Adevěrul, noiembrie 1906 (Anul 19, nr. 6178-6208)

1906-11-26 / nr. 6203

5 și în toată țara Daminică 26 Noembrie 190­5^ Provincie și Străinătate No. 12140 Apare zilnic la ora 5 seara ca ultimele știri ale zilei Biurourile ziarului: Str. Sărindar, I­ ­ v Ocultiștii și ministerul de interne Cele ce se petrec !n culisele liberale pun în evidență ten<­re­a și asi terni cre­dința ocultiștilor de a și asigura, pentru viitor, minis* de interne ș­­i „Politica“ de azi a ocultiștilor e cum nu se poate mai fățarnică. D. Vintilă Brătianu analizînd ac­tivitatea ultimului cabinet liberal a pus în lumină numai reformele d-lui Costinescu, desigur pentru a acredita svonul că fostul ministru de finanțe e azi în perfect acord cu politica ocultistă și că n’are ni­mic de obiectat în ce privește con­diția ocultiștilor de a se împăca cu d. Sturdza, anume rezervarea mi­nisterului de interne pentru d. Io­nel Brătianu. Laudele ce le aduce azi d. Vin­tilă Brătianu d-lui Emil Costinescu nu vor face însă pe fostul ministru de finanțe să uite vre-odata cum a fost tratat, tot în „Independența“, cînd s’a făcut convenția cu hîrtia de țigară. Atunci d. Vintilă Brătianu l’a escomunicat din partid mai räu de­cît pe d. Dimancea, căci l’a exco­municat motivat. Dar cel puțin acum d. Costinescu se răzbună, căci prin atitudinea sa a reușit să-l silească pe d. Vintilă Brătianu nu numai să-l cultive po­liticește, dar chiar să-i facă elogii exagerate, susținînd că numai re­formele d­lui Costinescu s’au rele­vat sub trecutul guvern liberal și astfel s’a descoperit politicianis­mul ordinar al ocultiștilor. Câtă vreme d. Costinescu a lup­tat înpotriva Ocultei și era de pă­rere că d. Vintilă Brătianu e bun cel mult de șef de birou, acest băr­bat politic nu mai putea figura în mijlocul partidelor, cum însă s’a a­­propiat de ocultiști și mai ales cînd sî-au închipuit că vor putea con­vinge pe d. Costinescu că trebuie să treacă sub șefia d-lui Ionel Bră­tianu, din acel moment nu e mai mare reformator în partidul liberal de­cît d. Costinescu. De­sigur că cel mai desgustat de această politică a ocultiștilor trebue să fie azî tocmai d. Costinescu, care, cu siguranță, că la cea dintriii oca­ziune va dovedi lumea politice că grozav se înșală ocultiștii cînd cred că și d-8» e croit din aceeași stofă politică. ■ * Pentru a pune însă și mai bine în evidență est e de fățarnică tac­tica aceasta a ocultiștilor, e suficient să relevăm și modul cum d. Vintilă Brătianu vorbește de reformele fos­tului ministru de interne. D. Vasile Lascar a avut intențiunî bune cînd s’a ocupat cu reformele administrative, dar n’a consultat par­tidul asupra acestor reforme, — de aceea n’au eșit complecte,— susține d. Vintilă Brătianu. Dar oare greva parlamentară s’a declarat pe o chestie de principiu, sah s’a cerut pur și simplu minis­terul de interne pentru d. Ionel Brătianu ? Dacă este așa, atunci de ce ocul­tiștii apar azi ca cei mai aprigi par­tizani ai programului ? Acei cari într’adevăr au tot inte­resul de a se alcătui, în opoziție, programul viitorului guvern, sunt acei cari au avut de luptat contra hărțuelilor ocultiștilor cari mereu căutau să pună bețe în roate cînd un ministru neegreat de eî venea cu vre-o reformă oarecare. Avînd un program bine definit, precis, cu soluțiuni clare în chestiunile mari la ordinea zilei, natural că vor dis­pare... pretextele pentru campaniile de... principii și nu vor rămînea decît campaniile sa dea... oculte. Dar ocultiștii prevăzînd că cei pățiți, în partidul liberal și în spe­cial d. Sturdza, vor lua pentru vii­tor toate precauțiunile, ca să nu se mai încingă discuțiile