Adevěrul, noiembrie 1909 (Anul 22, nr. 7241-7269)

1909-11-26 / nr. 7265

Anul al XXI-lea No. 7265 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU BULICITATEA CONCEDATA EXCLUSIVl Agentiei d­e Publicitate CAROL SCHULDER <Et Comp. BVCVRESTI Strut* Ksragoorgevici, 18. — Telefon 8/4 Birourile ziarului: Strada Sarindar No. 11 6 Bani exemplarul 11=0 Apare zilnic cu ultimele §tiri telegrafice s i telefonice de la corespondent nostri din tara ?i strainatate in Joi 26 Noembre 1909 DIRECTOR POLITIC CONST­­UNIN­E ABONAMENTE t DI ..........................Lei 16.— 1 3 luni .... Lei • luni. ..... „ 8— I o luna.................. „ 1.80 Pentru strainatate pretul este indoit T­E­­L­E­­F­O­N­T Directia si Administratia No. 14,10 Redectia cu Capital** •• 14/10 „ ,1 Provin­eti ,, 14/09 .. .. Strainatatea ,, 12/4­ 0 Guvern de la$1 Legea sanitara.—Desfiintarea Contenciosului Intelegem perfect ca am cere prea mult guvernului d-lui I. Bratianu ca sa fie de­mocratic. Aceasta iluziune au­ pierdut-o nu numai cei citiva naivi care se iau dupa vorbe, dar este mai ales pierduta de ca­­tre membrii partidului liberal. Dar daca nu putem cere idei si sentimente demo­­cratice de la guvernul care a asasinat unsprezece mii de sateni §i neaga lucra­­torilor de la orage drepturile sfinte con­stitutional, daca nu putem cere aceasta, ii putem pretinde ca sa aiba cel putin curagiul infamiilor si reactionarizmului sa­u. In aceasta privinta am aratat cum d. I. Bratianu planueste desfiintarea Conten­ciosului, ultima salvgardare a libertatilor si drepturilor cetatenesti. Nu are insa cu­ragiul sa spuna, pe fata ceea ce vrea, ceea ce doreste. Desfiinteaza de fapt Conten­­ciosul, il ia din mina Casatiei, dar ci­ ca pentru a se respecta Constitutia, il da in competinta tribunalelor ordinare, atit de putin independente fata de puterea exe­cutiva. Infamie, dar, pe deoparte — lagitate pe de alta, de­oare­ce se desfiinteaza, pe o cale prezige, ceea ce, daca guvernul so­­coate ca-i rat­, sa desfiinteze pe fata, dupa cum de altfel partidul liberal si-a luat angajamentul si. o facut pe cind era In opozitie. Lagitate, dar, inca odata, lagitate §i de gindire ›i de fapte. * 4. Sa trecem acum la legea sanitara. Gu­vernul d-lui I. Bratianu, invederat are aceleasi sentimente ca d. Iorga in ceea ce priveste populatiunea evreeasca din tara. Nu discutam daca face bine ori rat­. Parerile noastre sint cunoscute in chestia evreeasca. Cerem insa ca cine­va sa aiba curagiul ideilor sale. Admitem ca-i posi­­bil ca sa se gindeasca si sa simta altfel ca noi, dar sa o spue. De ce insa sa nu ai curagiul de a-ti da pe fata, a sustine fara de rugine a ceea ce crezi ? De ce adica gu­vernul sa gindeasca ca d. Iorga — §i a­­cesta sa-si spuna parerile fatii—iar d. I. Bratianu sa incerce sa-­i mascheze sentimentele sale ? Legea sanitara este conceputa in sens anti­ semit. Se tinde prin ea ca sa se ridice evreilor s i unul din ultimele drepturi, acela de a trai practicind medicina. In adevar , in prima li­­nie se ridica strainilor, deci si evrei­lor considerate ca straini­, dreptul de a practica medicina in tara, daca au o diploma straina. Am int­elege daca ma­­sura ar fi generala, deci ar fi execesiva. Dar nu este numai atit: practicarea me­dicinei, chiar daca a! o diploma din ta­ra, atit pentru romini, cit­i i pentru stra­ini, este subordonata autorizatiunei mi­­nistrului­ de interne, autorizatiune con­tra careia nu-i nici o cale de recurs. Aoi $int doua observatiuni: prima este ca pentru romini se va face politica cu a­­ceste autorizatiuni— §i pe rind pe rind vor fi seri! de doctor! liberal! §i de me­dic! conservator! si al doilea e ca siste­­matic evreilor medic! li se va refuza­­ a­­ceasta autorizatiune, si aceasta fara pu­­tinta celui lovit ca sa protesteze or! sa ceara revizuirea acele! hotariri. Aceasta e legea—dar noua ni se pare ca ar fi fost mult mai loial si cavaleresc ca un loc de toate aceste masuri, care incon­­jura