Adevěrul, iulie 1909 (Anul 22, nr. 7119-7149)
1909-07-24 / nr. 7142
Anul a XX-lea No. 714 și FONDARTOR Alex. V. Beldtreanu PUBLICITATEA* CONCEDATĂ EXCLUSIV ^Agenției de Prolicitate .CAROL. SCHULDER &. Co» BUCUREȘTI Bir. Karageorgevici 18— Veleton SM Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AISOSAMISIM. : Un an.....................................E« 1*/î « ItmT . ............................... s ’ 3 lout „ 4’ ol«mä.....................................„1» 3.5« Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON. «Hostia și Administrația bfö. 14.T0 Redacția cu Capitala „ 14/10 » „ Provincia „ 14/99 m „ Străinătate» Ho. 39/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Viner! ?;4 Ialic 1W9 ftsziiKatii! legilor agrare — In loc să fie o ușurare pentru țărănime, vor fi o provocare la o nouă răscoal*e. Din toate legile făcute de guvernul actual, două numai sunt cu caracter social legea învoelilor agricole și a izlazurilor comunale. Restul intră în domeniul obicinuit al activității parlamentare banale. Una din ele, învoelile agricole, e pe cale de a deveni o vie provocare la răscoală, deși iu intenția legiuitorului ea era destinată să fie favorabilă țârănimea,—singura lege favorabilă de altmintrelea. De legea izlazurilor comunale vom spune numai în treacăt că aplicarea ci merge cu broasca țestoasă, căci e ridicol de a lăsa în voia particularilor aplicarea unei legi, într’o țară în care nu se aplică și se calcă și legile cu sancțiune. Dar nu dela neaplicarea acestei legi va rezulta cine știe ce rău pentru țărănime. Aplicată, ea nu va aduce nici un leac suferințelor masselor rurale; neaplicată, lucrul va rămîne aproape neobservat. Provocația vine de la cealaltă lege. . • . . .. * Spuneam erî că soarta celui învins este să ajungă de batjocura învingătorului și să sufere o asuprire și mai mare ca mai înainte. Subjugată economicește de veacuri, țărănimea română a fost cucerită și cu armele de către stăpînitorii ei, în 1888 și 1907. Torturi, închisori, gloanțe și obuze, au supus’o în două rînduri consecutive în spațiu de 20 de ani. Stăpînitorii nu stau un moment la îndoială de a trage de aci tot folosul ,posibil și de a-și arăta cruzimea în toată goliciunea ei. Prima măsură ce au luat’o a fost înmulțirea peste măsură a jandarmeriei, care la noi ,a ajuns să fie, relativ, mai numeroasă decît în Germania și Rusia la un loc. Consecințele s’au văzut pe dată. Țărănimea trăește într’o perfectă teroare sub călcîiul acestei jandarmerii excesive. Vremurile de „execuție“ de altă dată au reînviat. Am semnalat numeroase cazuri de abuzuri, de bătăi, de violuri de femei, de torturi, și de sigur că n’am putut semnala decît pe acelea cari cu cunoscuta dificultate pot filtra pină la noi din întuncimea țarei rurale, despărțită de târguri prin bariere aproape hermetice. Cîte vor fi în realitate, numai D-zefi le știe! Și ceea ce e caracteristic în aceste orori nu e atât grozăvenia și mulțimea lor cît faptul că nici un culpabil n'a fost pedepsit. Pricina e teama de a nu se da nas mojicilor pe de o parte, pe de alta de a nu prea înfrâna pe jandarmi, căci în definitiv se comptează pe teroarea inspirată de ei, că doar pentru asta au fost creeați. De la 1907 stăpînitorii au căpătat frică de țărani și cred că numai prin jandarm,prin baionete și tunuri vor putea stăpîni moșiile. Domnește acum la noi o admirabilă concordie socială și o minunată pace între clase, care ne asigură cele mai frumoase perspective pentru viitor. Nu exclamară, fără să vrea, și gazetele, conservatoare și cele liberele. în fața spectacolului din Spania . Ca la