlădoianu.—Remușcare? D. procuror Mumuianu arată apoi cum s’a stabilit prietenia între Candiano şi Vlădoianu, cum au plănuit să jefuiască văduve bogate, cum Candiano a înscris in carnetul său pe d-nele Bilciurescu, Brătăşanu şi Cutoff, cu sumele respective în dreptul numelor, şi în fine împrejurările in cari Candiano şi Vlădoianu au comis crima. In ce priveşte remuşcarea criminalului, cînd Candiano a fost confruntat cu victima sa, el a spus in franţuzeşte: «Biată bătrină, tu ai încetat să suferi ! Acum voiu suferi eu pentru tine!» Dar remuşcarea n’a durat mult, căci imediat a adăogat: «On dirait une vache égorgéeri(Par’ca ar fi o vacă înjunghiată). E conştient Candiano? După ce sfîrşeşte cu expunerea faptelor de procuror Mumuianu se întreabă dacă criminalu a lucrat conştient sau nu. D-sa dă citire unei scrisori pe care Candiano a făcut-o mamei sale din închisoare şi in care declară că avea cunoştinţa de tot ce făcea. Dar afară de această declaraţie a lui Candiano, precugetarea, conştienţa şi liberul-arbitru al criminalului rezultă din toate împrejurările care au precedat, însoţit şi urmat crima. Deşi responsabilitatea acuzatului este nudestul stabilită, totuşi justiţia, pentru a avea o lumină mai mult, a numit o comisiune compusă din 5 medici cari să-l examineze. Trei din aceşti medici au găsit pe criminal iresponsabil, deoarece sufere de insanitate morală. Această expertiză, zice procurorul, nu este insă coroborată cu nici o probă, nu s’a făcut conform cu cerinţele medicinei. In ce priveşte glontele pe care Candiano il are în cap, pot afirma, zice d. Mumuianu, ca, în Ioc să’î facă rău, i-a îmbunătăţit starea mintală. (Paritate în sală). Probă că înainte de a avea acest glonte in cap, Candiano era foarte irascibil, pe cînd în urmă devenise calm, raţiona bine, liniştit. Altă probă de coroborare in expertiza medicală s’a adus ereditatea. Apoi dacă Al. Candiano sufere de degenerare ereditară, el are fraţi şi surori. Aceştia insă sint sănătoşi. Cum se face asta ? Dar expertiza n’a ţinut seamă nici de lapte. Nu in două trei vizite, se poate pronunța cineva asupra stăreî mintale a unui subiect. Doctorii n’au vizitat pe Candiano de cit de două-trei ori. Diagnosticul pe care l’a pus comisiunea medicală boaleî lui Candiano e insanitatea morală, mania morală. I fond acuzatul nu prezintă nici unul din caracterele maniei morale descrise de Kraft-Ebing și Manasley. Deci e inadmisibil,din punctul de vedere medical, ca fapta lui Candiano să fie rezultatul maniei morale. Venind la chestia de drept, d. procuror Mumuianu arată că in legile noastre nu se consideră iresponsabil de cit cei ce suferă de zminteală, ceea ce nu se poate admite la Candiano. O scrisoare a lui Candiano către mama sa ca să arate cit c de raţional şi lucid acuzatul d. Mumuraru citeşte o lungă scrisoare a lui scrisă în închisoare către mama sa. Textul acestei scrisori este atit de frumos, atit de mişcător, încit femeile din auditor plîng la citirea ei Candiano îşi descrie in această scrisoare suferinţele sale, arată mustrarea sa de conştiinţă, viaţa lui in închisoare şi cere ertare mamei sale pentru durerile ce-i cauzează «păcătosul ei fiu». Scrisoarea se termină printr’un apel călduros către mama sa «singura fiinţă ce’imaî rămine in viaţă», ca să’i scrie, un cuvint, un