de... prin­cipii în jurul reformelor ce se vor prezenta, au luat se zice, și eî o precauțiune, anume ca ministerul de interne să fie rezervat d-lui Io­nel Brătianu. Avînd program și ministerul de interne pentru d. Ionel Brătianu, natural că ocultiștii speră să guver­neze mai mult decît o legislatură, căci d. Vintilă Brătianu se vede că visează un regim de 12 ani al d-lui Ionel Brătianu ! Au visuri frumoase și mărețe o­­cultigtie! De­sigur că d. Sturdza cînd se retrage în biblioteca d-sale, rîde cu poftă de toate aceste planuri ale acelor cari l’au răsturnat și caută a-i... sconta șefia. La mo­mentul oportun, cînd bătrinul șef al liberalilor va fi chemat să formeze cabinetul, de­sigur că vor încerca primele deziluzii, acei cari urmăresc azi recăpătarea partidului liberal și după cîteva luni de guvernare iar se vor isbi de cei doi bătrîni din guvern, Sturdza și Costinescu, cari au să țină piept tuturor asalturilor ce vor reînoi ocultiștii. De altfel situația din partidul li­beral se va desemna mai bine în congresul acestui partid în care de sigur că d. Sturdza are să-și spună cuvîntul deciziv. A. W NAZBITII Sporirea diurnelor deputaților Circulă un zvon, care are cele mai multe șanse de a deveni fapt , circulă zvonul despre sporirea diurnelor deputa­ților și senatorilor, căcî într’un stat con­stituțional nimic nu poate opri pe mem­brii parlamentului de a-șî spori.. rația! In special. în momentul de față, spo­rirea indemnităței parlamentare e la or­dinea zilei, deoarece parlamentul francez a sporit’o la 15.000 de lei pe an de cap. Adică vorba vine­­ de cap“ — fiind-că cei 15.000 de lei nu sunt în nici un ra­port cu capul respectiv ! La noi n’ar fi de mirare, dacă exce­dentul de +5 de milioane ar face pe re­prezentanții națiunei să se gindească.... la ei Generoși cum sunt, ar putea în cele din urmă să li­ se rupă inima de mizeria în care se află cu un pol de ședință și de aceea un gest frumos și... larg nu e exclus !/ Pap­ istes Ocultiștii și ministerul de interne.­Programul liberal hectare ale proprietarilor cari ’și lu­crează singuri proprietățile. Pină la vacanța Crăciunului mai avem însă încă o lună de zile. Iată un timp care ar putea sluji la discuțiuni serioase asupra ches­tunilor anunțate prin mesagiă Pre­vedem însă că el va trece neîntre­buințat, că se va pierde vremea în politică de „culise“ și că apoi bud­getele se vor vota în pas gimnastic și proectele vor avea onoarea unui simplacru de discuțiune. E o dovadă că in afară de discu­­țiunile de politică generală, atît gu­vernul cît și parlamentul, atît majo­ritatea cît și minoritatea, sînt foarte puțin ispitite de discuțiunea chestiu­nilor de principiu, a problemelor bud­getarys, economice sau culturale. Dacă nu se face polemică de la partid la partid, viața noastră par­lamentară e moartă , lucru semnifi­cativ pentru puțina pregătire a oa­menilor noștri politici in materie de legiferare. « O •» mm Saturn Programul liberal — D. Vintilă Brătianu arată care trebue să fie programul liberal — D. Vintilă Brătianu continuînd cu publicarea articolelor sale asupra situa­­țiunei partidului liberal, se ocupă și de cesiunea programului acestui partid. Se pare că d. Vintilă Brătianu se crede un fel de teoretician, de spiritul rector al par­tidului liberal. Altfel nu se explică cum de în articolul său asupra progra­mului liberal, nici o vorbă nu pomenește de faptul istoric că un asemenea program există, faimosul program de la Iași! Nici cu o vorbă d. Vintilă Brătianu nu po­menește de cerințele destul de frumoase ale acestui program,­­ ci socotind acest program drept crtie maculatură,—schi­țează planul unui