Adevěrul, iulie 1908 (Anul 21, nr. 6765-6795)
1908-07-31 / nr. 6795
Y w B Anul al XX-lea—No. 6795 FONDATOR /Sex. V. Beldimanu PUBLICITATEA. CONCEDITA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI Str. Korageorgovici II— Telefon SM birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate leșiguranța în lagărul carpist Cum se explică eșirea d-lui Filipescu contra generalului Manu — O vizibilă neliniște frămîntă și Îngrijorează lagărul carpist, domnește în sinul lui o atmosferă neobicinuită pentru vremea de vacanță prin care trecem. Șeful conservatorilor democrați lipsește de o lună din țară, ceilalți fruntași ai conservatorilor democrati de asemenea—și cu toate acestea,de unde d. Carp spunea în ianuarie trecut că trei luni nu se va ocupa de „takiști“, iar după trei luni nu va mai avea de cine se ocupa, acum deși takiștii au suspendat acțiunea lor pe timpul vacanței, totuși în lagărul carpist preocuparea de fiecare oră, nu e decît „takismul“ și iar „takismul“. Despre o luptă, fie oricît de blajină a opoziției carpiste în contra guvernului fiecare pretind să-l moștenească nici urmă nu mai e. Nu se mai salvează, în această privință nici aparențele. De îndată ce, fie în orice chestiune cît de neînsemnată, o foaie carpistă cutează a nemulțumi guvernul sau pe un puternic al zilei, e destul să apară o notă într’un ziar guvernamental asupra situațiunei lamentabile din gruparea d-lui Carp și să se arate cît de lipsită e de șansa de a lua guvernul,pentru ca d. Filipescu să pue în mișcare misionarii și să implore tăcerea presei guvernamentale asupra situației din lagărul carpist. . # Din nefericire, nu mai 'depinde "de concursul benevol al presei guvernamentale, ca această situație să poată fi ascunsă marelui public. Declarațiunile d-lui Carp în chestiunea macedoneană au luminat ca un fulger situația reală din gruparea fuzionaților. Se poate oare, în adevăr, contesta astăzi că generalul Manu, care a declarat din capul locului că nu recunoaște șefia d-lui Carp, e decis a respinge fățiș orice acțiune a d-lui Carp,care ar angaja partidul? Și se poate oare contesta că atunci cînd d. Carp pune chestiunea între d-sa și generalul Manu, vechii conservatori, cu d. Cantacuzino în frunte, nu se gîndesc un moment să abandoneze pe generalul Manu? Astea nu mai sînt presupuneri, deducții și insinuări; astea sînt fapte petrecute. D. Filipescu, care a văzut că generalul Manu nu e dispus a înghiți declarațiile d-lui Carp în chestiunea macedoneană, a crezut că toate se pot face prin îndrăzneală. Și-a comandat un interview și într’o frază brutală, care trăda și mai mult starea sa sufletească, a spus că din partea d-lui general Manu se așteaptă la orice căci îl știe ce urma [UNK] Toste. Cu toate astea, cantacuziniștii au refuzat categoric a se asocia d-lui Filipescu, au refuzat reproducerea notei îndrăznețe a d-lui Filipescu și nu s’au arătat de loc alarmați, nici contrariați de faptul că generalul Manu ar urmări... ceea ce îl alarmează atîta pe d. Filipescu. E inutil să relevăm că această atitudine a cantacuziniștilor a fost înțeleasă de d. Filipescu și a determinat neliniștea și frămîntarea care durează de două săptămîni în jurul temei: cine va veni la guvern? ! # " Tot cu gîndul la generalul Manu, d. Filipescu luptă de două săptămnîni „spre a nu se acredita fel de fel de combinații ministeriale, din „care este exclusă firește, un minister Carp“, cum spune d-sa într’o notă recentă. De unde și cum au apărut asemenea „combinații ministeriale“? De