cuvint singur, fie el de blestem, numai să vadă iscălitura scumpei şi iubitei sale mame. (Emoţium a in auditor e foarte mare). dăm drumul. Ce s’ar intimpla dacă am pune in libertate 50 -60 de indivizi ca dinsul"? La orele 3 şi 15 minute şedinţa se suspendă. Continuarea rechizitoriului Pe la orele 4 şedinţa se redeschide. D. procuror Mumuianu îşi continuă rechizitoriul. Apărarea va zice că Al. Candiano are o mamă a cărei durere e cum nu se poate închipui de mare. Natural, situaţiunea ei ne mişcă pină la lacrămî, dar aceasta nu înseamnă că juraţii nu trebue să-şi facă datoria. In momentul cind, cu conştiinţa liberă, juraţii vor da un verdict de culpabilitate, să spună şi mamei criminalului să se resemneze. Faţă cu o crimă nu există sentimente umane şi nu trebue sa existe. D. Mumaianu face un frumos si mişcător apel la conştiinţa juraţilor să fie tari şi să nu ezite in darea’ verdictului in interesul societaţei şi al umanitate! chiar. D. procuror Stambulescu D. procuror Stambulescu arată laşitatea cu care a comis crima Candiano Popescu in interesul cel mai josnic: furtul. Ministerul public nu are nici un interes in toată chestiunea si tot ce va spune oratorul e izvorit din cea mai adincă convingere. D. Mumuianu, zice oratorul, a fost de opinie că Vlădoianu nu este complice şi nu trebuia adus in faţa juraţilor. De aceeaşi idee a fost şi unul din membrii Camerei de punere sub acuzare. Părerea aceasta insă nu este a procurorului general, şi de aceea d. Stambulescu zice că nu va vorbi decît despre rolul lui Vlădoianu în crima din str. Icoanei, deoarece d. Mumaianu a vorbit deja despre Candiano. D. Stambulescu, spre a demonstra complicitatea lui Vlădoianu, arată cum acesta a indicat lui Candiano văduvele bogate, cum l’a urmat, prin jurămint, și cum l’a încurajat chiar la crimă. Vlădoianu n’a fost spectator, ci părtaş, avea o sumă la sută din beneficiul crimei. Toate acestea constitue o azistenţă morală la crimă, fapt pedepsit de lege. Daloz zice că aceia cari vor introduce pe agentul principal intr’un loc pentru a comite o crimă, cari vor însoţi, vor mTM, vor ajuta pa făptuitor, sunt complici ai făptuitorului («De la complicité» vol. I). Or, ce a,făcut alta Vlădoianu ? Să vedem acum dacă Vlădoianu este responsabil sau nu. Nimenea nu se aștepta decit la un dazechilibrat, cînd colo comisia medicală ne-a scos douî iresponsabilî. Legea spune că un copil pină la 8 ani e iresponsabil, insă intre virsta de 8 și 14 ani poate fi responsabil și pedepsit. De la 15 ani în sus sint pedepse prevăzute. Articolul 57 din codul penal nu se deosebește de loc de art. 67 din codul francez. Cuvîntul «demence» e tradus prin «amintire de minte». Deci după lege trebue să fie cineva in stare de complectă ruină morală ca să fie iresponsabil. Doctorii, nici unul n’a zis că Al. Candiano e dement, sau sufere de amintire de minte. Prin urmare după lege el e responsabil. Venind la chestia expertizei, d. procuror Stambulescu spune că medicina fiind o artă, ea nu e decit supusă ipotezelor. • Poţi spune că un om a inebunit pentru că are un glonte în cap, dar nu poţi afirma că toţi cei cari vor avea un glonte in cap vor fi nebuni. Ce spun doctorii despre Vlădoianu? Iţi zic absolut sănătos, nu e epileptic sau isteric, este inteligent, dar ideaţiunea înaltă il