adevaratul scop al legei, sa se fi in­­scris pur si simplu principiul ca exercita­­rea medicinei este rezervata numai ceta­­tenilor romini. Ar fi fost clar, categoric si dupa cum am zis mai sus, real. Inca odata, nu discutam daca aceasta masura ar fi constitutionala si dreapta. In politica generala aceste considerente sint socotite ca neglijabile. Ceea ce ne re­­volta este lasitatea guvernului d-lui I. Bratianu care introduce anume masuri in legea sanitara si nu are curagiul de a-si spune pe fata gindirea si intentiu­­nea sa. Se vede cl lasitatea de gindire nu’i nu­­ma! in presa—ci ma! ales in politica a­­ceste! tar! semi-occidentaia si bizantina. CONST. MILLE Mai trebue sa dovedim ca actiunea d-lui Iorga e aceea a unui agent provo­cator ? Intre conducatorii si agitatorii antise­­mitilor nu este un functionar al minis­­terului de interne, d. 5umuleanu, tova­­ras de lupta al d-lui Iorga? Acest func­tionar al ministerului de interne n’a pro­­vocat tulburarile de la Iasi in afacerea circiumarilor ? Dar a fost oare o clipa impiedicat d. Iorga in propaganda antisemita, in agita­­tiile de la sate si de la orase, in actiunea sa incendiara ? Dovada cea mai buna ca n’a fost impie­dicat — si nimeni nu pretinde sa fie im­piedicat intru cit nu va e­?i din lege—este ca nici odata d, Iorga nu s’a prins, de cind mai ales d. Bratianu a ajuns prim­­ministru, ca guvernul i-ar fi facut vre­ un neajuns. Fata de d. Iorga, fata de intreaga ac­­tiune antisemita, guvernul d-lui Bratia­nu nu numai ca e tolerant, dar, in as­­cuns, patroneaza si incurajeaza actiunea aceasta atit cit ii trebue pentru a putea pastra, pentru ori­ce alte imprejurari si mai ales pentru vremuri d­e opozitie, pe acest d. Iorga. O atitudine mai rusinoasa n’a avut-o la noi nici un politician, nici chiar Po­­lihroniade. * Care este acum rostul­­ Interpelarei a­­dresata ori, la Camera, de catre d. Iorga primului ministru ? Atitudinea ,,Adeverului“ in chestiunile la ordinea zilei, mai ales atitudinea noas­­tra fata de proiectele guvernului, pe cari le consideram ca cele mai reactionare si politiste din cite s’au votat la noi, aceas­ta atitudine pe care noi nu numai ca n’a­­vem s’o schimbam dar avem s’o menti­­nem cu cea mai mare energie, de­sigur ca nu convine dinastiei Bratianu si dice­ din jurul acestei dinastii, nu convine nici d-lui Iorga. O interpelare a d-lui Iorga impotriva celor de la ,,Adeverul“ a suris bratie­­nistilor. A se reedita, in aplauzele mamelucilor, infamiile si idiotiile la adresa noastra, a ne prezenta din nou, spre satisfactia bratienistilor, ca instrainati, a ne... ves­­teji cum ne-a vestejit si onorabilul Ma­­nolache Caloglu, a birii impotriva noas­tra pe tema nationalismului, — iata a­­cum o minunata ocazie spre a provoca o mica diversiune in opinia publica. Diabolic si diplomatic plan ! Nu l’am priceput de loc. Dar­ am observat odgonul cu care e fesuta interpelarea d-lui Iorga, a observat toata lumea ca si de asta data d. Iorga face pe... nebunul fratilor Bratianu, dar in aceasta chestie cu o mare placere, caci ,,Adeverul“ ii sta in git deputatului de la Iasi. spt ce interpelare a adresat d. Iorga? Sa ceara socoteala guvernului de ati­tudinea unui ziar condu­s de d. Const. Mille si de alti cetateni cuminti si buni romini, nu... nebuni. Interpelarea are in realitate, un singur rost: sa fim din nou insultati in parla­­ment, cum ne-a insultat onorabilul d. Manolache Caloglu cu concursul d-lui F­erechide. Daca bratienistii si d. Iorga cred ca noi n’am vazut imediat ce s’a pus la cale, se inseala. Sa citeasca ,,amicii“ nostri articolul de mai sus al directorului nostru, sa ur­­mareasca bine atitudinea ce ne-am tras-o fata de proiectele depuse de guvern si atunci se vor incredinta ca nici o infa­mie, ca nici un agent provocator al gu­vernului, nu va fi in stare sa ne abata de la linia noastra de conduita care dis­­pereaza pe toti sarlatanii politici si exas­­pereaza pe exploatatorii