Adevěrul, ianuarie 1902 (Anul 15, nr. 4467-4492)

1902-01-14 / nr. 4475

O singura ediţie • TELEPOS --- 11 ..ui­i 14 Ianuarie DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURÎ pagina IV Lei....................... 0.50, Lan BIROURILE ZIARL­Ulrt 11 — Strada Remanierea cabinetului- proectul lege! meseriilor FONDATOR ALEX. Y. BELDIMANTI ABONAMENTE Un an Şase luni Trei luni In ţară...........30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. 50 „ 25 „ 13 „ 10 bani in toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechi şi 20 bani. mea spre marea me­a bucurie au început să se folosească toate autorităţile,toate societă­ţile mai sus citate, cari deşi azi consti­tuite în comitet, de mine nu şi au mai reamintit; totuşi eu nu m’am supărat, fiind deprinsă cu asemenea atenţiuni de­licate de pe timpul monumentului luî Gr. Alexandrescu, cînd după ce l’am aşezat pe piaţă, să făcuse învoirea d’a se şterge după el chiar numele colii ce adunase gologan cu gologan ca să-l facă. Trebue să-ţi mărturisesc că acum văd că pasul meu a fost uriaş. Ei cum ? O femeie in Orient să cuteze a lua iniţia­tive ca una din Occident? A!... La 15 Noembrie, cînd am primit scri­­soarea d­v., în care îmi puneaţi în ve­dere greutăţile şi indiferenţa cu cari am să lupt, de­şi eu în parte Ie cunoşteam de la atîtea iniţiative luate’) mă deseura­­giasem cu totul şi mărturisesc că d’atunci am bătut calea şi mai mult, am sunat pe la uşi şi mai puternic, am strigat şi mai tare celor ce mi-au zis: „Centenar ne tre­bue nouă"! Acum Acum le-am uitat pe toate aceste greutăţi. Şi cum să nu fie ast­fel, cînd la 20 Ianuarie, ţara mea va fi în sărbătoare, va proba omenirei că Romînia are da veacuri, fii demni de dîn­­sa, fii cari nu sunt uitaţi de urmaşii lor şi a căror frumoase fapte drept pildă lor în viaţă le vor servi, spre înbărbătare la muncă, la luptă, la biruinţă. 12 Ian. 1902 Smara Proectu! de Igee al meseriaşilor De ce s’a condus ministrul?—Cele două curente ale mişcare! meseriaşilor.—Efectul lege! asupra aceste! mişcări.—O lege democratică. — Se va vota sau nu ? Am arătat mai dăună­zî, punctele esenţiale ale proectuluî de lege pentru organizarea meseriilor, întocmit de mi­nisterul de domenii. Astă­zi vom exa­mina acest proect dintr’un punct de ve­dere maî general, precum şi în raport cu mişcarea meseriaşilor. Din ce cauză a provenit această miş­care şi întru cît domnul B. Mis­­sir a ţinut seamă în proectul său, de dezideratele mişcărei ? Iată prima între­bare pe care trebue sa ne-o punem. Mişcarea meseriaşilor rominî n’a pro­venit, ca mişcările similare din alte ţări, din cauza năuntrice, ca să zicem aşa, stăreî meseriaşilor noştri. Adică n’am avut de înregistrat plingerile celor ex­ploataţi împotriva exploatatorilor, plin­gerile lucrătorilor împotriva patroni­lor. Din pricină că mari patroni nu prea există la noi și din pricină că fie­care lucrător are încă posibilitatea, in Rominia, de a visa să ajungă și ei pa­tron, pe de-o parte, pe de alta din pri­cină că perioada ce a precedat criza a văzut un adevărat danţ de milioane, o nebunie neinfrinată, nemărginită de a cheltui, de a juisa, ceea ce s’a trădat In oraşe printr’un colosal lux de clădiri, ce atrăgeafi după ele prosperitatea tu­­tu­ror industriilor ce ţin de clădiri,—lu­crătorii nu s’au simţit in divergenţe de interese cu patronii, şi pe de­asupra tu­turora le mergea relativ bine. Criza i-a găsit deci strîns legaţi, şi ei n’au văzut altă ceva de cerut, momen­tan, de­cit să ie meargă tot aşa de bine ca şi mai înainte de criză. Insă confundînd revendicaţiunile lor pur ac­cidentale, de moment cu revendicaţiunile mai înalte şi mai statornice ale Întoc­mirea unei legi care să reguleze rapor­turile dintre muncă şi capital, dintre proletari şi capitalişti, au cerut, ca re­mediu al stărei lor actuale, o lege a me­seriilor. De la început mişcarea s’a prezentat ,deci în mod babilonic, nimeni nu și-a dat seama de interesele anumite pe care le avea, nici ce putea să însemne