Adevěrul, iulie 1909 (Anul 22, nr. 7119-7149)

1909-07-24 / nr. 7142

Anul a­ XX-lea No. 714 și FO­NDARTOR Alex. V. Beldtreanu PUBLICITATEA* CON­CE­D­A­TĂ EXCLUSIV ^Agenției de Prolicitate .CAROL. SCHULDER &. Co» BUCUREȘTI Bir. Karageorgevici 18— Veleton SM Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AISOSAMISIM. : Un an.....................................E«­ 1*/î « ItmT . ............................... s ’ 3 lout „ 4­’ o­l«m­ä.....................................„1» 3.5« Pentru străin­ătate prețul este îndoit TELEFON. «Hostia și Administrația bfö. 14.T0 Redacția cu Capitala „ 14/10 » „ Provincia „ 14/99 m „ Străinătate» Ho. 39/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Viner! ?;4 Ialic 1W9 ftsziiKatii! legilor agrare — In loc să fie o ușurare pentru țărănime, vor fi o pro­vocare la o nouă răscoal*­e. Din toate legile făcute de guver­nul actual, două numai sunt cu ca­racter social legea învoelilor agri­cole și­­ a izlazurilor comunale. Res­tul intră în domeniul obicinuit al activității parlamentare banale. Una din ele, învoelile agricole, e pe cale de a deveni o vie provocare la răscoală, de­și iu intenția legiui­torului­ ea era destinată să fie favo­rabilă țârănimea,—singura lege fa­vorabilă de altmintrelea. De legea izlazurilor comunale vom spune numai în treacăt că apli­carea ci merge cu broasca țestoasă, căci e ridicol de a lăsa în voia­­ parti­cularilor aplicarea unei legi, într’o țară în­­ care nu se aplică și se calcă și legile cu sancțiune. Dar nu dela neapl­ic­area acestei legi va rezulta cine știe ce rău pentru țărănime. Aplicată, ea nu va aduce nici un leac suferințelor masselor rurale; neaplicată, lucrul va rămîne aproa­pe neobservat. Provocați­a vine de la cealaltă lege. . • . . .­­. * Spuneam erî că soarta celui în­vins este să ajungă de batjocura învingătorului și să sufere o asupri­re și mai mare ca mai înainte. Subjugată economicește de vea­curi, țărănimea română a fost cuce­rită și cu armele de către stăpînito­­rii ei, în 1888 și 1907. Torturi, în­chisori, gloanțe și obuze, au supus’o în două rînduri consecutive în spa­țiu de 20 de ani. Stăpînitorii nu stau un moment la îndoială de a trage de aci tot fo­losul ,posibil și de a-și arăta cruzi­mea în toată goliciunea ei. Prima măsură ce au luat’o a fost înmulțirea peste măsură a jandar­meriei, care la noi ,a ajuns să fie, relativ, mai numeroasă de­cît în Germania și Rusia la un loc. Consecințele s’au văzut pe d­ată. Țărănimea tră­ește într’o perfectă teroare sub călcîiul acestei jandar­merii excesive. Vremurile de „exe­cuție“ de­ altă dată au reînviat. Am semnalat numeroase cazuri de abu­zuri, de bătăi, de violuri de femei, de torturi, și de sigur că n’am pu­tut semnala de­cît pe acelea cari cu cunoscuta dificultate pot filtra pi­nă la noi din întuncimea țarei rura­le, despărțită de târguri prin barie­re aproape he­rmetice. Cîte vor fi în realitate, numai D-zefi le știe! Și ceea­ ce e caracteristic în­­ aces­te orori nu e atât grozăvenia și mul­țimea lor cît­ faptul că nici un cul­pabil n'a fost­­ pedepsit. Pricina e teama de a nu se da nas mojicilor pe de o parte, pe de alta de a nu prea înfrâna pe jandarmi, căci în definitiv se comptează pe te­roarea inspirată de ei, că doar pen­tru asta au fost creeați. De la 1907 stăpînitorii au căpătat frică de țărani și cred că numai prin jandarm,­­prin baionete și tu­nuri vor putea stăpîni moșiile. Domnește acum la­ noi o admira­bilă concordie socială și o minu­nată pace între clase, care ne asigu­ră cele­ mai frumoase perspective pentru viitor. Nu exclamară, fără să vrea, și gazetele, conservatoare și cele libe­rele. în fața spectacolului din Spa­­n­ia . Ca la