altuia nou și practic. Acest program nou se compune din două părți, dar nu cum ați crede și cum e o veche și sănătoasă tradiție, una de prin­cipii și una de reforme practice, ci ab­solut cum e în spiritul politicianului ro­mân : una distructivă și una de reforme. Cea distructivă se conduce de princi­piul : ce n’am făcut noi, este rău și tre­bue dărîmat. Ea propune deci distrugerea a tot ce a făcut actualul guvern. Cea de reforme este, ce-i drept, mai îmbucurătoare, numai de n’ar avea în partea ei cea mai frumoasă soarta pro­gramului de la Iași, pe care azi nici chiar ă. Vintilă Brătianu nu l mai ia în se­rios. Afară de acele vagi indica­­tuni asu­pra unor reforme paliative a chestiei ță­rănești, precum spitale, îndreptarea stărei sanitare, trei sunt reformele mai impor­tante propuse de d. Vis­ilă Brătianu, și anume : Casa Rurală, lărgirea colegiilor electorale și regular­ea­­ stațiunilor dintre proprietari sau arendași și țărani. Această ultimă reformă, care ni se pare a fi nodul cestrei țărănești, d. Vin­tilă Brătianu, abia o atinge în treacăt; celelalte două : Casa Rurală și Votul u­­niversal, le tratează iarăși ca pe niște i­­dealuri îndepărtate, menite să figureze în program, doar pentru a satisface do­rința unor anume tineri generoși ca să poată întrezări pe ferestruică cerul albas­tru al idealului! Căci de Casa Rurală d. V. Brătianu spune că e o revendicare cucerită, dar trebue să i se caute forma, ceea ce nece­sită studii profunde, iar de Votul uni­versal că trebue văzut dacă partidul li­beral vroește a se îndruma spre dânsul și dacă da, trebue votate reforme ale le­gei electorale, lărgiri moderate ale drep­tului de vot, cari să prepare reforma mare a Votului universal. Și astfel acest penultim articol al­­­lui Vintilă Brătianu în care în fine te pu­teai aștepta să găsești ceva pipăit, nu con­ține nici el ceva hotărît, de­cît doar că e lucru sigur ca partidul liberal să con­tinue pe vechea cale de a cîrpi pe cele existente, dar fără de a proceda la o ac­țiune energică decizivă, care să împingă statul nostru politicește mai înainte, mai în rîndul statelor europene. Ac­ t-Anul al XVIII-lea. — No. 6203 FONDATOR Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA­­ CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER a Co. București, str. Karageorgevicl 18 Telefon 3 4 Pentru Capitală No. 14110 TELEFON 1*, pe vecina Austro-Ungariei, Romînia, pentru nedreptatea ce face romînilor­­macedoneni, ca un diplomat iscusit ce este, vorbește de Romînia în alt capi­tol. Socotește cancelarul austro-ungar că prin aceasta flatează statul român de a nu-1 amesteca adică printre sta­tele balcanice și că guvernul român va fi astfel mai mult decât mulțumit, va fi încîntat! E adevărat că statul român nu face parte din statele balcanice. Dar există presumția că baronul d'Aeh­­renthal știe că chestia macedo-romînă susținută de statul român face parte din chestia balcanică. Credem că ar fi trebuit să se țină seama întruc­îtva și de a­­ceasta faptă, mai ales că de trei ani încoace Mesagiul tronului Romîniei de deschiderea Corpurilor legiuitoare vor­bește cu mult interes de­ chestia ma­cedoneană. B. Macedoneana, de mai jos, pe care a încredințat-o co­respondentului lui „Standard“: „Mă mir că un om de valoarea doui Dicey vorbește cu atîta ușurință de lu­cruri așa de grave. Mă mir și mai mult că a înțeles așa de greșit niște cuvinte foarte lămurite. „Am întîlnit pe d. Dicey la j Carlsbad acum vre-o cîțiva ani și am schimbat între noi impresiunî asupra politicei zilei. Dar amintirile lu! îl serve 30 ex­traordinar de räu, cînd îmi atribue afir­marea că nu poate