Adevěrul, ianuarie 1902 (Anul 15, nr. 4467-4492)
1902-01-14 / nr. 4475
O singura ediţie • TELEPOS --- 11 ..uii 14 Ianuarie DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURÎ pagina IV Lei....................... 0.50, Lan BIROURILE ZIARLUlrt 11 — Strada Remanierea cabinetului- proectul lege! meseriilor FONDATOR ALEX. Y. BELDIMANTI ABONAMENTE Un an Şase luni Trei luni In ţară...........30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. 50 „ 25 „ 13 „ 10 bani in toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechi şi 20 bani. mea spre marea mea bucurie au început să se folosească toate autorităţile,toate societăţile mai sus citate, cari deşi azi constituite în comitet, de mine nu şi au mai reamintit; totuşi eu nu m’am supărat, fiind deprinsă cu asemenea atenţiuni delicate de pe timpul monumentului luî Gr. Alexandrescu, cînd după ce l’am aşezat pe piaţă, să făcuse învoirea d’a se şterge după el chiar numele colii ce adunase gologan cu gologan ca să-l facă. Trebue să-ţi mărturisesc că acum văd că pasul meu a fost uriaş. Ei cum ? O femeie in Orient să cuteze a lua iniţiative ca una din Occident? A!... La 15 Noembrie, cînd am primit scrisoarea dv., în care îmi puneaţi în vedere greutăţile şi indiferenţa cu cari am să lupt, deşi eu în parte Ie cunoşteam de la atîtea iniţiative luate’) mă deseuragiasem cu totul şi mărturisesc că d’atunci am bătut calea şi mai mult, am sunat pe la uşi şi mai puternic, am strigat şi mai tare celor ce mi-au zis: „Centenar ne trebue nouă"! Acum Acum le-am uitat pe toate aceste greutăţi. Şi cum să nu fie astfel, cînd la 20 Ianuarie, ţara mea va fi în sărbătoare, va proba omenirei că Romînia are da veacuri, fii demni de dînsa, fii cari nu sunt uitaţi de urmaşii lor şi a căror frumoase fapte drept pildă lor în viaţă le vor servi, spre înbărbătare la muncă, la luptă, la biruinţă. 12 Ian. 1902 Smara Proectu! de Igee al meseriaşilor De ce s’a condus ministrul?—Cele două curente ale mişcare! meseriaşilor.—Efectul lege! asupra aceste! mişcări.—O lege democratică. — Se va vota sau nu ? Am arătat mai dăunăzî, punctele esenţiale ale proectuluî de lege pentru organizarea meseriilor, întocmit de ministerul de domenii. Astăzi vom examina acest proect dintr’un punct de vedere maî general, precum şi în raport cu mişcarea meseriaşilor. Din ce cauză a provenit această mişcare şi întru cît domnul B. Missir a ţinut seamă în proectul său, de dezideratele mişcărei ? Iată prima întrebare pe care trebue sa ne-o punem. Mişcarea meseriaşilor rominî n’a provenit, ca mişcările similare din alte ţări, din cauza năuntrice, ca să zicem aşa, stăreî meseriaşilor noştri. Adică n’am avut de înregistrat plingerile celor exploataţi împotriva exploatatorilor, plingerile lucrătorilor împotriva patronilor. Din pricină că mari patroni nu prea există la noi și din pricină că fiecare lucrător are încă posibilitatea, in Rominia, de a visa să ajungă și ei patron, pe de-o parte, pe de alta din pricină că perioada ce a precedat criza a văzut un adevărat danţ de milioane, o nebunie neinfrinată, nemărginită de a cheltui, de a juisa, ceea ce s’a trădat In oraşe printr’un colosal lux de clădiri, ce atrăgeafi după ele prosperitatea tuturor industriilor ce ţin de clădiri,—lucrătorii nu s’au simţit in divergenţe de interese cu patronii, şi pe deasupra tuturora le mergea relativ bine. Criza i-a găsit deci strîns legaţi, şi ei n’au văzut altă ceva de cerut, momentan, decit să ie meargă tot aşa de bine ca şi mai înainte de criză. Insă confundînd revendicaţiunile lor pur accidentale, de moment cu revendicaţiunile mai înalte şi mai statornice ale Întocmirea unei legi care să reguleze raporturile dintre muncă şi capital, dintre proletari şi capitalişti, au cerut, ca remediu al stărei lor actuale, o lege a meseriilor. De la început mişcarea s’a prezentat ,deci în mod babilonic, nimeni nu și-a dat seama de interesele anumite pe care le avea, nici ce putea să însemne