Adevěrul, octombrie 1907 (Anul 20, nr. 6503-6532)

1907-10-14 / nr. 6516

■Üütuhuca, 14 Odtówlewfc­iyuz­ cevsky, prietenul său personal- Să ci­tam ceva din activitatea lui. O­­ persoană In legătură­ cu­ Parcevsky, comerciantul Svnu­snaé, sosi la­­ Harbin și­ îl propuse să inoculeze virusul contra ciumei la boii cumpărați în Mongolia pentru trebuințele armb­­ei m­otive.. Si­­nitime cerea o rublă­­ pentru fiecare­ bou. Generalul Pat­cevsky­­ primi acest preț și însărcina pe amploiatul Kvasnitsky să facă un raport­ în această privință gene­ralului Nadarov.­­ Kvasnitsky, mirat de acest preț mare, îndrăzni să obiecteze șefului său ca de obicei, se ••plătește pentru aceste inocu­lări cele 20 de copeici de bou. — D-ta încurci întotdeauna toate, spu­se generalul foarte nemulțumit- Fă ce-ți ordon! Amploiatul Krasnitsky se temu să ia asupra lui răspunderea unei asemenea operații și prezentînd ciorna raportu­lui. declară din nou­ că ar trebui să se motiveze faptul pentru care fusese pri­mit prețul de o rublă în loc de 20 de copeici. Intendentul, șef, furios de aceste obiec­­țiuni reînoite, zmulse ciorna din minele lui Krasnitsky, luă un condeiu și scrise pe ciornă cu propria lui mina: .,Să se copieze acest raport fără a se cere infor­­mațiuni“. O sută de mii de vile fură inoculate și Coroana plăti 80.000 de ruble mai mult pentru această operație.Multe persoane expediau­ vagoane în­tregi cu proviziuni intendenței. Ele erau­ asigurate întotdeauna pentru sume mari. La o mică stație oarecare, nu departe de locul de destinație, vagoanele s­e rătăciau, erau văpsite din nou­ și li se punea alte numere și inițialele altor li­nii de căi ferate. Administrația stațiunilor, amestecată în aceste afaceri, nemai­avînd facturi pentru vagoanele transformate,­ pretin­dea că nu știe încotro să le îndrepte și vindea la licitație, pe prețuri derizorii, mărfurile cuprinse în vagoane. De obicei­­, mărfurile erau cumpărate chiar de persoanele cifre cari erau ex­pediate, deci ele își cumparau propria lor marfă. In plus, Coroana a trebuit să plătească costul asigurării. In felul a­­cesta au dispărut 6000 de vagoane. N­ SPLECTACONIE — Sîmbătă 13 Octombrie 1907 — Teatrul Național: Se va juca„Sher­­lok Holmes“ comedie in 4­­»ete după C. Doyles, de F. Bonn. Teatrul Lieblich: In beneficiul d-șoarei Malvina Paskevici se va juca: „Sacrificarea lui Isac“ operetă în 4 acte de a Goldfaden și A. Perknnter. Circul Sid­oli. •— Mare Teatrograph. Teatrul de Varietăți Imperial. — In toate serile reprezentațiuni­­­ti n­­u fa­milii. Program mare și foarte variat De­butul artiștilor pentru prima oară în București. Intrarea liberă. Sala Eforiei. — Mare bal dat de so­cietatea „Dimineața“. Teatrul Lyric. — Trupa franceză cu d-na Constance de Linden joacă „Paris- New-York“. Convocarea comisiei parlamentare Guvernul a decis să convoace pentru Luni 22 Octombrie, comisiunea aleasă de parlament pentru studiarea reformelor agrare. In acest scop se vor lansa azi invita­­țiunî speciale membrilor acelei comisiunî. * Ședințele comisioneî se vor ține la Senat. Dezbaterile vor fi intime. In prima ședință guvernul va ex­pune membrilor comisiunea refor­mele ce are în vedere. In aceiași ședință se va distribui acelor parlamentari materialul pre­gătit, în vederea reformelor și anu­me : 1) O colecție de peste trei sute contracte agricole luate din toate județele țărei și grupate pe regiunii; 2) Tabele statistice cu prețul mun­cilor agricole pe județe și regiuni; 3) Tabele amănunțite privitoare la diferitele condițiuni impuse prin contractele agricole ; 4) O statistică a terenurilor pe cari țăranii le-au înstrăinat sub diferite forme, ară­­tîndu-se cine stăpînește acole tere­nuri ; 5) O situație a bunurilor mici vîndute țăranilor de către stat. * Din comisiunea parlamentară fac parte, după cum se știe, în afară de membrii birourilor celor d­ouă Corpuri legiuitoare, următorii d-ni deputați și senatori: Deputați : C. Alexiu, G. Alimăneș­­tianu, Victor Antonescu, Dinu Brătianu, Vintilă Brătianu, Constantin Brîncovea­­nu, P. P. Carp, Const. Cociaș, Em­. Cu­­login, Al. Djuvara, I. G. Duca, Șt. Dră­­ghicescu, Graur, Take lonescu, Ion La­­hovari, Matei Moisescu, Nicu Popp, Ioan Procopiu, C. Poroineanu, Gr. I. Radovici, Al. Radovici, Const. Stoicescu, C. Stere, Dumitru Uisu, I. Bianu, G. Gîrleșteanu, C. Iarca, Al. Iliescu, Em. Morțun, I. Poenaru-Bordea, Ștefan Ioan și N. Enășescu. Senatori: Stroe Belcescu, Al. Bon­­taș, M. G. Burileanu, G. Gr. Gantacu­­zino, Al. Cătuneanu, Al. Constantinescu, M. Corbescu, O. Dissescu, T. Cornescu, Al. Emcovici, D. I. Ghica, Teodor Ion, Leonida Constantin, C. Nacu­, C. Olă­­nescu, dr. Petrini-Paul, Ion Pilat, Al. Plagino, Ion Fleșca, Gr. Procopiu, Ta­ke Protopopescu, Valerian Urseanu și F. Vasiliu.