noi ! Dar faptele jandarmilor trec pe planul al doilea. Iată ce e pe planul în tir. Proprietarii cari ,în timpul răs­­talelor nu ezitau a se gândi­ la in­­rgenția­ austriacă și în lipsa ei se motau gata a face toate concesiuni, până ce au auzit tunul trăgînd în te.., numai cu mare scârbă și îm­­p­­rivire au primit să se voteze, da­­­r aceea, legea învielilor agricole vra .suprima hazasiurile și regula strucîtva prețurile, muncea și ale Îmîntuluî. Față de massa învinsă și măcelări­­..au consimțit, cu mare ce, la a­­­st tratat de pace. Dar repede s’au răsgîndit, și vâ­nd marele număr al jandarmi­­lr și comptînd că armata va fi în­tideauna gata să­ bombardeze sa­te, și să masacreze pe locuitori, ■a început a mi mai aplica legea. Avem temeinice motive sa afir­m­i­m că, cel puțin în regiunea Du­ll­asi—­probabil că și prin alte părți ferurile se petrec la fel— un ade­­ărat cartel s'a format între mulți popHestiri și­­ arendași cu scopul e-a suprima complect aplicarea ură și învoelilor' agricole. "Cartelații se leagă, verbal', între­i,,ca să refuze pămînt țăranilor, ri'cind , aceștia, reduși la aman, nu 'să se­ roage, li se dă numai acé­lra cari primesc să facă havai­tu­ri intuite ca mai înainte. Și oamenii primesc că n'au ce ace. Pogoanele de arătură, de secere,­­e prașilă, fără bani, ca supliment iatuit la pământul dat în bani sau n dijmă, au reînceput în multe ro­­alitățî din regiunea Dupiărea. Cartelul mai face și altele. Cartelațiî caută să evite pe cît posibil de a contracta învoeli cu lo­­c mis­ ruit spre a nu fi nevoiți să plătească prețurile de muncă pre­văzute de lege,­căci legea lasă la discreția legei ideale a ofertei și a cererei fixarea prețurilor de mun­că pentru cei neînvoiți. Faptul e că, prin comunele unde nu s’au făcut învoeli, fiindcă aren­dașii și proprietarii n’au cruțat nici un mijloc de a se zădărnici, mun­ca se plătește cu niște prețuri ridi­cole. De­ocamdată asta e pacea socială care se pregătește la sate. Cunoaște guvernul această stare de lucruri? Nu despre jandarmi îl întrebăm, că pe­ asta pozitiv o cu­noaște—dar cunoaște pe cealaltă, eludarea singurelor măsuri favora­bile ce s’au luat pentru țărănime? Nu știm. Dar dacă le-am aflat noi, ar fi curios ca sa nu se fi aflat guvernul. Că o asemenea stare de lucruri nu poate duce la un bun sfîrșit, rde asta nimeni nu se îndoește, nici chiar cei ce o provoacă. Nebunia indivizilor însă n’are margini. Mulți fac ca maimuțele mari, prinse de coadă de o creangă, cu mîinile zădărăsc pe leii ori tigrii ce dorm la rădăcina pomului. Din când în când mîna sau­­ piciorul unei maimuțe rămîne în gura leu­lui. Dar asta nu le învață minte pe cele din pom, cari continuă jocul. Unui guvern i se cere însă mai multă cumințenie de­cît fiecărui individ în parte, și chiar de cît tu­turor la un loc. Și ce face guvernul, ce măsuri a luat ca să-șî apere legea batjoco­rită ? Vom mai reveni. — I. % Șicane ungurești Șicana e caracteristica omului mic, îngust la­­ minte, strimt la inimă, ca­re nici răzbunarea nu o pricepe în mare. . singurii s'au slujit față de noi în­totdeauna de asemenea josnicii ridi­cule. In procesul cel mare dintre ei și noi hu­cutează să atace inima pro­blemei, să discute, să aducă probe, să ridice această problemă, la înălți­mea la care se cuvine să stea. Ne­­gațiunea evidentei și meschinăriile de amănunt sunt­ aci sistemul adop­tat de unguri. Aceasta i-a și făcut Tritt de puțin simpatici in ochii Eu­ropei, cu toate însușirile de muncă pe care noi am avut in­totdeauna francheta de a le recunoaște popo­rului maghiar. In chestiunea vizitei, arhiducelui Franz Ferdinand la Sinaia au păs­trat aceeași nevrednică, și meschină atitudine. O