în realitate o lege a meseriilor. De-aci confuzia aceasta curioasă din spirite de a voi o reformă cu nume modern dar cu caracter medieval, de a voi o lege a meseriilor care să oprească în joc desvoltarea economică a ţărei deşi asemenea legi, in alte ţări, sunt menite să producă tocmai efectul contrar. Mulţi din meseriaşi au raţionat astfel: Dacă am fi maî puţini pe lucrul ce se găseşte in ţară, ne-ar merge maî bine; prin urmare să căutăm pe de o parte a înlătura concurenţa internă printr’o lege care să reînfiinţeze vechile bresle ce vor limita numărul meseriaşilor şi vor institui un fel de monopol al preţurilor. Ei au crezut ca aceasta se poate numi o lege a meseriilor, pe cînd in realitate era cu totul altceva. De aci greşeala, confuzia, unii cerind un lucru sub acest nume, altul, guvernul, acordindu-Ie numele dar dindu-le alt lucru sub numele acesta. Şi de aci furia meseriaşilor, furia d-luî Brătescu, cari văd că cu legea acordată de guvern va fi şi mai rău de cit cu starea actuală. D. Missir, fie c’a făcut-o într’adins’ fie că nu şi-a dat bine seamă de starea lucrurilor, "a considerat mişcarea meseriaşilor ca pe ceva analog cu a proletarilor din apus, şi atunci s’a pus pe întocmit o lege a raporturilor dintre capital şi muncă, foarte studiată şi destul de democratică. Dar nu asta i se cerea. Maî mult, putem zice că tocmai asta nu i se cerea. In cit mai rău şi-a aprins pae în cap cu meseriaşii de cit dacă nu prezenta proectul. Patronii de la noi se pling că cîştigă prea puţin, că sint prea concuraţi, şi d. Missir le mai impune noi obligaţii— foarte umanitare şi democratice—faţă de lucrătorii lor, pe cari trebue să-i înveţe o meserie, să-î trateze omeneşte, să nu-î pue să lucreze excesiv, de morala, cultura şi bunul traifi al cărora trebue să se ocupe de-aproape. Se potriveşte ca nuca un perete cu Legea d-lui Missir va fi faţă de starea meseriaşilor şi muncitorilor din Romînia ceea ce a fost faimosul lichid al d-ruluî Koch faţă de tuberculoză , ea va avea un efect diagnostic minunat. Să ne explicăm. Dacă la noi au început să existe interese antagoniste intre lucrători şi patroni, şi dacă cei d’iniiiri au început să devie conştienţi de acest antagonizeu, mişcarea meseriaşilor se va rupe in două tabere profund duşmane. Una, tabăra lucrător lor, va primi proectul cu entuziazm, alta, tabăra patronilor, îl va considera ca pe culmea abominafiei. Dacă insă lucrătorii nu sunt conştienţi, ci numai patronii, cari cer în definitiv să fie şi ei protejaţi de stat cum e industria mare, cum e agricultura, etc. atunci legea va fi extrem de rău primită de întreaga suflare ce-a pornit mişcarea. Se va întîmpla ce s’a intimplat în Franţa la 4789, poporul încă inconştient punind in serviciul burgheziei conştiente singele şi energia sa. De aceea zicem că legea d-lui Missir va avea mai ales o valoare diagnostică. Ea ne va arăta, prin atitudinea ce vor lua-o faţă de dinsa meseriaşii mari şi mici, patronii şi lucrătorii, in ce stadiu al evoluţiei ne găsim. * Se va vota oare proectul ? Dacă tot ce e meseriaş, patron şi lucrător, va continua să meargă împreună, dacă lucrătorii nu vor înţelege că legea e in favoarea lor, ea nu se va vota, foarte probabil. Ea va face o prea straşnică opoziţie in public, şi parlamentul va trebui să asculte de ea. De se va vota chiar cu opoziţia ce i se va face, atunci ea va avea curioase consecinţe. Insă, trebue s’o spunem, destul de îndepărtate. In ce priveşte revendicările meseriaşilor aşa cum le cunoaştem, e drept că prin legea actuală nu li se dă nici o umbră de satisfacţie, ba chiar li se dă o lovitură. E bine sau e rău ? Ne vom pronunţa după ce vom vedea ce îndrumare ia mişcarea meseriaşilor. Indus: cererile alţii ! formulate de d. Brătescu Centenarul Heliade Rădulescu D-lui Const. Miile. Pe la începutul lui Neerabrie, citind în ziarele franceze că la Paris, d-na Juliette Adam, a luat iniţiativa d’a serba centenarul lui Victor Hugo şi