unde, dacă nu din situația ce sa dat pe față în sinul grupărei carpiste, mai ales de cînd cu declarațiile șefului?! Și așa de mult au prins aceste ,,combinații“ încît d. Filipescu a rămas cu desăvîrșire consternat cînd a mai apărut și în „Voința Națională“ nota așa de semnificativă, prin care se spunea că departe ca proorocia d-lui Filipescu asupra unui guvern Carp să fie primită, cei de la guvern cred că „va fi tocmai din potrivă“ și că vor veni „takiștii“, cari se deosibesc de partidul de sub d. Carp „prin puterea numărului și printr’o pricepere mai mare a situației“. Ultima caracterizare corespunde atît de nimerit realității încît e evident că nota din „Voința Națională“ venea din loc autorizat. Trei zile a umblat d. Filipescu, în știința tuturor, ca să obțină o revenire asupra acestei note—și după ce cerșetoria a devenit de domeniul public, aseară a apărut noua pomană a guvernului pentru d. Filipescu. Intr’o notă care întărește și mai mult pe cea precedentă—căci asemenea declarații nu se pot întoarce și sofistica după 24 de ore—„Voința“ face d-lui Filipescu plăcerea de a arăta că dorința celor de la putere ar fi să nu vie „takiștii“. Oricine înțelege însă că aici nu e vorba de dorință, ci de realitate. „Voința“ e adorabilă cînd vrea s’o dreagă de dragul d-lui Filipescu și spune că „celelalte afirmații „nu privesc de fel pe conservatorii „democrați“. Ei ași! Cînd a afirmat „Voința“ Că ,,nu poate primi proorocirea că va veni un guvern Carp“,, că „ crede că va fi tocmai dimpotrivă“ și aceasta fiindcă takiștii se deosibesc de gruparea d-lui Carp „prin puterea numărului și prin o pricepere mai mare a situației— asta înseamnă că afirmațiile nu privesc pe conservatorii democrați?! Ride și d. Filipescu de modul cum „Voința“ vrea s-o întoarcă pentru a-i acorda pomana cerșită!... Un lucru reiesă din toate astea: că numai priveliștea, ba chiar nici măcar aparențele unei grupări sigure de viitorul ei, nu prezintă gruparea carpistă. Față de guvern nu poate face o mișcare, căci e la discreția lui, cerșindu-i o protecție umilitoare față de partidul conservatorilor democrați; în sinul ei e minată de adînca deosebire de vederi și procedeuri, precum și de nepotrivirea de caracter dintre șef și fruntași, iar față de „takiști“ stă sub povara a trei dezastre electorale, cari au fost pentru Coroană tot atîtea indicațiuni importante. Nesiguranța aceasta e și singura pricină a neastîmpărului și violențelor nesăbuite cari se manifestează, atît de caracteristic, prin actele și scrisele d-lui Filipescu. XA23XTIZ Alfa Aplicarea vederilor lui Gherea Dobrogeanu Gherea, grație ingenioasei interpretări date de d. Filipescu ultimului sau studiu, a ajuns—mai rău nu se putea!—ca teoriile sale să fie decretate „temelia conservatismului". Adresînd eminentului critic și sociolog condoleanțele noastre, sintem în măsură a anunța tot odată cum că d. Filipescu venind la putere, va aplica vederile lui Gherea cu privire la starea de fapt și starea de drept de la noi. Deoarece Gherea a constatat nepotrivirea între aceste două stări, d. Filipescu va restabili armonia între ele. De fapt nu avem secretul votului de drept îl avem. D. Filipescu o să facă să nu-1 avem nici de drept, ca să se potrivească astfel starea de drept cu cea de fapt." De fapt țăranii sunt împedicați a alege pe cine voesc, de drept însă au libertatea de a alege pe cine voesc. Pentru a restabili armonia, d. Filipescu va suprima dreptul de vot al țăranului pentru a pune de acord starea de drept cu cea