noi ! Dar faptele jandarmilor trec pe planul al doilea. Iată ce e pe planul în tir. Proprietarii cari ,în timpul răstalelor nu ezitau a se gândi la inrgenția austriacă și în lipsa ei se motau gata a face toate concesiuni, până ce au auzit tunul trăgînd în te.., numai cu mare scârbă și împrivire au primit să se voteze, dar aceea, legea învielilor agricole vra .suprima hazasiurile și regula strucîtva prețurile, muncea și ale Îmîntuluî. Față de massa învinsă și măcelări..au consimțit, cu mare ce, la ast tratat de pace. Dar repede s’au răsgîndit, și vând marele număr al jandarmilr și comptînd că armata va fi întideauna gata să bombardeze sate, și să masacreze pe locuitori, ■a început a mi mai aplica legea. Avem temeinice motive sa afirmim că, cel puțin în regiunea Dullasi—probabil că și prin alte părți ferurile se petrec la fel— un adeărat cartel s'a format între mulți popHestiri și arendași cu scopul e-a suprima complect aplicarea ură și învoelilor' agricole. "Cartelații se leagă, verbal', întrei,,ca să refuze pămînt țăranilor, ri'cind , aceștia, reduși la aman, nu 'să se roage, li se dă numai acélra cari primesc să facă havaituri intuite ca mai înainte. Și oamenii primesc că n'au ce ace. Pogoanele de arătură, de secere,e prașilă, fără bani, ca supliment iatuit la pământul dat în bani sau n dijmă, au reînceput în multe roalitățî din regiunea Dupiărea. Cartelul mai face și altele. Cartelațiî caută să evite pe cît posibil de a contracta învoeli cu loc mis ruit spre a nu fi nevoiți să plătească prețurile de muncă prevăzute de lege,căci legea lasă la discreția legei ideale a ofertei și a cererei fixarea prețurilor de muncă pentru cei neînvoiți. Faptul e că, prin comunele unde nu s’au făcut învoeli, fiindcă arendașii și proprietarii n’au cruțat nici un mijloc de a se zădărnici, munca se plătește cu niște prețuri ridicole. Deocamdată asta e pacea socială care se pregătește la sate. Cunoaște guvernul această stare de lucruri? Nu despre jandarmi îl întrebăm, că pe asta pozitiv o cunoaște—dar cunoaște pe cealaltă, eludarea singurelor măsuri favorabile ce s’au luat pentru țărănime? Nu știm. Dar dacă le-am aflat noi, ar fi curios ca sa nu se fi aflat guvernul. Că o asemenea stare de lucruri nu poate duce la un bun sfîrșit, rde asta nimeni nu se îndoește, nici chiar cei ce o provoacă. Nebunia indivizilor însă n’are margini. Mulți fac ca maimuțele mari, prinse de coadă de o creangă, cu mîinile zădărăsc pe leii ori tigrii ce dorm la rădăcina pomului. Din când în când mîna sau piciorul unei maimuțe rămîne în gura leului. Dar asta nu le învață minte pe cele din pom, cari continuă jocul. Unui guvern i se cere însă mai multă cumințenie decît fiecărui individ în parte, și chiar de cît tuturor la un loc. Și ce face guvernul, ce măsuri a luat ca să-șî apere legea batjocorită ? Vom mai reveni. — I. % Șicane ungurești Șicana e caracteristica omului mic, îngust la minte, strimt la inimă, care nici răzbunarea nu o pricepe în mare. . singurii s'au slujit față de noi întotdeauna de asemenea josnicii ridicule. In procesul cel mare dintre ei și noi hucutează să atace inima problemei, să discute, să aducă probe, să ridice această problemă, la înălțimea la care se cuvine să stea. Negațiunea evidentei și meschinăriile de amănunt sunt aci sistemul adoptat de unguri. Aceasta i-a și făcut Tritt de puțin simpatici in ochii Europei, cu toate însușirile de muncă pe care noi am avut intotdeauna francheta de a le recunoaște poporului maghiar. In chestiunea vizitei, arhiducelui Franz Ferdinand la Sinaia au păstrat aceeași nevrednică, și meschină atitudine. O