Adevěrul, noiembrie 1907 (Anul 20, nr. 6533-6562)

1907-11-26 / nr. 6558

Anul al XIX-lea — No. 6558 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA. conceditA exclusiv Hgend­et­d* PubliciUt* CAROL SCHULDER & Co. Bucur,, er, Jtr. Birtgnirinlcl W-Tehfun SI* Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE RUOSURERTZ: On m.......................LEM • taut........................„ S I Luni ........ „ 4 o­rnă ....... „ 1.dO In străInătate îndoit Telefon­­ pentru CaP|ta,a mo­­ » Provincie și Străinătate No. 12­<0 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Luni 26 Noembrie 1907 Discuția mesajului la Cameră D. Mișu Cantacuzino a acuzat guvernul, prin discursul său, că a semănat dezordinea la sate prin acțiunea sa politică din timpul opozițiune! In ședința de est au vorbit trei oratori: doi liberali și anume d. Drăghicescu, deputatul țăran dela Vil­cea, și d. Răut, deputa­t al țără­nime! din Botoșani. Din partea opoz­țiunei conserva­toare a vorbit d. Mișu Cantacuzino. Cariera care a urmărit Vineri cu toată atențiunea discursul domnului Iorga, era era foarte nerăbdătoare să asculte oratorii de frunte din par­lament. Dar e no știm cum atît d. Carp cît și d-niî Take Ionescu, Ioan La­­hovary, Nicu Filipescu, Al. Marghi­loman, etc. așteaptă să vadă mai intîiu, cine va mai vorbi din partea m­ajorităței pentru ca apoi să se de­cidă a lua cuvîntul. Se pare că fruntașii oratori ai o­­poziției nu sunt încă de loc hotăriți a vorbi la mesaj, afară dacă nu-i sili discuția ce va urma și azi. Cei doi oratori cari au vorbit erl pentru țărănime, d-nii Draghicescu și Răut,­aui apărat cu căldură și sin­ceritate nevoia de a se realiza largi reforme agrare. D. Drăghicescu s-a declarat și partizanul unei largi reforme admi­nistrative cu totala excludere a po­liticei și fiindcă deputatul Vîlcel nu vede cum s’ar putea să se scoată cu totul politica din administrație, a zis că ar fi chiar pentru luarea drepturilor politice la funcționari, altfel nu se vor putea aplica cinstit nouile legiuiri ! D-sa a mai cerut prefacerea dă­­rilor grele cari apasă asupra țără­nimei și s’a pronunțat pentru su­fragiul universal. — Vorbind cel dintîitt, Camera a ascultat cu atenție pe deputatul Vâlcea, dar d. Răut, care a făcut o scurtă dar interesantă expunere is­torică a chestiunei țărănești, pu­­­­nd în evidență prin cire suferin­țî a trecut țărănimea, n’a mai avut șansa de a fi ascultat de deputați, cari­era și ifbosițî, după lungul dis­curs al d-luî Mișu Cantacuzino. Cuvîntarea d-lui Mișu Cantacu­zino n’a prea impresionat Camera. Mai bine se prezintă deputatul Ia­lomița­ ca orator al majorităței. De altfel se poate că în Camera conservatoare, știind că va avea o atmosferă mai favorabilă și luînd de obicei­ foarte rar cuvîntul și în anumite chestiuni, d. Mișu Canta­cuzino să se fi simțit mai sigur la tribună, cu toate că șî scrie dis­cursurile și le are tot­deauna înain­tea sa spre a putea urmări firul In opoziție e mai greu, mai ales cînd toată atenția adversarilor e a țintită asupra oratorilor de mîna intimü. D. Mișu Cantacuzino a încercat era, a făcut chiar tot posibilul, să atace, cu efect, banca ministerială. Tema n’a fost nouă: întreaga cu­­vîntare se bizuia pe toate acele chestiuni în jurul cărora presa con­servatoare a încercat să creeze le­genda că avem o administrație so­cialistă. D. Mișu Cantacuzino a adus la tribună toate acele manifeste... re­voluționare“ sau „anarh­iste“ ale prefecților Lupu, Atanasiu, etc. și a acuzat