că toată lumea artistă ca şi literară, nu numai din Franţa, dar şi din lumea întreagă s’a grăit a răspunde la apelul scriitoarei; m’am gândit că şi noi avem un scriitor tot aşa de mare pentru ţara noastră, (care s’a născut tot atunci), ba poate şi maî mare, prin modul plin de Patriotisme, care s’a luptat la 48 şi cu ocazia împroprietărire! ţăranilor, cum şi prin cuvintele magistrale cu cari înaintea puterilor europene, ştiu să protesteze atuncî, cînd Romînia era ameninţată de Urşii de la Nord şi pintr’un fals protectorat, un Trandafiroff, un Kiseleff ajunsese a da poruncă în ţara lui Mircea şi a lui Ştefan. Socotind că ar fi nimerit să organizăm şi noi aici o asemenea serbare în onoarea părintelui literatură române, am făcut, cum ştiţi, o petiţie circulară, cum m’a tăiat capul mai bine, şi am adresat-o : Adevărului, Epoceî, Independenţei, Universului, Tribunei la Sibiu, Familiei la Oradea Mare, Gazetei Transilvaniei la Braşov, Sindicatului ziariştilor, Minist. Instrucţiunei, Academiei romine, Ateneului d’aci, din Dorohotă, din Severin, Ligeî culturale, Soc. corpului didactic primar din Rominia, Soc. studenţilor universitari,Soc tipografilor, d lui C. Boerescu, Tocilescu (verbal), Ion I. Ileliade Rădulescu şi d-lui direct al gimnastului din Tirgovişte, cu rugăciunea de a sesiza autorităţile locale şi a da caracterul cel mai măreţ şi maî demn centenarului luî Ileliade Rădulescu în Tîrgovişte, preşul natal al marelui scriitor, apoi am făcut prin presă apelurile ce cunoaşteţi, pentru ca’n publicul român să se trezească şi să vibreze nota patriotizmului. N’a trebuit multă vreme şi de propunerea Sin juna condeiului Ianovici-Tănăsescu „Voinţa naţională“ polemizează cu subsemnatul în chestia Ianovici-Tănăsescu. Sîntem siliţi deci să revenim spre marea displăcere a d-lui Tănăsescu „care ţine condeiul în numele partidului liberal". D. Ianovici are aerul de a ne spune că-l calomniăm cînd îi spunem că-1 cheamă şi Tănăsescu şi că am găsit ambele semnături în josul unui bilanţ. Pentru a tăia scurt, vom preciza, e vorba de un bilanţ al Casei de depuneri şi consemnaţiuni pe care l-am găsit în „Monitor" semnat : N. P. Ianovici-Tănâsescu. Noi, la această rubrică, venim totd’auna cu acte, cu „Monitorul Oficial“ ! Ei, acum să poftească la polemică d. Tănăsescu! Per. REMANIAREA Cînd s’a format actualul minister, după căderea partidului conservator, no! am arătat că el nu poate mulţumi pe nimeni. Adăogam însă că fiind vorba de pus în practică o idee a d-lui Sturdza, economiile şi reducerea budgetului la 218 milioane, sunt de prisos chiar şi ceil’alţi miniştri, cari nu pot fi socotiţi decit ca figuranţi... După îndeplinirea acestei reforme s’a vorbit iar de remaniare şi atunci neam făcut datoria să spunem că odată ideea d-lui Sturdza pusă în practică, rolul partidului şi guvernului liberal nu este totuşi isprăvit. Era vorba de a complecta opera şi de a pune de acord întreaga noastră viaţă economică, socială, politică şi intelectuală, cu această reformă budgetară. Pentru aceasta adăugam că d. Sturdza nu se mai poate înconjura de figuranţi ori de persoane cari să-l oglindească perfect tot pe d-sa. D. Sturdza pare astăzi că nu vede mai departe de însănătoşirea finanţelor. E dlar nevoe să vină alţii cari să-l complecteze, cari să-i dea idei noi, să-l îndrumeze pe o cale la începutul căreia d-sa stă ca legendarul viţel. E dlar momentul de a face apel la toate forţele vii şi intelectuale ale partidului, de a alcătui marele minister liberal, care să nu mai fie ministerul sturdzist, ci ministerul liberaldemocratic per excelentiam. Așa, credem noi, că ar trebui să fie, dar din nenorocire, cele ce vedem că se petrec, ne dau convingerea că aceasta nu poate fi, fiindcă d. primministru este incapabil să vadă această operă viitoare, nu-i simte ne- 1 1) Notă: Bustul Veronicăi Micle, monumentul Gr. Alexandrescu, darul lui De Gubernatis, Liga păceî, congresul de la Roma al orientaliștilor