în realitate o lege a meseriilor. De-aci con­fuzia aceasta curioasă din spirite de a voi o reformă cu nume modern dar cu caracter medieval, de a voi o lege a meseriilor care să oprească în joc des­­voltarea economică a ţărei deşi aseme­nea legi, in alte ţări, sunt menite să producă tocmai efectul contrar. Mulţi din meseriaşi au raţionat ast­fel: Dacă am fi maî puţini pe lucrul ce se găseşte in ţară, ne-ar merge maî bine; prin urmare să căutăm pe de o­ parte a înlătura concurenţa internă printr’o lege care să reînfiinţeze vechile bresle ce vor limita numărul meseriaşilor şi vor institui un fel de monopol al pre­ţurilor. Ei au crezut ca aceasta se poate numi o lege a meseriilor, pe cînd in realitate era cu totul alt­ceva. De aci greşeala, confuzia, unii cerind un lucru sub acest nume, altul, guvernul, acordindu-Ie nu­mele dar dindu-le alt lucru sub nu­mele acesta. Şi de aci furia meseriaşilor, furia d-lu­î Brătescu, cari văd că cu legea a­­cordată de guvern va fi şi mai rău­ de cit cu starea actuală. D. Missir, fie c’a făcut-o într’adins’ fie că nu şi-a dat bine seamă de starea lucrurilor, "a considerat mişcarea mese­riaşilor ca pe ceva analog cu a proleta­rilor din apus, şi atunci s’a pus pe în­tocmit o lege a raporturilor dintre capi­tal şi muncă, foarte studiată şi destul de democratică. Dar nu asta i se cerea. Maî mult, putem zice că tocmai asta nu i se cerea. In cit mai rău şi-a aprins pae în cap cu meseriaşii de cit dacă nu pre­zenta proectul. Patronii de la noi se pling că cîştigă prea puţin, că sint prea concuraţi, şi d. Missir le mai impune noi obligaţii— foarte umanitare şi democratice—faţă de lucrătorii lor, pe cari trebue să-i înveţe o meserie, să-î trateze omeneşte, să n­u-î pue să lucreze excesiv, de mo­rala, cultura şi bunul traifi al cărora trebue să se ocupe de-aproape. Se potriveşte ca nuca un perete cu Legea d-lui Missir va fi faţă de sta­rea meseriaşilor şi muncitorilor din Romînia ceea ce a fost faimosul lichid al d-ruluî Koch faţă de tuberculoză , ea va avea un efect diagnostic minunat. Să ne explicăm. Dacă la noi au început să existe in­terese antagoniste intre lucrători şi patroni, şi dacă cei d’iniiiri au început să devie conştienţi de acest antagonizeu, mişcarea meseriaşilor se va rupe in două tabere profund duşmane. Una, tabăra lucrător lor, va primi proectul cu entuziazm, alta, tabăra patronilor, îl va considera ca pe culmea abominafiei. Dacă insă lucrătorii nu sunt conşti­enţi, ci numai patronii, cari cer în de­finitiv să fie şi ei protejaţi de stat cum e industria mare, cum e agricultura, etc. atunci legea va fi extrem de rău­ primită de întreaga suflare ce-a pornit mişcarea. Se va întîmpla ce s’a intim­­plat în Franţa la 4789, poporul încă inconştient punind in serviciul burghe­ziei conştiente singele şi energia sa. De aceea zicem că legea d-lui Missir va avea mai ales o valoare diagnostică. Ea ne va arăta, prin atitudinea ce vor lua-o faţă de dinsa meseriaşii mari şi mici, patronii şi lucrătorii, in ce stadiu al evoluţiei ne găsim. * Se va vota oare proectul ? Dacă tot ce e meseriaş, patron şi lucrător, va continua să meargă împreună, dacă lu­crătorii nu vor înţelege că legea e in favoarea lor, ea nu se va vota, foarte probabil. Ea va face o prea straşnică opoziţie in public, şi parlamentul va trebui să asculte de ea. De se va vota chiar cu opoziţia ce i se va face, atunci ea va avea curioase consecinţe. Insă, trebue s’o spunem, destul de îndepărtate. In ce priveşte revendicările meseria­şilor aşa cum le cunoaştem, e drept că prin legea actuală nu li se dă nici o umbră de satisfacţie, ba chiar li se dă o lovitură. E bine sau e rău ? Ne vom pronunţa după ce vom vedea ce îndrumare ia mişcarea meseriaşilor. Indus: cererile alţii ! formulate de d. Brătescu Centenarul Heliade Rădulescu D-lui Const. Miile. Pe la începutul lui Neerabrie, citind în ziarele franceze că la Paris, d-na Juliette Adam, a luat iniţiativa d’a serba cente­narul lui Victor Hugo şi că toată lumea