guvernul că prin aseme­nea procedeurî se propagă dezordi­nea, iar nu pacea socială. Guvernul care a propagat dezor­dinea la orașe și la sate prin apu­cături anarh­ice, guvernul care a pri­mit ped. Hard, autorul unei bro­șuri care a ațîțat țărănimea la răs­coală, etc…iată care a fost tema discursului deputatului Ialomiței. Natural că deputații din, majori­tate amintindu-și ce dezordine s’a deslănțuit sub guvernul d-lui G. Cantacuzino, cînd strada a ajuns în ultimele luni să guverneze, cînd studenții sileau acel guvern să re­tragă proectele de legi, natural că liberalii întrerupea­­ ironic pe fiul fostului prim-ministru—care a asis­­tat erî la ședința Camerei—și-l în­­trerupeau aplaudînd tocmai acele manifeste pe cari le citea pentru a­ le califica drept anarh­ice. Majoritatea aplauda zgomotos fie­care pasaj și cînd oratorul căuta să accentueze anume puncte pe cari le credea mai... compromițătoare, a­­tunci majoritatea aplauda mai fre­netic. D. Mișu Cantacuzino n’a reușit să expună în mod abil materialul cules de prin ziare, deși se epuizase de mult discuția asupra celor rele­vate d- d-sa și cari se poate spune dată și trecut în domeniul istoriei. De aceea cuvîntarea de erî n’a avut efectul la care se aștepta f­­amicii d-sale. 8. X. NAZCITII regre­tul bogaților G­azeta „bogaților“—„Conservatorul“ (avis redactorilor, să ceară sporirea b­enzenelor!) traduce, astfel, într’un articol, regretul „bogaților“ noștri: „Dacă cei cari au moștenit averi „muncite de alții, dimpreună cu acei „cari s’au îmbogățit din munca lor „cinstită, s’ar constitui în partid poli­tic, evident că aceasta ar face o, nu „era potriva poporului sărac, cu care nu „au nimic de împărțit, dar în potriva „acelor copii ai surprindere­ și ai lip­­­sei de scrupul, în contra agiutorilor „și a celor l’alțî parveniți ai pluto­­„crației cari s’au pomenit bogați după „o singură noapte de orgie politică“. Luăm act de declarația „bogaților“ că n'au nimic de împărțit cu cei săraci. Și credem chiar pe cuvînt și apreciem regretul lor. Cu riscul însă de a fi tratați de mi­zerabili comunarzi, cari cer împărțirea averilor, trebue să relevăm că dacă bogații nu au nimic de împărțit cu să­racii, aceștia ar avea însă ce împărți cu bogații ! Și cu unul regret că nu am nimic du împărțit cu nababii — fiind-că dacă sunt bogați, sunt însă foarte săraci cu duhul și cu asemenea săraci aș­ avea ce... împărți, dar, parol, că nu con­simt t Fac Guvernul și d­ larca Pe toate cărările și în toate tonurile guvernul actual se declară guvern al cin­stei și moralității, al dreptatea și lega­litățea.... Aceasta în teorie.... In practică el nu e mai bun decît gu­vernele cari l au precedat, ba e mai rău chiar, căci în materie de nedreptate și ilegalitate el ține recordul. Avem chiar acum un exemplu drastic... D. lar ca prefectul de Teleorman, este­unul dintre acei prefecți, cari chiar și la noi sunt rari. Nu există lege pe care să ne fi călcat și nedreptate pe care să n­ o fi făcut. Sau denunțat cazuri precise despre amestecul prefectului în atribuțiunile jus­tiției, un amestec care a împiedicat de­­a dreptul funcționarea ei și a zdruncinat prestigiul destul de zdruncinat al justi­ției în ochii poporului. Guvernul l­a acoperit pe b­ larea cu autoritatea sa și în loc de a spune: să piară lumea, dar justiția să trăiască, a lăsat să piară justiția pentru ca să tri­umfe politicianismul. Acum Curtea de apel din Capitală a judecat procesul intentat d­lui Iarca de către un învățător pe care