* E probabil că după distribuirea materialului pentru reforme, se va da comisiunea un răgaz de 2 — 3 zile spre a-1 studia. ■ Comisiunea parlamentară va ține cel mult zece ședințe. C. Dem. Inmormîntarea prințului de Wied Astăzi Sîmbătă la orele 2 p. m. are loc la Neuwied înmormîntarea prințului Wilhelm de Wied, fratele reginei noastre. Prințul va fi inmormîntat în ci­mitirul princiar de­ângă palatul Blonrepos. Mercur­ a avut loc un prim ser­­viciu divin la care au luat parte toate rudele cari sosiseră până a­­tunci. Regina noastră a sosit abia ori Vineri la Neuwied. Se crede că vor asista în por­­oană la înmormântare : împăratul Wilhelm II, regele Wuerttember­­țului și prințul Hendrik al Țărilor de Jos. Procesul Melike-Harden Continuarea dezbaterilor — Dezbaterile de eri Ber­lin. 12 Octombrie. — Un public im­ens s'a grăbit să asiste și ele la dez­baterile procesului care produce a fi la senzație in toată lumea. Astăzi dezbaterile au început la orele 10 și jumătate. Președintele chiamă pe principele Eulenberg. In locul lui apare medicul său, care declară că a vizitat dimineața pe prinț și i-a interzis să părăsească patul. Gordon propune trimiterea unei comisiuni care să asculte pe prințul Eulenberg. Bernstein.—Mio mi e indiferent dacă principele Eulenberg va fi ascultat la tribunal sau la locuința lui. In cazul din urmă ași dori însă ca comisiunea să nu fie trimisă la principele Eulen­­burg, decit după ce se va stabili dacă prințul nu va trebui ascultat de două ori, căci dacă prințul va nega înclinările Îhî bolnăvicioase, va trebui să prezinte și dovezi. Prințul Bismark s-a exprimat față de dr. Lehman, că principele Eulenburg e un om cu porniri bolnăvicioase și prințul Bismark își cunoștea oamenii săi La nevoe vouă putea prezenta dovezi cum a ajuns prințul Bismark la convin­gerea înclinărilor bolnăvicioase ale prin­țului Eulenburg. Bernstein. Principele Eulenburg are interesul de a nu fi recunoscut ele Boll­hart-­­Nu e exclus deci, ca cineva știind cil urmează să fie recunoscut și că nu se exercită nici un control asupra locului unde se va face recunoașterea, să ia toate măsurile ca această recuno­­ștere să nu fie cu putință.’ Președintele. Martorul Bollhart să va­dă mai iuții pe prințul Eulenburg și a­­poi va comunica.* După o oră comisarul Trenskow se întoarse în sala ședinței anunțînd rezul­tatul vizitei la­­ principele Eulenburg. Prințul a refuzat să primească pe mar­torul Bollhart.­El a declarat că consimte a fi interogat, de către o comisiune, dar nu poate primi pe Bollhart. Gordon. Propun ascultarea M. S. îm­păratului. De­și contele Moltke în calita­te de general,m-a invitat să renunț la această mărturie eu ca avocat o găsesc necesară. Harden. Cer ascultarea părinților dorei. Elbe care vor face mărturii asupra că­sătoriei fiicei lor cu contele Moltke- Să fie ascultată apoi d-na Elbe, care va declara că Moltke a vorbit adesea, de lanțul ce l'au­ format, el și amicii lui în­­ jurul împăratului. Știți bine, continuă Harden, că măr­turia împăratului nu va putea contribui întru nimic la lămurirea afacerei.­­ Președintele (către Harden) Mențineți declarația cu privire la amiciția dintre contele Moltke și­ contele Hohenhau principele Eulenburg și r­ecorute? Harden. Da. Că contele Moltke era a­­mic cu Eulenburg nu­ e nevoe să dove­desc. Ambii erau aghiotant­, rude și totdea­una împreună. Declar că contele Moltke avea cu­noștința cu­ Eulenburg și Hohehau au înclinări hom­o-sexuale: întreb, pe reclamant, de ce a fost­ com­­cediat. Și în această privință vreau sa numesc pe membrii familiei imperiale cari mi-mi, dat. informații. Bernstein. Are contele Moltke curajul să nege că și-a­ pierdut situația din cau­za legăturei cu aceste persoane cu por­niri homo­sexuale? Moltke. Pot declara că am cerut coa­ce­­citarea mea din cauza hărniciei ce plana asupra m­ea in urma calomniei lui Harden. ’ Am terminat ■­? de ani de activitate cinstită și rog să avem­­ în vedere aceasta la pedeapsa pe care o va hotări­­ tribu­nalul. Harden se apără agitat de­ acuzarea ce i se aduce că ar fi calomniat. Președintele îl îndeamnă, să fie liniș­tit, căci altfel dezbaterile nu se vor mai termina nici odată. Gordon. Cer ascultarea șefului cance­lariei cabinetului militar Heseler Hül­sen pentru a se dovedi că la­ Curte Moltke și Hohenhau sînt considerați nevinovați. E ascultat apoi d-rul Hirchfeld, dacă în baza materialului dezbaterilor de pina acum, își poate da părerea lui de specialist dacă contele Moltke are por­niri homosexuale. D-rul Hirchfeld face declarație afirma­tivă. E ascultat apoi comandantul garni­­zoanei Hülsen.