artistă ca şi literară, nu numai din Franţa, dar şi din lumea întreagă s’a gră­it a răs­punde la apelul scriitoarei; m’am gândit că şi noi avem un scriitor tot aşa de mare pentru ţara noastră, (care s’a născut tot atunci), ba poate şi maî mare, prin modul plin de Patriotisme, care s’a luptat la 48 şi cu ocazia împroprietărire! ţăranilor, cum şi prin cuvintele magistrale cu cari înaintea puterilor europene, ştiu să protesteze a­­tuncî, cînd Romînia era ameninţată de Urşii de la Nord şi pintr’un fals protec­torat, un Trandafiroff, un Kiseleff ajun­sese a da poruncă în ţara lui Mircea şi a lui Ştefan. Socotind că ar fi nimerit să organizăm şi noi aici o asemenea serbare în onoarea părintelui literatură române, am făcut, cum ştiţi, o petiţie­ circulară, cum m’a tăiat capul mai­ bine, şi am adresat-o : Adevărului, Epoceî, Independenţei, Uni­versului, Tribunei la Sibiu­, Familiei la Oradea Mare, Gazetei Transilvaniei la Braşov, Sindicatului ziariştilor, Minist. Instrucţiunei, Academiei romine, Ateneu­lui d’aci, din Dorohotă, din Severin, Ligeî culturale, Soc. corpului didactic primar din Rominia, Soc. studenţilor universitari,Soc tipografilor, d lui C. Boerescu, Tocilescu (verbal), Ion I. Ileliade Rădulescu şi d-lui direct al gimnastului din Tirgovişte, cu rugăciunea de a sesiza autorităţile lo­cale şi a da caracterul cel mai măreţ şi maî demn centenarului luî Ileliade Rădulescu în Tîrgovişte, pre­şul natal al marelui scriitor, apoi am făcut prin presă apelu­rile ce cunoaşteţi, pentru ca’n publicul român să se trezească şi să vibreze nota patriotizmului. N’a trebuit multă vreme şi de propunerea Sin juna condeiului Ianovici-Tănăsescu „Voinţa naţională“ polemizează cu sub­semnatul în chestia Ianovici-Tănăsescu. Sîntem siliţi deci să revenim­ spre marea displăcere a d-lui Tănăsescu „care ţine condeiul în numele partidului liberal". D. Ianovici are aerul de a ne spune că-l calomniăm cînd îi spunem că-1 chea­mă şi Tănăsescu şi că am găsit ambele semnături în josul unui bilanţ. Pentru a tăia scurt, vom preciza, e vorba de un bilanţ al Casei de depuneri şi consemnaţiuni pe care l-am găsit în „Monitor" semnat : N. P. Ianovici-Tănâ­­sescu. Noi, la această rubrică, venim tot­d’a­­una cu acte, cu „Monitorul Oficial“ ! Ei, acum să poftească la polemică d. Tănăsescu! Per. REMANIAREA Cînd s’a format actualul minister, după căderea partidului conservator, no! am arătat că el nu poate mul­ţumi pe nimeni. Adăogam însă că fiind vorba de pus în practică o idee a d-lui Sturdza, economiile şi redu­cerea budgetului la 218 milioane, sunt de prisos chiar şi cei­l’alţi mini­ştri, cari nu pot fi socotiţi de­cit ca figuranţi... După îndeplinirea acestei reforme s’a vorbit iar de remaniare şi atunci ne­am făcut datoria să spunem că odată ideea d-lui Sturdza pusă în practică, rolul partidului şi guvernului liberal nu este totuşi isprăvit. Era vorba de a complecta opera şi de a pune de acord întreaga noastră viaţă eco­nomică, socială, politică şi intelectu­ală, cu această reformă budgetară. Pentru aceasta adăugam că d. Sturd­za nu se mai poate înconjura de fi­guranţi ori de persoane cari să-l o­­glindească perfect tot pe d-sa. D. Sturdza pare astăzi că nu vede mai departe de însănătoşirea finanţelor. E dlar nevoe să vină alţii cari să-l complecteze, cari să-i dea idei noi, să-l îndrumeze pe o cale la începutul că­reia d-sa stă ca legendarul viţel. E dlar momentul de a face apel la toate forţele vii şi intelectuale ale parti­dului, de a alcătui marele minister liberal, care să nu mai fie ministe­rul sturdzist, ci ministerul liberal­­democratic per­ excelentiam. Așa, credem noi, că ar trebui să fie, dar din nenorocire, cele ce vedem că se petrec, ne dau convingerea că aceasta nu poate fi, fiind­că d. prim­­ministru este incapabil să vadă a­­ceastă operă viitoare, nu-i simte ne- 1 1) Notă: Bustul Veronicăi Micle, monumentul Gr. Alexandrescu, darul lui De Gubernatis, Liga păceî, congresul de la Roma al orientaliștilor și al păceî si Revista"feministă. cesitatea, ci se vîră din ce în ce mai adînc în această operă care este a­­proape isprăvită: asanarea budge­tului.