prefectul de Teleorman la maltratat cu propria sa mînă și în vederea satului întreg. Noi nu vom cerceta dacă maltratarea a fost gravă, dacă pumnii au fost mai tari sau­ mai puțin tari. Faptul însuși, acela de a fi lovit pe luminătorul sa­tului, de a fi lovit pe un alt om, înjo­sește pe cel ce l-a comis și e de o gravi­tate morală pentru care nu poate exista pedeapsă mai mică decît destituirea mo­tivată a prefectului. Regretăm numai un lucru, anume că învățătorul maltratat de prefect nu a răspuns la fel pentru că în țara aceasta și în special în județul Teleorman, lege nu mai există și dreptate are numai a­cela ce și-o face singur. D. larca tot își va găsi într'o bună zi capacul. O să se găsească doar un român care la palmele prefectului va răspunde cu palme, așa ca să se dezme­ticească și să și vie în fire și un guvern care l sprijinește pe un bașbu­juc în ciuda celui mai elementar simț de dreptate și demnitate. Bp. Continuarea discuției la mesaj.- întrunirea DFRorietaru­l a îndrumat dinaintea Camerei—bolboro­seală pro domo în murdara afacere a samsurlîcului făcut pentru tripoul și taverna cari­eaă plătit ca să le patroneze. Deputatul care se face protectorul caselor de toleranță cu mandatul său datorii în primul rînd funcționarilor, a avut îndrăzneala de a acuza în Cameră pe funcționari, strigînd cu disperare că funcționarii publici „di­­n Vu­lgă prin Adevărul partea confi­­ndențialui, din atribuțiile lor“ și de­­nunțindu-l urgiei celor mai mari. Am înțeles și a înțeles toată lumea disperarea sinsarului veros prins a­­supra murdăriei făptuite și care cre­­zînd că funcționarii i-au denunțat matrapazlicul nu are cel puțin obra­zul de a nu-și arăta necazul ! Dar admițînd că funcționarii cari știu despre asemenea nerușinate tra­ficuri cu mandatul de deputat ar da pe față prin ziare aceste afaceri scandaloase, și-ar călca ei oare „partea confidențială“ din atribu­țiile lor ? • Este oare „atribuția [UNK] și „partea confidențială“ a unui funcționar să se facă părtaș al murdăriilor, thinui­­tor al unor fapte cari vatămă inte­resele generale ale societăței și ale statului, sau­, din contra, e o cinste pentru el să le dea pe față, contri­buind, la marginile puterilor sale, la stîrpirea corupțiunei care înflorește grație politicianlor veroși de țeapa unui Manolache Culoglu ? Cîți mici și umili slujbași nu cu­nosc mari hoții și murdării de ale celor cocoțați pînă la mandate de deputați și situații înnalte in stat ? ! Ce bine ar sluji ei patria, dindu-le pe față ! Atacurile unu­! samsar veros ca Manolache Culoglu trebue să-l în­curajeze și mai mult la aceasta, căci demascîndu-i pe acești speculatori ai politicei, éor fi scutiți de rușinea de a-i mai avea de reprezentanți în par­lam­ent. Aci nu poate aproba agitațiunea oe a’a pornit. Sîntem cei din urmă a contesta marilor proprieta­r dreptul de a ne agita chiar, în favoarea intereselor lor, deși guvernele alese de d­u­șii, cu aprobarea lor, au contestat și, suntem­ siguri, ar contesta chiar astăzi, țăranilor dreptul de a face la fel. Dar în mișcarea lor marii pro­prietari trebue neapărat să păstreze o măsură. El trebue să nu uite că dacă au momentan puterea în mină, totuși nu sunt decit patru mii de oameni față cu un popor de cinci milioane și că dacă ei conduc sta­tul, el nu poate exista fără această mult hulită și mult apăsată mul­țime.... Numai în voia celor cinci mi­lioane, cei patru mii de mari pro­prietari pot fi diriguitorii acestei țări și numai îngrijind de