­­ Președintele pune chestiuni și gene­ralii] răspunde ezitînd și după lungi gândiri Gordon. Atrag atenția tribunalului ca­ înainte de a asculta pe martor să-l dez­lege de datoria tăcerei. Martorul declară că în calitate de­ comandant al garni­zoanei de atunci și semnatar al hîrtiilor a citit toate cu privire la această ches­tiune, fiind însă vorba de lucruri ce i-au­ trecut prin mînă în mod oficial, roagă să nu i se pună de­cît întrebări la cari ar putea răspunde fără a-și călca jură­­mîntul. Bernstein cere ca­ martorul să răspun­dă de ce Lunar, Moltke și Eulenburg nu se mai­, află în funcțiile lor. Martorul răspunde ezilind. • Președintele. Aci nu mai aveți nici o­­ scapare. ■ Trebuie să faceți mărturisiri. După lungi ezitări martorul de­clară ca în lumea oficială se știa ca acești 3 domni, au­ porniri a­­normale și au avut împreună ra­porturi perverse.* Cu acestea s’a terminat expunerea dovezilor Minne îneep pledoariile apă­­rîiief și a­cuzăre*. _________ cari ari totdeauna loc la Curtea cu jurați cînd prezidează d. Stătescu­. — Se svonește c­ă d. președinte a lan­sat mandate de arestare contra d-voastră și a d-lui Mandy. — Nu cred, de oarece d. pî*Sedinte stei tar­dicase deja ședința cînd a început discu­ția, așa că nu mai ,a­vea calitatea necesa­ră ca să ne aresteze. De altfel, Decanatul, a intervenit deja în această cestiune și sper că va ști să facă așa în­cît demnitatea baroului să iasă neștirbită. , D. deputat Grigorovici s’a pre­zentat azi din nou la ministrul de interne. Acesta i-a explicat cum că ministrul de externe n a făcut nici un demers în chestia expulzărilor și că deci știrea Op­­­inei este neexactă. Ministrul de interne a adăugat că, după părerea sa, știrea ziaru­lui Opinia se datorește faptului că guvernanții romîni­itin la ce ar trebui să’ se­­ aștepte în urma conduitei lor față de unii supuși romîni, și că a cerut relațiuni din Bucovina asupra expulzărilor’.­Drc. Scandalul de la Curtea cu juri­ uri, Vineri era să se­ judece la Curtea cu juri, prezidată de d. Sp. Stătescu, procesul lui­ Gh. Ion Popa, acuzat de lo­vituri ce au cauzat moarte. După rechizitoriul d-lui Budișteanu, a luat cuvântul d- Radu­ Rosetti. în apăra­rea acuzatului, D-sa declară la începutul rostirei sale că va desvolta numai ches­tiile de drept, iar faptele și analiza in­strucțiunei făcute de judecătorul de in­strucție, va fi arătată de confratele sîm d. Stambulescu. După ce d. Roset­li își terminase ple­doaria, și procurorul general luase re­plica, președintele Curte! dădu cuvîn­tul d-luî Stambulescu, punîndu-i în ve­dere că nu-î permite să vorbească de nici un alt fapt decît de cele afirmate de d. profcuror general. Atunci unul din jurați, d.­ advocat Mandy, se sculă fugind pe d. președinte să lase libertate absolută apărarea, de­oarece din sul, ca jurat, dorește să fie deplin luminat. AIR a fost­ de ajuns ca președintele să­­ se vestească la juratul Mandy, să-i ordone să lasă din gură, să declare că jurații sunt un „instrument passiv“ și alte umile. D. Mandy, care în calitate de advocat are replica ușoară, a răspuns că nu primește asemenea ca­lificări, ci­ adevăratul judecător este cor­pul juraților, iar președintele este adevăratul instrument passiv, căci, dacă jurații achită, Curtea trebue să pue în libertate pe acuzat, iar dacă jurații a­­duc un verdict afirmativ, Curtea trebuei să condamne. La auzul acestei replici, președintele declară Ciulea dizolvată, sub motiv că ..un domn jurat, s'ar fi pronunțat“ asu­pra cauzei. D­.Rosetti protestează ,și de­clară ca se înscrie în fals. Curtea ese și ordonă golirea sălei. Interview cu d Radu Rosetti In urma acestui scandal ne-am adresat d­lui Radu D Rosetti pe care, iam­. găsit in­ apartamentul sâu din strada Cimpi­, neam­ 10 iată cum ne-a relatat d-sar faptele: Fiind angajat în procesul lui Gh. Ion Popa, acuzat de loviri cari au cauzat moartea,, m'am prezentat, ori dinaintea Curții cu jurați prezidată de d. Spiridon Stătescu. Acolo am mai găsit pe colegul meu­ Stambulescu, numit avocat din o­­ficiu, și cu care m'am înțeles asupra modului de apărare. ■ Sosind momentul să iau cuvîntul, am explicat d-nilor, jurați și Curții că, fiind în acest proces doui avocați, ne-am­ în­­părțit materia, și, vom fi amîndoi scurți, iar dup­ă ce am terminat, urma să mă complecteze ,confratele meu Stambu­­lescu. D. președinte i-a luat cuvîntul și foar­te contrariat, nu i l’a redat de­cit in replică, după ce, spre disperarea d­-sale, mai ceruse odată cuvîntul d. procuror Budiștean­u. Dar de abea începuse se vorbească d. Stambulescu, și d- președinte îl oprește spunînd că n'are dreptul