lipseşte. Cum, la 15 ani să aibe ideaţiunea înaltă ? Se mai zice că Vlădoianu a fost sugestionat. Ştiinţa respinge teoria că cineva poate fi hipnotizat şi decis a comite un fapt fără ca să vrea. Astea sunt taxate ca experienţe de laborator. D. Stambulescu citează ce spune o autoritate franceză în materie de sugestie ne: o persoană hipnotizată nu poate fi dusă la crimă, deoarece are repulsiune de asemenea fapte. E imposibil ca un hipnotizat să urmeze perfect pe hipnotizator. De altfel chiar doctorul Marinescu a răspuns că e imposibil ca Vlădoianu să fi fost hipnotizat de Candiano. Dar se va zice că a fost sugestionat «a 1 atat de veille». Sugestiunea aceasta e cu putinţă faţă de o minte mai inferioară. Dar asta nu atrage iresponsabilitate. Cel mult circumstanţe atenuante Raportul medicilor conchide că Vlădoianu sufere de diminuarea voinţei, de abulie, şi că trebue internat într’o casă de corecţie Dacă s’a înţeles o casă de corecţie penală, sunt şi e’n de acord. Dacă nu, să mi se dea voe să discut chestia abuliei.. Oratorul citeaza cezuri de abulie, lată unul: Un individ cere un pahar cu apă şi timp de două ore nu’l ia din mina servitorului; n’are voinţă. Aceasta e abulie. Vlădoianu are voinţă, el nu sufere de abulie. Dacă are voinţă mai slabă, cum am spus, nu înseamnă că e iresponsabil. Responsabilitatea lui Candiano Oratorul vine la partea a 11-a . Responsabilitatea lui Candiano. Aci la juraţi Candiano spunea că nu ştia ce făcea cind a comis crima, in momentul cind a fost prins insă a descris amănunţit cum a comis crima. Deci ştia perfect. Numai in timpul instrucţiei se iveşte la dinsul nebunia: Narvalul, etc. V’am arătat că a fost învăţat de cineva să se prefacă nebun. Dar chiar dacă aceasta n’ar fi exact Candiano e destul de inteligent ca să știe singur cum să simuleze nebunia. Dar la urma urme! chiar dacă ar fi dezechilibrat, ce-i cu asta ? Ciţi dezechilibraţi nu există, care se cred genii, inventatori, şi ajung pină la bătrineţe pierzindu-şi averea spre a săvirşi invenţia ? Aceştia dacă ar comite ceva sint iresponsabili ? Trecînd la afirmaţia că Al. Candiano ar fi degenerat prin’ ereditate d. Stambulescu citează un pasagiu din Maudsley (Crime et folie pag. 255) din care rezultă că adesea un scop, o pasiune urmărită in timpul vieţei doboară influenţa tentaţiunilor, chiar dacă individul este degenerat prin ereditate. In ce priveşte afirmaţia că traumatismul a produs la Candiano o iritaţie a creerului, oratorul spune că glontele din capul lui Candiano s-a deplasat de mult, de 1—5 ani,—dovadă ca fenomen, procuror Stambulescu i’a atribuit lui Candiano că suferă de insanitate morală. D. Stambulescu citează un pasagiu din volumul lui Krafft Ebing (Folie morale) care arată că maniacii morali sunt slabi de spirit și răi intereselor lor proprii—ceea ce, zice oratorul, numai la Candiano nu se vede, —că nu iau măsuri de prudenţă la comiterea actelor criminale, etc. In alt loc Krafft Ebing spune că dacă mama morală a provenit din educaţia rea a criminalului, atunci el aparţine unei case de corecţie. D. Delavrancea : Aţi sărit citeva rîndurî, citiţi-te toate, şi citiţi şi partea de la sfirşit. D. Stambulescu (citeşte): «Cei susceptibili de ameliorare aparţin spitalului»... D. Delavrancea: Vă rog daţi’mi şi mie volumul. Vedeţi că