de fapt, Ș. a. m. d. Mă miram eu cum să nu triumfe Gherea, cînd i-o lua în întreprindere ideile d. Filipescu! Fac. Proorocul răscoalelor D. Barbu Păltineanu a făcut între altele o destăinuire privitoare la rolul ce a jucat d. Nicu Filipescu în răscoalele din 1907. După această destăinuire, d. Nicu Filipescu a știut că răscoale vor fi și a așteptat deja dînsele căderea regimului cantacuzinist pe care-l ura atît de mult. Numai acei cari nu vor să vadă adevăratele cauze ale răscoalei,balul de nespusă mizerie în care se găsește țărănimea, pot să creadă că o persoană a fost pricina ei. De aceea trebue bine lămurit, că med. Filipescu nu poate fi acuzat ca autor al răscoalei. Destăinuirea d-lui Barbu Păltineanu probabil însă că nici nu voește să ridice o asemenea acuzațiune. Ea voește să spue cu totul altceva. Răscoalele au avut un preludiu: mișcarea contra streinilor din Moldova, din Nordul Moldovei. Această mișcare a organizat-o în mod conștient d. Jules Văsescu, prefectul de Botoșani, actualmente deputat. D. Filipescu sprijinea pe d. Văscescu, pentru că d. Filipescu a avut în totdeauna o slăbiciune pentru mișcările îndreptate contra străinilor. Oare nu organizase și d-sa cunoscutele vandalisme din Capitală? Oare nu s'a pregătit, puțin după groaznica răscoală din 1907, să organizeze o revoltă a marilor proprietari, contra reformelor? Mișcarea contra străinilor, pe care o organiza d. Văsescu, era deci pe placul d-lui Filipescu. D-sa nu e scrupulos în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopului d-sale politic. Și dela mișcarea d-lui Văsescu, d. Filipescu aștepta căderea guvernului Cantacuzino! Atîta era de ajuns! ! Ce-i drept, d. Filipescu nu se aștepta ca mișcarea d-lui Văsescu să aibă cunoscutul ecou în Muntenia. D-sa credea că totul se va mărgini la o mișcare contra streinilor din Moldova și o asemenea mișcare îi se pare d-sale un mijloc inofensiv pentru a răsturna un guvern.... De aceea îl și vedem menajîndu-și posibilitatea unei asemenea mișcări prin relațiunile intime și oculte— foarte stranii pentru un partizan atît îni Carp,—ce întreține cu d-nii Iorga, Cuză, etc. Atîta e adevărat! Mai mult nu! Și d. Filmescu nu e mai vinovat de răscoalele țărănești decît primul-ministru și ministru de interne de atunci, d. George Vâniacfeizino, care a avut și d-sa cunoștință din manevrele primejdioase ale prefectului său Văsescu și n’a luat nici o măsură... Ori poate d. Filipescu îl și ucisese atunci ne venerabilul șef... prin persuasiune, bine înțeles? —--Sp. DIRECTOR POLITIC ABONAMENTE: Joi 31 Iunie 1908 CONST.UINE Un an ..... . 6 luni ...... *‘“a* ................... o lună ...... TELEFON» Pentru Direcțiune No. 14/99 ■ Capitală * 14/10 « Provincie și Străinătate No. 12/40 Situațiatn lagărul cârpi și o scrisoare a lul C. Filiisteauu a preciza t Un fost vice-președinte al Camerei sub regimul trecut, d. Barbu Păltineanu, aflîndu-se în mijlocul partizanilor săi, a fost adus să vorbească de o sumă de 60.000 de lei realizați prin rețineri din diurnele foștilor deputați și senatori, spre a sluji ca fond electoral. Cu atît mai mult era chemat d. Păltineanu să vorbească de acest fond, cu cît el a fost alcătuit din cotizațiunile marei majorități a foștilor deputați și senatori, cari s'a dovedit că urmează azi politica d-lui Take Ionescu. Și d. Păltineanu a precizat două fapte : 1) că după declarația d-lui Obedenaru, casierul clubului carpisi, 30.000 de lei din acest fond au fost ridicați de d. Cantacuzino, spre a se despăgubi de „cheltuelile" suportate în opoziție; 2) că tot după declarația d-lui Obedenaru, casier ceilalți 30.000 de lei ar fi fost dați d-lui general Lahovary, fără nici un fel de chitanță!! Rămînea ca la aceste destăinuiri precise, să se răspundă: ce e adevărat cu suma ridicată de d. Cantacuzino și ce e adevărat din răspunderea ce se aruncă asupra unui mort, afirmîndu-se că pe cînd era în viață, fără chitanță și fără martori i s'a predat generalului Lahovary de un casier răspunzător pentru fiecare ban mînuit, însemnata sumă de 30.000 de lei! In locul unui răspuns, tot așa de precis ca și destăinuirea făcută, Filipescu a sărit cu vocabularul de la Făurei, iar monitorul cantacuzinist insultă de asemenea pe d. Păltineanu, râslindu-se că nu au dreptul d. Păltineanu și amicii d-sale să ceară socoteală. Paralele au avut dreptul să le dea, dar de cerut socoteală n'au dreptul ? !... Și cred cei cu musca pe căciulă că așa se închide discuția asupra unor destăinuiri atît de precise ?! E o naivitate și prin scrisoarea sa, pe care o reproducem în corpul ziarului, d. Păltineanu răspunde d-lui Filipescu. Insultele n'au ținut niciodată loc de răspuns, cînd e vorba de fapte și cifre. _______Saturn Bariu Plinean X V'norile Kielmii Ubelfling Femeie perdută, prințesă, maniacă — Memoriile Wilhelminei Woelfling au apărut. Asupra autenticitatelor nu încape discuție, de vreme ce editorul a expus în Berlin manuscrisul și redă și în facsimile cîteva pagini dintr’însul. Am citit aceste Memorii cu un sentiment straniu. Stilul se resimte de lectura romanelor senzaționale ; unele observațiuni frapează însă prin justeța și profunzimea lor și trădează și o lectură mai serioasă. Poate că din romanele senzaționale cari de obiceiü fac din umila fată din popor, o principesă— Wilhelmina Woelfling a învățat acea energie cu care a urmărit romanul propriei sale vieți. Numai că ea n’a fost fata din popor virtuoasă... Romanul Wilhelminei e îndeobște cunoscut. Fată săracă, ea place unui arhiduce, anume arhiducelui Leopold de Toscana. Acesta prinde la urmă o așa slăbiciune de Wilhelmina, încît după ani de zile de luptă cu familia sa, fuge cu dînsa în Elveția, renunțînd la titlul de arhiduce și căsătorindu-se cu femeea care-l fascinase. Romanul a pasionat lumea întreagă și ar fi fost frumos, dacă se termina cu căsătoria. Din nefericire el s-a terminat cu un divorț și acest proces a arătat toată proza ce se ascundea sub poetica însurătoare a prințului cu fata din popor. Memoriile Wilhelminei furnizează cheia pentru înțelegerea tuturor celor ce s’au petrecut cu arhhiducele Leopold de Toscana. Ele sunt și o împărtășanie fără rezervă din partea femeei. Nici cu un cuvînt nu atacă pe arhiduce. Numai odată și aceasta în treacăt, ea relevă că el fiind bolnav a infectat-o și pe dînsa. De atunci amorul lor pare a nu mai fi avut decît un caracter pur platonic. Arhiducele Leopold se distra aiurea, dar mereu se reîntorcea la ,,Duzzi“ a lui, care exercita, se vede, un fel de atracție diabolică asupra lui. Atîta cuvînt rau găsește despre „Poldi“ în aceste Memorii. încolo ea nu are decît cuvinte de laudă pentru persistența lui pentru puterea lui de sacrificiu... Numai că nu e îndeajuns bărbat, o umplea mereu de amărăciune, fără ca să înțeleagă că tocmai prin aceasta el îi manifesta cea mai frumoasă putere de sacrificiu. Dacă Wilhelmina nu are un cuvînt rău pentru dînsul, ea nu ascunde nimic rău despre ea însăși. Fată a unui mic funcționar, ea a avut parte împreună cu alte două surori ale ei, și de