răutate pe cît, de veninoasă pe atita de neputincioasă, fierbea în opinia publică și in presa din Pesta, pină, în cele din urmă, a izbucnit în ridicula mascaradă inventată cu privire la un steag unguresc rupt — și pentru care avea să se provoace cel puțin un războii austro-ungaro-român ! Era enervarea produsă de refuzul medicilor români de a merge la congresul din Pesta. Enervarea aceasta n'a încetat; ea a crescut de cînd cu vizita arhiducelui Franz Ferdinand și neputînduși-o ascunde, ungurii au făcut erupție prim f o nouă șicană cu adevărată la Ianoș: dă întrerupt călătoria principesei Maria, silind-o să se întoarcă la Sinaia, sub pretextul că roțile, de la vagonul regal nu inspirau încredere. Av pornit cu trenul și am lăsat vagonul regal. un garet Predeal. Sînt delicioșî în exploziunile lori.. S. X. R. Nababul sirius cu ușa „La Roumanie“ de aseară publică o telegramă din Paris a d-lui Bacharai, pe care cititorii o vor găsi textual tradusă la rubrica informațiunilor. Ea se referă în ceea ce „Conservatorul“, organul acreditat al Nababului, numea „precizare“, adică la articolul apărut într-o foaie cantacuzinistă din Galați și prin care se arăta că în discursul sau de la Ploiești, Nababul a vizat,pe d. Bădărău cînd a vorbit de indigenate gras plătite. Forma drastică a somațiunei telegrafice a d-lui Badarav retează scurt, posibilitatea echivocului în care se complace atâta pensionarul politic de la Florești. Nababul e somat nu să probeze, nici să-și arate „presupunerile“: e somat să dea numai numele proprii ale naturalizaților pe cari-i „bănuiește“. Ei — acuma să poftească să tacă Nababul ! Saturn. Multe » s’au promis. — Nimic nu s’a făcut! Cînd acum câteva luni romînîmea toată a sărbătorit cu atîta entuziasm semicentenarul Uniră .—entuziasm care cuprinsese și pe regele Carol pînă într’atîta încît să-și aducă aminte că într’un orășel din munții Moldovei trăia uitată inimoasa Domniță și să-i adreseze cuvenita urare și felicitare—ieșenii au avut nobleță să nu releveze cu acel prilej jertfa ce au făcut dânșii pentru realizarea acelui vis, visul Unirea! Și cu toate acestea, mare cuvînt ar fi avut ieșenii să amintească tuturor acea jertfă pentru care—fără ca dînșii să fi cerut—li s’au făcut un număr de promisiuni cu caracter de adevărate angajamente și nici unul dintre acestea n’a fost îndeplinit. „Vom da Iașului Curtea de casație, vom da Iașului o universitate complectă, vom face ca lașul să devină capitala culturală a țărei, lăsînd ca Bucureștii să fie numai numai capitala ei politică“.—aceasta se auzea din gura suveranului, a guvernului, a parlamentului, a tuturor politicianilor. Ce aț devenit aceste promisiuni? Cînd după un șir de ani de la Unire, mai mulți deputați ieșeni au încercat prezentarea unei propuneri de strămutare a Curtei de casație la Iași, ei au fost primiți de guvern și Cameră cu esclamații ironice! Cît pentru universitatea de Iași, nu e nevoe să mai relevăm aci cît îi e de superioară cea din București sub toate raporturile, fiind înzestrată cu mai multe facultăți, cu un personal didactic mult mai numeros, cu catedre mai variate, cu laboratorii complecte și la înălțimea cerințelor științei de azi. Iar la Iași? Acolo crîmpee de facultăți, lipsă de Laboratorii, o universitate care se menține numai grație slabelor protestări ce din cînd în cînd se ridică pentru a separa lovituri prea grele proectate împotriva ei: o universitate cu facultăți de medicină și de științe unde directorul serviciului sanitar n’a putut găsi aparatele necesare pentru analizarea apei care a provocat acum febra tifoidă! * Și aci