­­ In asemenea condiţiuni, o rema­niare ministerială devine absolut inu­tilă. De ce adică s’ar înlocui un fi­gurant cu un alt figurant? Din po­trivă ar fi alt­ceva de făcut şi anume să se mai creeze cîte­va interimate, să rămînă de pildă d. Sturdza şi d. Ionel Brătianu fie­care cu­­cîte pa­tru portofolii şi atunci cel puţin ar fi o economie de vre­o două sute de mii de lei pe an şi lucrurile ar merge tot aşa de prost ca şi azi... De alt­fel d. Sturdza se ştie că este pretutindeni. D-sa e la război, d sa este la finanţe, d-sa este şi la in­strucţie şi vorbeşte în locul d-lui Haret, d-sa ţine discursuri juridice ca în afacerea Olimpicelor, d-sa este la externe, la interne tot d-sa şi la domenii ca şi la lucrări publice, d-sa este competent în toate, în toate ce­­stiunile se amestecă şi tot ce spune şi plănueşte îi este primit fără de protestare. Pentru ce dar s’ar maî face o remaniare ministerială? Şi cu atît ea se impune mai puţin cu cît dacă s’ar face aşa ceva, gustu­rile se vor deschide, apetiturile vor fi aţîţate şi în loc de starea de a­­cum va veni momentul cînd primul­­ministru nu va mai şti cum să îm­partă portofoliurile ministeriale Se impune un mare minister şi d. Sturdza nu vede aşa ceva. Ast­fel fiind, cel mai bun lucru este să se păstreze statu quo, căci încă odată maî rău nu se poate în­tîmpla de­cît ceea­ ce se întîmplă acum, cînd par­tidul liberal bate apa In piuă cu mult entusiazm. Const. Miile POŞTA MICA D-lui C. Popescu, Mărăşestî.— Dacă d. dr. Fiîip Codreanu se maî găseşte încă la Panciu, prezintă te d-nealui cu fratele d-tale, ca din partea mea. După ce­­ va examina, ii va spune ce-i de făcut. Dacă nu, şi puteţi face sacrificiul de a veni pînă la Bu­cureştî, vă pot recomanda ca specialişti în materie pe d­-ni, d-rî Marinesc­u­ şi Toma Ionescu, li veţi pu­tea consulta la spital. D-îuî Alex. Grozovici, Giurgiu.—Dacă nu s’a pu­blicat rezultatul tragere! prin ziare, este că nu s’a tras. De altmintrelea era de aşteptat: loteriile de la noi au devenit un adevărat scandal. CARNETUL MEU Serul contra scarlatinei O ştire dintre cele maî senzaţionale ne vine din străinătate: profesorul Leyden din Berlin, care a fost şi în Bucureşti cu ocaziunea boaleî prinţului Ferdinand, a descoperit im ser cu care combate cu succes, cea mai teribilă din boalele maî ales pentru copil—scarlatina. Profesorul Leyden a pornit de la ur­mătoarea idee: oamenii cari au fost bol­navi di scarlatina nu mai recapătă această boală de­cît în cazuri extra­ordinar de rare. Probabil deci că în sîngele lor se formează un fel de corpi protectori cari îi imunizează pentru toată viaţa. In con­secinţă profesorul Leyden a luat sînge de la reconvalescenţi, în perioada ce ur­mează imediat după dispariţia febrei şi a preparat din el un ser imaginat de me­dicul asistent al profesorului Leyden, d. doctor Blumenthal. Din acest ser s-a injectat o doză de 20 centimetri cubî la 15 bolnavi de scarlatină. Din aceste 15 cazuri toate au avut un decurs favorabil, cinci chiar un decurs surprinzător, căci făcîndu-li-se bolnavilor injecţia în prima zi a apariţiei erupţiei, a doua zi chiar s’a constatat complecta dis­pariţie a febrei. Sîngele se ia prin înţeparea cu totul nedureroasă şi inofensivă a unei vine, bine­înţeles că numai de la oameni au totul sănătoşi. Rezultatele obţirîute au fost atît da bune în cît la bolnavi nu s’a mani­festat nici cel maî mic deranjament şi injecţii în doze pină la 40 centimetri cubici s’au dovedit a fi cu totul nedău­­nătoare. De prisos să inzist asupra importanţei acestei mari descoperiri a profesorului Leyden. Se impune ca ea să fie cît mai repede studiată şi controlată de oamenii competenţi pentru ca în caz cînd s’ar confirma rezultatele obţinute de profe­sorul Leyden să se procedeze la imediata aplicare a serului și la noi. B. Br. Lega a d-lui Stoicescu D. Stoicescu a depus