o mamă vitregă care avea și ea copii. Tatăl era unul dintre acei funcționari mici, cum îi întîlnești uneori în Occident, cari posedă o cultură disproporționată cu situațiunea lor, cari au pasiunea literelor și trebue să se chinuiască cu socoteala gologanilor, un poet silit să scrie chitanțe , un intelectual silit să încaseze brutalitățile superiorilor. Pe deasupra tatăl Wilhelminei era un om cu totul lipsit de voință : fără voință fată cu a doua sa soție, el era fără voință și fată cu copiii săi. Astfel cînd Wihhelmina silită să-și cîștige pîinea, devine chelneriță și casieriță de cafenea, pentru a isprăvi ca o prostituată, care-î terfelește numele lui cinstit și-i compromite chiar pozițiunea de funcționar,—tatăl nu e cuprins de acele clasice accese de indignare! El n’o alungă cînd epuizată, bolnavă și hîrțuita de poliție vine să caute adăpost sub acoperișul casei sale cinstite. In schimbul făgăduelei că nu va mai face, el o iartă. Ea se pocăește o săptămînă, o lună, apoi iar apucă pe calea răului, pînă cînd, practicînd desfrîul ba la Brunn, ba la Viena, isprăvește într’o casă de prostituție clandestină din acest din urmă oraș,— unde trupul e exploatat fără de milă... # Cu prostituția merge mînă în mînă alcoolismul. Rachiul dulce și șampania devin pentru dînsa ingrediente de cari nu se poate lipsi In contact cu bărbații decade tot mai mult pînă cînd se amorezează ea de arhiducele Leopold. E de reținut acest pasagiu al memoriilor, prin care ea descrie cum s’a amorezat ea fata din popor necinstită, de un print în carne și oase, membru al casei imperiale. Printul era ofițer în garnizoana Brunn, cunoscut prin chefurile și escapadele sale. Intre fete avea reputația că-i urît. Wilhelmina îl vede pe stradă și se amorezează de dînsul. Ei îî se părea că e frumos, că întrupează toate condițiunile frumuseței bărbătești... Wilhelmina pot seda o scrisoare pe care arhiducele o scrisese unei amice. După oarecare dezitări ea se duce la dînsul pentru a-i remite biletul galant. Primirea pe care i-o făcu arhiducele fu dintre cele mai amabile. Fata din popor, care în casa publică din Viena învățase desigur să nu reziste prea mult, putu repede de tot să-și vază visul realizat, peste puțin putea să spue că a posedat un arhiduce veritabil. Ceea ce însă atunci desigur n’a prevăzut nici ea, nici arhiducele, este că această întîlnire amoroasă, avea să turbure viața familiei imperiale și să coste pe amant Coroana și situațiunea de principe. Pentru Leopold de Toscana aventura aceasta a fost o fatalitate... # La început familia arhiducelui n’a dat aventurei vreo importanță. Nu era prima și nici nu credea nimeni că va fi ultima. Chiar frații arhiducelui îl vizitau pretutindeni unde se afla cu metresa sa. Se pare chiar că unii dintr’inșii rămnesc la dînsa... Ea însă pare a fi socotit că pentru o fată din popor ajunge un archiduce. Cînd însă gluma a început să se îngroașe și familia archiducelui a aflat că el plănuește o căsătorie cu fosta demimondena, s’a pornit lupta uriașă pentru salvarea lui. S’a oferit Wilhelminei bani, iar lui îi s’a impus ca timp de un an să nu corespundă în nici un fel cu dînsa. Dar nici o lună n’a trecut și corespondența a reînceput. Deși se știau urmăriți și spionați, după cîteva luni s’au și întîlnit din nou și pe măsură ce piedicele se înmulțeau, dragostea lor—dacă dragoste a fost —creștea. La un moment dat familia a plănuit punerea lui Leopold sub interdicție. Așa cel puțin i-a comunicat lui sora sa, prințesa Luiza de Saxa care