nationalismu­lui de la noi si de dincolo. A. V. interpelarea d­ M H. Iorga De citva timp atitudinea deputatului antisemit de la Iasi, d. N. Iorga, pune si mai bine in evidenta duplicitatea guver­­nului. D. Iorga joaca in mijlocul majoritatea din Camera rolul.... nebunului. Recunoastem ca adeseori se identifica cu acest rol, adese­ori face de minune pe nebunul, mai ales cind ii convine guver­­nului ca d. Iorga sa se agite si cind ma­­joritatea il incurajeaza. I­. Nicu Pilipescu a incercat, in seziu­­n­ea trecuta, sa atraga pe d. Iorga si sa-l impinga sa faca pe nebunul in contra guvernului. Dar n’a reusit. D. Iorga nu ese din rolul nebunului guvern­amental. Deputatul antisemit de la Iasi este in cei mai buni si cordiali termeni cu di­­nastia Bratianu si cu acei cari formeaza garda bratienista. Zilnic comploteaza cu ei, asupra tuturor actelor sale, se consul­ta cu fratii__guvernului si cum d. Iorga pe linga apucaturile sale cunoscute mai e inzestrat si cu o extraordinara doza de naivitate, fratii Bratianu au­ reusit sa faca din el un adevarat agent provocator pe care-l arunca in scena ori de cite ori se ivesc incurcaturi de acelea in cari di­­nastia bratienista nu poate lua­­ politie. N­A­Z B­I­T­I­I Ultima profetie! Inamic de a pleca sa organizeze o vinatoare la Tibanesti, conu Petrache a facut o ultima, dar nu -i­­ cea de pe uraia profetie: nu via veni la putere de cit— peste am an­t i jumatatte. De asta data termenuil a fost prelungit cum se vede, ceea ce a produs printre carpi?ti o cono­­lie lesne d­e descris­ La la51, conu Petrache declarase acum vr­eo 4—5 luni ca nu mai pune termene. Acuma, iar a­ pus un termen, dar,tocmai fiindca l’a pus par­­tizanii sint­­ nespus de jalnici­ Cel puttin un lucru Insa e sigur: ca pina peste un an si jumatate conu Petrache nu mai face nici o profetie, dar ceea ce e tot­ atit de sigur e ca peste un an ?i jumatate o sa faca alta profetie, cu ter­men si mai lung! Pao. Guvernul si imprumutul S'a anuntat ca guvernul trateaza un imprumut la Paris-Dupa, diteva zile de gindire guvernul a dat in aparenta o dasmintire a acestei stiri, care, de fapt nu e dezmintire-Cacii, ce dezminte guvernu­l? Dezmintie ca a contractat un imprumut,­cind s’a anuntat ca tra­­t­aza numai unui. Dar ce e mai important in stirea data, guvernul n’a dezmintit, caci mai important in stirea .in cestiune era ca guvernul tra­teaza imprimutul la Paris­ Or, cum pina acum toata datoria noastra publica s’a contractat in­ Ger­mania, realizarea unui nou imprumut la Paris ar­ insem­n­a o nouai orientatiune in politica imprumuturilor noastre de stat si de­sigur o rupere cu bancherii de pina acum ai tarei-Guvernul nedeizmintind ca trateaza un impru­mut la Paris, ba adaogind ca­­ impr­imutul pe pla­­nue­ste il v­a trata „in a­faira de orice consideratiu­­ne politica”—aluziune stravezie la relatiile noas­tre politice cu Germania,—pare a confirma ca vro­­egie sa­ se adreseze de asta data unor ban­cheri francezi.Trebuie recunoscut, ca daca atr reusi in aceasta incercare a s­a, guvernul ar face o fa­pta fo­arte simpatica, dat fiind ca ..Disconte-Gesellschaft” a stiut cu 10 deosebita arta sa se faca antipatica si chi­ar urita la noi- Tolu­­e daca guvernul va reu­­si caci daca nu reuseste e foarte posibil sa faca mai mult rau, de ait, bine tarei. Ad. Constitutionalitatea Contenciosului de D­ RADU N. MANDREA In Mesagiul regal, guvernul liberal ne anunta hotarirea luata de a desfiinta Contenciosul administrate, instituit de partidul conservator si a desfiinta astfel recursul stabilit, gratie caruia se putea anula arbitrajul administrativ, de catre Curtea de casatie,­­­ revenind din nou la dreptul comun. Motivul pe care guvernul il da este ca, a­­tributiunile date Curtei de Casatie prin legea Contenciosului depasesc limitele concedate puterei judiciare si ca conse­­cinta ating principiul fundamental al se­­paratiunei puterilor in stat. Aceasta masura atit de importanta pen­tru