țărănime, marii proprietari vor putea spune că și indeplinesc rolul pe și l’au în­sușit. E sigur că numai o mică parte a marilor proprietari se asociază cam­paniei ce s’a început din sala Dacia. Dar atmosfera de antipatie oe­orează mișcarea in jurul marilor proprie­tari îi lovește pe toți, și pe cei buni ca și pe cei nemilostivi. De aceea se impune cum am mai spus, ea mișcă­ ei necugetate de la Dacia să i se opue un energic protest și din partea acel­or popletai pe cari îi compromite fără de vină. Xat. întrunirea proprietarilor X&răși au circulat trasurile cu a­genți cari existau niște pancarte convocînd pe „marii proprietari“ la întrunirea de protestare contra pro­motelor agrare ale guvernului. Acest mod de a convoca pe ma­ri­ proprietari la o întrunire în care— după cum se spune— ei vor să-și apere interesele lor, se va pă­rea fiecăruia cel puțin curios. Sunt peste tot în țară ceva peste patru mii de mari proprietari,­­ elita țărei. Ei bine, pentru a­­ convoca să se pronunțe împotriva unor legi, e ne­­voe de o asemenea reclamă ameri­cană, neuzitată la noi decît cînd și opoziția și guvernul ajung la a mau și p­ima trebue să o răstoarne pe cel de -l doilea ? Această reclamă americană nu poate însemna decît că — sau cei cari fac agitația ftlü că n’au mari proprietari în număr îndestulător de partea lor, sau că mari­ proprie­tari cred că pentru a impune vo­in­ța lor nu e de desprețuit nici mij­locul de a recurge la concursul lui „gură cască“ în cazul cel mai bun, al drojdiei societăței in căzni cel mai ráu,—căci poporul adevărat și tot ce judecă cinstit în această țară pe fruntea guvernanților noștri Nu suntem prietenii deputatului Iorga — dar suntem­ siliți să recu­noaștem că în momentul cînd a cerut socoteală celor de la guvern de crimele săvîr­șite cu prilejul re­­primărei răscoalelor—banca minis­terială a fost transformată în ban­ca acuzaților. Mai trebue să recunoaștem că poate in sufletul celor opt vino­vați nu a dispărut cu totul simțul pudoarei și conștiința nu a încetat să i mustre. In adevăr, ei au păs­trat tăcerea, in înțelesul recunoaș­tere! vinei lor, au tăcut, au­ căutat să înlătureze grozavul răspuns, nici măcar nu s’au încercat să atingă acest sîngerînd paragraf al mesa­­giului Coroanei... De altfel aceasta era singura a­­titudine cu putința de ținut. Simț de pudoare, ori simplă lașitate nu putea preciza bine. Faptul însă este că nevoie era de a se risipi acest echivoc. Din două una, ori faptele arăta­te de către deputatul Iorga și zu­grăvite în prima linie de Adevărul sunt adevărate, ori nu sunt. Dacă ele nu sunt adevărate, mi­niștrii erau datori să facă odată lu­mina. O grozavă bănuială planeacă asupra armatei, de­oarece nu se știe cine anume s’au făcut vinovați de omoruri inutile, de cruzimi salba­tice. Această bănuială trebuia de risipit, trebue de arătat odată pen­tru totdeauna, că totul s’a petrecut în deplină regulă, că dacă au fost morți și răniți aceasta a fost cruda necesitate a războiului civil, dar că de îndată ce s’a sfîrșit lupta propriu zisă între oștire și răscu­lați, prizonierii au fost respectați, că nu au fost execuții sumare, că ofițerii noștri nu s’au transformat în călăi și judecători în aceașî timp în sfîrșit că nu ne-am­ purtat cu locuitorii țărei romînești, cum eu­­ropenii se poartă în Africa și Asia centrală cu triburile indigene, pe cari voesc să le cucerească, pen­tru a le răpi aurul și fildeșul lor... Dacă însă cele denunțate sunt adevărate, iarăși două căi erau de