tocmai se încurcase cu profesorul copiilor ei, un belgian anume Giron. Acum, fie că Luiza auzise de fapt că era vorba ca Leopold să fie pus sub interdicție, fie că ea care se pregătea să fugă cu Giron în Elveția, căuta un complice, destul că destăinuirea ei determină și pe Leopold să fugă și astfel lumea fu martora îndoitului scandal al fugei prințesei moștenitoare a Saxoniei cu profesorul copiilor ei și a arhiducelui Leopold cu o fostă femee de stradă. Ce a urmat se știe, arhiducele a renunțat la titlurile sale și a luat’o pe Wilhelmina de nevastă. El a adoptat numele de Woelfling, pe care l-a dat și soției sale, cu care însă n’a putu trăi mult timp fericit. Memoriile, pe care Wilhelmina le-a întrerupt brusc, probabil după intervenții din Viena, nu ne mai vorbesc de acest timp. Editorul însă ne relatează că ajunsă la capătul visului ei, de a avea ca soț pe un arhiduce, Wilhelmina pe urma emoțiilor ce îndurase devenise maniacă. Arhiducele o inițiase în tot felul de mistere spiritiste și ea începu să se dedea unui misticism absurd, afirmînd că e însărcinată pe urma violențelor ce a îndurat de la un spirit și alte asemenea năzbîtii... Apoi Wilhelmina începu să se dedea unei cure de nemîncare... crezînd că cu cît slăbește cu atîta se spiritualizează și se apropie mai mult de idealul ei... Fostul arhiduce, cetățeanul Leopold Woelfling, văzu că nu mai poate trăi cu Wilhelmina. Ceea ce nu reușise să facă trecutul dubios al femeei, inzistențele de tot felul ale familiei, făcu perspectiva unui viitor în care soția sa se va fi spiritualizat complect... E și în acest tragic sfîrșit o mor rata, pentru cei cari ar vroi să facă, cum a făcut Leopold Woelfling. , B. Br. , Wilhelmina la 20 ani pold Wilhelmina înainte de fugă -ets Adeveruri _Camil«HH „La Roumanie" constată că Nababul are azi mai multă autoritate decît atunci cînd era șef ! Se vede că a trebuit să demisioneze ca să-i vie autoritatea?! Atîta numai, că î-a venit cam tîrziu ! Fondul In urma topirei fondului electoral, cantacuziniștii au rămas doar cu fondul politic ! Veți recunoaște că nu prea face parale! Tănase Un zeflemist care cunoaște ascendentul lui... Tănase asupra Nababului, întrebat cum a primit acesta cererea d-lui Carp de a se decapita generalul Manu, a răspuns: — Nu știi pe Nababul? S’a făcut... Tănase I Rigoletto I ------ froedele pentru iacedonia Puterile au fost raü derutate prin lovitura care s’a produs în Turcia. Cine nu-șî amintește de frămîntările cari au avut loc în Europa, nu mai departe de acum două luni, din cauza proectelor pentru Macedonia? Puterile se divizaseră, se puseseră în circulație mai multe proecte care de care mai dezinteresat desigur, și pe aceste proecte se dedeau lupte de cabinet, lupte de note diplomatice cari începuseră să miroase grozava praf de pușcă. Puțin a trebuit să izbucnească acea grozavă conflagrație care amenințase Europa din momentul în care s'a pus pentru prima dată chestia Orientului. Era de multe decenii considerată Turcia ca bună pradă pe care puterile și-o disputau cu aprindere și se înțelege, că nici una din ele nu avea să renunțe la partea pe care o pretindea, parte pe care a urmărit-o cu mari sacrificii chiar. Iată însă, că din senin, un fulger luminos risipește întunericul împărăției otomane. Ofițerimea cu adevărat bravă se pune în fruntea unei mișcări naționale liberatoare și Turcia, din neputincioasă ce era, devine un stat independent, puternic, o putere chiar. Lupta dintre cabinetele europene devine fără sens, proectele