e locul să facem în această privință o observațiune. Există în Iașî un mic institut antirabic condus de doi medici eminenți. Acest institut, cu toată insuficiența și prea modesta lui înzestrare și avînd un personal redus,absolut, numai la cei doi medicîn plus un...., servitor, a produs libristiî pț./i predate de marile*''son»*ți și de revistele științifice 'din Entropa. Tot în acest institut, s’au făcut numeroase analize de ape pentru multe orașe din Moldova și chiar pentru Bucovina. In acest institut mii de oameni au fost inoculați în contra turbărei. Ei bine, ce s'a făcut pentru desvoltarea acestui institut? Nimic, nimic! Ba ceva mai mult: meschina alocație bugetară a fost mereu redusă. Iar actualul director general al serviciului sanitar vizitând anul trecut, institutul, a promis multe, multe, pentru complectarea lui, dar un fapt a făcut mai puțin, puțin de tot. "■* S’a arătat în ce privește transformarea Iașului într’un centru cultural, o adevărată vrășmășie. Astfel ce ar fi împiedicat ca facultatea de teologie, școala de farmacie, școala de medicină veterinară, școala militară superioară să fie în Iași și nu la București? Oare în Germania, centrele culturale din Lips’pa, Dresda, etc., întunecă întru cîtva strălucirea și puterea politică a Berlinului? Să trecem la altă serie de promisiuni. „Neputînd (?) să facem la Iași centrul marilor noastre așezăminte culturale, vom face acolo un centru industrial“, se auzi din gura tuturor politicianilor. Și nimic, absolut nimic nu s’a făcut nici în această direcțiune. Nu s’au așezat acolo nici școala superioară de poduri și șosele, nici școala de conductori, nici școala pentru elevii de mișcare (c. f. r.), nici școlile tehhnice superioare; nu s’au centralizat acolo atelierile căilor ferate; nu s’au întocmit tarife speciale de transport, nu s’au combinat măcar trenuri cu legături mai repezi și mai directe cu București și cu punctele de export din țară, cu un Cuvînt nu s’a înlesnit cu nimic deosebit avantajarea instalării unor fabrici la Iași și nu aiurea. Dar nefăcînd din Iași nici centrul principal de cultură, nici punct industrial, ce s’a făcut pentru înfrumusețarea, curățenia, higiena lui? Sub acest raport, politicianii și administratorii lașului s-au neglijat în mod.... sălbatec. Timp de patruzeci de ani au risipit zeci de milioane ,fără ca să înzestreze orașul cu apă de băut, fără să canalizeze Bahluiul, au lăsat ca întreg solul orașului să se infecteze făcând primejdioasă orice săpătură din care se împrăștii imediat microbii provocatori de endemii. Străzile Iașului fat într’o murdărie de neînchipuit, domnește o vicurie criminală fină, seamăn; gunoaie prin toate cețurile din centru; pe străzile pricipale umblă nesupărați porci,aci, etc.; numeroase Jocuri viine neîngrădite, devenind depozite de gunoaie și escremente; monumentele artistice și istorice lăsate neihgădite, cum sunt bisericele Trei Erarhi, Sf. Nicolae și altele; mahalalei eȘcoala Nicolina și altele într’o stande mizerie degradatoare și rușinasă cum probabil că se pot vedeaumai prin China; s’au făcut alinia și exproprieri scandaloase, schimnosind pentru alte zeci de ani orașî. De pildă: La capiul stradei Mari erau: de o parce un splendid palat zis casa Neuschotz,iar peste drum un șir de magherne, vechi, joase, urîte, murdare. Șți ce s’a făcut pentru înfrumusețaea acelui colț? S’au expropriat in maghiernițele vechi și scîrboase, palatul Neuschotz, care a fost dămnat și în locu-i s’a făcut o meschin clădire pentru administrația finanară! De ce? Fiindcă nu va dota Neuschotz, o străină, vroit să părăsească lașul și nu vrea cine să-i cumpere palatul! f statul român, prin intervenția un deputat al Iașului i-a făcut sviciul cumpărîndu-i-i........ Iar maghiernițele meschine din fața administrației financiare vor mai „înfrumusețări suiți ani acest fregventat centru a Iașilor. In unele străzi—intre cele mai centrale—s’a refuza instalarea luminei electrice, dispauză că acolo locuiesc comerciant cari nu sunt alegători; în alte știi s’au refuzat alte servicii publici fiindcă locuiesc alegători potrivei regimului.. . »Și acum, febra tidă se plimbă cu secera ei mortal prin toate cuartieriie ,și prin toate csele sociale ale Iașului, iar doctor Sion, directorul de lijie 4 sanitar, într’un interview fardat unui confrate, mîngîie persenică ,probabil pe la Crăiun febra tifoidă „va diminua’$i Măriți victimelor „acestui flagel reveni la normal“. Cine a zis că irea doctorului Sion e anormală , ■ s. NAZIT 1 ! Incompabiinl! „Cipandantul" c| n’a găsit alt termen de comparație dare d. Ionel. Brătianu, Buelow, Tuttoni Clemenceau, decît că d. Ionel Brătianu, concediu ca și el, e foarte „agasat“ că litica d-lui Take Ionescu a fost comită cu a lui Briand, noul prim ministru Franței. Mai mergea ca Jake Ionescu să fie comparat cu glorii foarte ale omenirii, dar cu oameni însă—asta e inadmisibil, mai ales cu u im ministru nou și tinări ] Un asemenea priministru nu poate fi decit d. Ionel Brătia o cutezanță că d. Briand și-a pert ace asta în Franța! Dar încă d. Take eseu în Romînia! D. Ionel Brătianu e duc să rămîie „incomparabil“—și o rămîie, fiindcă nu seamănă cu Bueloglmenceau și Tittoni de cit prin accet se duce la băi, ca și cî. Așadar, să-l zi „Ci pandantul“ „lean lncomparați Pac. A și sărit Filipescu! Să n’andă d. Firn vorbindn.se, dar nici făcindu-se al» la generalul Manu, oii la concentrare oiservatoare, că i se ridică Făurei, sa ?i-fi trimite o recomandată mai.... ca cea din gara de Nord. Noi ne-aia și gădeleaua cu d-sa. In „Opinia" din a apărut un articol al d-lui Ghibănel asupra concentrărei conservatoare. Noi considerat că acum, cel puțin, in vaca a cînd se poate discuta cu mai putină miere, ventilarea unei asemenea chesî nu e fără interes. Cu atît mai mult ’a parat aceasta, cu cit articolul coincia nuni al nostru asupra atitudinei ralului Manu și pe care foaia d-luiasca s’a ferit a-I releva, fie chiar sn băii ce-i sunt proprii. Ei, simpla începre a articolului în chestiune — poată mai amit articolul nostru asupratudinei generalului Jianul—a iritat gre d. Filipescu și foaia d-sale ne fari incriminări și pe un ton palpitant șie tsemplio, publică aproape un... „colcat", în care se spune: „Partidul conilor este unit sub seria d-lui Carp, dacă takiștii cred că pot scăpa diiviitura în care s’au aruncat, căutând c opriere cu partidul conservator, jsală amar“. Recunoaștem osoielile d-lui Filipii, eum se împacă seia unei concentrări sau conlucrări contoare; recunoaștem că atitudinea geniul Manu nu-i convins azi, deși s-a venit altădată; recunoaștem că dintr’că de concordie pentru binele fărei personal n’ar avea ce cîștiga, ci, ăia i vă, poate cîștiga de cit pe urmai și zavistiei. Mai recunoaștem iăirr ialașilor takiști, cari azi maî mul or» tînd au dreptul să nu dorească o intrare conservatoare, se poate să aseme o discuțiune ] asupra acestei te Dar nici odată considcratîn nî de a semenea «arată n’au împiedecat „Adevărul“ sa discute o problemă de cari multi nu vor sau nu pot să vorbească, tocmai fiindcă lumea sa pridts^te la ea și răspunde unui interes general. De aceea vom vorbi de concentrarea conservatoare și de atitudinea generalului Manu—cu sau iară voia d-luî Filipescu dar, desigur, cu aprobarea a foarte mulți conservatori. Alfa -m Adevĕruri 38* Geografe „Epoca“ crede că trăim în ..Congo'1: „Viitorul“ crede că în „Belgia Orientului“, iar deunăzi d. Duiliu Zamfirescu, noul academician, arăta că trăim... „in fața răposatului inspector general al muzicilor miltare“. „Nu se găsește un geograf care să precizeze odată...