Adevěrul, iulie 1902 (Anul 15, nr. 4641-4670)
1902-07-31 / nr. 4670
Anul XV.No. 467DE FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase lun I Trs luni In țară 30 la 15 lei 8 lei în străinătate. 50 25 13 1O bani in toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechiu 20 bani. c cu rt 31 tunfe IU02 DIRECTOR POLITIC CONST. MIL II 3 anunciurî Linia pagina IV Lei. \ 0.50 lei mai a n ni „ ......................n BIROURILE ZIARULUI 11 — Strada Sărindar — 11 TELEFON în populaţia evree pămînteană şi critica aspră din partea tuturor bărbaţilor drept-cugetători. Casaţia a venit să dea o preţioasă lecţiune de drept guvernelor cari au abuzat de această lege pentru a satisface pasiuni tulbure şi interese inavuabile. Sunt caracteristice aceste simptome manifestate de înalţii magistrati ai ţărei. Departe de luptele şi interesele politice, ei sunt desigur cei mai în măsură a ne arăta care e adevăratul înţeles al legilor, fie ca politicianii să înveţe ceva din aceste avertismente ale justiţiei _________ _- Y Declaraţiile complecte din Interviewi lui Sturdza Contra d-lui Take Ionescu ■ Un răspuns al d-lui N. Filipescu S’a încins o polemică violentă între ziarele ambelor tabere conservatoare : unele atacă pe d-nul Take Ionescu, altele l-au luat apărarea. Violenţele însă nu sunt cruţate din nici o parte şi se pare că această polemică personală nu numai că nu va înceta, dar va continua cu aceeaşi violenţă şi poate că va degenera la toamnă cînd combatanţii se vor întoarce din vilegiatură. Articolul din Conservatorul prin care se răspunde d-lui Carp la atacurile ce a adus d-luî Take Ionescu în congresul junimist — articol ce se atribue chiar d-lui Take Ionescu—a provocat un violent răspuns în Epoca, răspuns care se atribue d-luî Nicu Filipescu. Ce răspunde Epocă la somaţiile ce a adresat Conservatorul d-lui Carp ? După ce organul d-luî Filipescu se încearcă a descrie fizicul d-luiTake Ionescu trece la cariera sa politică şi iată ce-i zice: „Liberal, radical, conservator, rosetist, brătienist, fleviat, carpist, lahovarist, cantacuzinist... Ce n’a fost şi — ce n’o să mai fie ? „Dorinţa nu i-a lipsit ca să reînceapă d’a cape această pribegie a unui nou Ahasver«, rătăcitorul jidov legendar, nu i-a lipsit dorinţa de a fi rebrătienist, recarpist, etc. D. Take Ionescu a cerut într’adevăr să reintre în partidul liberal, însă închizîndu-î uşa comitetului, şi-a adus aminte că în variatu-î repertoriu executase cindva şi cîteva cîntece conservatoare și atunci, începu să manifesteze din nou un conservatism zgomotos. „Ceea ce e surprinzător, ceea ce ar pricinui profunda nedumerire a unui psicholog, este seninătatea imperturbabilă pe care o păstrează în cursul acestui galop vertiginos prin toate partidele“. De la partea politică Epocă trece la cea morală şi susţine că d. Take Ionescu pledează pentru testamente false, aşa precum l-a acuzat d. Carp. Organul d-lui Nicu FilipesCU conclude astfel: „...Aceasta este activitatea d-lui Take Ionescu în opoziţie, iar la putere rolul d-sale se caracterizează prin căpătuirea partizanilor, prin închirierea caselor amicilor personali, prin risipa favorurilor, a slujbelor, a proceselor, pentru îndestularea celor care i se închină ca unui fetiș, risipă pe care d-sa nu a ezitat să o mărturisească poreclind-o cu un eufemism delicios: revărsarea Nilului. Dar a uitat aici că e o deosebire: Nilul se revarsă numai în anii de belșug, pe cînd revărsările d-lui Take Ionescu se întîmpla și chiar in anii de secetă cînd visteria statului ajunsese la fund. „...Acesta este omul!