răutate pe cît, de­ veni­noasă pe atita de neputincioasă, fier­bea în opinia publică și in presa din Pesta, pină, în cele din urmă­, a iz­bucnit în ridicula mascaradă inven­tată cu privire la un steag ungu­resc rupt — și pentru care avea­ să se provoace cel puțin un război­i aus­tr­o-ung­ar­o-român ! Era enervarea produsă de refuzul medicilor rom­âni de a merge la con­gresul din Pesta. Enervarea aceasta n'a încetat; ea a crescut de cînd cu vizita arhiduce­lui Franz Ferdinand și neputîndu­­și-o ascunde, ungurii au­­ făcut erup­ție prim f o nouă șicană cu adevărat­ă la Ianoș: dă întrerupt călătoria principesei Maria, silind-o să se în­toarcă la Sinaia, sub pretextul că roțile, de la vagonul regal nu inspi­rau încredere. Av­ pornit cu trenul și am lăsat vagonul regal. un garet Predeal. Sînt delicioșî în exploziunile lori.. S. X. R. Nababul sirius cu ușa „La Roumanie“ de aseară publică o telegramă din Paris a d-lui Bacha­rai­, pe care cititorii o vor găsi tex­tual tradusă la rubrica informațiu­­n­i­lor. Ea se referă în ceea ce „Conserva­torul“, organul acreditat al Nababu­lui, numea „precizare“, adică la ar­ticolul apărut într-o foaie cantacuzi­­nistă din Galați și prin care se a­­răta că în discursul sau de la Plo­iești,­ Nababul a vizat,pe d. Bădărău cînd a vorbit de indigenate gras plătite. Forma drastică a somațiunei te­legrafice a d-lui Badarav retează scurt, posibilitatea echivocului în care se complace atâta pensionarul politic de la­ Florești. Nababul e somat nu să probeze, nici să-și arate „presupunerile“: e somat să dea numai numele proprii ale naturalizaților pe cari-i „bănu­iește“. Ei — acuma să poftească să tacă Nababul ! Saturn. Multe » s’au promis. — Nimic nu s’a făcut! Cînd acum câteva luni romînîmea toată a sărbătorit cu atîta entuziasm semicentenarul Uniră .—entuziasm care cuprinsese și pe regele Carol pînă într’atîta în­cît să-și aducă a­­minte că într’un orășel din munții Moldovei trăia uitată inimoasa Domniță și să-i adreseze cuvenita urare și felicitare—ieșenii au avut nobleță să nu releveze cu acel pri­lej jertfa ce au făcut dânșii pentru realizarea acelui vis, visul Unirea! Și cu toate acestea, mare cuvînt ar fi avut ieșenii să amintească tu­turor acea jertfă pentru care—fără ca dînșii să fi cerut—li s’au făcut un număr de promisiuni cu caracter de adevărate angajamente și nici unul dintre acestea n’­a fost îndeplinit. „Vom da Iașului Curtea de casa­ție, vom da Iașului o universitate complectă, vom face ca lașul să de­vină capitala culturală a țărei, lă­­sînd ca Bucureștii să fie numai nu­mai capitala ei politică“.—aceasta se auzea din gura­ suveranului, a guvernului, a parlamentului, a tu­turor politicianilor. Ce aț devenit aceste promisiuni? Cînd după un șir de ani de la U­­nire, mai mulți deputați ieșeni au în­cercat prezentarea unei propuneri de strămutare a Curtei de casație la Iași, ei au fost primiți d­e guvern și Cameră cu esclamații ironice! Cît pentru universitatea de Iași, nu e nevoe să mai relevăm aci cît îi e de superioară cea din București sub toate raporturile, fiind înzestra­tă cu mai multe facultăți, cu un personal didactic mult mai nume­ros, cu catedre mai variate, cu la­­boratorii complecte și la înălțimea cerințelor științei de azi. Iar la Iași? Acolo crîmpee de fa­cultăți, lipsă de Laboratorii, o uni­versitate care se menține numai grație slabelor protestări ce din cînd în cînd se ridică pentru a se­para lovituri prea grele proectate împo­triva ei: o universitate cu facultăți de medicină și de științe unde di­rectorul serviciului sanitar n’a pu­tut găsi aparatele necesare pentru analizarea apei care a provocat a­­cum febra tifoidă! * Și aci e