și al păceî si Revista"feministă. cesitatea, ci se vîră din ce în ce mai adînc în această operă care este aproape isprăvită: asanarea budgetului. In asemenea condiţiuni, o remaniare ministerială devine absolut inutilă. De ce adică s’ar înlocui un figurant cu un alt figurant? Din potrivă ar fi altceva de făcut şi anume să se mai creeze cîteva interimate, să rămînă de pildă d. Sturdza şi d. Ionel Brătianu fiecare cucîte patru portofolii şi atunci cel puţin ar fi o economie de vreo două sute de mii de lei pe an şi lucrurile ar merge tot aşa de prost ca şi azi... De altfel d. Sturdza se ştie că este pretutindeni. D-sa e la război, d sa este la finanţe, d-sa este şi la instrucţie şi vorbeşte în locul d-lui Haret, d-sa ţine discursuri juridice ca în afacerea Olimpicelor, d-sa este la externe, la interne tot d-sa şi la domenii ca şi la lucrări publice, d-sa este competent în toate, în toate cestiunile se amestecă şi tot ce spune şi plănueşte îi este primit fără de protestare. Pentru ce dar s’ar maî face o remaniare ministerială? Şi cu atît ea se impune mai puţin cu cît dacă s’ar face aşa ceva, gusturile se vor deschide, apetiturile vor fi aţîţate şi în loc de starea de acum va veni momentul cînd primulministru nu va mai şti cum să împartă portofoliurile ministeriale Se impune un mare minister şi d. Sturdza nu vede aşa ceva. Astfel fiind, cel mai bun lucru este să se păstreze statu quo, căci încă odată maî rău nu se poate întîmpla decît ceea ce se întîmplă acum, cînd partidul liberal bate apa In piuă cu mult entusiazm. Const. Miile POŞTA MICA D-lui C. Popescu, Mărăşestî.— Dacă d. dr. Fiîip Codreanu se maî găseşte încă la Panciu, prezintă te d-nealui cu fratele d-tale, ca din partea mea. După ce va examina, ii va spune ce-i de făcut. Dacă nu, şi puteţi face sacrificiul de a veni pînă la Bucureştî, vă pot recomanda ca specialişti în materie pe d-ni, d-rî Marinescu şi Toma Ionescu, li veţi putea consulta la spital. D-îuî Alex. Grozovici, Giurgiu.—Dacă nu s’a publicat rezultatul tragere! prin ziare, este că nu s’a tras. De altmintrelea era de aşteptat: loteriile de la noi au devenit un adevărat scandal. CARNETUL MEU Serul contra scarlatinei O ştire dintre cele maî senzaţionale ne vine din străinătate: profesorul Leyden din Berlin, care a fost şi în Bucureşti cu ocaziunea boaleî prinţului Ferdinand, a descoperit im ser cu care combate cu succes, cea mai teribilă din boalele maî ales pentru copil—scarlatina. Profesorul Leyden a pornit de la următoarea idee: oamenii cari au fost bolnavi di scarlatina nu mai recapătă această boală decît în cazuri extraordinar de rare. Probabil deci că în sîngele lor se formează un fel de corpi protectori cari îi imunizează pentru toată viaţa. In consecinţă profesorul Leyden a luat sînge de la reconvalescenţi, în perioada ce urmează imediat după dispariţia febrei şi a preparat din el un ser imaginat de medicul asistent al profesorului Leyden, d. doctor Blumenthal. Din acest ser s-a injectat o doză de 20 centimetri cubî la 15 bolnavi de scarlatină. Din aceste 15 cazuri toate au avut un decurs favorabil, cinci chiar un decurs surprinzător, căci făcîndu-li-se bolnavilor injecţia în prima zi a apariţiei erupţiei, a doua zi chiar s’a constatat complecta dispariţie a febrei. Sîngele se ia prin înţeparea cu totul nedureroasă şi inofensivă a unei vine, bineînţeles că numai de la oameni au totul sănătoşi. Rezultatele obţirîute au fost atît da bune în cît la bolnavi nu s’a manifestat nici cel maî mic deranjament şi injecţii în doze pină la 40 centimetri cubici s’au dovedit a fi cu totul nedăunătoare. De prisos să inzist asupra importanţei acestei mari descoperiri a profesorului Leyden. Se impune ca ea să fie cît mai repede studiată şi controlată de oamenii competenţi pentru ca în caz cînd s’ar confirma rezultatele obţinute de profesorul Leyden să se procedeze la imediata aplicare a serului și la noi. B. Br. Lega a d-lui Stoicescu