“ * Precum se vede, răspunsul d-luîTake Ionescu a scos din sărite pe d. Nicu Filipescu şi s’a aruncat asupra „fevruaristuluî“ care l’a răsturnat de la putere şi care nu vrea să audă de unire, cu o furie mare Să ne aşteptăm ca la întoarcerea în ţară a d-lui Take Ionescu o răfuială generală să se facă între d-sa şi d-nii Carp şi Nicu Filipescu. După această răfuială numai bine va sosi şi momentul oportun pentru a se... pupa ! Aşa s’a făcut şi se va face politica la noi! * Conservatorul de aseară publică, tot relativ la această polemică, motoarea notă: ur „Constatăm că răspunsul nostru la insinuările d-lui Carp cu privire la d. Take Ionescu, a rămas fără replică. „D. P. P. Carp a fost somat să precizeze cari sunt afacerile de succesiune „a la Humbert“ despre cari a vorbit la Teatrul Lyric, şi d. Carp nu a răspuns. „Epoca ne a vorbit într’un număr precedent despre linii drepte, linii curbe, şi alte bazaconii, dar fondul l-a ocolit cu multă îngrijire. In numărul de astăzi ne dă o nouă probă de moravuri asanate, strecurînd o grosolană necuviinţă la rubrica glumelor, probabil ca să luăm necuviinţa drept glumă. „Toate acestea însă nu fac decit să confirme că purificarea de moravuri ar fi trebuit să înceapă tocmai în rîndurile celor cari o propăvăduesc. Ele nu schimbă cîtuşi de puţin faţa lucrurilor. „D. P. P. Carp a fost somat să-şi precizeze acuzaţiile. D. Carp e dator să răspunză“. Precum se vede, organul autorizat al conservatorilor reînoeşte somaţia d-luî Take Ionescu pentru a obţine un răspuns direct de la d. Carp. Şeful junimiştilor deşi nu e un partizan al polemicei de presă, totuşi va trebui să intervină în această discuţiune. R. P. Din fuga condeiului D. Ganz şi cona Mitiţă Conu Mitiţă a primit să„fie interviewat de d. Ganz, ziarist german. Mi se spune că Ganz pe nemţeşte insoamnă gîscă. E semnificativ că Europa trimite o gîscă sî-l intervieveze pe conu Mitiţă. Cu toate astea gîsca nemţească s’a arătat mai inteligentă ca ce. Mitiţă pe care l’a cam luat per pedes, cum s’ar zice. Cum era însă vorba să ce intervieveze d. Sturdza şi în chestia evreiască, •— o ghischi se impunea! D’eia a fost trimis d .. Ganz! Conu Mîtiţi l’a primit şi i-a tras o salată cu de’stu d-sale ăl de la mina dreaptă cu care sîcîie pe toată lumea. Nemulţumit cu atita i-a trimis apoi la hotel hîrtiuţe de tot soiul ca să studieze chestiile cum le studiază şi cc. Mitiţă pînă se ’ncurcă de nu ştie pe unde să mai scoată cămaşa. D. Ganz Ie-a răbdat toate, dar cînd s’a pus să scrie n’a scris după notiţele lui cc. Mitiţă, ci după ale sale. — Ganz, Ganz — dar faină pană de gîscă are neamțul Per. Casaţia şi expulzările In baza unei decizii a Curiei de casaţie secţia II-a, redigiată de însuşi preşedintele acestei secţiuni d. Mandrea şi prin care se stabileşte că evreul născut şi crescut în ţară nu poate fi considerat ca străin, acelaş înalt magistrat, sub pseudonimul de Junius, publică in „Curierul Judiciar“ o adnotaţie la acea decizie în care deduce că deoarece evreii pămîntenî nu pot fi consideraţi ca străini, nu li se poate aplica nici legea expulzărilor, care se îndreaptă numai contra străinilor originari din altă ţară şi supuşi protecţiunei unui stat străin. Decizia şi adnotaţia aceasta au făcut impresiune şi în cercurile politice şi în cercurile jurisconsulţilor şi în cercurile direct interesate ale populaţiuneî evreeşti. Legea expulzărilor a fost adesea întrebuinţată şi de toate guvernele în contra evreilor pămîntenî şi a provocat astfel şi adinei nemulţumiri „Epoca” şi IaşiiL. „Epoca“, organul monocliştilor conservatori, găseşte de cuviinţă în ultimu-i număr să răspundă articolului meu privitor la societatea raşilor, societate înfiinţată cu scopul de a face propagandă ca lumea să-şi radă podoaba feţei, barba şi mustiţile sub cuvîntul că aşa se va face suprema dovadă că rominii au perfectă asemănare cu marele Traian. In special, organul junimist, se ridică în contra articolului sub cuvintul că am atacat