toui pe biu­­roul Camerei proectul sail de reor­ganizare judecătorească. Prin acest proect de lege se întinde inamovibili­tatea la judecătorii de instrucţie şi la judecătorii de şedinţe şi se introduce în uurairea­ magistraţilor inamovibili un sistem nou: listele de prezentare. A­­ceasta constă in faptul că ministrul aierte pe cel numit dintr’o listă întoc­mită de o anume categorie de magis­traţi. Deşi poate norma aceasta nu este cea mai desăvirşită, totuşi e un pas tăcut înainte faţă de starea de astăzi in care bunul plac al ministru­lui, influenţele politice şi mai ales hatirurile sunt singurele norme. In ceea­ ce priveşte inamovibilitatea, noi credem că rezultatele obţinute pînă astăzi nu sunt concluente în a­­ceastă privinţă. De ce mergem mai sus pe scara judecătorească găsim ne­glijenţă, lipsă de independenţă şi fa­­voritizm. Din potrivă singura parte bună a justiţiei sunt tribunalele unde găsim judecători tineri şi independenţi cu toate că nu sunt inamovibili. Aceste constatări triste ar pleda mai mult în potriva inamovibilităţii, mai ales in ceea ce priveşte judecătorul de instrucţie care devenind inamovibil şi înaintabil pe loc, devine un pericol so­cial pentru libertatea cetăţenească şi pentru nenorociţii inculpaţi. Un jude­cător de instrucţie, după zece ani de această funcţiune, îşi alcătueşte un in­telect anume graţie căruia vede in fie­care inculpat un vinovat şi cînd pute­rile judelui instructor sînt atît de mari, vai de acela care intră pe mîi­­nele luî. Proectul d lui Stoicescu insă merită mai multă cercetare şi o vom face bu­curos, fără de rea voinţă, dar cu drep­tul discuţiei libere şi mai ales cinstită. De alt­fel merită un articol deosebit dreptul ce şi-i ia ministrul de justiţie prin noua lege de-a censura pe magi­straţii cari prin scrierile lor ar discuta Constituţia şi forma de guvernămînt. Proectul d-lui Stoicescu aduce în dis­­cuţiune cazul d-lui consilier Flaislen, împiedecat de d. Sturdza ca să vie în parlamant sub formă de interpelare, dar care este adus de d. Stoicescu ca parte dintr’un proect de lege. Sfinx. CHESTIA ZILEI Poftim amendament! Cc. Mitiţă ("stacojii­): N’a, na, na, să te înveţi minte să propui amen­damente !! Oficioasele și d. Faliade.—D.Sturdza contra 4 Ini Faliade.—Criza In partid Sgomotele cele mai contradictorii circulă asupra situației politice actuale. Pe cind ziarul «l’Indépendance rou­­maine», organul fraților Brătianu, ca să mascheze complotul urzit contra d-luî Pallade, spune că fostul ministru de finanţe va fi în parlament, un membru devotat al partidului liberal, «Voinţa Naţională», organul autorizat al­ partidului, care spunea acum cit­va timp că nu se poate concepe un minis­ter liberal fără d. Pallade, se mulţu­meşte să reproducă discursul viclean al d-lui Sturdza în care afirmă cu cruzime că d. Pallade e bolnav. Atit a avut de spus Voinţa despre retragerea d-luî Pallade şi nici un cuvint mai mult. Această atitudine e foarte semni­ficativă. Dar tot atit de semnificativă e şi declaraţia Secolului care spune „că d. Pallade va grupa in jurul săli elemen­tele de luptă“­ D. Sturdza contra d-luî Pallade Iar în vremea asta cercurile politice comentează mult faptul că d. Eugeniu Stătescu n’a vrut să prezideze întruni­rea majorităţilor în care d. Sturdza a zis că d. Pallade e bolnav. Aceleaşi cercuri învinovăţesc pe d. Sturdza de a se fi purtat foarte ingrat cu d. Pallade care a dus toată campania de opoziţie contra conservatorilor pe umerii săi. Un fruntaş liberal ne spunea: «Cind un om ca Pallade, care a luptat la Slatina, care a dus ancheta de la Gura Caliţei, care a muncit pentru gu­vern, care a salvat finanțele dînd un budget echilibrat, întră în conflict cu secretarul său general, pleacă se­cretarul general iar nu ministrul». «D. Sturdza a dat o pildă rea prote­­jind pe un tînăr secretar general im­popular, contra unui ministru care i-a fost mîna dreaptă, şi a mai dat o pildă rea cînd a încredinţat d-luî Ionel Bră­tianu două portofolii, fiind­că