locul să facem în această­­ privință o observațiune. Există în Iașî un mic institut an­­tirabic condus de doi medici emi­nenți. Acest institut, cu toată insufici­ența și prea modesta lui înzestrare și avînd un personal redus,absolut, numai la cei doi m­edicîn plus un...., servitor, a produs lib­ristiî pț./i predate de marile*''son»*­­ți și de re­­­vistele științifice 'din En­tropa. Tot în acest institut, s’au făcut numeroa­se analize de­ ape pentru multe ora­șe din Moldova și chiar pentru Bu­covina. In acest institut mii de oa­meni au fost inoculați în contra turbărei. Ei bine, ce s'a făcut pentru des­­voltarea acestui institut? Nimic, ni­mic! Ba ceva mai mult: meschina alocație bugetară a fost mereu re­dusă. Iar actualul director general al serviciului sanitar vizitând anul trecut, institutul, a promis multe, multe­, pentru complectarea lui, dar un fapt a făcut mai puțin, puțin de tot. "■* S’a arătat în ce privește transfor­marea Iașului într’un centru cultu­ral, o adevărată vrășmășie. Astfel ce ar fi împiedicat ca facultatea de teologie, școala de farmacie, școala de medicină veterinară, școala mi­litară superioară să fie în Iași și nu la București? Oare în Germania, centrele cultu­rale din Lips’pa, Dresda, etc., întu­necă întru cît­va strălucirea și pute­rea politică a Berlinului? Să trecem la altă serie de promi­siuni. „Neputînd (?) să facem la Iași centrul marilor noastre așezăminte culturale, vom face acolo un centru industrial“, se auzi din gura tuturor politicianilor. Și nimic, absolut nimic nu s’a fă­cut nici în această direcțiune. Nu s’au așezat acolo nici școala superioară de poduri și șosele, nici școala de conductori, nici școala pentru elevii de mișcare (c. f. r.), nici școlile tehhnice superioare; nu s’au centralizat acolo a­telierile căi­lor ferate; nu s’au întocmit tarife speciale de transport, nu s’au com­binat măcar trenuri cu legături mai repezi și mai di­recte cu București și cu punctele de­­ export din țară, cu un Cuvînt nu s’a înlesnit cu nimic deosebit avantajarea instalării unor fabrici la Iași și nu aiurea. Dar nefăcînd din Iași nici centrul principal de cultură, nici punct­ in­dustrial, ce s’a făcut pentru înfru­musețarea, curățenia, higiena lui? Sub acest raport, politician­ii și administratorii lașului s-au­ neglijat în mod.... sălbatec. Timp de patruzeci de ani au risi­pit zeci de milioane ,fără ca să înzes­treze orașul cu apă de băut, fără să canalizeze Bahluiul, au lăsat ca întreg solul orașului să se infecteze făcând primejdioasă ori­ce săpătură din care se împrăștii imediat micro­bii provocatori­ de endemii. Străzile Iașului fat într’o mur­dărie de neînchipuit, domnește o vicurie criminală fină, seamăn; gu­noaie prin toate cețurile din cen­tru; pe străzile p­ric­ipale umblă nesupărați porci,­­aci, etc.; nu­meroase Jocuri viine neîngrădite, devenind depozite de gunoaie și es­­cremente; monumentele artistice și istorice lăsate neihgădite, cum sunt bisericele Trei­ Erarhi, Sf. Nicolae și altele; m­ahalal­ei eȘ­co­al­a Nicolina și altele într’o stande mizerie de­gradatoare și rușinasă cum proba­bil că se­­ pot vedea­umai prin Chi­na; s’au făcut alinia și exproprieri scandaloase, schimnosind pentru alte zeci de ani orașî. De pildă: La capiul stradei Mari erau: de o parce un splendid palat zis casa Neuschotz,iar peste drum un șir de magherne, vechi, joase, urîte, murdare. Șți ce s’a­ făcut pentru înfrumusețaea acelui colț? S’au expropriat in maghiernițele vechi și scîrboase,­­ palatul Neus­­chotz, care a fost dămnat și în locu-i s’a făcut o meschin clădire pentru administrația finanară! De ce? Fiin­d­că nu va d­ota Ne­­uschotz, o străină, vroit să pără­sească lașul și nu vrea cine să-i cumpere palatul! f statul român, prin intervenția un deputat al Ia­șului i-a făcut sviciul cumpă­­rîndu-i-i........ Iar m­aghiernițele meschine din fața administrației financiare vor mai „înfrumusețări suiți ani acest fregventat centru a Iașilor. In unele străzi—intre cele mai centrale—s’a refuza instalarea lu­­minei electrice, dispauză că acolo locuiesc com­erciant cari nu sunt a­­legători; în alte știi s’au refuzat alte servicii publici fiindcă locu­iesc alegători potrivei regimului.. . »Și acum, febra ti­dă se plimbă cu secera ei mortal prin toate cuar­­tieriie ,și prin toate csele sociale ale Iașului, iar doctor Sion, directo­rul de lij­i­e 4 sanitar, într’un interview fardat unui con­frate, mîngîie perseni­­că ,­pro­­­babil pe la Crăiun febra tifoidă „va diminua’$i Măriți victimelor „acestui flagel­­ reveni la nor­­­m­al“. Cine a zis că irea doctorului Sion e anormală , ■ s. N­A­Z­IT 1 ! Incompabiinl! „Cipandantul" c| n’a găsit alt ter­men de comparație dare d. Ionel. Brătia­­nu, Buelow, Tu­ttoni Clemenceau, de­cît că d. Ionel Brătianu, concediu ca și el, e foarte „agasat“ că litica d-lui Take Io­­nescu a fost comită cu a lui Briand, noul prim ministru­ Franței. Mai mergea ca­­ Jak­e Ionescu să fie comparat cu glorii foarte ale omenirii, dar cu oameni în­să—asta e inadmisi­bil, mai ales cu u­ im ministru nou și tinări ] Un asemenea priministru nu poate fi de­cit d. Ionel Brăti­­a o cutezanță că d. Briand și-a­ pert ace asta în Franța! Dar încă d. Take eseu în Romînia! D. Ionel Brătianu e duc să rămîie „in­comparabil“—și o rămîie, fiindcă nu seamănă cu Bueloglmenceau și Titto­­ni de cit prin acc­et se duce la băi, ca și cî. Așa­dar, să-l zi „Ci pandantul“ „lean l­ncomparați Pac. A și sărit Filipescu! Să n’andă d. Firn vorbindn.se, dar nici făcindu-se al» la generalul Manu, oii la concentrare oiservatoare, că i se ridică Făurei, sa ?i-fi trimite o re­comandată mai.... ca cea din gara de Nord. Noi ne-aia și gădeleaua cu d-sa. In „Opinia" din a apărut un articol al d-lui Gh­ibănel asupra concentrărei conservatoare. Noi considerat că acum, cel puțin, in vaca a cînd se poate discu­ta cu mai putină miere, ventilarea u­­nei asemenea chesî nu e fără i­nteres. Cu atît mai mult ’a parat aceasta, cu cit articolul coincia nuni al nostru a­­supra atitudinei ralului Manu și pe care foaia d-lui­asca s’a ferit a-I re­­leva, fie ch­iar sn băii ce-i sunt proprii. Ei, simpla începre a articolului în chestiune — poată mai amit artico­­lul nostru asupratudinei generalului Jianul—a iritat gr­­e d. Filipescu și foaia d-sale ne fari incriminări și pe un ton palpitant șie tsemplio, publică aproape un... „colcat", în care se spune: „Partidul conilor este unit sub seria d-lui­ Carp, dacă takiștii cred că pot scăpa diiviitura în care­­ s’au aruncat, căutând c opriere cu parti­dul conservator, jsală amar“. Recunoaștem osoielile d-lui Filipii, eu­m­ se împacă seia unei concentrări sau conlucrări contoare; recunoaștem că atitudinea geniul Manu nu-i con­vins azi, deși s-a venit altădată; recu­noaștem că dintr’că de concordie pen­tru binele fărei personal n’ar avea ce cîștiga, ci, ăia i­ vă, poate cîștiga de cit pe urmai și zavistiei. Mai recunoaștem i­ă­irr­ ialașilor tak­iști, cari azi maî mul or» tînd au dreptul să nu dorească o intrare conservatoa­re, se poate să asem­­e o discuțiune ] asupra acestei te Dar nici odată con­sidcratîn nî de a semenea «arată n’au îm­piedecat „Adevărul“ sa discute o problemă de cari multi nu vor sau nu pot să vor­bească, tocmai fiindcă lumea sa pridts^te la ea și răspunde unui interes general. De aceea vom vorbi de concentrarea conservatoare și de atitudinea generalului Manu—cu sau iară voia d-luî Filipescu dar, de­sigur, cu aprobarea a foarte mu­lți conservatori. Alfa -m Adevĕruri 38*­ Geografe „Epoca“ crede că trăim în ..Congo'1: „Viitorul“ crede­­ că în „Belgia Orientului“, iar deunăzi d. Duiliu Zamfirescu, noul a­­­cademician, arăta că trăim... „in fața ră­posatului inspector general al muzicilor miltare“. „N­u se găsește un geograf care să pre­cizeze odată...