pe un „cunoscut şi stimat“ luptător naţionalist,—şi mai ales amic al Epoceî,—şi pare a aice : ce, n’au oamenii dreptul să-şi rază mustăţile, fără a fi expuşi la injuriile perciunaţilor de la Adeverul ? Mai întîiîi, eu n’am atacat pe „amicul“ Epoceî, pe „cunoscutul şi stimatul luptător naţionalist“, cum îl numeşte ea,—pe motivul pur şi simplu că şî-a ras mustăţile şi barba, dar pentru alcătuirea unei societaţi de propagandă în sensul ca românii să-și facă chip cioplit numai și numai spre a se asemăna cu... Traian !... Din acest punct de vedere am combătut propaganda Iuşilor, pe care o consider nu numai ca neserioasă, dar chiar caraghioasă ! Dacă ar fi vorba de o simplă plăcere de radere a „amicului“ Epoceî, ie înţelege că n’aşî fi avut nevoe să mă agăţ de gustul oricit de fistichiu al „cunoscutului şi stimatului luptător“ naţionalist, căci e liber să-şi radă şi sprînce’nile şi orî-ce altă podoabă, dar să nu facă din aceasta un mijloc de propagandă a la sectele... scapefilor, să nu sa foloseasc de „entuziasmul“ momentan al unor slabi de îngeri, pentru a i face să-şi radă mustăţile şi barba spre a le crea netraiuri în sinul familiilor. Iată pentru ce am atacataceastă sectă şi în special pe omul de la care se care mai multă seriozitate tocmai fiind că e „amicul" Epoceî şi etc. etc. Cît priveşte faptul că Epoca mă face „perciunat“, ii pot spune că sînt gata să-î dovedesc ori-cînd şi ori unde o vrei că nici n’am perciuni şi nici vre-un alt cusur ; şi maî pot spune că sînt mai romîn al ţarei mele de cît amicii Epoceî cari speculează martiragiul lor naţiona! Am zis. Iona !Vu se poate să nu simţi în tonul în care este redat interviewul o persiflare a premierului, o notă satirică. E că în cazul acesta ziaristul fost superior omului de stat, interviewerul cu singe rece îşi ridea de ministrul infierbîntat care vorbea ca orice naiv incult de alianţa izraelită, de presa evreiască, de conspiraţia contra Romîniei şi de suveranul dispreţ cel are pentru opinia publică. Vom reveni mai pe larg asupra interviewului dlui Sturdza, dar nu putem să nu facem astăzi, înainte de a încheia, o observaţiune . De opinia publică a ţarei sale, ba chiar de opinia partidului său, d-lui Sturdza nu-i pasă. Aşa a declarat cel puţin ziaristului german. In schimb, d-sa, streinofobul, naţionalistul sever, ţine grozav la opinia publică străină—altfel, de ce primeşte mereu gazetari străini, şi nu intotdeauna oameni de talia d-rului Ganz, de ce se plinge de campania corespondenţilor voiajori, de presa străină, etc.? Aceasta este o constatare care dovedeşte încă odată cită deosebire este intre vorbele d-lui Sturdza, realitatea şi faptele sale. Ad. Interviewul d-luî Sturdza D. Sturdza a acordat un interview. De astă dată nu unui gazetar obscur, cum face de obicei, ci d-rului Hugo Ganz, unul dintre ziariştii cei mai distinşi din presa germană şi austriacă D. Sturdza a spus multe lucruri de care va mai avea probabil să răspundă, a spus şi multe adevăruri, spus insă şi unele lucruri pe cari mai bine nu le spunea. Aşa de exemplu a făcut pe conservatori trădători de ţară, pe corespondenţii de ziare corupţi, pe propriul său partid „instrument“, pe sine şi autocrat, f Urmaţiuni cari nu se poate să nu stirnească discuţiuni, atacuri, duşmănii şi nemulţumiri. D. Sturdza a atins in convorbirea ce a avut-o cu ziaristul german toate cestiunile mari cari interesează ţara şi a trecut peste ele cu destulă uşurinţă. Pe alocurea d-sa a dat dovadă de multă superficialitate şi uneori s’a arătat chiar rău informat. Dar unde a ieşit mai ales in evidenţă rea d-sale este cînd discutind cestinni mari, d-sa se perdea in citarea de exemple mici şi neînsemnate cum sint acelea că cutare bancher evreu şi-a măritat fiica in ţară şi că la nunta fetei acestuia princese române au fost domnişoare de onoare sau că un alt bancher este intimul sau intre intimi. diţia Je seara. 