intreaga dezvoltare a statului romin, merita a fi bine discutata spre a ne da seama intru cit Contenciosul adminis­trativ signette Constitutia, si intru cit li­­tera unei legi, ori­cit de importanta ar fi, este o piedica pentru largirea puterei ju­diciare spre intarirea mai mult a d­rep­­turilor private si civile ale cetatenilor. Prin legea Contenciosului se defera di­rect Curtei de Casatie, o serie de recur­­suri cuprinse in art. 5, in contra regula­­mentelor, hotaririlor, deciziilor tuturor or­­ganelor administrative cari ar viola legile existente, si in fine, in contra decretelor atingind drepturile stabilite prin lege ale functionarilor inamovibili. Recursurile acestea din cari multe e­­rau­ deja instituite prin legi anterioare, si anume cele prevazute la al. a. b, c, d, f §i a, al art. 5, nu constitue, in fapt, de cit o extensiune a principiului deja admis de a se deferi puterei judiciare recursuri in materie contencioasa. Privind aceste recursuri, constatam in­­nainte de toate ca marea majoritate a re­­cursurilor sunt referitoare la drepturile private sau­ publice ale cetatenilor, prin care ei se pot referi direct Curtei de Ca­satie in contra masurilor administrative atingind drepturile lor, si numai un sin­gur aliniat — aliniatul i — de natura pu­­blica, care permite recursul functionaru­­lui inamovibil mutat sau pus in retra­­gere in contra legei. Avem deci aci doua atributiuni cu to­­tul diferite pe cari le vom analiza pe cit posibil in parte, in ceea ce priveste atit constitutionalitatea pe cit si legalit­a­­tea lor. * Trebue sa­ ne intrebam mai intiiu intru cit motivul de abrogare al partidului li­beral, bizuit pe principiul separatiunei puterilor este admisibil si intru­cit pu­terea judiciara depilseste drepturile constitutionale fata­ de puterea executiva, judecind in Contencios. Relatiunea celor 3 puteri in stat este una din chestiunile cele mai complexe si mai nationale care exista in materie con­­stitutionala, caci extensiunea sau­ restrin­­gerea drepturilor puterilor nu depinde de principiile unei constitute copiate din strainatate si deci putin adaptata nevoi­­lor tarei, ci numai de conditiile sociale in cari se gaseste individul in stat. Este un fapt cunoscut ca puterea exe­­cutiva, care la inceput, era totul in stat si care pe masura ce populatia se dezvol­­ta isi modifica atributiunile, are un rol foarte diferit fata de individ, depinzind de gradul sau­ de dezvoltare intelectuala si politica. Caci este gresit a crede ca prin intro­­ducerea unei Constitutii liberale se da drepturi si libertati individului, cind el este incapabil de a se calauzi singur si cu atit mai mult a lua parte la guverna­­rea statului. Iata pentru ce la noi puterea executiva care singura in fapt sintetiza viata si in­­teligenta Rominiei, la introducerea Con­­stitutiei a trebuit sa-si extinda cu mult drepturile pentru a putea conduce pe in­­divizi si a-i impiedica chiar de a abuza de libertatea acordata de Constitutie si pentru care erau departe de a fi prega­­­titi. In aceasta situatie puterea executiva a trebuit sa intocmeasca o administratie absolut centralizata, cu totul la discretia guvernului, necontrolata de nici o alta in­­stitut­ie, care sa mentina relatia intre cen­­tru si periferie in modul cel mai sever chiar daca unele principii de drept din Constitute s'ar fi jignit, iar aceasta era logic. Trebuia la acel moment sacrificate interesului statului in plina dezvoltare, a­­cele drepturi cetatenesti care puteau fi rau utilizate de chingii. Dara aceasta extindere de drepturi si a­­tributiuni ale puterei executive departe de a se fi mentinut la o dreapta limita restringindu-se chiar pe masura ce in­dividul se dezvolta, s’a extins, s’a dez­­voltat mereu­ nefiind nici o putere care sa cumpaneasca si sa controleze puterea gu­­vernamentala. Parlamentul ales de guvern, gratie a­­buzurilor a tot­puternicei administratii, si al carei instrument este — departe