urmat... Prima cale era aceea a adevăru­lui spus fără de înconjur, a ade­vărului brutal, oribil, dar care cel puțin este sincer. — Da, domnilor deputați, s’ar fi putut declara de pe banca minis­terială, da, soldații noștri au făp­tuit orori inutile, s’au împușcat la marginea satelor fără de jude­cată aceia cari pe drept ori pe ne­drept, au fost socotiți ca fiind capi ai răscoalei, da, este exact că sunt cazuri în cari militarii au execu­tat pe unii din cei implicați­­ în răscoale, deși justiția civilă îi declarase nevinovați, da, s’a tras cu tunul, în sate, drept răzbunare și ca exemplu, da, executările a­­cestea sumare au avut caracterul cel mai oribil, da, da, toate, toate sunt adevărate și înțelegem să ne luăm răspunderea înaintea țărei și a istoriei. Sunt adevărate toate cele povestite, dar erau absolut trebuincioase și de neînlăturat. Cu­prinși de panică și de groază, noi am dat ordin, ca cu orice preț să se potolească răscoalele, interven­ția străină ne amenința și atunci ne am spus, noi cari aveam răs­punderea, ne am spus că este mai bine să trecem peste lege, să fim numiți asasini, dacă voiți, dar niște asasini cari ucizînd pe frații lor, ați salvat țara. Așa am procedat noi, bine ori rau, ne luăm răspunderea faptelor noastre și dacă raü ne-a îndemnat datoria, judecați-ne și o­sîndu­­-ne. Dacă însă asupra guvernului zis liberal și democrat, nu aburește di­rect sîngele cald al țăranilor nevino­vați uciși în Martie trecut, dacă cele făptuite în grozava lor oroare, au fost comise fără de știința lui, dacă simțul dreptăței nu este a­­trofiat in inimele­­ celor opt sfet­nici ai Coroanei, ei ar fi putut urma o a doua cale, aceea cari n’au urmat o, a stigmatizărei cri­melor făptuite și a dărei în jude­cată a celor vinovați. Dacă așa ar fi procedat, fără de îndoială, că ar fi venit la Cameră cu fruntea sus, eî ar fi putut răspunde fără de­pezitare deputatului Iorga, dîn­­șii s’ar fi spălat de mult de sîn­­gele roșu și cald al țăranului ro­mân—care acum nu li se mai duce de pe mîinî, ci mereu se strigă , răzbunare, răzbunare.­­ E cu putință ca țara romînească, in ultima ipoteză, să fi fost lipsită de slujba a douî trei generali, e cu putință ca pe ici pe colo, cîțiva militari, nepricepînd bine înțelesul măsurilor luate, să fi protestat în chip surd, dar dreptatea era să se facă, iar țara întreagă nu mai era silită să stea ca astăzi sub această grea piatră care o apasă pe piept, piatra crimelor făptuite, pe care un guvern vinovat el însuși, le a­­coperă, nu are curajul nici să le pedepsească, nici să le vestejească, nici să și asume greaua lor răs­pundere, ci prin o condamnabilă și lașă tăcere, caută să scape de răspuns, nu însă și de răspundere, căci în fața țărei și a istoriei, gu­vernul țărei romînești din 1907, va fi socotit totdeuna un guvern de asasini! Și cu toate acestea, de ceea ce se tem vinovații, nu vor scăpa. E cu putință ca înaintea Camerei ce­lor bogați și atotputernici, dinain­tea unui parlament din care țăranii au fost înlăturați, lumină să nu se facă și miniștrii să poarte înainte sarcina grea a acestei stări de lu­cruri în care adevărul asupra oro­rilor inutile nu a decit întrezărit... înaintea țărei însă lumina se va face. Dosarele noastre sunt pline, documentele pătate de singe sunt vorbitoare în grozăvenia lor, lim­bile cari erau legate de teroare a­­cum­ se dezleagă pe zi ce merge și adevărul încetul cu încetul iese la iveală, iar întreaga dramă socială se reface de către istoria