fi pace în Europa atîta timp cu­ Alsacia-Lorena nu ne vor fi înapoiate. „In schimb, îmi aduc foarte bine a­­minte că am opus teza­ lui germanice dreptul imprescriptibil al alsacienilor­­lorenilor să dispne de soarta lor și că am susținut că violarea acestui drept nu era o bună temelia pentru pacea europeană. Cititorul să judece dacă a­­ceasta poate să îngădue d-lui Dicey să scrie că sunt indiferent față cu men­ți­­­nerea păcei europene și că politici mea e în primejdie să ducă Marea Britanie la un războiu. Dimpotrivă, nu pot fi oare învinuiți de indiferență pentru menținerea păcei, oamenii cari gă­sesc că e bine să ațîțe și să înveni­neze niște certuri de presă prin cuvinte mai mult, sau mai puțin neexact ra­portate ? „Nu știu ce motive adin ei au putut împinge pe d. Dicey să-mi străves­­tească gîndul, desigur fără să-și dea seamă. Dacă și-a propus numai să fur­nizeze o nouă materie vorbelor räu­­voitoare ale presei pangermanice îm­potriva Franței și a guvernului francez, sînt încredințat că va dobindi o de­plină satisfacție“. țurile de cari au fost liberați la termina­rea osîndei! Să­ î scăpăm de aceste lan­țuri, să nu uităm că închisoarea nu este de­cît o intrare pe drumul crimei, dacă nu se găsește concursul cetățenilor liberi care să ajute pe cei cari i s-au depășit păcatele, de cari adesea sînt mai puțin vinovați de­cît societatea cei din fundul ocnei sau al unei închisori. B. Br.­ ­­li— ♦ agr» * Nu se discută Adresa — Dar ce ne discută? — Guvern și opozițiune au căzut, se pare, de acord să nu se discute A­­dresa de răspuns la mesagră, în sana de deferență pentru suveran, care nu e în măsură de­ a urmări discuțiuni po­litice cari ar diviza prea adinc parti­dele, în momentele acestea cînd s’ar cere ca ele să fie cît se poate mai unite în jurul tronului. Sintem­ departe de a regreta su­­primarea discuțiunei răspunsului la mesagiă. Rare ori ea ne-a dus la vr’un rezultat. Mai în­totdeauna ea a fost o răfuială, care readucea în discuție vechile recriminări reciproce între partide; cel mult dădea prilej vr’unui orator să rostească un dis­curs frumos, unui tînăr să... „debu­teze“ și ziarelor să-și umple­­ coloa­nele de lucruri, nu totdeauna... sen­zaționale. Intr’o țară, unde patima politică se înfierbântă încă adesea pînă la ură, asemenea discuțiunî sînt poate o supapă care evită exploziuni prea violente. Dar de cîte ori se poate face acordul de a se suprima a­­ceastă discuțiune—și țara și parti­dele, și poate că și fiscul, sînt în cîștig. Dacă însă discuția mesagiului se suprimă, avea-vom o largă discuțiune a budgetelor și a proectelor de legi anunțate prin mesagiă. Pînă acum, afară de proectul mi­nistrului de finanțe pentru redu­cerile privitoare la taxa pe salariu, pe vin și a fonc­erei unicei proprie­tăți rurale, nici un alt proect nu e depus în parlament. Proectul ministrului de finanțe nu credem să provoace vreo opozițiune, sau să dea loc la prea mari discu­țiuni. Reducerea de la 3 la 5 la sută a taxei asupra salariilor și ridicarea minimului de salar, scutit de orice taxă, de la 120 la 150 de lei e o mă­sură posibilă pe urma excedentului de 45 de milioane și tot așa e cu reducerea de la 30 la 20 bani a taxei pe vin și de la 5 la 4 jum. a fon­cierei pentru pământurile pînă la 10 Mărturisire prețioasă­ ­.