« pe ce lume trăim? Ramășag’! Voi! să cunoașteți care va fi răspunsul Nababului la telegrama d-lui Bădăran, care-i cere să precizeze numele celor cu „împămînteniri gras plătite" ! Rămășag" pe averea Nababului, c’o să-și treacă degetele prin barbete și o să răspundă ff. „solemn": ‘— Komina odiosa! Primajdie Buzău!, care o Celebra grafie faptului ca. Niculescu-Buzau i-a pus numele în coadă, își vede acum celebritatea amenințata, deoarece lumea a început să schimbe numele lui Niculescu-Buzau în Niculescu-Zeppelin și Niculescu-Șprit! în Higoelio, pre. Din ce in £i mai interesant Mai divină-tî, „X sui le pentrance roumaine“ recunoștea existența claselor sociale în luptă și a castei conservatorii , cu interese egoiste protivnice celor generale. Azi, „Epoca“ ne vorbește de um mare proprietar liberal, cu,mii de pogoane, care nu voit niciodată să dea un ban sau orice fel de ajutor pentru școală și biserică, iar cînd revizorul școlar l-a solicitat mai de aproape, a dat acest răspuns : „Pentru pușcărie dga, pentru școală nu“., Și pe cînd „E’Indépendance“ făcea apel la conservatori ca să și mai lase din egoismul lor de castă, „Epoca“ conchide: Așa ca liberalii se prăpădesc după țărani ? Ambele gazde au dreptate, perfectă dreptate, fiecare fiind pusă în poziție de a vedea și constata răul de peste gardui vecin. Complectate una prin alta ele ne clăii adevărul întreg. Era o vreme cînd ziarele liberale și cele concreatoare se contbăieau nimicit politicește, denunțau reciproc fără delegile, incapacituțiie și destrăbălările de partid. Niciodată partidele noastre de guvernămînt nun fost mai crud și mai exact criticate decit de ele însă»și, fiind absolut adevărat ce spunea unul despre altul și cu totul mincinos ce spunea fiecare despre sine,teme au trecut la critica socialo-economică respectivă, și urmând aceeași tactică ca și pentru politică, își spun reciproc adevărurile cele mai violente. Nu știm ce va eși pînă în cele din Urmă din această răfuială, dar de un lucru, cel puțin sintem siguri, că la viitoarea răscoală pe care vor provoca-o f dial ■și cd cu „egoismul de castă“, și cd cari pentru pușcărie dau, iar pentru școală nu, la viitoarea răscoală, zic, nu vor mai putea vina în ciuperci, inventând iarăși pe faimoșii agitatori cari n’au existat niciodată. Dosarul vinovaților, al instigatorilor veritabili, îi pregătesc de pe acum atît Aulele liberale cit și cele conservatoare, lenini, care le felicităm, în mod absolut sincer Index FAPTE ȘI VORBE Cei care nu știu Timp de sute de veacuri toți oamenii, de orice condiție și cultură, stiau cum trăiesc, ce fac și ce se întâmplă cu ei și în jurul lor. De vre-o sută de ani încoace, sute de milioane, pot zice 95 la sută din oameni, am ajuns să nu știe cum trăesc și ce fac. Să mă explic, înainte vreme ori cine știa sau își putea da seama destul de bine cum se face o haină, cum se țese o priză, ce este un ciocan, cum se fabrică o armă, cum se clădește o casă, de ce o căruță trasă de un cal se mișcă, de ce o corabie alunecă pe apă, etc. Azi nu mai e același lucru. Luați de pildă un tren in mersul lui și în care se afla, să zicem, MOO de persoane, cu siguranță că 285 din ei nu știu de ce și cum merge trenul ce-i