citaţia se întoarce contra dv. ? Vreau să vă arăt că aţi sărit rindurî. D. Stambulescu (perplex): Cartea mea nu-mi aparţine de cit mie şi nu v’o dau. (Mirare în sală). D. Delavrancea: Las’ c’o luăm noi la librărie ! D. Stambulescu arată că dupăMaudsley cei atinşi de insanitate morală sint nesociabilî, izolaţi—Candiano insă şi-a luat un complice ; n’au simţul moral, adică sunt cinici—Candiano recunoaşte că a făcut o faptă rea şi a avut chiar remuşcare. Se spune că a fost lipsă de mobil şi că Al. Candiano nu e cu mintea întreagă, deoarece a găsit de cuviinţă să facă o crimă spre a achita o datorie de onoare. Cum datorie de onoare,—cînd el voia să fure bani, să achite ceva chelnerului din datorie, ca să poată chefui și petrece mai departe in mod destrăbălat? Asta e datorie de onoare ? Din toate astea rezultă că Al. Candiano e perfect iresponsabil. O să-l declaraţi responsabil? Atunci ce ne facem cu dînsul? Legea prevede că medicul-şef al ospiciului are dreptul să dea drumul unui pacient internat dacă găseşte de cuviinţă. N’a mai fost eliberat Candiano din ospiciul de la Viena ca vindecat? Vedeţi ce a făcut! Vroiţi să-l avem în curind liber, ca să comită noui fapte ? Ce vă faceţi dacă intr’o zi consiliul de familie —care are acest drept —găseşte bine să-l scoată din ospiciu ? sau sa’l interneze la Viena sau Paris de unde să reuşească a scăpa ? Nu cred, termină d. Stambulescu, să existe jurat care să’şi ia pe conştiinţă o asemenea hotărire. Juraţii să judece bărbăteşte, să nu facă sentimentalism fals, va fi înţeles. Fiecare după cum merită. O pedeapsă dată lui Al. Candiano, nu se poate restrioge asupra memoriei eroului general Candiano Popescu. Preşedintele: Apărarea are cuvintul. D. proc. Stambulescu işi aminteşte că a uitat si mai spună ceva. D-sa citează cazul celebrului asasin Vacher pe care justiţia franceză l-a condamnat şi executat ca responsabil, deşi prezenta smiptome de maladie morală asemănătoare cu ale lui Candiano. _ Nebunia lui Candiano Acum trei zile, zice oratorul, am fost să-l văd la penitenciar pe Candiano. Mărturisesc că nu m’aş mai fi dus a doua oară să-l văd. M’a primit pe mine ca apărător, cu aeroplanele lui, cu calculele lui asupra Narvalului, cu blocuri întregi de planuri. Aşi fi voit să-l vedeţi in postura de atunci, pe el marele om, fiarele descoperitor! Preşedintele nu-l lăsa să continue ori de cite ori începea s’o ia pe calea divagnfiunilor, şi’l îndrepta mereu pe cale bună. Dacă nar fi lăsat, s’ar fi văzut bine cu ce exaltat aveţi a face, cu ce nebun. Ministerul public a afirmat că acum 3 luni a venit cineva la Candiano şi ia sfătuit să se prefacă nebun. Oare din atitudinea lui la juraţi ce reieşea ? Mulţi nebuni răspund foarte cuminte la întrebări mici, separate. Candiano a fost întrebat tot aşa şi a dat multe răspunsuri fericite. Dar acele răspunsuri cari arată stigmatul nebuniei sale? De pildă , Christos stă ca o barză, că religia osmană e cea mai bună, că vrea să devie stăpinul mărilor, că are experienţă cît trei generaţiunî etc. Astea dovedesc inteligenţă, raţiune ? D. Cernescu arată că răspunsuri şi real nebuneşti a dat Candiano la instrucţie şi face citaţii’ni din dosar S’a mai văzut criminal care, citeva minute după crimă, prins, să facă chiar in localul secţiei o poezie în care să descrie