să­­ vorbească de d­l. asupra celor arătate­­ le d. pro­curor. Lucrurile s’ar fi terminat poate prin cedarea confratelui meu dacă d. jurat Mandy cu drept, c­uvînt indignat, de sta­rea de inferioritate în care e pusă apă­rarea.' contra textului clar al legii care spune că apărarea treime să aibă ultimul cuvin­t, s-a sculat și a rugat pe d. preșe­dinte să lase pe d. avocat să vorbească, întru­cît jurații nu sunt încă luminați. Drept ori­ce răspuns, a primit obser­vația:­­l-la să taci! căci ești­ un instru­ment pasiv! — Ba nu, a replicat pe același ton d. ■jurat. Eu sunt aici autoritate, instanță judecătorească, căci eu judec, și d-voa­­stră executați verdictul. -D-voastră v­ ați pronunțat, disolu co­misiunea, a strigat d. Stătescu, și s’a ridicat de pe scaun. — Atunci, continuă d- Rosetti, de­oare­ce d. Mandy nu se pronunțase, asupra cauzei, ci din contra, afirmase că m­­ a luminat,—am replicat și eu că mă înscri în fals. ...Era, termină, d. Rosetti, și atmosfera încărcată. D. președinte și d- Mandy o luaseră repede de tot, și amintirea zilei de eri, cînd același domn prezident or­donase darea afară a unui avocat din ședință, era prea vie. De altfel sunt cunoscute incidentele Guvernul austro-ungar și expulzările din Romînia —­ Demersurile deputaților socia­liști.—Declarația ministrului de interne Viena, 12 Octombrie.— Știrea zia­rului „Opinia“ din Iași, cum că mi­nistrul de externe al Austro Unga­riei ar fi trimis o notă de protes­tare guvernului român în chestia expulzărilor din ultimul timp, ajun­gând la cunoștința deputatului so­cialist român Grigorovici, acesta a incunoștiințat și pe ceilalți deputați socialiști Grupul deputaților r­ocialiști a în­sărcinat atunci pe­ci­nii Grigorovici și Bernorst chfar ca să se opr­­e de această chestie și sa afle adevărul. Eri cei doi deputați s’au prezin­­tat la ministrul de interne Binert. Acesta a declarat că întru cit pri­vește vreun dem­e­­s al colegului său de la externe, în chestia expul­zărilor din Romînia, nu poate de­clara pentru moment nimic de­oare­ce nu are nici o cunoștință. Are însă cunoștință despre un alt de­mers identic făcut în timpul răscoa­lelor țărănești din R­omînia și a­nume: In timpul răscoalelor un mare număr de fugari din Rominia s'au refugiat în Austria și Ungaria. Mi­nistrul de externe a cerut apoi gu­vernului român să reprimească în țară pe acești refugiați. ’Au­ trecut însă două săptămîni de la potolirea tulburărilor și restabili­rea ordinei și acei supuși romînî tot nu erau­ reprimiți în țară. S’a făcut alunei un nou­ demers pe lângă guvernul român. Acesta a răspuns că, pentru moment, el citii să i reprimească deoarece ordinea nu este încă complect restabilită și sunt temeri ca tulburările să nu re­­înceapă. Guvernul român a cerut ca să i se mai acorde un timp oarecare, promițând că va îngădui reîntoarce­rea în țară a acelor refugiați. Ceea ce s’a și făcut. Cei doi deputați socialiști au­ co­municat ministrului de interne că socialiștii au­ hotărît să interpeleze guvernul în chestia expulzărilor din Romînia. George Grigorovici A5­ nescu el a fost indus în eroare da către studenți cari i-au spus că a fi și asentimentul d-lui Longinescu de a­ fi examinați de către d. Danie­­lopol. Cn­ii insă d. Longinescu n’a con­venit la lucrul acesta, consiliul pro­fesoral a menținut hotârîrea luată de mai înainte. _______ G. B. Conservatorii din Putna întrunirea de la Theodor Zenibace Focșani, 11 Octombrie. — După in­tr­unirea dhn saloanele d-l­.il Gogii Cons­­tantinescu, unde a participat și fostul ministru, d. A. Bădărău, un alt număr de conservatori s'au întrunit aseară la d. Th. Zenibace. Au­ participat un număr de 40—50 membri și s’au­ luat hotărâri cu privire la activitatea viitoare a partidului con­servator din acest județ. întrunirea a fost prezidată de d. D. F. Galan, fost primar al orașului, și vechiü și distins profesor al liceului „Unirea“. D. Theodor Senibace, luînd cuvîntul, a schițat in cîteva cu­vin­te situații mea critică in care se găsește țara în mo­mentul de fața, și starea de anarh­ie care apasă asupra populațiunei rurale are convingerea că singura persoană, care ar putea face față gravelor împre­jurări actuale e­ numai d. P. P. Carp, șeful partidului conservator. D-sa adaugă, că conservatorii de Putna strius imiți in jurul d-lui P. P. Carp, vor considera misiunea ca un ap cai­ol­at, ajutindu-i cu toată forța și anergia lor de muncă să restabilească ordinea ln urmă d. Teodor Senibace, propu­ne și se admite alegerea a 2 comisiuni: una județeană­­ și alta comunală, cari însi­ă de pe acum să înceapă a se o­­cupa de interesele județului și ale o­­rașului Focșani. S’au­ ales în comisiunea județeană, următoarele persoane: D. Ch. A. Co­stescu, fost prefect, fost senator, fost deputat, fost prim-preșe­­dinte de Curte, , , D. V. Apostoleanu, mare proprietar, fost prefect, fost deputat. General­l.