transportă. Restul de 15 au o idee foarte vagă: merge cu aburi. Dar cam care e principiul și tehnica dar averea,n’ar prea ști să-ți spue. Azi sute de milioane de inși întrebuințează zilnic telefonul. De abia câteva mii vor ști să-ți spue ce e telefonul, pe ce se bazează și cum funcționează el. Trece un automobil pe calea Victoriei, ia pe toți de pe stradă și întreabă-i pentru ce merge dihania asta? Doar că merge cu benzină, îți vor râspânde, din cauza nasului. Dar cum și de ce, aproape nimeni nu va ști. O lampă electrică, un tun care explodează, o telegramă, un chibrit, chiar orice obiect fabricat din cele mai ordinare, întreaga activitate tcbnică modernă, sunt atâtea enigme nepătrunse pentru imensa majoritate a oamenilor, însăși pentru acei cari montează o lampă, pornesc o mașină, fabrică un chibrit. Progresele științei a fi întrecut colosal de mult și de repede progresele minței omenești medii. Fitilul unui opaiț lumina „oameni“ cari îi înțelegeau rostul. Proiectorul unei lămpi electrice strălucește peste barbari cari cască gura dar nu pricep ce se întîmplă. Negreșitea cu pătrunderea instrucției mințile se luminează mereu. Dar lucrul merge foarte încet. Dacă știința va continua să progreseze întruna în aceiași proporție, unii pesimiști văd în asta o primejdie, crearea unei prăpăstii între o elită și restul omenirei, care nu va putea urma, zic ei. TASTASE CHESTIA ZILEI Un vis urît î. N. Filipescix s Corvu Petrache s Ce e, coane Petrache ? Ai visat urît ? Visat pe generalul Manu ! Ce declară pretendentul Spaniei — Bon Jaisne áe Söüííre» despre revolta din Spania și despre războiul din Maroc — prezent Don Jaime de Bourbon dentul la tronul Spaniei, care se află actualmenteângă Viena în castelul Frohsdorf, reședința contelui Chambord, și a cărui politică prezintă actualmente o importanță deosebită fân desfășurarea crizei din Spania pentru dinastia spaniolă, și în consecință deci pentru toată Europa, publică în ziarul „N. Fr. Presse“ o declarație amănunțită asupra evenimentelor ce se desfășură în Spania. Dată fiind importanța extremă a acestor declarații cari sunt în măsură a clarifica atitudinea carliștilor față de tulburările cari frăminta actualmente Spania, le reproducem în extenso : „Partidul carliștilor e un partid de ordine, care vrea să fie pentru Spania o speranță nu o nălucă amenințătoare. Tot sufletul meu, sufletul unui patriot spaniol, se află acum în mijlocul vitezei armate spaniole care îngrașă cu sîngele ei pămîntul uscat al Africei. Dorința mea cea mai fierbinte ar fi fost, intre altele, să fiei în capul armatei spaniole și să lupt pentru drapelul Spaniei. Nu se poate însă. Stet soldat. Am luat parte laouă războaie, nu m’am temut niciodată de aventuri și pericole. Totul însă pe socoteala mea, penru mine. Nu mă voi încumeta insă nici odată să împing la război un popor întreg, poporul meu, pentru mine, să fiii en cauza pericolelor, prin cari trece, sau sa contribui numai la mărirea lor. Cînd a izbucnit războiul ruso japonez m’am oferit telegrafic țarului să particip la campanie. Mi-am câștigat în repetite rîndurî destincții pe cîmpul de onoare, cu sabia în mină. Mi am câștigat în Rusia iadul de locotenent colonel al gardei, pe care îl am și acum. Nici odată nu voi provoca însă de banii vre un război, și mai ales un război civil. Niciodată nu vom împinge nesocotit, fără nevoe, fie spanioli împotriva spaniolilor. Mi s’au atribuit întreprinderi războinice pentru că am fost crescut în război. Ce greșeală! Tocmai pentru că cunosc groaza războiului pentru că am văzut murind lângă mine oameni, cu cari nu aveam