ceea ce a simţit cind a comis asasinatul ? Totuşi Candiano a făcut-o Cu judecătorul de instrucţie Candiano a fost per tu. Venea, intra în cabinetul grefierului, comanda citeva pahare cu coniac şi după ce le bea, dormea pe canapea 2—3 ceasuri. Asta făcut pe d. Virgil Alexandrescu să ia drept un detracat şi azi nu ştim ce ar fi zis, dacă secretul profesional nu l’ar fi oprit. Atitudinea judelui de instrucţie S’au mai văzut criminali cari in inchisoare să-și facă singuri cazierul judiciarDar din cele petrecute in fața Cultei rezultă că Al. Candiano nu numai’ că nu s’a prefăcut nebun, dar s a silit din contră să facă—conform sfatului d-lui Virgil Alexandrescu—pe sana 10SSi unde a ajuns ? D. Cernescu citează pasagii din răspunsurile absolut incoherente ale lui C.adi.a» I«»te a instrucție, a treia z. după comiterea crimei, cînd deci nu fusese.inca^°“' tact cu nimeni și nu primise nici sfat ca să simuleze nebunia. (Incoherenta acestor răspunsuri provoacă uimire* și ilaritate în tot audito-Aceste răspunsuri, urmează d. Cernescu, n’au fost arătate de instrucţie comisiei medicale. Asta e de remarcat si e foarte suspect. Parchetul spunea că cuvintul Narval a fost spus de Candiano abia in faţa juraţilor, pentru a simula nebunia. Nu este adevarat. Oratorul arată ca despre Narval Candiano a vorbit la instructe dinai a doua zi după ce a fost arestat. Giteaza oasa°riile respective din dosar. Narvalul este "după Candiano, secretul afacerei, SĂI', dusL. „tai, pentru construirea vaporului ca sa ia in stapinire «Marele aquariu al naturei». Cum a comis Candiano crima . Ca premeditare ? Nu ştiţi dv. ca la asasin ordinar, de obiceiu, fixeaza anumite persoane pe cari îşî l’1'0?11'6 . moare, că iau măsuri cautind afle conformaţia casei, etc.? Or, Candiano, acest nebun de legat, a pus, la intimplare, şapte nume in carnetul sau si a pornit să omoare pe oricare din persoane i-ar fi eşit inainte, făr» sa cunoască conformaţia intenoaia aase , fără sa ia măsuri ca să poata fugi. El nu s’a dus la d-na Bilciuresci care avea mai mulţi bani, sau la d-na Curtoff «marchiza», pe care o inseises in carnet cu 2000 lei, nu, ci mtilneste în drum pe Iulia Iarcu. Daca as conştient, dacă cu mintea sănatoasa se ducea sa fure bani, atunci Rebaia, ca orice asasin, să se fi interesat daca Ilia Iarcu are bani. Ministerul public nu vrea să spue ce s’a petrecut intre Candiano şi Iulia Iarcu cind sau întilnit pita palea ic toi iaf» • Auziţi, oameni buni: Candiano a î - Lebal-o: «Cum stai cu punga ?» «N am parale, i-a răspuns Iulia Iarcu. Altă dată am avut. Acum am ajuns sa acostez bărbaţi pe stradă». Va să zică ştia, din contră, că victima nU avea bani şi totuşi s’a dus s’o ucidă, gradul lui a fost’fix. In casă nu-î mai pune nici o întrebare despre bani, când Iulia Iarcu ii spune să Închidă ferestrele, Candano nu vrea. Le lasă deschise cu riscul de a se auzi de afară zgomotul eventual. Cînd e prins, Candiano spune la aceiași oameni, ba că a operat un porumbel, ba că s’a împedecat de cadavrul Iuliei Iarcu si s'a umplut cu singe pe mum, deoarece ar fi venit fuga sus, atras de zgomotul auzit pe cind trecea pe strada. Apoi toate astea sunt fapte de cumunat constient, sau fapte de nebun . D Cernescu ia in discuţie argumentele invocate de ministerul public contra raportului