­Vasiliu. Petre Barozzi avocat, fost prefect. Ch. T. Gică, mare proprietar. Avr. Th.Aguletti, fost inspector ge­neral, fost prefect. . . , Costach­e I. Gîrză, mare proprietar. D. Teodor M. Basarabeanu, avocat mare proprietar. D. Eugenia Calistrat, mare proprie­tar. Ion Gh.­­Murgea, mare proprietar, fost primar. Maior Gh. Pastia, mare proprietar. Nicu Dacu­ proprietar. Emanoil Purecherea, inginer, proprie­ T. A. Constantinescu avocat, propri­etar. Th­. Senibace, avocat, șeful partidului conservator de Putna. Comisiunea­­ comunală compusă din următoarele 20 persoane : ,D. F. Caian, fost primar, I. Gh. Ciurea, fost primar, prefect, deputat și senator, Costică Car­­daș, avocat, N. Gh­. Ilie, mare proprie­tar, And­rei Coleș, farmacist, Iorgu Pamfil, profesor la liceu, Gh. D. Vicol, avocat, Al. A. Copeescu, profesor la liceu, C. Chirițescu­, profesor, D. Dimiu, profesor, C. Santem Crainic, profesor, I. Nanițescu, profesor, I. Coloș, profesor, Lascar Dimitriu, avocat, dr. Cristo­­chefale, Pavel Receanu, comerciant, Gh. Potop, proprietar, Gh. Simionescu, a­­vocat, Gh. Săndulescu, proprietar, pen­sionar. S’a decis în urmă înființarea unei ga­zete, care în mod obiectiv să susțină interesele partidului conservator de Putna. In același timp s'a constituit și cu­mnitotul de redacție, compus din urmă­toarele persoane: D-nii F. Caian, N. N. Bibescu, T. Avr. Aguletti, Vicol, L Dimitriu, Ca­­ian, Leonida Dalian, Gh. Chirițescu­, Urmi­a, Andrei Coloș, Tomescu avocat, Ch. Zam­firescu profesor, N.­L­eodorescu- Odobeșteanu. Dima constituirea­­ diverselor comi­­siuni, ii­­rom­bato în continu­area cuvin­­tului său salută înscrierea a 4 noul ele­ment­ de valoare din localitate, d-nil . N. Teodorescu-Odobișteanu­, Iorgu Pam­­­fil, Ch. Zamfirescu și Ch. Tomescu. La întrunire, printre membri a dom­nit o vie animație și intimitate. La orele 11 Jiuia întrunirea a luat sfîrșit. in jurul grevei universitare Consiliul profesoral al facultății de drept anulează o hotărîre a d­lui Haret, ministrul instruc­țiunilor Se știe că studenții anului al 2-lea de la facultatea de drept din Bucu­rești au cerut printr-o petiție minis­trului de instrucțiuni să li se acorde de a fi examinați de către d. Dani­­elopol fostul lor profesor. D. Haret a încuviințat cererea studenților, făcînd cunoscut aceasta d-lui Danielopol prin referatul No. 63190. In baza acestui referat d. Demie­­lopol a și anunțat pe studenți că’i va examina astăzi 13 c. * Pe de altă parte consiliul profe­soral al facultății de drept întru­­nindu-se astăzi la orele 9 dimineața în sala decanatului, palatul Univer­sității, a hotărît ca d-niî studenți cari au a trece ,examenul de drept roman, vor fi examinați: cei din anul întîi de către d. profesor ono­rar G. Danielopol, iar cei din anul al 2 lea de către d. profesor S. G. Longi­nescu. Examenele cari nu vor fi făcute conform acestei deciziuni vor fi considerate ca nule și neavenite. In urma acestei deciziuni d.Lon­­ginescu va începe examenul cu studenții Luni 15 c. orele 9 dim. * D. Haret văzînd însă hotârîrea consilii:!!*! profesorul—care a anu­lat decizia ministerului—a relatat printr'o scrisoare către d. Longi­ M­­lai Cega Florian înregistrăm cu părere de rău ști­rea morței cunoscutului avocat Gogu Florian, fratele regretatului consi­lier de la Curtea de apel din Bu­curești. Membru statornic al partidului conservator, Gogu Florian era odi­nioară iubit prin unele întruniri pu­blice pentru genul special al ora­toriei sale ; a fost ales și deputat în Cameră, unde întreruperile sale de spirit înveseleau­ Adunarea. A fost și consilier comunal în Capi­tală. A colaborat uneori și prin presă, în deosebi a scris mai mult la fos­­tul ziar Opinca scos pe vremuri de Cîrlova. Eos de o boală crudă, Gogu Flo­rian ducea în vremea din urmă o viață de mizerii și — spre rușinea foștilor săi prieteni — de cerșe­torie. Evenimente internaționala Petersburg.—Ls Kutais, o bandă ar­mată a atacat trenul de poștă, asasinind pe un jandarm și rănind pe alți patru. Budapesta. — S’a găsit mijlocul de a asigura t­recerea compromisului dîn­­du­-se satisfacție și partidului inde­pendent. New York. -- Alte noul falimente au produs o adevărată panică. Belgrad. — Prin nota ee a trimes-o puterilor, guvernul sîrb le mulțumește pentru interesul ce ele poartă popula­­țiunilor asuprita din Macedonia. Viena.—Miniștrii cehi îșî vor înainta demisiile azi. Constantinopol.