D. Stoicescu a depus toui pe biuroul Camerei proectul sail de reorganizare judecătorească. Prin acest proect de lege se întinde inamovibilitatea la judecătorii de instrucţie şi la judecătorii de şedinţe şi se introduce în uurairea magistraţilor inamovibili un sistem nou: listele de prezentare. Aceasta constă in faptul că ministrul aierte pe cel numit dintr’o listă întocmită de o anume categorie de magistraţi. Deşi poate norma aceasta nu este cea mai desăvirşită, totuşi e un pas tăcut înainte faţă de starea de astăzi in care bunul plac al ministrului, influenţele politice şi mai ales hatirurile sunt singurele norme. In ceea ce priveşte inamovibilitatea, noi credem că rezultatele obţinute pînă astăzi nu sunt concluente în această privinţă. De ce mergem mai sus pe scara judecătorească găsim neglijenţă, lipsă de independenţă şi favoritizm. Din potrivă singura parte bună a justiţiei sunt tribunalele unde găsim judecători tineri şi independenţi cu toate că nu sunt inamovibili. Aceste constatări triste ar pleda mai mult în potriva inamovibilităţii, mai ales in ceea ce priveşte judecătorul de instrucţie care devenind inamovibil şi înaintabil pe loc, devine un pericol social pentru libertatea cetăţenească şi pentru nenorociţii inculpaţi. Un judecător de instrucţie, după zece ani de această funcţiune, îşi alcătueşte un intelect anume graţie căruia vede in fiecare inculpat un vinovat şi cînd puterile judelui instructor sînt atît de mari, vai de acela care intră pe mîinele luî. Proectul d lui Stoicescu insă merită mai multă cercetare şi o vom face bucuros, fără de rea voinţă, dar cu dreptul discuţiei libere şi mai ales cinstită. De altfel merită un articol deosebit dreptul ce şi-i ia ministrul de justiţie prin noua lege de-a censura pe magistraţii cari prin scrierile lor ar discuta Constituţia şi forma de guvernămînt. Proectul d-lui Stoicescu aduce în discuţiune cazul d-lui consilier Flaislen, împiedecat de d. Sturdza ca să vie în parlamant sub formă de interpelare, dar care este adus de d. Stoicescu ca parte dintr’un proect de lege. Sfinx. CHESTIA ZILEI Poftim amendament! Cc. Mitiţă ("stacojii): N’a, na, na, să te înveţi minte să propui amendamente !! Oficioasele și d. Faliade.—D.Sturdza contra 4 Ini Faliade.—Criza In partid Sgomotele cele mai contradictorii circulă asupra situației politice actuale. Pe cind ziarul «l’Indépendance roumaine», organul fraților Brătianu, ca să mascheze complotul urzit contra d-luî Pallade, spune că fostul ministru de finanţe va fi în parlament, un membru devotat al partidului liberal, «Voinţa Naţională», organul autorizat al partidului, care spunea acum citva timp că nu se poate concepe un minister liberal fără d. Pallade, se mulţumeşte să reproducă discursul viclean al d-lui Sturdza în care afirmă cu cruzime că d. Pallade e bolnav. Atit a avut de spus Voinţa despre retragerea d-luî Pallade şi nici un cuvint mai mult. Această atitudine e foarte semnificativă. Dar tot atit de semnificativă e şi declaraţia Secolului care spune „că d. Pallade va grupa in jurul săli elementele de luptă“ D. Sturdza contra d-luî Pallade Iar în vremea asta cercurile politice comentează mult faptul că d. Eugeniu Stătescu n’a vrut să prezideze întrunirea majorităţilor în care d. Sturdza a zis că d. Pallade e bolnav. Aceleaşi cercuri învinovăţesc pe d. Sturdza de a se fi purtat foarte ingrat cu d. Pallade care a dus toată campania de opoziţie contra conservatorilor pe umerii săi. Un fruntaş liberal ne spunea: «Cind un om ca Pallade, care a luptat la Slatina, care a dus ancheta de la Gura Caliţei, care a muncit pentru guvern, care a salvat finanțele dînd un budget echilibrat, întră în conflict cu secretarul său general, pleacă secretarul general iar nu ministrul». «D. Sturdza a dat o pildă rea protejind pe un tînăr secretar general impopular, contra unui ministru care i-a fost mîna dreaptă, şi a mai dat o pildă rea cînd a încredinţat d-luî Ionel Brătianu