& sfîrșitul ser­iei sale de arti­cole d. Vintilă Brătianu face o pre­țioasă mărturisire. D-sa spune că d. Dim. A. Sturdza este unicul bărbat de stat pe care 1 are actualmente țara românască. D. Vintilă Brătianu mărturisește cu alte cuvinte, ceea ce noi am con­statat de mult, anume, că d. Ionel Brătianu nu este un bărbat de stat. Iată-ne deci de acord și cu d. Vintilă Brătisanu. Cît privește însă lauda pe care acesta i o aduce d­lui Dim. A. Stur­dza, ea trebue fL aces­tui experimentat și batrîn bărbat de stat, foarte interesante reflexii. Intr’adevăr, ca organizatorul gre­vei parlamentare care l’a răsturnat de la putere, să’l proclame unic băr­bat de stat al țărei, asta e o satis­facție și o răzbunare în același timp. Ses­­ imul íSíijiM­i­­jitii intimi Cancelarul Austro Ungariei evită să vorbească despre soarta aromânilor și albanezilor din Macedonia Declarațiunile făcute de baronul d’Aehrenthal, ministrul comun al afaceri­lor străine al imperiului Austro-Unga­­riei la comisiunea budgetară austriacă, erau așteptate cu multă nerăbdare de toate cercurile diplomatice din Europa. Plecarea subită a contelui Goluchow­­sky deja departamentul afacerilor străine și venirea baronului d’Aehrenthal făcea să sa creadă intr’o altă atitudine în politica externă a imperiului austro­­ungar. Nu ne vom ocupa aci de felul cum vor fi interpretate și apreciate în Eu­ropa declarațiunile baronului d’Aehren­­th­al în politica externă generală a A­­ustro-Ungariei. Noi vom spune aci cîte­va cuvinte asupra declarațiunilor baronului d’Aeh­­renthal numai cu privire la chestiunea macedoneană. Acestei cestiuni cancelarul austro­­ungar consacră cea mai mare parte a expunerei sale. Din capul locului trebue să recu­noaștem că gbaronul d’Rohrenthal este mult mai sincer decît contele Golu­­chowsky. Mai sincer, pentru că nu povestește minuni despre banele rezultate obți­nute prin opera de reforme în Macedo­nia, după cum făcea predecesorul sau contele Goluchowsky. Mai sincer, pentru că recunoaște că opera de reforma este impacticată în Macedonia pe deoparte de tărăgănirea afacerilor la Sublima Poartă, iar pe de altă parte de rivalitatea pasionată care a izbucnit în Macedonia între diferitele națiuni creștine și care se resimte și afară din Macedonia.* In fine, e mai sincer în declarațiu­­nile sale pentru că conform politicei austro-ungare în Peninsula Balcanică nu recunoaște existența etnică a unei po­­pulațiuni, decît cînd aceasta se mani­festă prin bande­­ de anțarți și comi­­tagii. Baronul d’Aehrenthal vorbește cu multă curtoazie de bulgari, greci, sârbî și chiar muntenegreni, dar nu zice un cu­­vînt despre alte două naționalități, cari unite la un loc, formează majoritatea covîrșitoare atît în Macedonia cît și în Epir și Albania și a căror existență et­­nică n’a fost tăgăduită pină acuma. E vorba de albanezi și de romînii mace­doneni. Da­ca acesta două elemente n’au me­ritat măcar să fie menționate de cance­larul austro-ungar în expunerea sa ? laț:*“explicația : A­ustro-Ungaria care a formulat programul de reforme de la Vila și Muersteg și care azi e lăsată să execute acel program, nu voește să fie liniște în Macedonia, nu voește să fie a­­colo decît perturbațiund și revoluțiuni continue pentru ca ea să pescuiască în apă turbure. Și fiindcă bulgarii, sîrbii, grecii și pînă la un punct oare­care și muntenegrenii au format bande de com­i­­tagiî și antarți și țin Turcia într'o con­tinuă anarhie, comițînd cele mai mari barbarii, spre rușinea Europei civiliz­ de, care sa îngrij­ita de a nu lăsa să se comită astfel de cruzimi în China și nu mai știa unde, tocmai pentru acest fapt aceste­ elemente turbulente nu n­u­mai că sînt citate de ministrul comun de ex­terna austro-ungar, dar și favorizate, a­­rătînd pentru ele prea multă simpatie. Iar rom­uiî și albanezii, dar maî a­­les romînii macedoneni, fiindcă s’au pretat să asculte sfaturile Puterilor eu­ropene de a sta liniștiți și pacinici pen­tru a înlesni opera de