—A avut loc o confe­rință a ambasadorilor cu privire la re­formă justiției în Macedonia. Viena. Contesa Tarnowska a fost extrădată autorităților italiene. Paris. — A avut loc un meeting în contra campaniei marocane. Petersburg. — Se dezminte știrea că clădirea adiției poliției ar fi subminată. explică și de ce aproape toate campa­niile acestui ziar au dat rezultate bune și de ce acțiunea lui, stirnește atîta sînge rau adversarilor săi.. Au atentat mulți la existenta „Adevă­rului“ și nu au reușit. Cu atît mai puțin va reuși „organul lașităței de gîn­dire“ care nu are măcar meritul de a fi dat lovitura cu oarecare înțelepciune. Dezastrul din Calabria /hasare italiene publică largi dări de seamă asupra catastrofei îngrozitoare ce a­u mit loc in Calabria, în urma în­­grozitoarelor cutremure­ de pămînt, cari au zguduit această provincia. Catastrofa da la Ferazzano a avut loc s­­arma prăbușirea muntelui înve­cinat. Dezastrul a fost mult mai mare de­cit în 1905. Ca și in acel an, vulcanul Stromboli care făcea erupțiune și-a în­cetat subit­­ activitatea». Ca și în 1905 au urmat ploi toren­țiale, apele infiltrîndu­-se în păminte pină la comunicațiunile cu vulcanul.­­ Nu­mărul morților se crede ca e de aproape 800, răniți sunt vreo 1.000. Lucru curios, din ziua cutremurului, vulcanii Vezuviul și Etna au început iarăși să arunce lavă. O INFAMIE Sub acest titlu, ziarul Conservatorul Brăilei scrie următorul articol plin de o judecată sănătoasă și de o legitimă și lăudabilii indignare: „Universul“ pe care fruntașul liberal d. C. Raiiu, l’a botezat ,așa de nirriferit, num­isKdu’l „organul lașitate­ de gîn­­dire“, fiindcă în cei 25 ani de negusto­rească existență nu a suflat un cuvînt în toate chestiunile mari cari au zguduit tara în aceasta scurgere de timp, și-a luat de astadata inima în dinți și cu reaua credință proprie lașilor și t­ripoto­­rilor lipsiți de noțiunea celei mai ele­mentare cinste, a lansat o infamie din cele mai revoltătoare contra unui vred­nic al nostru confrate pe care’l stimăm cu cît mai mult, cu cît niciodată și în nici o împrejurare nu a precupețit con­vingerile și­­ sentimentele sale. Reproducînd unele relați­uni greșite ale unui ziar unguresc, „Universul“ care n’a avut niciodată curajul­ opiniilor sale, și nu a putut să aibă asemen­ea curaj, fiindcă niciodată nu a avut propria sa opinie, a insinuat că ziarul „Adevărul“ a comis un act de trădare procurând zia­rului unguresc relafiuiile greșite, de care acesta­ s’a­ făcut vinovat. „Adevărul” a făcut dovadă deplină a nevinovăției sale. A dovedit nu numai că nu a procurat ziarului de peste mu’n­țî știrile fanteziste cari au revoltat toată suflarea rom­înească, •minus , „Univer­sul“, dar a arătat că între el „Adeverii!“ și acel ziar nu a existat și nu există nici un raport, deși la Chestiuni de pură teh­nică gazetărească, »faptul acesta nu ar constitui nici o crimă. Dacă „Universul­ 1 ar fi­ fost­ de bună­­credință și nu ar fi urmărit un scop meschin de pură tarabă, ar fi trebuit să ia act de declarătu­rrile „Adevărului“ și să recunoască fără nici o rezervă mentală că a greșit, atribuind, pe ne­drept unui confrate roman tentativa de­ trădare. Așa se­ cădea să facă ziarul moștenitorilor lui Cazzavillan. Dar nu numai că nu a recunoscut, și nu a căutat să corijeze greșeala, dar a perseverat continuind să defăimeze bunul renume al ziarului democrat­ care s’a ridicat tot mai mult în ochii noștri, în măsură ce invectivele „Universului“ trădăm­ din ce în ce mai multă rea credință. Și infamia cea mare rezidă, tocmai în faptul că „Universul“ a încercat să facă campanie pe tema falsă pe care l’a pus cu o uimitoare dezinvoltură. Că a eșuat nu e de mirare, fiindcă mulți sînt acei cari au­ căutat să discreditezi ziarul­ d-lui Const- Mn­le și au­ sfîrșit prin a se face ridicoli și odioși. Partea tristă e însă acolo că s’au găsit din păcate ziare cu pretenția de a re­prezenta partidele noastre de guvernă­­mînt,­ cari s’au asociat la infamia „Uni­versului“. Ziarele liberale au făcut chiar din această infamie o chestiune de par­tid- Ele au­ exploatat nerușinarea gorga­nului lașitate­ de, gîndire“ timp de mai multe zile și au­ sfîrșit prin a o aduce înaintea „Sindicatului Presei“. Toate acestea dovedesc o mentalitate foarte curiasă la diriguitorii ziarelor noastre, căci e imposibil să susții cu cuget curat că în polemica dintre „Uni­versul“ și „Adevărul“ cel dintâiü a a­­vut dreptate, sau cel din urm­ă a lăsat măcar o umbră de îndoială­ asupra co­­rectitudinei sale de ziar românesc. Mărturisim că niciodată nu ne-am întîlnit în idei cu ziarul d-lui Mille. în­totdeauna am avut ciocniri de vederi cu „Adevărul“ dar niciodtă nu am ezitat să recunoaștem