eşise d. Pailade din minister. «Primul ministru s’a rostit pe faţă contra d-lui Pailade, aceasta au înţe­­les-o toţi, şi a protejat pe fraţii Brătienî, cari erafi destul de antipatici in partid. «Situaţia fraţilor Brătienî devine a­­cum şi mai dificilă. «Dar nu e numai atit: D. Sturdza însuşi îşi crează o situaţie foarte difi­cilă, căci după ce s’a impus la şefia partidului, fără ca partidul să fi vroit să-l recunoască, vrea să ne impună a­­cum atot­puternicia fraţilor Brătienî. Aceasta nu va fi». Criză în partid Aşa s’a rostit un liberal de frunte asupra retragere! d-lui Palade şi asu­pra rolului jucat de d. Sturdza contra fostului ministru de finanţe. E dar în situaţia politică ceva maî mult de cit o criza ministerială, e o criză politică, o criză în întreg partidul liberal care se declară și care nu știm cum se va sfirși. Politica externa Marocul şi Franţa Un conflict serios e pe cale să izbuc­nească intre Maroco şi Franţa. Cauza e următoarea : Doi ofiţeri francezi cu garnizoana in Duveyrier (Algeria), plecară într’o Du­minică la preumblare fără a se întoarce însă la ora obicinuită. Garnizoana din Makhzen şi o companie călăreaţă, pre­cum şi un detaşament de spahi plecară Luni în căutarea celor dispăruţi. Cada­vrele goale ale ofiţerilor au fost găsite in Deşebal-Uiad-Abdallah împreună cu caii lor de asemenea împuşcaţi. Lingă ei şedea dinele căpitanului Gratien pe care asasinii îl cruţaseră. Cadavrele pre­zentat­ pe lingă răni produse de gloanţe şi urme datorite unor lovituri de mă­ciuci. Vinovaţi par a fi vânători din tri­bul Oulad­ Abdallah, cari au urmărit pe ofiţeri şi i-au împuşcat ochind probabil dintr-o ascunzătoare favorabilă. Toate împrejurimile sunt bintuite de hoţi şi bandiţi arabi şi marocani. Guvernul francez a cerut satisfacţie şi se zice că i s’ar fi promis. Guvernul pare însă a nu avea încredere in acea­stă promisiune căci a trimes la Tanger unul din cele mai mari vapoare ale sale, pe „Charlemagne“. Probabil însă că des­făşurarea pavilionului francez pe coasta sa, va determina pe Sultanul de Maroco ca să dea satisfacţia cuvenită. Soarta d-nei De Wet Ne reamintim că d-na De Wet, fe­meia strălucitului general, lipsită de că­min în Urma distrugerea proprietăţei şi locuinţei sale de către englezi, plecase la Iohanesburg, unde putuse să se sta­bilească mulţumită dărniciei su­pr-va orangieni cari cotizaseră spre a­­ putea asigura un adăpost şi pline. Englezii invocind atunci, ca exemplu de „omenia“ lor, cazul d-nei De Wet, lăsată în libertate şi ajutată de ei, femeea celebrului general publică o protestare indignată, prin care declara că ea nu primise nici odată nimic de la englezi şi nici că va primi vr’odată. ACUm aflăm că în urma acestui fapt d-na De Wet a fost smulsă din locuinţa sa din Iohanesburg şi închisă intr’un lagăr de concentrare Împreună cu cei opt copii ai săi, dintre cari unul a şi­ murit. So­ializmul şi anarchizmul Ni se scrie din Liege cu data de 21 Ianuarie st. n. . Aseară a avut loc in sala Populară, meetingul în care trebuea să se dezbată în contradictoriu­ chestia anarchiștilor în partidul socialist. Anarchişti au fost susţinuţi de doc­torul Lucien Henault, iar socialiştii de cetăţeanul Troclet. Publicul a venit in mare număr şi şedinţa, care n’a durat mai puţin de patru ore, a fost foarte a­­gitată. Cei douî oratori se combătură cu cea mai mare furie. D. Troclet a doborât pe anarchisti Bakunin, Kropotkine, Jean Grave, încercind să demonstreze că li­bertarii nu pot să ajungă la nici un rezultat practic. D. Henault s’a năpustit asupra colectivismului și asupra celor cari îl profesează, atît asupra d-lui Mit­­terand cit și asupra cetățeanului Anseele, două partizani ai caşcavalului budgetar. Dînsul impută colectiviştilor că distrug libertatea şi că au devenit intoleranţi. Expulzările hotărite dovedesc aceasta. Publicul a plecat de la întrunire fără a fi cîtuşî de puţin convins. Cele două părţi rămin faţă in faţă. Situaţia in Bulgaria D. Pelkoff şi stambuloviştii