reforme, ei nu merită să fie nici măcar menționați de cancelarul austro-ungar în expunerea sa ! Ca alta cuvînta barone! d'Aehrenthal spune romînilor și albanezilor: Vreți să fiți și voi recunoscuți ca naționalitate etnică distinctă în Macedonia ? Să vi se respecte drepturile? Tăceți în Macedonia și voi ceea ce fac grecii și bulgarii. For­mați bande înarmate cari să asasi­neze, să masacreze, să devasteze, să nu mai fie liniște în Turcia și atunci voi­ vorbi și de voi, vă voiți încuraja chiar, căci aceasta e politica balcanică care con­vine monarhiei austro-ungare. E trist de constatat lucrai acesta dar e adevărat. Și acum nu mai rămîne nici o îndoială pentru aceia cari bănuiau­ că acțiunea bandelor grecești este încurajată de Austro-Ungaria.­­ Terminînd expun­rea sa cu privire la politica balcanică, baronul d’Aehren­­thal, pentru ca nu cumva să indispun CHESTIA ZILEI Marele Sinod liberal " . Primul-ministru : Să luăm exemplu cum se menține unitatea partidului prin caterisire!! A­deveruri Modestie Autorul celor 19 articole din „Vio­lența“ asana „Ideilor d-lui Mortani“ s’a dat, în fine, pe față, semnînd­ Ion Nădejde. Era de prisos. S’a văzut dela primul articol. Nu putem însă lăsa fără rele­vare faptul că a avut curajul de a... nu semna de 19 ori ! Stat balcanic D. Lir­gone Nowak se milogerește pe lîngă conu Alean dela Londra să devie cu o expoziție a statelor balca­nice și d’aia declară Romînia „stat bal­canic“. Se vede că Baba Milone caută să se ...Iingune pe degete și­ d’aia vrea să figureze într’un „stat“, fie chiar... bal­canic. Stil și posn­poziție Din „Epoca“; „Nici nu-ți venea să crezi că execu­tantul e un copil de 14 ani, iar un „an virtuos ajuns la Maternitate.“ Sh­oking­ Rigoletto Clem­enceau și pacea „Empire Review“ publică un articol al d-lui Eduard Dicey, din care extra­gem pasagiul următor: „Dacă știrile pa cale le am eu sunt adevărate, d. Clemenceau nu și-a schim­bat niciodată pararea pe care mi-a a­­rătat-o la Carlsbad, anume, că nu va putea fi pace în Europa niciodată a­­tita timp cît Franța n’a primit satis­facție prin înapoierea Alsaciei și Lore­­nei republice­ franceze. învoit în pri­vința aceasta cu imensa majoritate a francezilor, el­e convins că în vremea din urmă Franța a ciștigat așa de mult din punctul de vedere al organizării er militare că e sigură de izbîndă, ea condiționa» însă ca să aibe pe Anglia în dosul ei, în caz de nevoe: „Bizuindu-se pe această convingere, pe care de alminteri Anglia o consideră o deplină iluzie, el e indiferent față cu menținerea păcei în Europa. D. Clemenceau străbate o cărare pri­mejdioasă, care poate să ducă la un răz­boiu­ la care Anglia, cu totul dimpotrivă prevederilor optimiste ale premierului francez, nu va lua de­sigur parte“.­­ D. Pontney, corespondentul parizian al lui „Standard“, a arătat acest pasa­giu d-lui Clem­enceau și i-a întrebat dacă are da spus ceva împotriva de­clarațiilor d-lui Dicey. D. Ciemen­ceau a răspuns prin nota PĂRERI ȘI IMPRESII . autobiografie Falsul căpitan din Koepenik, cizmarul Voigt, care­a procurat lumea întregi cîte­va momente de veselie—a scris pentru uzul justiției o autobiografie a sa, pe care acum toate ziarele germane o reproduc și o comentează. Această autobiografie scrisă într’un stil lipsit de pretenții, dar totuși de om cu o serioasă cultură literară, este povestea dureroasă a vieței pierdute a unui copil perdut din plebea proletară. Ea este o acuzare cu atît mai vehe­mentă cu cît e mai moderată în formă și mai ferită de tonul unei acuzări,­îm­potriva societătei moderne. Cum obiceiu­rile și legile acestei societăți fac pe om să greșească