că ziarul acesta răs­punde unei nevoi adinei în țară noas­tră în care bunul plac și hatîrul merg mină în mină și unde conveniențele de partid te silesc să mergi alăturea de legi și bună dreptate. Perspicacitatea cu care sesizează toate problemele mari ale turei, statornicia în principii și curajul cu care biciuește nedreptatea și trufia stăpinitorilor, toate acestea dau „Adevărului“ puterea de a dirija și orienta spiritul public. Aceasta Tragi­ com­edia testamentului „Universuluii. I­ Am arătat că răposatul Cazzavil­­lan spusese tuturor cu cari vorbise în ultimii ani ai vieței sale că o bună parte din averea sa o va lăsa pentru scopuri de binefacere. Atît era de naturală această hotărire a răposatului, încît nu numai cei cari vorbiseră cu dînsul, dar și lumea care nici nu-1 cunoscuse, a rămas surprinsă și indignată, cînd s’a a­­flat conținutul testamentului făcut în chiar ziua morței lui Cazzavillan. Căci acest testament nu lasă nici o para trîntă pentru vreo instituție de binefacere. Iată-1 act textual: TESTAMENT Dorind a se menține buna înțelegere și iubire între rudele mele și după înce­tarea mea din viață, dispun ca averea mea să se împartă după încetarea mea din viață în modul următor: Legatar universal asupra întregei mele averi mobile și imobile las pe iubita mea soție Theodora L. Cazzavillan care dis­pune de întreaga mea avere oricum va voi ca o deplină proprietară. Soția mea va plăti următoarele legate ." Le! șasezeci mii (60.000) fratelui meu Horațiu. Lei­ patruzeci mii (40.000) suroreî mele Lucia. Lei patruzeci mii (40.000) fratelui meu Peppi. Le­­una sută mii (100.000) nepotului meu Luigi Horațiu Cazzavillan. Lei cincisprezece mii (15.000) nepoatei mele Lucia Pir­ianu. Lei cinci mii (5000) nepoatei mele Teo­dora Crăciunescu. Lei cinci mii (5000) nepoatei mele Lucia Scărlătescu. Prietenului meu H. Burdin Îi era orice sumă s-ar constata că îmi este dator și lî se va număra cei cincisprezece mii (15,0­0). Rog pa soția mea să îngrijească ca zia­rul „Universul“ să continue pe viitor cu aceeași regularitate și să nu iasă din sis­temul imparțial și drept pe care el­ le-am avut întotdeauna în vedere. De altfel și de proprietatea ziarului va dispune ori­cum va crede mai bine și în interesul­ Său ca o deplină proprietară. Pentru căutarea sufletului și facerea celorlalte formalități creștinești va îngriji tot soția mea intrebuințînd în acest scop suma de 10.000 lei. Se poate oare imagina că făcîn­­du’șî testamentul Luigi Cazzavillan a uitat de palatul invalizilor, a ui­tat de școala romîno-italiană, a uitat de patria sa pe care atîta a iubit-o, a uitat de datoria de recu­noștință ce avea către R­omînia, a uitat de tot ca spusese or! cu cine se întîlnia, întrebat și neîntrebat, despre intențiunile sale pentru ca­zul cînd ar înceta din viață ? Nu, din capul locului toată lumea a întîmpinat cu neîncredere acest testament. Și iată că într’adevăr a­­cest testament are. . cîntecul lui. Vom arăta deci într’un viitor nu­măr este ceva despre modul cum s’a ticluit­ acest testament. Pînă atunci constatăm că deși d. Dărăscu azi declară că moștenitorii sunt mulțu­miți de m­odul cum s’a împărțit a­­verea răposatului (pare că asta ar fi discuție !), nu răspunde la cele două întrebări precise ale noastre : Cine a scris testamentul ? Cine l-a semnat? INFORMAȚIUNI A făcut o impresie penibilă în toate cercurile politice faptul că u­­nicul ziar care a și încercat să bată monedă politică pentru partidul său­ din declarațiile făcute de rege zia­ristului german Blatter, a fost toc­mai Voința Națională, care încă pre­tinde a fi oficiosul guvernului. ■* Intr’ăde­văr cercetînd și noi „ Voința“ de aseară, — iată ce am găsit în­­tr’insa: „Comentînd convorbirea pe care M. S. Regele a avut-o cu unul din re­dactorii ziarului „Hamburger Nachrich­ten“ și pe care am publicat-o. „Ac­țiunea“ scrie : „Era acum câțiva ani, cînd noi eram amestecați în ciorba Orientului și chiar acuzați că și noi contribuim la anarhia din cele trei vilayete macedonene. „Grație însă activităței desfășurate de guvernul trecut, grație mult regretatului fost ministru al afacerilor străine general Lahovary, care prin notele date cancela­riilor străine a încredințat pe Marile Pu­teri, că noi sîntem un real factor de or­dine drn Orient, că în ce privește politica macedoneană ne-am ridicat întotdeauna cu energie nu contra activitățea bandelor și am înfierat și politica aventuroasă și criminală a guvernului atheniam—am fost scoși din rolul nedemn și nedrept ce ni se dăduse“. „Pentru lămurirea și mai bună a ca­zului, cităm din nouvorbirea amintită următorul sugestiv pasaj : „Sunt, de altmintrelea, în Macedonia, ca