două portofolii, fiindcă eşise d. Pailade din minister. «Primul ministru s’a rostit pe faţă contra d-lui Pailade, aceasta au înţeles-o toţi, şi a protejat pe fraţii Brătienî, cari erafi destul de antipatici in partid. «Situaţia fraţilor Brătienî devine acum şi mai dificilă. «Dar nu e numai atit: D. Sturdza însuşi îşi crează o situaţie foarte dificilă, căci după ce s’a impus la şefia partidului, fără ca partidul să fi vroit să-l recunoască, vrea să ne impună acum atotputernicia fraţilor Brătienî. Aceasta nu va fi». Criză în partid Aşa s’a rostit un liberal de frunte asupra retragere! d-lui Palade şi asupra rolului jucat de d. Sturdza contra fostului ministru de finanţe. E dar în situaţia politică ceva maî mult de cit o criza ministerială, e o criză politică, o criză în întreg partidul liberal care se declară și care nu știm cum se va sfirși. Politica externa Marocul şi Franţa Un conflict serios e pe cale să izbucnească intre Maroco şi Franţa. Cauza e următoarea : Doi ofiţeri francezi cu garnizoana in Duveyrier (Algeria), plecară într’o Duminică la preumblare fără a se întoarce însă la ora obicinuită. Garnizoana din Makhzen şi o companie călăreaţă, precum şi un detaşament de spahi plecară Luni în căutarea celor dispăruţi. Cadavrele goale ale ofiţerilor au fost găsite in Deşebal-Uiad-Abdallah împreună cu caii lor de asemenea împuşcaţi. Lingă ei şedea dinele căpitanului Gratien pe care asasinii îl cruţaseră. Cadavrele prezentat pe lingă răni produse de gloanţe şi urme datorite unor lovituri de măciuci. Vinovaţi par a fi vânători din tribul Oulad Abdallah, cari au urmărit pe ofiţeri şi i-au împuşcat ochind probabil dintr-o ascunzătoare favorabilă. Toate împrejurimile sunt bintuite de hoţi şi bandiţi arabi şi marocani. Guvernul francez a cerut satisfacţie şi se zice că i s’ar fi promis. Guvernul pare însă a nu avea încredere in această promisiune căci a trimes la Tanger unul din cele mai mari vapoare ale sale, pe „Charlemagne“. Probabil însă că desfăşurarea pavilionului francez pe coasta sa, va determina pe Sultanul de Maroco ca să dea satisfacţia cuvenită. Soarta d-nei De Wet Ne reamintim că d-na De Wet, femeia strălucitului general, lipsită de cămin în Urma distrugerea proprietăţei şi locuinţei sale de către englezi, plecase la Iohanesburg, unde putuse să se stabilească mulţumită dărniciei supr-va orangieni cari cotizaseră spre a putea asigura un adăpost şi pline. Englezii invocind atunci, ca exemplu de „omenia“ lor, cazul d-nei De Wet, lăsată în libertate şi ajutată de ei, femeea celebrului general publică o protestare indignată, prin care declara că ea nu primise nici odată nimic de la englezi şi nici că va primi vr’odată. ACUm aflăm că în urma acestui fapt d-na De Wet a fost smulsă din locuinţa sa din Iohanesburg şi închisă intr’un lagăr de concentrare Împreună cu cei opt copii ai săi, dintre cari unul a şi murit. Soializmul şi anarchizmul Ni se scrie din Liege cu data de 21 Ianuarie st. n. . Aseară a avut loc in sala Populară, meetingul în care trebuea să se dezbată în contradictoriu chestia anarchiștilor în partidul socialist. Anarchişti au fost susţinuţi de doctorul Lucien Henault, iar socialiştii de cetăţeanul Troclet. Publicul a venit in mare număr şi şedinţa, care n’a durat mai puţin de patru ore, a fost foarte agitată. Cei douî oratori se combătură cu cea mai mare furie. D. Troclet a doborât pe anarchisti Bakunin, Kropotkine, Jean Grave, încercind să demonstreze că libertarii nu pot să ajungă la nici un rezultat practic. D. Henault s’a năpustit asupra colectivismului și asupra celor cari îl profesează, atît asupra d-lui Mitterand cit și asupra cetățeanului Anseele, două partizani ai caşcavalului budgetar. Dînsul impută colectiviştilor că distrug libertatea şi că au devenit intoleranţi. Expulzările hotărite dovedesc aceasta. Publicul a plecat de la întrunire fără a fi cîtuşî de puţin convins. Cele două părţi rămin faţă in faţă. Situaţia in