1. ______________________~ -T„ / [postA redacţîeQ Un sfat D-luî l\N. Loco Eşti toată ziua indispus? Ţi se pare că se prăbuşeşte lumea? Vezi totul in negru şi par’că din moment în moment aştepţi să ţi se intimple o nenoocire ? Noaptea nu dormi şi al vederii urile... Cu un cuvint— după cum îmi scrii—eşti nenorocit şi nu ştii ce să faci. Starea d-tale sufletească, o cunosc şi eu, onorate domn. Toată această amărăciune pe care o guşti am gustat-o şi eu. Ca şi ta n’aveam nici un motiv ca să fiu atit de trist şi disperat, raţionam, judecam şi-mi spuneam că n’am motiv, dar fără să vroiţi gindurile reveneaţi... E aceasta o stare bolnăvicioasă care provine dintr-o prea mare slăbire a nervilor. D ta nu eşti numai nervos, eşti neurastenie. Dar boala aceasta nu după cum crezi d-ta, fara ’leac. Eu insumi nu numai că m’am vindecat de dînsa, dar mulţumită tratamentului căruia m’a supus d. dr. Erdreich la institutul d-sale de hidroterapie,—am ajuns atit de sănătos in cit astăzi sint mai In tot-d’a una vesel, mă bucur şi eu de viaţă ca şi cei sănătoşi din jurul meu, măninc cu poftă şi dorm bine, şi de vedenii nici urmă. Multe medicamente încercasem, dar nici unul nu m’a ajutat. Acela hidroterapeutic singur,’pe care insă l’am urmat cu multă regularitate şi perzistenţă m’a făcut iarăşi om. Şi ocupaţiunea mea este dintre acelea istovitoare de nervi. Acum suport maî bine munca şi nu mă simt atit de obosit la sfirşitul zilei. Nu sint medic, dar atita iţî pot spune cu privire la boala de care te plingi. Dacă din experienţa mea vei trage şi d-ta sau vre-un alt suferind vre-un folos,voi fi avea satisfacţia de a fi contribuit la aceasta. B. Br. POŞTA MICA Unei cititoare, Loco.Din secţia normală a agilului Elena Doamna, cu poteşi de cu învăţătoare. D-lui Axinte, Fălticeni. — Examenul de clasa 8-a pentru elevii din liceele bifurcate cari au reuşit la clasa 7 fără corigenţă se va ţine la 1 Septembrie* D-reî N. Z. Botoşani.— Cu bacalaureatul pe care îl posedaţi puteţi fi înscrise la facultatea de medicină din Baris. Unui cititor, Drăgîaanu. La şcoala superioară da ştiinţe de stat nu există pînă acum examen de admitere. Adresaţi-vă d-lui Andronescu, secretarul,şcoaleî, strada Biserica Eneî. D-luî M. V. şi Bacău.—Cereţi informaţiunî la Staatlich Hamburgische Classen lotterie Hauptkollekteur Hamburg. I, Iroco.—Greu de spus. Intre cele manuale de sigur al d-lui Lazăr Șăineanu. AltfelMarele etimologic al Academiei,care însă are douâ.dezavantagii, nu e încă complect și e prea scump. D-lui Rică, Suhaia.—E materie întîrziată. Relatați tot d’auna imediat în aceeași zi, despre un. fapt întîmplat și atunci bucuros publicăm. Cenzura guvernului S’a crezut cîtva timp că ţara noastră a intrat serios pe calea progresului, cu toate acestea guvernul liberal, tocmai guvernul care ar avea datoria să dea cele mai serioase dovezi de democratism luminat, e cel care sâvîrşeşte cele mai nesăbuite călcări de legi, introducem în mod pieziş cenzura în serviciul telegrafic al presei noastre. Am arătat în numărul nostru trecut cum guvernul ne-a oprit o mulţime de telegrame ale corespondenţilor noştri din străinătate, telegrame primitoare la serbarea încoronărei regelui Angliei şi la congresul macedonean. Imbecilitatea guvernului e cu atît mai mare, cu cît aceleaşi ştiri transmise de corespondenţii noştri din străinătate şi oprite de guvern, sînt pe larg expuse în ziarele străine căci vin în ţară şi sînt citite chiar a doua zi în Capitală !.. Dacă asemenea ştiri guvernul le cenzurează pe cale telegrafică, considerîndu-le ca primejdioase siguranţei statului, pentru ce oare nu interzice şi intrarea în ţară a ziarelor