și în București oameni cari sînt pen­tru o astfel de for­măre de bande—„pentru apărarea contra atacurilor din partea ce­lorlalte naționalități “ cum zic ei. Ei au încercat chiar să cîștige pe unul din mi­niștrii mei—e mort acum—pentru plan­A ADEVERUL „ . ’­DIMINEAȚA,,­ocietate de ajutor reciproc al pers atelierelor .. — fiOG. anonim­e „Adeve­ru­l “ Sala Băilor Eforiei Sîmbătă 18 Octombrie 1967 MIEI — pentru sporirea fondului — _ Sub patronajul d­-Iui. ro CONST. MILLE Directorul ziarelor „Adevărul“ și „Dimineața 11 DOUA MUZICI Mare Tombolă cu 1000 obiecte­­—j'oa*'g! "umerile câștigâ m­are — I Vmîi vF. "Oaptea Hlii|>ntU'til artist «I. giVUKEAXC. a recita mai multe O2:"?1 aleșl sansfunete hazlii :—­ !lare COTILION Monstru Se va alege Regina Balului Începutul la orele S lunii, seara și vă 5 dimineața * I BEȚUlj INTRĂREI: Pentru o persoană 1 leu, p­entru familie compus­ă din 1 car­ier și 2 dame 2 lei. O loje compusă din 4 persoane 8 lei. Garderoba 50 bani de persoane -Biletele se găsesc de ac­m­ la membr soc. str. Sărindar 11, și în seara Balului vftral acesta. Eu, însă, am declarat scurt și coprinzator , dacă nu se pune capăt a­­cestor tendințe, eu încetez de a mă mai interesa de romînii din Macedonia. Asta ajută. Aceasta se știe foarte precis în Turcia“. „Pentru noi, contimporanii, este de ajuns atît. Istoria va înregistra însă și alte documente”. Ar putea să ne spue d. I. Pro­copiu directorul ziarului „L’Inde­­pendance R­oumaine“pentru care mo­tiv cronicarul teatral de pînă acum, a încetat activitatea sa la acest ziar ? N’avem cîtușî de puțin dorința de a face vulgare chestiuni perso­nale. Din contra, directorul „Inde­pendențe!“ fiind și președinte al „Sindicatului ziariștilor“, înțelegem a trata incidentul din punctul de vedere curat profesional. Așteptări. Cu privire la­­ campania pornită de unele ziare, și cu deosebire de „L’independance r­oumaine“ împo­triva Serviciului maritim român, vom publica în curînd­ amănunte foarte interesante. Aștaptăm în această privință și cuvîntul hotărîtor al factorilor importanți care cunosc de aproape toate actele campaniei ce se duce contra uneia dintre cele mai frumoase și utile instituții de stat. Avocatul fără de procese și zia­ristul fără de ziar Ciorăneanu re­cunoaște singur într’o scrisoare adre­sată Epocei ce nu mai aparține ple­sei. Ce a căutat el dar și ce caută in sindicatul ziariștilor, întocmai cum nu are ce căuta vagul publicist biseri­cesc Miloș Lugomirovicîy sîrb ne­­îm­pămîntenit și care trăește din eli­ m­ozina publică ? S’a acordat medalia „Răsplata Mun­­cal“ pentru învățămînt cl. ,1 d șoareî Irina Argh­iropol, proprietara moșiei Cortișa (jud. Neamț­) și d-nei »Severa Novian, proprietară la Ocina (județul Prahova). mmmasatsamm­t­­». » Consiliul de miniștri a aprobat hib­­uitura de urațiut-locomotive, cu ten­derele lor, necesare administrațiunoi C. F. R. Valoarea firui turol este de­­ 1.900.000 lei și se va face de către două mari case din St. Petersburg. Scopul adevărat al vizitei d-rului Stancioff — O înțelegere româno bulgară — Asupra cauzelor vizitei mimatu­lui de externe Stancioff la Bucu­­rești, dă interesante lămuriri urmă­toarea telegramă pe care „Frank­furter Zeitung“ o primește de la co­respondentul său din Sofia: „Cu ocazia întâlniri ministrului de externe bulgar d-rul Stancioff cu d. Sturch est,­e­­ bine să se amintească faptul ca Stancioff făcînd expunerea politicei externe Înaintea­­ Sobraniei a declarat că încă în anul trecut, a pus în vedere putința unei depărtării a Bulgariei de Serbia ,și a alipiră Bulgariei de politica romînească. „ Atunci la 3 Noembrie el a spus că relațiile cu Romînia sînt cu deo­sebire amicale și a declarat că gu­vernul bulgar își va da osteneala sa întărească și să facil, durabile aceste relațiuni. „Aceasta pare a fi reușit de fapt. „Stancioff va fi primit și de re­gele Carol. (După cum se știe a și fost primit, Abi« Red.). „Tratativele pentru această în­­tîlnire au­ urmat direct între prin­țul Ferdinand și regele Carol I. Dejunul de la Capșa D. Dim. Sturdza, prim-ministru și ministru de externe, a oferit azi un dejun în onoarea d-lu­i Stancioff, ministrul de externe al Bulgariei. Iată menitul servit la acest de­jun în salonul hotelului Gapșa: Hors D’Oeuvre Oeuîs pochés princesse Sterlet du Danube ă la ^Pârisienue Sauce Teriéire Jambon de Prague, sauce madére Epiuărds au Bemre Poularde dela Presse Faisan de Fontainebleau ă ia broche Balade de saison Petits pois k ia Paysahne Glace Capsa Gaufîettes .Bonbons-maiionK glacés Cerises au fondant Corbeilles de fruits »Sherry Johannisberger Chateau Laroque saint Emilios* G. H. Mumm Extra Dry Caté-Liqu t»urs

Next