impar­țială. Mai de­vreme ori mai tirziu se va ști absolut exact, ca vorbele unui sîngeros Letopisiț, zi cu zi, ceas cu ceas, cătun cu cătun, moșie cu moșie, tot ce s'a întîmplat în Martie trecut, cine sînt făptuitorii și cine sunt inspiratorii. Și din paginile acestea pline de singe romînesc se va înjgheba is­toria acestui început de veac, se va desface adevărul din minciună, fiecare va avea mica orî marea parte de răspundere, iar pe frun­tea guvernanților de astăzi se va întipări pe vecie și cu slove făcute cu fier roșu­ in foc cuvintele de: Asasini ! CONST. MILLE Ororile inutile .ASASINI“ se va întipări pe veci VERSURI VESELE CORB LA CORB Domnul Mișu Ferichide Cavalerul fâr’ de pază Pe Culoglu ex-barbete Scosu l­a basma curată Nea Ion dintr’o tribună A oftat văzînd „spălarea —„Corb la corb nu-și scoate ochii11 Ințeleaptă-l zicătoarea : Maxim Cine atacă pe funcționari ? Funcționarii cari, cînd e vorba de ani de criză, sînt cei dinții loviți cu biruri și­­­­țineri; funcționarii cari cînd vin ani de belșug pentru stat și de scumpire continuă a traiului sunt lăsați să îndure mizeria; funcțio­narii cari sînt în această țară cea mai însemnată proptea a tuturor gu­vernelor, trebuie să privească om m­îi­­nili pe piept cum pînă și samsarii ordinari ps cari au fost siliți, prin amenințări, să-i scoată deputați, își permit, ca după ce speculează în mod nerușinat mandatul, să-i și insult în plină Cameră. Priveliștea aceasta a prezentat-o deputatul polițienesc Manolache Cu­loglu în singura bolboroseală *e­a *« Adevĕrurile­— „Exploatarea moșiei“ Samsarul Manolache Chiuloglu scrie despre „Exploatarea... moșiei“. E o greșală de tipar : trebue să se citească „Exploatarea... tripourilor“ !! Mezat Do vinzare o uniformi de consul al Boli­viei. A­re adresa la ex-consulul Boliviei, Ițic Rubinstein ! Pijal La „Palais royal“ din Paris se joacă o comedie : „Le Satyr“ I Ai dracului frunțujil, dija l’ex pus pe scenă pe Horațiu Cazavillan de la „Viceversul“ S­al­roletto Banditismul în Macedonia — O serie de incidente sîngeroa­se — Am­ rezumat nu de mult un articol, probabil oficios, din ziarul ,,Le Temps“, prin care se aprecia cu mai multă se­veritate de­cit de obiceiü conduita Eu­ropei în chestia balcanică. Ca să se vadă in ce măsură această a­­preciere e întemeiată, dăm aci o parte din omorurile și violentele cari se conti­­nuu fără întrerupere în Macedonia. * La 17 Octombrie, s’a găsit lingă satul Alare, cadavrul bulgarului Petre Mitzef din satul Apostol. Ciobanul bulgar. Iani Dim­itrof, din satul Orman, caza Petricî, a fost ucis la 9 Octombrie de un turc, pe care l’a­­ re­cunoscut ciobanul bulgar Spase Chris­­tov. Autoritățile n'au făcut nici o cer­cetare. S’a găsit la 31 Octombrie, lângă lacul Budikovo, caza Serres ,cadavrele a pa­tru bulgari din satul Todorak, caza Ku­­kuș. Acești nenorociți erau precupeți de ouă și orăteniî. Lîngă cadavrele lor staționau doi cai. Fapta a fost săvîrșită de vre­o bandă turcească. Satul Todorak sub amenințarea bandelor grecești, a de­venit din 1903 patriarhist,­­ O bandă turcească ce operează în îm­prejurimile Istib­ului, în caza Uskub, a atras in cursă, la locul zis Malasiia, un grup de țărani bulgari, care se întor­ceau în satul lor. Iurd Manof, pădurar Manu Sovel și tatăl sau, Tima Kostof și Kanci Filef au fost uciși. Tîlharii turci au lăsat cadavrele goale. Au putut scăpa numai patru bulgari și trei femei. Banditismul turcesc mai domnește #a­ stăpân în caza Ochrida, vilaetul Monas­tir Atentatele