nimic comun, pe cari numai în groaza mor fel m’am deprins să-l iubesc, tocmai de aceea nu-mi voî lua răspunderea de a face să treacă și poporul meu prin asemenea grozăvii. Dac’ar fi să înă întorc în Spania in fruntea unei armate, ași fac numai spre a restabili liniștea im «ici de cum pentru a o tulbure-Aș face-o numai spre a pune capăt anarhieî, nu spre a sprijini începutul eî. Așî face-o de pildă cînd regele Alfons ar fi gonit de revoluționari sau dacă ar cere-o binele țărei. Au fost puși la un loc carîi știu cu revoluționarii, ba chiar cu cabilii. Ca și cum ar fi sălbatici! Ca și cum ar fi dușmanii propriei lor patrii! Ca și cum ar voi ei răzvrătirea ! Noi voim din potrivă, pacea. Toată Spania n» vrea. Și totuși războiul marocan nu mai poate fi evitat, nu mai poate fi oprit. Am fost adesea în Maroc. Prima dată acum zece ani, apoi în momentul cînd francezii luptau înaintea Casablancei, în sfirșit, în ianuarie, anul acesta, la o partidă de vînătoare. M’am putut atunci convinge de începuturile mișcarei ostile împotriva Spaniei. De atunci clocoteau. Spaniolii au de contare cu condițiuni mult mai reli decît francezii. Tribut cabililor lui Rif este cel mai sîngeros și mai periculos, și, pe lingă asta, terenul nefavorabil îngreuiază operațiunile spaniole. In asemenea împrejurări, nu î de așteptat un sfîrșit repede al operațiunilor. Poate că un guvern dibactic, luînd măsuri din vreme, ar fi putut înlătura începutul războiului. S-a făcut rău admirându-se întreprinderi în Maroc, fără a avea grijă de a organiza ipai dinainte o apărare suficientă militară. De altă parte, societățile, fără a cere permisiunea guvernului, au tratat direct cu marocanii, și acestei împrejurări se datorește faptul că Spania a fost dintrodata ■surprinsă de buclucul războiului. Negreșit, e vorba de „interese private“ și asta-i ce supără poporul. Dar războiul odată început trebue pornit înainte. Poporul spaniol nu vrea să se lase măcelări! pentru interese bănești. Dar aceste interese private sunt în împrejurările anormale de acum, interese naționale, interese ale statului. Nu se știe în Maroc cu cine se tratează, cine e indicat să promită sau să porunciască. Influența fostului sultan Abdul Azis se simte încă destul de puternic. Muley Halld guvernează la Fez, frații lui in alte părți. La Rif este atotputernic Rogi. El a acordat concesiunile și a încheiat convențiile pe răspunderea lui. Și acum, cînd e vorba de aceste angajamente, el a dispărut. Lipsa lui de sinceritate trebuie pedepsită. Aceasta nu este o afacere privată, ci e o chestie care privește prestigiul Spaniei. Guvernul Spaniei a dat in repetate rînduri, dovadă de slăbiciune foarte regretabila. Așa, nu s’a uitat, cum generalul Weyler a fost rechemat din Cuba, înainte de războiul spano-american. El vroise să reprimeze cu energie revolta S a crezut atunci că se va putea evita războiul și el a fost rechemat în patrie“. Continuând Don Jaime arată că din partea acestuia amenință acum o nouă primejdie. El s’a asociat cu toți nemulțumiții. Guvernul a avut de multe ori de recurs la acest om de o energie de fier. Va recurge și acum ? Dar în folosul cui va lucra dînsul ?, In folosul guvernului ? Pentru republicani ? Sau poate, mai de grabă, în folosul sau? Aceasta e primejdia: „pericolul aventurei cezariste, care mi va veni, desigur de la mine, spune pretendentul. »Și apoi a doua : primejdia revoluției. Ea crește mereu, după cite aud și citesc. In mijlocul străzilor, Alfons al XIII a fost huidui. La Barcelona s’au purtat pe străzi, în virful sulițelor, „cape ie is color îm. Prințul Jaime de Bourbon