străine cari cuprind acele ştiri ? Guvernul însă n’o face aceasta şi dă odată mai mult dovadă şi de o imbecilitate fără seamăn faţă de presa romînă şi de o înjositoare poltronerie faţă de presa străină!... A trebuit ca să avem la guvern un „mare minister“ în frunte cu d. Dimitrie Sturdza, iar la interne pe celebrul d. Pallade, pentru ca presa romînă să îi fie stingherită în a servi ii pe cititorii ei cu ştirile cele mai recente. Dacă mai insistăm însă azi în a denunța opiniunei publice măsurile nedemne ale guvernului liberal cu introducerea unei stupide cenzuri, e ca să demonstrăm tuturora că actualul regim are în sinul său oameni de o crasă imbecilitate cari ne fac decisul lumei civilizate. Al. Jonesott CARNETUL MEU Limonada la ţară Ţăranii au început să bea limonadă gazoasă ! Am văzut chiar personal acest lucru. Şi după cercetările făcute m-am convins, că fabricile din reşedinţele de judeţe şi din alte oraşe de provincie trimit cantităţi destul de însemnate de limonada gazoasă la ţară. Desigur, că ştirea aceasta nu poate da cît să binure pe domnii din liga antialcoolică. Deşi nu s’ar putea susţine că prin introducerea himonezei gazoase se va stîrpi cu desăvîrşire alcoolismul la ţară, totuşi cred, că nimeni nu va nega că se pune o stavilă răspindirea băuturilor alcoolice. Dar primăriile din comunele rurale văzînd avîntul pe care-l iea la ţară negoţul cu limonada gazoasă, au văzut aci un mijloc de a-şi urca veniturile comunale. Şi au Început a aplica legea maximului. Desigur, comunele sînt autonome. Nimeni nu poate obliga pe un consiliu comunal să pue cutare dări şi să nu uşureze de fisc cutare mărfuri. Totuşi autorităţile sanitare superioare ar putea recomanda consiliilor comunale rurale, ca limonada gazoasă şi alte băuturi, cari contrabalansează râspîndirea alcoolismului să fia ocrotite. In schimb comunele şi-ar putea echilibra budgetul punînd alte imposite, ţinînd însă seamă de principiul că materia cea maî impozabilă e aceea care dăunează sănătateî. Dar să fiu bine înţeles. Prin aceste rinduri nu vreau de loc să iau in apărare pe fabricanţiî veroşi. Ştifi că se întrebuinţează de către unii fabricanţi, puţin scrupuloşi, zaharină. Ştiţi, că se introduc prin fraudă, din străinătate, cantităţi însemnate de esenţe sintetice. Ei bine! Trebue pus odată capăt acestor tribulaţii. Odată cu lărgirea sferei de popularitate a limonezei gazoase, odată cu introducerea ei la ţară, autorităţile sanitare ar trebui să-şi îndoiască vigilenţa lor şi acei cari contravin la legile sanitare în vigoare să fie pedepsiţi fără mita. [Gh. M. m In urma congresului junimist şi acţiunea partidului conservator de sub şefia lui ec. Petrache, s’a început asanarea moravurilor precum se vede în gravura de faţă! POLITICA EXTERNA Statele nalte ale Europei Statele unite ale Europei e una din acele utopii, cari odată faceau parte din vechiul bagagiu socialist şi care a fost aruncată peste bord pentru revendicaţiuni mai pozitive, mai practice, mai repede realizabile şi mai cu seamă mai folositoare. Dar statele unite ale Europei, pe cari socialiştii voiau să le creeze ca o primă etapă spre fraternitatea popoarelor, azi vor să le creeze regii şi vor să le creeze contra socializmului; căci triplicea, care se contopeşte cu dubla alianţă, pentru a forma o quintuplice, are ca scop final să sfarme, să zdrobească, sau cel puţin să pue piedici mersului socializmului internaţional. Dar ca să nu vorbim decit de primii regi ai Italiei, Carol Albert a trădat Lombardia, Veneţia, într’un cuvint revoluţia de la 1848, care a făcut greşală să i se încreadă. Victor Emanuel al II-lea a trădat Austria pentru Franţa. Umberto Franţa pentru Germania şi Austria. Victor Emanuel, rezurpindu-i pe toţi, vrea să stea bine cu toată lumea. In