« pe ce lume trăim? Ramășag’! Voi­! să­ cunoașteți care va fi răspun­sul Nababului la telegrama d-lui Bădă­­ran, care-i cere să precizeze numele ce­lor cu „împămînteniri gras plătite" ! Rămășag" pe averea Nababului, c’o să-și treacă degetele prin barbete și o să răs­pundă ff. „solemn": ‘— Kom­ina odiosa! Prim­ajdie Buzău!, care o Celebra grafie faptului ca. Niculescu-Buzau i-a pus numele în coadă, își vede acum celebritatea ame­nințata, de­oare­ce lumea a început să schimbe numele lui Niculescu-Buzau în Niculescu-Zeppelin și Niculescu-Șprit! în Higo­elio, pre. Din ce in £i mai interesant Mai divină-tî, „X­ sui le pentran­ce rou­­maine“ recunoștea existența claselor so­ciale în luptă și a castei conservatorii , cu interese egoiste protivnice celor generale. Azi, „Epoca“ ne vorbește de um mare proprietar liberal, cu,­­mii de pogoane, care nu voit nici­odată să dea un ban sau ori­ce fel de ajutor pentru școală și biserică, iar cînd revizorul școlar l-a solicitat mai de aproape, a dat acest răspuns : „Pen­­­­tru pușcărie dga, pentru­ școală nu“., Și pe cînd „E­’Indépendance“ făcea apel la conservatori ca să și mai lase din egoismul lor de castă, „Epoca“ conchide: Așa­­ ca liberalii se prăpădesc după­­ țărani ? Ambele gazde au dreptate, perfectă dreptate, fi­e­care fiind­­ pusă în poziție de a vedea și constata răul de peste gard­­ui vecin. Complectate una prin alta ele ne clăii adevărul întreg. Era o­ vreme cînd ziarele liberale și cele con­creatoare se contbăieau nimicit politicește, denunțau reciproc fără de­le­gile,­­ incapacituțiie și destrăbălările de partid. Nici­odată partidele noastre de guvernămînt nun fost mai crud și­ mai exact criticate de­ci­t de ele însă»și, fiind absolut adevărat ce spunea unul despre altul și cu­­ totul mincinos ce spunea fie­care despre sine,­­teme au trecut la critica socialo-eco­­nomică respectivă, și urmând aceeași tac­tică ca și pentru politică, își spun reci­proc adevărurile cele mai violente. Nu­ știm ce va eși pînă în cele din Urmă din această­ răfuială, dar de un lucru, cel puțin sintem­ siguri, că la vii­toarea răscoală pe care vor provoca-o f dial ■și cd cu „egoismul de castă“, și cd cari pen­tru pușcărie dau, iar pentru școală nu, la viitoarea răscoală, zic, nu vor mai putea vina­­ în ciuperci, inventând iarăși pe faimoșii agitatori cari n’au existat nici­odată. Dosarul vinovaților, al instigatorilor veritabili, îi pregătesc de pe acum atît Aulele liberale cit și cele conservatoare, lenini, care le felicităm, în mod abso­lut sincer Index FAPTE ȘI VORBE Cei care nu știu Timp de sute de veacuri toți oame­nii, de ori­ce condiție și cultură, stiau­ cum trăiesc, ce fac și ce se întâmplă cu ei și în jurul lor. De vre-o sută de ani încoace, sute de milioane, pot zice 95 la sută din oameni, am ajuns să nu știe cum trăesc și ce fac. Să mă explic, înainte vreme ori cine știa sau își putea da seama destul de bine cum se face o haină, cum se țese o priză, ce este un ciocan, cum se fabrică o armă, cum se clădește o casă, de ce o căruță trasă de un cal se mișcă, de ce o co­rabie alunecă pe apă, etc. Azi nu mai e același lucru. Luați de pildă un tren in mersul lui și în care se afla, să zicem, MOO de persoane, cu siguranță că 285 din ei nu știu de ce și cum