cele mai recente sunt ur­mătoarele: La 15 Octombrie, bulgarul Petre Trai­­cel, din satul Cerna-Vodă, cuprinsul De­­hertza, a fost rănit grav de oamenii dintr’o bandă turcească. La 19 Octom­brie, o bandă turcească a prins pe Dincă Gheorghiei din satul Volino, caza Och­rida; el nu fu lăsat slobod decît răs­­mumnărindu-se cu o sută de lire turcești. CHESTIA ZILEI Sp&lătoria din Dealul Mitropolie! La Cameră d. Pherichide, un vechi­ băiat, a încercat să spele pe samsarul Manolache Ciuleglu de ma­­trapazticul făptuit in afacerea tri­­poului din str. Regală. V­or­ba aia: o mînă veniu 1!! azilurile antialcoolice Societățile de temperanți Acum cînd chestia monopolului e la ordinea zilei, nu credem de prisos a ară­ta ceea ce alte țări au făcut în această chestie, cum și a spune cîteva cuvinte despre azilurile antialcoolice. Intr’adevăr, crearea de aziluri pentru alcoolici, rndica o importantă chestiune de drept, aceea de a se ști dacă prin, crearea unor asemenea institut­i, nu se lovește libertatea individuală — principiu constituțional — cu atât mai mult cu, nu exista un text de rege speriat care să prevadă așa ceva. Se înțelege de la sine că cetind un asemenea lucru, noi înțelegem internarea forțată a al­­colicilor. Așa pusă chestiunea, s'ar părea că în­­tr’adevăr crearea și internarea forțată în aziluri, ar fi anticonstituționale, dar dacă examinăm cu băgare de seamă le­gile în vigoare, noi vedem că, societatea a acordat deja acest drept—acela de a știrbi în anumite cazuri libertatea indi­viduală- motivat de două mari prin­cipii : 1. Protecțiunea incapabililor, al 2-a le­­gitima apărare. Pentru cei dinții, e de ajuns să pome­nim de incapacitățile pe cari legea în­săși le declară: așa, protejarea minori­lor, a femeilor­­ măritate, interdicțiunea celor slabi la minte, consiliul judiciar pentru cheltuitori, internarea în aziluri de nebuni, etc. Pentru cel de al doilea principiu ches­tiunea ar părea mai complicată, totuși analizată mai cu luare aminte ea e sim­plă. Intr'adevăr legitima apărare, este evi­dent că constitue atît în favoarea so­­cietatei cit și în cea a individului, sanc­țiunea prin excelentă a tuturor drepturi­lor cari le aparțin, manifestîndu-se ori prin rezistență fizică la încălcarea vre­unui drept, ori cînd e vorba de societate ea se arată sub forma pedepsei, adică, prin amenințarea suferinței ,pe care o va suporta autorul leziunei, dacă el calcă legile;—este știut că, dreptul de a pedep­si, nu-l decit o formă specială a dreptu­lui de legitimă apărare. Bazîndu-ne pe această argumentație, reelă în mod clar că atît crearea cit și internarea în aziluri antialcoolice este legală și că știrbirea libertatei indivi­duale nu se poate invoca, după cum și un individ major e pus sub consiliul judiciar. Intr'adevăr, din­­ punct de vedere pur juridic, e o mare analogie între cheltui­tor și alcoolic. Și unul și altul sunt ma­jori, deci stăpîni și liberi pe actele și a­­vutul lor; or,societatea declară incapabil pe cheltuitor—beția de a cheltui—și în virtutea acestui principiu, anulează ac­tele făcute, restrânge autoritatea sa ,,suo autoritas“ pentru a-l interna sub tutela consiliului. Cazul unui alcoolic, se pre­zintă în acelaș mod. El e periculos so­­cietățel pentru nebunia ,provocată de al­cool și societatea are datoria și dreptul de a se apăra izolinöu­ l, impiedecind prin aceasta un dublu râu. Iniția un râu direct el însăși prin delictele ce alcooli­zatul se face sub influenta nefastă a be­ției, prin descendenții