fond însă el trădează Austria, Germania şi puţin pe amica sa Anglia, pentru Franţa şi Rusia. In acelaş timp el trădează Rusia şi Franţa, reinoind tripla alianţă, contractată unic contra lor şi mai cu seamă contra Franţei, nu pentru şase, dar pentru doîsprezece ani. * Pe de altă parte spectrul, care canta pe Bismark era izvorirea ideilor nouî către republica italiană. El a declarat in mod public în Cameră, la 17 Noembrie 1882: «Uitaţi-vă in Italia. Nu avem deja de a face acolo cu o republică parţială ? «De douăzeci de ani nu se apropie ea oare de această ţintă ?»Nu vreau să cred că ea va ajunge acolo, dar e sigur, că ea merge intr’acolo. Centrul de greutate e tot mereu spre sliga, astfel, că nu putem să ne hazardăm pe acest teren, fără a cădea pa terenul republican.» Şi această frică a lui Bismark se observă la toţi monarchii, cari compun azi tripla alianţă, căci ei ştifi, că republica proclamată in Italia, va fi buleversata de toate combinaţiile liberticide, căderea tronului lor, triumful, în scurt timp, al socialismului. Imperialismul, cuceririle coloniale, formidabilele trusturi americane,sînt pretextul acestei apropieri dintre cele cinci puteri mari ale Europei. Pericolul din această parte e insă foarte depărtat; şi apoi e cam greu de a împiedica America de a-şi face afacerile şi de a împiedeca miliardarii ei de a stabili trusturi oceanice. In fond, această politică eminamente dinastică e dusă contra popoarelor, contra singurului inamic, care-l ameninţă serios: socialismul. Şi contra acestuia ţin ei pe picior de rezbel, de treizeci de ani de zile, armate permanente. Această înarmare formidabilă în timp de pace i-a condus la marginea prăpăstiei. * Pentru a evita această catastrofă dezonorantă trebuia făcut ceva. O dezarmare parţială ar fi salvarea. Cum să se ajungă la această soluţie, cind statele stau faţă in faţă, cu dinţii rinjiţi ? Regele Italiei, care era mai aproape de prăpastia economică şi financiară, a făcut primii paşi, primele avansuri. Nimic mai natural, dacă in urma acestei quinmplice va urma o dezarmare parţială. Victor Emanuel a fost la Petersburg. El va merge şi la Berlin. El ar voi să se ducă şi la Paris, dar ei o mică piedică, pe care Franţa, după cum a început, ar putea-o înlătura : ambasada de la Vatican. * Dacă Victor Emanuel ar veni la Paris, ar trebui, ca Loubet să întoarcă vizita la Roma. Dar aci e papa şi lingă papa e reprezentantul diplomatic al fău publice! franceze. Ar trebui dori ca pre- şedinţele republice! franceze să se umilească şi să facă o vizită papei. Dacă va merge la Vatican, el nu va fi primit la Quirinal, care consideră vizita— cu drept cuvint— ca o incultă , şi atunci adio la amiciţia Italiei. Dacă va vizita dintru'ntîui pe regele Italiei, usurpalonii, cum îl numesc preoţii, el va fi primit greu la Vatican, mai ales in urma lovitureî cu congregaţiile. Singurul pas de făcut ar fi suprimarea ambasadei de la Vatican. De la această apropiere a marilor puteri avem totuşi a ne teme. Dar in faţa acţiunea suveranilor celor cinci mari puteri ale Europei, socialiştii desigur, că nu vor sta dezarmaţi. East Sarafofff şi răpitorii copiilor români Ultimul număr din „Le Mouvement Macédonien“, revistă, care apare la Paris sub direcţia d-lui Simion Radeff, conţine un articol intitulat „Fantezii romineşti“... E vorba despre ultima răpire a unor copii romîni din lanica de către briganzi macedo-bulgarî, cari cer acum 50.000 lei preţ da răscumpărare. Revista citată pretinde, că această ştire e fantezistă şi că ea face parte din „blocul de noutăţi lansate sistematic din Bucureşti cu scop de a compromite cauza obijduiţilor din Macedonia". Trebue să adăugăm, că „Le Mouvement Macedonien" e o revistă inspirată de Sarafoff. Cit priveşte ştirea publicată in primul rind de „Adeverul“ relativă la răpirea din Ianina, putem spune, că ea a fost confirmată prin telegramele primite de către ziarele din străinătate, cit şi prin relaţia oficială sosită la ministerul nostru de externe. Chestiuni teatrale Stagiunea viitoare.