par decişi să dea sprijinul lor d-lui Danef şi ca­binetului zankowist în viitoarea sesiune a Sobranieî in chestia împrumutului. Se crede că ei vor intra cu modul acest Căsătoria şi certificatul medical obligatoriu — Conferinţa d-lui prof. d-r I. Thoma Thomescu — In seara de 10 Ianuarie am adi­­stat la Ateneu la o conferinţă de un interes social necontestabil. D. d-l I. Thoma Thomescu a vorbit despre căsătorie şi certificatul medical obli­gator. D-sa a început dezvoltarea subiectului său expunînd cu o ar­gumentaţie ştiinţifică puternică con­­diţiunile în cari trebue să facem că­sătoriile. Căsătoria cum se îndepli­neşte de obiceîu azi, zice d-sa, este un act care se produce condus de cel mai elementar empirism, totul se lasă la voia întîmplarei, cînd este vorba de unirea celor mai superioa­re fiinţe : omul şi femeia, căci nu ne interesăm aproape de loc de sănăta­tea celor cari sînt chemaţi să conti­nue, să regenereze rasa umană. Din acest punct de vedere noi oa­menii sîntem maî prejos de animale chiar. Intr’adevăr cînd pentru aceste din urmă se iau cele maî mari pre­­cauţiuni, împerechindu-se fiinţe de rasă superioară, pentru om aseme­nea prevederi nu există. Un exemplu remarcabil pe care’l dă conferenţiarul este acela bazat pe o mare lege ştiinţifică numită le­gea impregnam­um, exemplu cunos­cut de cei cari se ocupă cu îmbu­nătăţirea rasei animalelor. Ast­fel se ştie că pentru a produce animale de rasă cabalină (cai) de calitate cît mai superioară posibilă, trebue să împerechem un element femei supe­rior, cu un element mascul care să aibă aceleaşi calităţi, care să fie de aceiaşi rasă superioară ca şi primul. In caz contrar dacă se împerechează elementul femei pur sînge (cum zic specialiştii) cu un armăsar de rasă inferioară, mînzul rezultat din acea­stă procreaţiune va semăna cu tatăl, va fi un animal de rasă inferioară. Ceva mai mult încă, în urma acestei procreaţiunî elementul femei a fost stigmatizat în aşa fel de către ele­mentul mascul, în­cît toate fiinţele ce se vor procrea apoi prin împere­cheri cu armăsari de cea maî supe­rioară rasă nu vor putea fi de­cît progenituri, ce vor semăna aproape în totul cu constituţia fizică a pri­mului element mascul procreator, adică vor fi fiinţe de rasă inferioară. Atunci dar, onoraţi auditori, conti­nuă d-l prof. d­r I. Thoma Thome­scu, cînd s’a reglementat ştiinţifice­­şte procreaţiunea la animale, pentru ce să lăsăm a se săvîrşi în cea maî mare ignoranţă, continuarea speţei u­­mane? Pentru ce să lăsăm a se procrea fiinţe cari vor spori numărul infirmilor, scrofuloşilor, tuberculoşilor, copiilor nevropaţi, nebuni, criminali ? Nu a venit oare momentul ca noi să ne îngrijim şi de regenerarea rasei umane, după cum purtăm grija pen­tru regenerarea rasei animalelor, pentru înbunătăţirea rasei cailor ? Evident că da. Pentru aceasta dar trebue să reglementăm starea de să­nătate a viitorilor căsătoriţi, să fa­cem ca dînşii să nu pr­ocreeze de­cît în condiţiuni de sănătate exce­lentă. Căci este barbar lucru, d-lor şi d-nelor, ca să luăm d­in sunul pă­rinţilor o fiinţă inocentă pe care să o îmbolnăvim apoi, să o mutilăm prin faptul unui sifilis rău îngrijit sau chiar numai prin existenţa unei sim­ple­ blenoragii pe care nu ne-am dat silinţă să o vindecăm înainte de a ne căsători. In această privinţă pro­fesorul Fourniere de la Paris dă exemple teribile de ravagiul ce-l face sifilisul asupra soţiilor infectate de către inconştienţii lor bărbaţi, ravagii­ ce se propagă la copii, cari mai toţi se nasc morţi şi cari dacă au şansa de a trăi, ei vor fi copii debili, unii vor fi scrofuloşî, epilep­tici, nebuni sau criminali. Aceasta e ceva revoltător şi onoare femeilor engleze cari au­ denunţat cele d’în­­tîiu, fie prin presă, fie prin procese şi scrieri senzaţionale, această mare greşală a bărbaţilor cari nu caută a se vindeca complect înaintea că­sătoriei de boalele căpătate ante­rior. Iată un pasagiu destul de elo­quent şi instructiv.