merge trenul ce-i­­ transportă. Restul de 15 au o idee foarte vagă:­ merge cu aburi. Dar cam care e prin­cipiul și te­hnica dar averea,n’ar prea ști să-ți spue. Azi sute de milioane de inși între­buințează zilnic telefonul. De abia câte­va mii vor ști să-ți spue ce e telefonul, pe ce se bazează și cum funcționează el. Trece un automobil pe calea Vic­toriei, ia pe toți de pe stradă și în­­treabă-i pentru ce merge dihania­ asta? Doar că merge cu benzină, îți vor râs­pânde, din cauza nasului. Dar cum și de ce, aproape nimeni nu va ști. O lampă electrică, un tun care ex­plodează, o telegramă, un chibrit, chiar ori­ce obiect fabricat din cele mai or­dinare, întreaga activitate t­cbnică mo­dernă, sunt atâtea enigme nepătrunse pentru imensa majoritate a oamenilor, însăși pentru acei cari montează o lampă, pornesc o mașină, fabrică un chibrit. Progresele științei a fi întrecut colosal de mult și de repede progresele mințe­i omenești medii. Fitilul unui opaiț lumi­na „oameni“ cari îi înțelegeau rostul. Proiectorul unei lămpi electrice stră­lucește peste barbari cari cască gura dar nu pricep ce se întîm­plă. Negreșit­ea cu pătrunderea instruc­ției mințile se luminează mereu. Dar lucrul merge foarte încet. Dacă știința va continua să progre­seze întruna în aceiași proporție, unii pesimiști văd în asta o primejdie, cre­area unei prăpăstii între o elită și res­tul omenirei, care nu va putea urma, zic ei. TASTASE CHESTIA ZILEI Un vis urît î­. N. Filipescix s Corvu Petrache s Ce e, coane Petrache ? Ai visat urît ? Visat pe generalul Manu ! Ce declară pretendentul Spaniei — Bon Jaisne áe Söüííre» despre revolta din Spania și­­ despre­­ războiul din Maroc — prezen­t Don Jaime de Bourbon dentul la tronul Spaniei, care se află actualmente­ângă Viena în castelul Frohsdorf, reședința conte­lui Chambord, și a cărui politică prezintă actualmente o importanță deosebită fân desfășurarea crizei din Spania pentru dinastia spa­niolă, și în consecință deci pen­tru toată Europa, publică în zi­arul „N. Fr. Presse“ o declarație amănunțită asupra evenimentelor ce se desfășură în Spania. Dată fiind importanța extremă a acestor declarații cari sunt în mă­sură a clarifica atitudinea carliști­­lor față de tulburările cari frămin­­ta actualmente Spania, le repro­ducem în extenso : „Partidul carliștilor e un partid de ordine, care vrea să fie pentru Spania o speranță nu o nălucă a­­menințătoare. Tot sufletul meu, su­fletul unui patriot spaniol, se află acum în mijlocul vitezei armate spaniole care îngrașă cu sîngele ei pămîntul uscat al Africei. Dorința mea cea mai fierbinte ar fi fost, intre altele, să fi­ei în capul arma­tei spaniole și să lupt pentru dra­pelul Spaniei. Nu se poate însă. Stet soldat. Am luat parte la­ouă războaie, nu m’am temut nici­odată de aventuri și pericole. Totul însă pe socoteala mea, pen­­ru mine. Nu mă voi încumeta insă nici odată să împing la răz­boi un popor întreg, poporul meu, pentru mine, să fi­ii en cauza pe­ricolelor, prin cari trece, sau sa contribui numai la mărirea lor. Cînd a izbucnit războiul ruso ja­ponez m’am oferit telegrafic țaru­lui să particip la campanie. Mi-am­ câștigat în repetite rîndurî destinc­­ții pe cîm­pul de onoare, cu sabia în mină. Mi am câștigat în Rusia iadul de locotenent colonel al gardei, pe care îl am și acum. Nici odată nu voi provoca însă de banii vre un război, și mai ales un răz­boi civil. Nici­odată nu vom împinge ne­socotit, fără nevoe, fie spanioli îm­potriva spaniolilor. Mi s’au atribuit întreprinderi răz­boinice pentru că am fost crescut în război. Ce greșeală! Tocmai pentru că cunosc groaza războiului pentru că am văzut murind lângă mine oa­meni, cu cari