comisiunei medicale. Auziţi, d-lor, părerea tuturor membrilor comisiunei medicale, afara de dom, prerea întregului consiliu sanitar, parerea celor nouă medici cari au consiliat familia lui Candiano să-l interneze inti un ospiciu, nu e luată în considere fi Părerea unor oameni că din puțiu si Obreni, Demosthene, oameni cari au urcat profesia lor culmea, este ca Al. Candiano e nebun, iresponsabil , si trebue internat într’o casă de nebuni si noi să nu credem? D-rul Codreanu i’a găsit într’un acces de epilepsie laivată si îi descria convulsiunile , noi să nu primim spusa d-rului Codreanu ? Dar d-rul Rimniceanu ? Und l’a văzut pe Candiano l’a podidit plinsul. S’a prefăcut? Nu. Erau lacrimile unui om care vorbea din toată sinceritatea inimei. «E al meu, aproape eu l’am crescut» zicea dînsul. E un degenerat Candiano, un iresponsabil. Să nu credem? Dar dlul Stamatin ? D. procuror Stambulescu. Trebuia familia să’l îngrijească din vreme ! D. Cernescu. Și pentru că nu s’a făcut aceasta, să nimereţî pe Candiano la ocnă ? Frumoasă logică! Nouă ni se pare că’î destul atita durere, atitea lacrimi pentru mama sa. Apărarea nu cere libertatea lui Candiano. Nu, ea cere, împreună cu comisia medicală, internarea lui pe viaţă într’un spital de nebuni. Dar opinia minoritarei medicale ? Nici cu ea n’ajunge Candiano la ocnă, căci e numai parţial responsabil, dec pa jumătate nebun. Unde mai luăm in consideraţie faptul că parchetul n’a pus la dispoziţia medicilor toate actele instrucţiei ? Puteţi oare să spuneţi, d-lor juraţi, ca Al. Candiano e sănătos? Acest om care e un degenerat, un alcoolic, un detracat, care a încercat să ucidă pe mama si, pe servitori, care s’a împuşcat de două ori fără nici un motiv, care a plecat in Congo, acest om, puteţi afirma, d-lor juraţi, fără nici o îndoială, că e deplin sănătos? Cine e acela care poate spune că niciodată nu va fi împins pe calea nebuniei, că miine cumpăna judecăfei nu-i va fi zdruncinată ? Aşi vrea să-l văd ! Şi dacă, d-lor juraţi, un gram de îndoială se iveşte in conştiinţa dv. atunci cum veţi zice : da, Candiano e sănătos ? Gandiano este conştient, zice acuzarea, probă scrisorile lui, ireproşabile ca logică şi stil. D. Cernescu înşiră diverse cazuri de bolnavi intelectuali cari, prin memoria lor extraordinară şi unele calităţi intelectuale surprinzătoare, par a fi nişte inteligenţe superioare. In realitate medicii alienişt! celebrii au clasat aceste cazuri în rindul nebunilor! Şi să venim noi azi, cînd vedem atitea taine ale naturei, noi simpli oameni, să spunem cu conştiinţa împăcată că Al. Candiano e sănătos? Oratorul termină făcind un apel la conştiinţa juraţilor ca să nu păteze numele aceluia căruia ţara ii datorează recunoştinţă. Să se dea verdictul cu severitate, să se pedepsească pe fiecare după faptele lui—dar numai după cele făcute cu mintea întreagă.Admirabila pledoarie, plină de elocinţă, a d-lui Cernescu, a fermecat întreaga sală timp de o oră şi mai bine. Ultimele cuvinte, mai cu seamă, au produs o mare impresiune în auditor, întreaga pledoarie a creeat o atmosferă foarte favorabilă acuzatului). La orele 8 şedinţa se suspendă pină la orele 9, cind vor continua avocaţi apărărei. Şedinţa de noapte înainte deşedinţă Aceeaşi înghesuială ca şi două seară. Chiar şi juraţii pătrund cu greu