— Tragedie, dramă, comedie, operă şi opereta. — Două operete!—Teatrele de vară. Peste vreo cincisprezece zile — la 15 August—personalul artistic al Teatrului Naţional e chemat, după cum se obicnueşte în fiecare an. a-şi începe repetiţiunile în vederea viitoareî stagiuni, care se deschide în ultima săptămînă din Septembrie. Din ziarele străine se poate vedea zilnic fierberea ce domneşte în toate teatrele din străinătate în ajunul reluare! repetiţiunilor. Directorii sînt ocupaţi cu citirea de piese noul, regisorii vizitează atelierele de decoraţiuni unde se prepară montarea de nou succese, rechizitele sunt în plină activitate, actorii retraşi pe la băi sau staţiuni climaterice studiază role noul şi toată această activitate e trîmbiţată lumei întregi de presă, care publică, Situt înştiinţări, interviewe, scrisori de la directori, autori şi actori. La noi, iată-ne cu cincisprezece zile înaintea reluare! repetiţiilor, atît presă cît şi public în complectă neştiinţă de ce ni se rezervă în viitoarea stagiune teatrală- Nici o mişcare, nici o înştiinţare — totul tace, totul doarme în lăuntrul şi în jurul Teatrului Naţional. Cu toate acestea mai mult ca oricînd teatrul acesta are nevoe de o mare încordare pentru a repara dezastrul anilor trecuţi şi în special acela al stagiunei precedente. Presă, public, artiştii înşişi şi paremi-se că în cele din urmă şi direcţiunea au trebuit să convie că debandanda în personalul artistic, haosul în repertoriu şi lipsa de abilitate în antrenarea publicului au adus teatrul în situaţiune de a-şi solda budgetul cu un deficit considerabil, care a redus aproape la mizerie personalul artistic, l’a demoralizat şi apasă greu peste stagiunea care va începe la finele lui Septembrie. Urma-va şi în stagiunea 1902 — 1903 aceeaşi stare de lucruri? Tot în Septembrie se va alcătui repertorul din vechiturile biblioteceî şi din ce o bine-voi, din mila sa, să ofere fiecare actor în parte ? Tot sistemul plecărei libere a fiecăruî actor în turneu prin ţară, cînd va voi şi unde va voi? Tot sistemul de a se distribui rolurile în familie, după favoritizm sau după puterea de acaparare a cutăruî sau cutărui artist? Acestea au fost cauzele cari au adus neîncrederea publicului în piese şi în interpretarea lor. Dar, cum am zis, nimic n’a transpirat pînă acum din intenţiunile direcţiune! de a rupe cu aceste cauze ale relelor. Tot ce aş putea relata pînă acum sînt zvonuri. Aşa, am auzit spunîndu-se că pe lîngă tragedia, drama, comedia, farsa, vodevilul, pe cari le cultivă Teatrul Naţional, va monta în stagiunea viitoare şi două operete noul: La Pouppée (Păpuşa) şi Die Landstreicher (Vagabonzii). Ele au fost traduse de d. Gusty, ceea ce e o garanţie că au fost bine traduse. Nu ştiţi întru cît e întemeiat zvonul acesta. Dacă însă e întemeiat, atunci el arată în deajuns că, precum în stagiunea trecută s’a alergat la cămilele, maimuţele şi clovnil din Călătoria Lizeteî, sperînd că se va acoperi cu această feerie golurile reţetelor de la cele-l’alte spectacole, tot astfel de pe acum se caută vre o două spectacole cam „Să salveze situaţia...... materială“ ! N’am avea nimic de zis să se înjghebeze o trupă bună de operete în afară de Teatrul Naţional,sa ivi, în anumite condiţii, chiar înlâuntrul Teatrului Naţional. Opereta e Un gen care nu înjoseşte de loc arta, mai ales cînd e cultivat cu toată seriozitatea. Opereta a fost odinioară elementul de atracţie la Teatrul Naţional, atunci cîtid apăreau în acest gen d-nele Amelia