nu aveam nimic co­mun, pe cari numai în groaza mor fel m’am deprins să-l iubesc, toc­mai de aceea nu-mi voî lua răs­punderea de a face să treacă și po­porul meu prin asemenea grozăvii. Dac’ar fi să înă întorc în Spania in fruntea unei armate, ași fac numai spre a restabili liniștea i­m «ici de cum pentru a o tulbure-Aș face-o numai spre a pune ca­păt anarh­ieî, nu spre a sprijini începutul eî. Așî face-o de pildă cînd regele Alfons ar fi gonit de revoluționari sau dacă ar cere-o binele țărei. Au fost puși la un loc carîi știu cu revoluționarii, ba chiar cu ca­­bilii. Ca și cum ar fi sălbatici! Ca și cum ar fi dușmanii propriei lor patrii! Ca și cum ar voi ei răz­vrătirea ! Noi voim din potrivă, pacea. Toată Spania n» vrea. Și to­tuși războiul marocan nu mai poate fi evitat, nu mai poate fi oprit. Am fost adesea în Maroc. Prima dată acum zece ani, apoi în mo­mentul cînd francezii luptau îna­intea Casablancei, în sfirșit, în ia­nuarie, anul acesta, la o partidă de vînătoare. M’am putut atunci convinge de începuturile mișcarei ostile împotriva Spaniei. De atunci clocoteau.­­ Spaniolii au­ de contare cu con­­dițiuni mult mai reli de­cît fran­cezii. Tribut cabililor lui Rif este cel mai sîngeros și mai periculos, și, pe lingă asta, terenul nefavo­rabil îngreuiază operațiunile spa­niole. In asemenea împrejurări, nu­ î de așteptat un sfîrșit repede al operațiunilor. Poate că un gu­vern dibactic, luînd măsuri din vreme, ar fi putut înlătura începu­tul războiului. S-a făcut rău­ admi­­rându-se întreprinderi în Maroc, fără a avea grijă de a organiza ipai dinainte o apărare suficientă mi­litară. De altă parte, societățile, fără a cere permisiunea guvernu­lui, au tratat direct cu marocanii, și acestei­­ împrejurări se datorește faptul că Spania a fost dint­rodat­a ■surprinsă de buclucul războiului. Negreșit, e vorba de „interese private“ și asta-i ce supără popo­rul. Dar războiul odată început trebue pornit înainte. Poporul spa­niol nu vrea să se lase măcelări! pentru interese bănești. Dar aceste interese private sunt în împrejurările anormale de acum, interese naționale, interese ale sta­tului. Nu se știe în Maroc cu cine se tratează, cine e indicat să promită sau să porunciască. Influența fos­tului sultan Abdul Azis se simte încă destul de puternic. Muley Ha­lld guvernează la Fez, frații lui in alte părți. La Rif este a­tot­puter­nic Rogi. El a acordat concesiu­nile și a încheiat convențiile pe răspunderea lui. Și acum, cînd e vorba de aceste angajamente, el a dispărut. Lipsa lui de sinceritate trebuie pedepsită. Aceasta nu este o afacere privată, ci e o chestie care privește prestigiul Spaniei. Guvernul Spaniei a dat in re­petate rînduri, dovadă de slăbi­ciune foarte regretabila. Așa, nu s’a uitat, cum generalul Weyler a fost rechemat din Cuba, înainte de răz­boiul spano-american. El vroise să reprimeze cu energie revolta S a crezut atunci că se va putea evita războiul și el a fost reche­mat în patrie“. Continuând Don Jaime arată că din partea­ acestuia amenință acum o nouă primejdie. El s’a asociat cu toți nemulțumiții. Guvernul a avut de multe ori de recurs la a­­c­est om de o energie de fier. Va recurge și acum ? Dar în folosul­ cui va lucra dînsul ?, In folosul guvernului ? Pentru republicani ? Sau poate, mai de grabă, în folo­­sul sau? Aceasta e primejdia: „pe­ricolul a­venturei cezariste, care mi va veni, de­sigur de la mine­, spune pretendentul. »Și apoi a doua : primejdia revo­luției. Ea crește mereu, după cite aud și citesc. In mijlocul străzilor, Alfons al XIII a fost huidui. La Barcelona s’au purtat pe străzi, în virfu­­l sulițelor, „cape ie is col­or îm. Prințul Jaime de Bourbon

Next