scrofuloși, sifili­tici, idioți, etc., pe care-î procrează. Il­a un alt râu individului și familiei sale. Majoritatea criminalilor noștri sunt alcoolici. Pericolul alcoolismului, a fost deseori demonstrat, totuși credem că nu e­rau să revenim și noi, arătând ce plagă te­­­ribilă formează această boală cum și ce ravagii enorme face ea. „L’alcoolisme, est une maladie qu0í l’on se donne, qui altere plus ou moihs proiondement le fonctionnement regulier de l’organisme, qui produit des lesions irreparables ipatheologiquement dans des constitutions originairemeht saines“., Nu e de resortul și nici de competin­­ta noastră medicina, să pomenim to­tuși că, această maladie provoacă perturbții care se manifestă prin simp­­tome de depresiune și ramolisment al inteligenței, că ea surescită pasiunile lustrugind voința făcînd dintr’acest in­divid un nenorocit impulziv, incapabil de a lupta contra instinctelor sale, în­­tr’un cuvînt un om­ lipsit de moralitate. Față de acestea, în mod logic, naște întrebarea: un asemenea om, nu e el periculos societățel în mijlocul căreia traește el? Evident că da. Mai mult, fară a ține socoteală de primejdia care o re­prezintă un alcoolic, dar el devine ca o sarcină pentru concetățenii sai. Devenit slab, apatic, leneș, bețivul pus în imposibilitatea de a mai lucra, va cădea în sarcina familliei pri­n societa­te­. Lenea îl va conduce la vagabondaj și la cerșitorie, aceste două forme de parazitizm, pe care societatea le resimte foarte bine. Și nu numai atît, alcoolis­mul nu se mulțumește numai sa faca dintr'un individ, o rușine și o sarcină, nu, el îl conduce la delicte. Statisticele criminale, dovedesc pînă la evidentă in­fluenta sa nefastă. Cite mizerii, cite crime monstruoase nu’șx aü obîrșia în beție! Alcoolizatul, nu distruge numai pe individ, el are urmări și mal nefaste: L’individ alcoolisa -zice Magnón în rap. către Congresul din 1895 din Paris--legue á sa descenden­­ce une sl lourde tar qu’on ne sait vrai­­ment ce ' que nous reserve l’avenir. Sui 1000 héritieres alcooltques, plus de 200 sont su.primés dés la pre­miere heure, une centaine dlspnvait dans la priemiére enfance et dans ies dcuex tieres survivants, on compte des nombreux idiots, des epileptiques et be­­aucoup de dégénérés denues, du sens moral instinctivement pervers et im­­pulsifs anormaux, en hostilité perpe­­trelle avec la societé pour la quelle üss ne sent qu’une charge et un péril“. Și dacă ne gîndim că, la noi în țară beția face progrese enorme, construuirca. azilului pe care T reclamăm nu va mat părea nimănui o alarmă .precoce. Beția pentru un popor, înseamnă nimic alta, decit nimicirea lui. ,,Un peuple qui s’a!» codise et qui par suite fait souche da dégéneres, d’idiots, d’epileptiques, da. lienés, c’est un peuple qui pousse aa ruine, son préstige intellectuel; 1’afiai­­blisement de son sens moral le fait déchoir de son rang; un peuple alcoolisé qui perd un tiers de ses enfants, perd ea force materielle comme il a perdu sa vigueur intellectuelle et morale; c’est en somnie un peule en voie de dispa­­raît.re" ' Avem ori vrem să facem un azil pen­tru tuberculoși, dar un azil pentru al­coolici nu e tot atît de imperios recla­mat ? Evident că lucrul este așa, și că o legislație bine ordonată și bine apli­cată cum și crearea azilului reclamat, se impune de urgentă. BIBLIOTECA AVENTURILOR CELEBRE Marți 27 Noembrie 1907 Furtul din casa lui find " ■ ■ 30 pagini de text — Copertă colorată eroi! 20 BANI IN TOATA ȚARA

Next