odată și după ce a greșit îl împing tot mai mult și mai departe pe calea greșelilor,—aceasta Voigt, falsul că­pitan de la Koepenik o arată în mod ad­mirabil. Și Voigt n’a fost un revoltat al soartei, nu el, ci faptele acuză societatea. El din­­potrivă spune în diferite locuri ale au­tobiografiei sale, că a socotit pedepsele ce a primit ca drepte. După prima sa greșeală, condamnat de justiție, el scrie : „... am fost pedepsit și mama sărmana pe­­ngă celelalte griji mari ale eî maî avea și durerea de a’gî vedea perdut copilul mult iubit. Azî încă, pe cînd scriu aceste rin­­duri, obrazul îmi arde de rușine și ași da mult dacă așî putea relata altfel despre această parte a vieței mele. Dar trebuie să spun adevărul și să declar­i vina e numai a mea și nu trebue să încerc a arunca răspunderea asupra altora“. Se știe că falsul căpitan din Koepenik condamnat pentru cea din urmă și mai veselă a sa faptă, la patru ani închi­soare,—a deșteptat prin apărarea sa aten­țiunea tuturor asupra necesităței de a se proteja liberații din pușcării dîndu-li-se ocazia de a munci și de a redeveni cetă­țeni cinstiți. O mișcare în acest sens există de mult dar autobiografia lui Voigt a făcut pen­tru dinsa o propagandă dintre cele mai t­ficaee. Ar trebui ca și ia­na! să se ție seamă de această propagandă. Și liberații din temnițele noastre tîrăsc invizibil lan­Cereți mntine C­ASET etafiiíito­riilor ultizălsin­tir și eiiissoariier prima fassiculi din A CU CAP DE M­­ORT care se imparta C^HAd­iții tut­uror cititorilo­r noștri . ____________.— . ----*.^>**ä, ,— . —- - - A Cifiii fu pag. R­a . Mariis premii ale „OWN­ETEI" Zola la Pantheon Săptămâna trecută s’a putut citi în ziarul parizian Libre Parole un articol vehement scris de Edouard Drumont, articol care cuprindea între altele, ur­mătoarele linii exasperate : „Nici nu-și poate închipui cineva, fapt mai josnic și mai mârșav și care redă un chip mai desăvîrșit ideia de gradul de decădere în care a căzut burghezia iacobină, aceea care a făcut revoluția, și cloaca morală în care a tîrît cu dînsa țara“. De fapt anume a provocat această explozie de turbare furioasă la direc­torul monitorului oficial al antisemitis­­mului clerical . Nimic alta decît ceea ce se numește pantheonizarea lui Zola. Se știe că la 13 iulie, Camera fran­ceză, după ce a votat reintegrarea în armată a căpitanului Dreyfus și a co­lonelului Picquart, după ce a adus un omagiu luptătorilor pentru revizuire și după ce a veștejit pe autorii crimelor denunțate prin h­otărîrea Curtei de ca­sație, a decis cu 316 voturi contra 165 ca rămășițele pămîntești ale lui Emile Zola să fie transferate la Pantheon. Propunerea aceasta a sosit prea tir­­ziu la Luxenburg pentru a fi aprobată chiar în aceiași zi de către Se­nai. Cum insă seziunea s’a terminat prea curînd legea a trebuit să fia amînată pentru cîteva luni. Reacționarii doborîțî de această răz­bunare strălucită a adevărului și a jus­tiției pe­ cari au înăbușit-o atîta vreme sub prodigioasa îngrămădire a falsuri­­lor și a minciunilor și a căror risipire a fost atît de grea — socotceau că a­­ceastă amînare echivalează cu o înmor­­mîntare definitivă; ei credeau că entuziasmul provocat de către ho­­tărîrea Curței de casație s’a risipit — și că senatorii vor uita în cartoanele lor prăfuite o lege a cărei votare constitua pentru reacțiunea clericală și naționa­listă, umilirea supremă. Votind cu 144 voturi contra 90 pro­punerea de mai sus a deputatului I. C. Breton, Senatul a nimicit această speranță. De aceea și exasperarea ridi­colă a lui Drumont și a amb­ilo­r săi po­litici. Și ceea ce mărește mai vîrtos minis !

Next