­„Noi femeile vă oferim întreaga noastră virginitate; se pare că d-tra bărbaţii nu puteţi face tot astfel; vă iertăm şi primim această inega­litate de situaţiune şi de datorie, dar cel puţin deplina satisfacţiune a dorinţelor şi trebuinţelor d-tra îna­inte de căsătorie, să nu vină într’o zi în schimbul a tot ce noi vă pă­străm să ne vestejească sâ ne înve­nineze, să ne omoare1.1. Intr’adevăr e suficientă o simplă blenoragie să aibă cine­va cînd se căsătoreşte pentru a propaga această boală la femee unde ea se tran­sformă în complicaţiuni teribile , metrite, saspingite, ovarite, ce con­­duc la masa de operaţie şi chiar la moarte. Pentru a remedia dlar această anomalie în educaţiunea noastră so­cială nu este de­cît o singură so­­luţiune: certificatul medical obliga­toriu pentru cei­ ce voesc a contracta o căsătorie, căci ce poate interesa maî mult de­cît sănătatea ? Bogăţia cea mai desăvîrşită nu e de­cît a­­tunci cînd omul se bucură de o să­nătate perfectă. Prin urmare cînd va fi vorba de o căsătorie va trebui sâ punem în pre­zenţă mai înainte pe medicii respec­tivi, după cum punem pe cei doi avocaţi de­oare-ce sănătatea trebue să predomine asupra banului (avo­catul reprezintă banul). Mai mult încă, chiar cînd am luat aceste pre­­cauţiuni trebue să ştim că descen­denţii, copiii noştri vor fi influenţaţi foarte mult de momentul cînd se face concepţiunea lor. Aşa dacă ne vom afla în momen­te de o mare surexcitare nervoasă, un poet, un artist, un om de ştiinţă care va avea creerul surmenat prin­tr’o mare muncă intelectuală, trebue să ştie că acele momente, sunt mo­mente fatale pentru procreaţiunea descendenţilor, copiii ce vor rezulta în timpul acelei surexcitări nervoase vor fi copii inferiori ca fizic şi moral. Aceasta explică întru cît­va pentru ce mai toţi descendenţii oamenilor mari, sînt organizate inferioare atît ca constituţione fizică, cît şi din punct de vedere intelectual. Dar aceste din urmă împrejurări fără sâ constitue o excepţiune sunt totuşi cazuri puţin frecvente, ast­fel că faptul care interesează într’un mod capital contractarea căsătoriilor este certificatul medical obligatoriu. Intr’adevăr vor fi demni de toată consideraţiunea noastra tinerii cari înainte de a se însura, vor veni la noi, la medici, să ne întrebe : d-le doctor voesc să mă căsătoresc şi cred că n’ar fi rău să ştiu dacă sta­rea mea de sănătate nu lasă nimic de dorit. Ar însemna atunci, doamne­lor şi domnilor, că am ajuns la treap­ta cea mai superioară de conştienţă a datoriilor noastre sociale, atunci cînd interesîndu-ne de rolul sănăt­ă­­ţei noastre în facerea unei căsătorii, nu facem alt­ce­va de­cît să ne in­teresăm de îmbunătăţirea rasei u­­mane, nu facem alt­ceva de­cît să ne îngrijim de propăşirea naţiunei noastre atingînd una din cele mai vitale probleme care interesează în­treaga noastră viaţă socială. Voi face dar ca marele Nacquet, profesor la universitatea din Paris, care termina toate cuvîntările sale prin: Franţa nu va ajunge la reali­zarea tendinţelor sale de­cît atunci cînd va alcătui o lege pentru înfiin­ţarea divorţului (legea lui Nacquet), voi face ca marele Caton care sfîr­­şea toate oraţiunile sale prin dezide­ratul : să se ia Cartagina (Cartago delenda est) şi voiu termina toate, conferinţele mele prin cuvintele : a­­tunci voiu avea o garanţie sigură pentru, propăşirea noastră naţională cînd se va introduce în lege un ar­ticol care să prevadă pentru căsătorii certificatul medical. Aşa­dar, certifi­catul medical obligatoriu­ pentru vii­torii căsătoriţi va fi pentru mine „ Cartago delenda est“.­­ Această conferinţă ştiinţifică, în care lucrurile sînt numite pe adevă­ratul lor nume într’un scop social foarte înalt, a produs o adîncă im­­presiune şi a pus pe mulţi pe gîn­­duri. Fie­care a plecat ducînd cu sine cunoştinţi noi, cari ne fac să vedem cît de mari, cît de nobile, cît de frumoase sînt determinaţiunile ştiinţei asupra problemelor sociale atunci cînd voim să le dăm atenţiu­nea meritată. Dr. Braoli Ster­iar mm

Next