Bulgaria D. Pelkoff şi stambuloviştii par decişi să dea sprijinul lor d-lui Danef şi cabinetului zankowist în viitoarea sesiune a Sobranieî in chestia împrumutului. Se crede că ei vor intra cu modul acest Căsătoria şi certificatul medical obligatoriu — Conferinţa d-lui prof. d-r I. Thoma Thomescu — In seara de 10 Ianuarie am adistat la Ateneu la o conferinţă de un interes social necontestabil. D. d-l I. Thoma Thomescu a vorbit despre căsătorie şi certificatul medical obligator. D-sa a început dezvoltarea subiectului său expunînd cu o argumentaţie ştiinţifică puternică condiţiunile în cari trebue să facem căsătoriile. Căsătoria cum se îndeplineşte de obiceîu azi, zice d-sa, este un act care se produce condus de cel mai elementar empirism, totul se lasă la voia întîmplarei, cînd este vorba de unirea celor mai superioare fiinţe : omul şi femeia, căci nu ne interesăm aproape de loc de sănătatea celor cari sînt chemaţi să continue, să regenereze rasa umană. Din acest punct de vedere noi oamenii sîntem maî prejos de animale chiar. Intr’adevăr cînd pentru aceste din urmă se iau cele maî mari precauţiuni, împerechindu-se fiinţe de rasă superioară, pentru om asemenea prevederi nu există. Un exemplu remarcabil pe care’l dă conferenţiarul este acela bazat pe o mare lege ştiinţifică numită legea impregnamum, exemplu cunoscut de cei cari se ocupă cu îmbunătăţirea rasei animalelor. Astfel se ştie că pentru a produce animale de rasă cabalină (cai) de calitate cît mai superioară posibilă, trebue să împerechem un element femei superior, cu un element mascul care să aibă aceleaşi calităţi, care să fie de aceiaşi rasă superioară ca şi primul. In caz contrar dacă se împerechează elementul femei pur sînge (cum zic specialiştii) cu un armăsar de rasă inferioară, mînzul rezultat din această procreaţiune va semăna cu tatăl, va fi un animal de rasă inferioară. Ceva mai mult încă, în urma acestei procreaţiunî elementul femei a fost stigmatizat în aşa fel de către elementul mascul, încît toate fiinţele ce se vor procrea apoi prin împerecheri cu armăsari de cea maî superioară rasă nu vor putea fi decît progenituri, ce vor semăna aproape în totul cu constituţia fizică a primului element mascul procreator, adică vor fi fiinţe de rasă inferioară. Atunci dar, onoraţi auditori, continuă d-l prof. dr I. Thoma Thomescu, cînd s’a reglementat ştiinţificeşte procreaţiunea la animale, pentru ce să lăsăm a se săvîrşi în cea maî mare ignoranţă, continuarea speţei umane? Pentru ce să lăsăm a se procrea fiinţe cari vor spori numărul infirmilor, scrofuloşilor, tuberculoşilor, copiilor nevropaţi, nebuni, criminali ? Nu a venit oare momentul ca noi să ne îngrijim şi de regenerarea rasei umane, după cum purtăm grija pentru regenerarea rasei animalelor, pentru înbunătăţirea rasei cailor ? Evident că da. Pentru aceasta dar trebue să reglementăm starea de sănătate a viitorilor căsătoriţi, să facem ca dînşii să nu procreeze decît în condiţiuni de sănătate excelentă. Căci este barbar lucru, d-lor şi d-nelor, ca să luăm din sunul părinţilor o fiinţă inocentă pe care să o îmbolnăvim apoi, să o mutilăm prin faptul unui sifilis rău îngrijit sau chiar numai prin existenţa unei simple blenoragii pe care nu ne-am dat silinţă să o vindecăm înainte de a ne căsători. In această privinţă profesorul Fourniere de la Paris dă exemple teribile de ravagiul ce-l face sifilisul asupra soţiilor infectate de către inconştienţii lor bărbaţi, ravagii ce se propagă la copii, cari mai toţi se nasc morţi şi cari dacă au şansa de a trăi, ei vor fi copii debili, unii vor fi scrofuloşî, epileptici, nebuni sau criminali. Aceasta e ceva revoltător şi onoare femeilor engleze cari au denunţat cele d’întîiu, fie prin presă, fie prin procese şi scrieri senzaţionale, această mare greşală a bărbaţilor cari nu caută a se vindeca complect înaintea căsătoriei de boalele căpătate anterior. Iată un pasagiu destul de eloquent şi instructiv.