de reformă— de pradă mai bine zis—nu mai au nici un rost, și ceea ce nu reușesc să facă toate puterile la un loc, face Turcia singură. Macedonia se pacifică in mai puțin de 48 de ore. Și iată că efectul produs de evenimentele din Turcia trece de granițele acestui imperiu. Constituția turcească are importanță și pentru dezvoltarea tuturor popoarelor din Europa. In afară de faptul că mișcarea liberatoare turcească are mare influență asupra statelor mai înapoiate, vedem că ea a înlăturat un mare prilej de dispută între puteri. Nu vor mai avea a se ocupa statele mari de Macedonia, de chestia armeană, etc. Cu atît mai bine. Faptul se va resimți și în budgetele militare ale puterilor: nemaifiind pericolul care amenința chestia Orientului, nu se va avea în vedere vecinie un eventual razboiu, nu se vor mai face acele disperate înarmări. Faptul se va resimți și în politica internă a puterilor, cari vor avea mai puțin pretetul de a se ocupa de ce se petrece în Orient, și se vor mărgini mai mult la ce se petrece în politica lor internă. Retragerea proectelor pentru Macedonia este semnul unei ere noui care începe în politica europeană, eră de mai mult bine și progres '................ CHESTIA ZILEI Fondul electoral Un fost deputat» Dar cu fondul electoral de 60,000 lei, adunat de la noi, cum stăm, Coane Iorgule » Nababul» S’a topit prin fuziune!! Dieta Finlandei * La Helsingfors se așteaptă noui evenimente . După cum se știe, și după cum am anuntat la timp, in Finlanda au avut loc alegerile generale și acum cîteva zile, seziunea s’a deschis, cu obicînuiteie ceremo■niî, adică schimb de vizite intre autorii tătî, defilarea trupelor din garnizoana Hel■singfors, serviciu religios la catedrala rusă, etc. Printr-o ciudată inconsecință a regimului finlandez, seziunea a fost deschisă sub ■ președinția guvernatorului general rus ■ pentru a se arăta mai bine, subordonarea marelui ducat suveranităței superioare a țarului și a guvernului sau, înaltul funcționar rus s’a exprimat astfel: " „Reprezentanți ai poporului Finlandei! Iată mai mult de un veac, de cînd Finlanda face parte din imperiul rus. Sub protecțiunea acestui imperiu, Finlanda a atins o dezvoltare materială și intelectuală remarcabilă. Trebue însă să constatăm, spre marea noastră părere de rău, că încrederea și solidaritatea dintre poporul finlandez și cel din Rusia, nu s’a dezvoltat în aceeași măsură, după cum nu s’au dezvoltat nici sentimentele legitimitățea obligațiunilor impuse Finlandei de către imperiul rus. In dezbaterile ce au avut loc în dieta întrunită la începutul lui Februarie 1908, s’au exprimat In mai multe rîndurî păreri cari dovedesc o concepțiune cu totul false a situațiunei Finlandei și o interpretare tot atît de false a obligațiunilor impuse Finlandei de către imperiul rus, în virtutea acestei situatiuni. , In sfîrșit, in noaptea de 15 Februarie dieta a adoptat o hotărîre, care implica o apreciere foarte favorabilă a măsurilor ce se luase, în urma dorinței exprese exprimată de suveranul nostru. Am dizolvat atunci dieta și am ordonat să se procedeze la noul alegeri; astfel s’a format noua dietă. Invocăm binecuvîntarea celui Atotputernic pentru lucrările ce se încep acum și sperăm că ele vor fi pătrunse de sentimentele de solidaritate și interes ale Finlandei. Discursul acesta nu seamănă cîtuși de puțin cu acelea pe cari puterea executivă obielnuește să le fie în fața unui parlament, care se pregătește să înceapă munca lui parlamentară. Pretutindeni, discursul tronului