printre cordoanele de soldaţi. Pledoaria d-lui Delavrancea E important, zice d. Delavrancea, faptul că din capul locului, la începutul instruirea afacerei, fără nici o intervenţie, judecătorul de instrucţie a făcut apel la psichiatii. Deci problema se prezintă de la început ca foarte grea. Nu voesc să speculez asupra sentimentelor d-lor juraţi, deşi aşi fi in drept, ca apărare, căci juraţii tocmai de aceea sint, ca să judece nu numai cu condica, cu logica rece, ci şi cu inima. In contra noastră s’au ridicat şi răspunsurile in aparenţă raţionale ale lui Candiano, dar numai răspunsurile scurte, şi talentul primului procuror, şi talentul şi spiritul analitic al d-lui Panti, şi partea civilă, cari au epuizat parcă toate răspunsurile, prevăzând cele ce vom spune noi. Ministerul public a spus că Al. Candiano e un detracat. Dar de cind ministerul public se însărcinează a pleda pentru circumstanţe atenuante intr’o crimă? Aceasta cade în favoarea şi nu in defavoarea acuzatului, dar denotă şi o şovăire la ministerul public. De ce d. Panu, care e un om extraordinar de cult, un evoluţionist, s’a ferit să discute şi părerea doctorilor, şi a celor cari s’au pronunţat pentru complecta iresponsabilitate şi a celor cari s’au pronunţat numai pentru jumătate de iresponsabilitate ? Lobii frontali, a spus d. dr. Marinescu, etera ignora. Dar cine poate spune că toate funcţiunile cerebrale, toate centrele nervoase, toate zonele cerebrale sunt cunoscute ? Cercetările psichiatrilor au dovedit că lobii frontali sunt centrul intelectului superior. Ei bine, lobii frontali ai lui Candiano au fost străbătuţi de glonte. Fapt esenţial este că atit majoritatea cit şi minoritatea comisiunei medicale e de acord că există la Candiano o stare de insanitate, de imbecilitate morală. Toată chestiunea este în jurul lobilor frontali. Minoritatea s’a bazat pe o şcoală care gradează responsabilitatea, dar condica noastră penală neprevăzînd responsabilitatea parţială, judecătorul de instrucţie nu trebuia să intercaleze, intre iresponsabilitate şi responsabilitate, responsabilitatea parţială şi să pună pe medici să răspundă la trei şi nu la două întrebări. Am întrebat pe d. dr. Nanu dacă responsabilitatea parţială atrage ocna sau spitalul. D. preşedinte a interzis răspunsul. Dar în particular d. dr. Nanu mi-a spus că prin responsabilitatea parţială înţelege spitalul. Toţi doctorii sunt de aceiaşi părere, e chestie numai de grade, de detalii, controversate încă. In fond toți doctorii sunt de acord, crinii nele epileptice au încetat de atunci la avut loc la traducerea art. 57. Acest articol prin urmare este interpretat ast dinsul. Deci nu se poate pretinde că glontele se află într’o regiune periculoasă, fel, ori cineva e responsabil, ori iresponsabil. Pe jumătate responsabil nu admite legea rominească. Spre a arăta mentalitatea lui Candiano Popescu, oratorul spune că din toată atitudinea lui în faţa Curiei rezultă că el nu are controlul, stăpînirea ideaţiunei superioare. S’au mai văzut acuzaţi cari să fie atit de intimi cu preşedintele, să răspundă cu metafore şi figuri, sâ se adreseze în faţa juraţilor către VlădoianU ameninţindu-l că-l omoară—deşi ştia că asta e in defavoarea lui ? S’au mai văzut asemenea indivizi cari să-şi exhibe nagalomania cu atitaseninătate ? A