Weiner, Dănescu, Kaiser, Iulian, Mateescu, Gabrielescu, etc. Se pomeneşte cu delici şi de reprezentarea de atunci a operetelor: Choufleuri, Cintecul lui Fortunio, Mascotta, Zigeunerbaron, etc. Ne întrebăm însă cum s’ar putea înjgheba aşa deodată, pentru montarea a două operete, o trupă convenabilă, cu coruri şi decoruri convenabile, ca să se poată salva cel puţin cîteva „reţete“ ? Noi nu vedem posibilitatea. Sau o vedem, însă cu sacrificiul repertoruluî şi personalului artistic de la dramă, şi comedie, ceea ce înseamnă să dezorganizezi teatrul pentru cîteva spectacole de operetă. -• * ■ Mai e însă o chestiune: nu numai toate genurile înşirate maî sus se cultivă sub aceeaşi direcţiune, dar şi direcţia Operei, în stagiunea viitoare, e în mîna direcţiei Teatrului ! Este unică în lume această încărcare de atribuţii, cu toate că în străinătate directorul unui teatru e numai director de teatru şi nu are şi alte ocupaţiuni! Dar ne întrebăm: ce a însemnat părăsirea principiului de a se da opera în antrepriză ? De-abia acum un an s’a dat opera în antrepriză, după ce exploatarea în regie a dat deficite enorme. Ei bine, într’un an se face o experienţă? A cerut impresarul reziliare ? Se putea publica altă antrepriză, dacă s’a crezut că trebue experimentat principiul antreprizei. Dar să faci un an antrepriză şi apoi iar în regie—ce stabilitate de administraţie mai e aceasta ? Arta e ca un petec de pămînt, pe care azi îl arendezi şi mîine îl exploatezi singur ? Şi peticul de pămint suferă sub astfel de sistem, necum un corp artistic. Ba, acum, mai auzii una frumoasă: înurma unor neînţelegeri între direcţiune şi unii artişti lirici de la noi, aceştia vor deschide o stagiune de operă la Teatrul Lyric. E vorba deci să avem două opere la iarnă!! Prevedem pentru amîndouă nişte succese cu totul extraordinare ! Dacă se poate atîta uşurinţă în asemenea materie ! Şi se mai miră cei ce patronează* "raiuează şi şi asumă asemenea întreprinderi că publicul e ingrat sau indiferent! Dar este din partea publicului o admirabilă atitudine aceea de a face gol la spectacolele organizate în acest chip. Este un mare servicii care se face adevăratei arte, deşi deocamdată serviciul acesta e plătit cu mizeria materială şi descurajarea morală a unui întreg personal artistic. Dar sîntem încredinţaţi că numai astfel, numai lecţia dură pe care o dă publicul refuzînd sprijinul sau material, va face ca— prin foame— dacă voiţi o expresie drastică — sâ constrîngem să se facă artă şi să fie puşi s’o facă acei ce sînt făcuţi pentru aşa ceva şi cari nu ambiţionează de a face şi altele, ci numai aceasta. Vom suferi cu toţii pînă atunci, dar acolo vom ajunge, căci într’acolo duce starea de lucruri din ce în ce mai rea prin care trece teatrul. Deocamdată însă sîntem încă în vacanţă....Bucureştiul îşi are şi teatrele sale de vară. In două grădini joacă cîte o trupă romînă de comedii şi operete. Abia dacă poţi distinge cîte un artist mai de talent. Repertoriu învechit ai un ansamblu deplorabil. Intr’o singură grădină, la „Edison“ joacă o trupă germană de comedii şi operete. Mai în fiecare seară e plin şi în public sînt numeroşi spectatori romîni. De ce ? Findcă repertoriul e din cele mai variate, fiind-că trupa conţine elemente, precum e comicul şi inimicul Amon, care e un artist în adevăr remarcabil, şi fiind-că tot ce se joacă e jucat fără suflet şi e studiat pînă în cele mai mici amănunţimi. Artiştii aceştia „do radină“ fac artă şi aceasta le face onoare. Nu e vorba, ei ne vin dintr’im mediu artistic de cîteva sute de ani, unde conştiinciozitatea e o tradiţie, şi unde înfloreşte o întreagă literatură de „scene-solo“, canţonete şi comedii într’un act cami praţuesc adesea mai mult de cît tragediile în cinci acte. Emil D. Faguri"