expune situațiunea internă și externă, fără să facă aluziuni la neînțelegeri căci asemenea lucruri ar da naștere la recriminări și discuțiuni nesfîrșite și nefolositoarei ■ • r*. “''TV Limbajul guvernatorului general a provocat o oarecare neliniște, care s'a accentuat cînd decanul dietei i-a răspuns în termenii următori: „Dieta Finlandei s'a întrunit aci conform legei fundamentale, după noulle alegeri, pentru a lua parte la administrațiunea financiară și la opera legislativă. Dieta e gata să consacre acestei stări de lucruri toate sforțările sale și mai ales cu un zel cît se poate de sincer. Condițiunea oricărui progres ne pare , respectul situatiunei noastre politice și conditiunea noastre juridice, sub protectiunea cărora, poporul finlandez a realizat independenta sa materială și intelectuală, i Temelia acestei situatiunî și a acestei conditiunî, este constituită prin dreptul poporului finlandez la o administratiune specială, la un examen independent al gecstiunei financiare și al unei comunicațiuni directe cu suveranul ei. Orice măsură ce s’ar depărta deja acest principiu, trebue considerată ca netinind nici o socoteală de drepturile Finlandei și nu poate să conducă decît la rezultate de 1plorabile* v v De aceea, diferitele măsuri luate în cursul ultimelor timpuri, au provocat oare* care neliniște în popor. Dieta speră că condițiubile în armoniei cu legile fundamentale ale Finlandei vor asigura și vor afirma încrederea ce trebue să existe totdeauna între un popor și suveranul sau. Sfîrșind, vă rog de a transmite M. S. și Marilor duci,, sentimentele de devotament și adînc respect ale dietei”. iar“ După cum se poate constata, din cele 3d mai sus, nici Rusia nu a renumtat la nici unul din drepturile pe cari crede că le are în Finlanda, nici dieta finlandeză nu a renunțat la lupta pe care a întreprins-o vechia dietă.*».■ Cîteva zile vom avea deci liniște în Finlanda, adică atît cît îi trebue Dietei să se constitue, să proceadă la regularea chestiunilor ce trebuesc puse la ordinea zilei.Peste o săptămînă cel mult, trebue să ne așteptăm însă la discuții violente, la reluarea ostilităților. Conflictul va fi și mai grav de,în rîndul trecut, și nu e de mirare, ca actuala dietă să fie din nou dizolvată. A apărut Fo.SI — din romanul de aventuri — Cei trei pluspretari de Al. Dumas-Mil 5 bani în toată țara, bani 5 milenfismul în Bustria o nouă tactică a guvernului. După știri, guvernul vienez s-a convins în sfîrșit că iridentizmul și agitațiile cari n’au fost de loc stăvilite pînă acum în cele două provincii italienești, ar putea deveni la un moment dat iparte supărătoare, mai cu deosebire în cazul unui eventual räzboiu cu Italia Acum părerea generală este, că dacă guvernul va continua de a încuraja aceste agitații prin politica sa de apăsare, starea de spirit a populației italiene ar putea deveni o adevărată arimejdie pentru imperiu. în consecință, cabinetul vienez a alcătuit pentru provinciile Trentin, Istria și Gorice un program administrativ, prin care acordă multe îmbunătățiri și avantaje populației sus numitelor provincii; e vorba de a se construi o cale ferată pe o întindere de mai multe sute de kilometri,, de a face șosele, a înființa birouri poștale, telerafice și telefonice, linii pentruautomobile, mai multe școli mimiare, școli de bele-arte și meserii, instalatiuni de uzine electrice, etc. Se asigură chiar cum că guvernul este dispus de a face iridentiștilor marea concesie de a înființa în Triest o universititate italiană. \