„Noi femeile vă oferim întreaga noastră virginitate; se pare că d-tra bărbaţii nu puteţi face tot astfel; vă iertăm şi primim această inegalitate de situaţiune şi de datorie, dar cel puţin deplina satisfacţiune a dorinţelor şi trebuinţelor d-tra înainte de căsătorie, să nu vină într’o zi în schimbul a tot ce noi vă păstrăm să ne vestejească sâ ne învenineze, să ne omoare1.1. Intr’adevăr e suficientă o simplă blenoragie să aibă cineva cînd se căsătoreşte pentru a propaga această boală la femee unde ea se transformă în complicaţiuni teribile , metrite, saspingite, ovarite, ce conduc la masa de operaţie şi chiar la moarte. Pentru a remedia dlar această anomalie în educaţiunea noastră socială nu este decît o singură soluţiune: certificatul medical obligatoriu pentru cei ce voesc a contracta o căsătorie, căci ce poate interesa maî mult decît sănătatea ? Bogăţia cea mai desăvîrşită nu e decît atunci cînd omul se bucură de o sănătate perfectă. Prin urmare cînd va fi vorba de o căsătorie va trebui sâ punem în prezenţă mai înainte pe medicii respectivi, după cum punem pe cei doi avocaţi deoare-ce sănătatea trebue să predomine asupra banului (avocatul reprezintă banul). Mai mult încă, chiar cînd am luat aceste precauţiuni trebue să ştim că descendenţii, copiii noştri vor fi influenţaţi foarte mult de momentul cînd se face concepţiunea lor. Aşa dacă ne vom afla în momente de o mare surexcitare nervoasă, un poet, un artist, un om de ştiinţă care va avea creerul surmenat printr’o mare muncă intelectuală, trebue să ştie că acele momente, sunt momente fatale pentru procreaţiunea descendenţilor, copiii ce vor rezulta în timpul acelei surexcitări nervoase vor fi copii inferiori ca fizic şi moral. Aceasta explică întru cîtva pentru ce mai toţi descendenţii oamenilor mari, sînt organizate inferioare atît ca constituţione fizică, cît şi din punct de vedere intelectual. Dar aceste din urmă împrejurări fără sâ constitue o excepţiune sunt totuşi cazuri puţin frecvente, astfel că faptul care interesează într’un mod capital contractarea căsătoriilor este certificatul medical obligatoriu. Intr’adevăr vor fi demni de toată consideraţiunea noastra tinerii cari înainte de a se însura, vor veni la noi, la medici, să ne întrebe : d-le doctor voesc să mă căsătoresc şi cred că n’ar fi rău să ştiu dacă starea mea de sănătate nu lasă nimic de dorit. Ar însemna atunci, doamnelor şi domnilor, că am ajuns la treapta cea mai superioară de conştienţă a datoriilor noastre sociale, atunci cînd interesîndu-ne de rolul sănătăţei noastre în facerea unei căsătorii, nu facem altceva decît să ne interesăm de îmbunătăţirea rasei umane, nu facem altceva decît să ne îngrijim de propăşirea naţiunei noastre atingînd una din cele mai vitale probleme care interesează întreaga noastră viaţă socială. Voi face dar ca marele Nacquet, profesor la universitatea din Paris, care termina toate cuvîntările sale prin: Franţa nu va ajunge la realizarea tendinţelor sale decît atunci cînd va alcătui o lege pentru înfiinţarea divorţului (legea lui Nacquet), voi face ca marele Caton care sfîrşea toate oraţiunile sale prin dezideratul : să se ia Cartagina (Cartago delenda est) şi voiu termina toate, conferinţele mele prin cuvintele : atunci voiu avea o garanţie sigură pentru, propăşirea noastră naţională cînd se va introduce în lege un articol care să prevadă pentru căsătorii certificatul medical. Aşadar, certificatul medical obligatoriu pentru viitorii căsătoriţi va fi pentru mine „ Cartago delenda est“. Această conferinţă ştiinţifică, în care lucrurile sînt numite pe adevăratul lor nume într’un scop social foarte înalt, a produs o adîncă impresiune şi a pus pe mulţi pe gînduri. Fiecare a plecat ducînd cu sine cunoştinţi noi, cari ne fac să vedem cît de mari, cît de nobile, cît de frumoase sînt determinaţiunile ştiinţei asupra problemelor sociale atunci cînd voim să le dăm atenţiunea meritată. Dr. Braoli Steriar mm