de a controla, are ca scop numai de a sus­tine guvernul adica partidul, neindepli­­nindu-si deci situl­ de put­in menirea ce­­ are intr’un stat constitutional parlamen­­tare, ci al carui fundament este echilibrul puterilor prin controlul ce si-l fac. Pute­­rea executiva, grat­ie administrat­iei si a lipsei de preparatie a populatiei, a putut deci, sa se dezvolt­e la noi intr’un mod unic in Europa, instigindu-si mereu­ drepturi, cal­cind din ce in ce legile ce ar fi jignit interesele partidului. Caci — si aoi este punctul capital — schimbarea guvernelor, si deci a parti­­delor la noi avea ca efect nu numai o schimbare t­otala a int­regei administra­­tiuni de ori­ce ramura, chiar si judiciara, dar si o modificare in drepturile cetate­nesti. Fie­care partid avea ca scop nu numai a-si plasa partizanii indepartind toti ad­­versarii, dar mai mult­­a aplica legile a infiinta reglemente cari sa serveasca par­tizanii si sa atinga adversarii in or­i­ce mod, cu ori­ce arma, indiferent de orice drepturi stabilite prin legile tarei. * In aceste conditii, Rominia nu se pre­­sinta ca o tara in care puterea executiva este singura forta­ efectiva si ale carei drep­turi au­ depasit cu totul limitele consti­tutionale lovind astfel interesele genera­­le ale locuitorilor ,t­rei expusi la ori­ce a­­buz contra caruia ei nu posedau nici o arma de aparare. Fata deci de aceasta extensiune absolut unica in viata statelor constitutionale, era imperios necesar a se intocmi a pa­vaza, a se da noui puteri justice­ spre a aplica individul in contra abuzurilor si nedrepta­tilor statului. Caci este invederat ca puterea judiciara trebue sa­­aibit ca menire in stat a apara individul in contra ori­carei nedreptati ori de unde ar veni, si cu atit mai mult era absolut necesar a se extinde compe­­tenta si asupra materiei contencioase pen­tru a se restabili astfel cele mai funda­mentale principii de drept si legalitate, stirbite sau complect desfiintate.­­ Anulind reglemente sau decisii abuzi­­ve puterea judiciara — de fapt Curtea de casatie — departe de a-si extinde drep­turile asupra puterei executive nu face de­cit sa impiedece tocmai acea supra­­extindere de drepturi pe care guvernul si le-a instigit in dauna legilor, ceea ce con­stitue tocmai marea inconstitutionalitate. A se invoca in consecint­a principiul separat­iei puterilor spre a se abroga­ Con­tenciosul, intr’o tara in care numai una din puteri are drepturi, in care nu exis­ta nici o alta putere cumpanitoare care sa apere cele mai supreme principii in stat, adica garantarea libertatei si a drep­turilor civile si publice ale cetateanului, este absolut sofistic si de rea credinta. Este prea vadit ca invocarea­­ acestor principii nu face de­cit sa ascunza in­ fapt revolta guvernului caruia in fine ii s’a instituit una din cele doua controale ale statului parlamentar, si care astfel isi vede, in fine, ga­rbita a tot­puternicia sa a­rbitrar. Nu trebue sa ni se invoace marile prin­­cipii constitutionale cari numai aplicate nu erau la noi, si cari tocmai prin legea Contenciosului au inceput a fi introduse, gi ramine numai a sti dac­a atributiunile date Curtei de casatie erau utile si nece­­sare pentru garantarea drepturilor in stat. Este incontestabil ca recursul in Con­­tencios intr’o tara ca Rominia este sin­­gurul mijloc care ofera garantii complec­­te individului jignit in drepturile sale si nu este nevoe a proba ca prim­ simple dau­­ne civile date de justitia ordinara nu se poate nici satisface drepturile individua­­le si cu atit mai mult opri abuzurile gu­vern­amentale. Daunele asa de tirzii acordate de justi­­tie, daune atit de aleatorii, sint o com­­pensatie prea slaba in contra actelor ad­ministrative, si la care cu greu cetateni­i pot recurge. Ceea­ ce insa se impunea tocmai, era in­­instituirea unui recurs repede si direct pen­tru a se da maximul de aparare dreptu­rilor individului si aceasta lege a Conten­ciosului o indeplinest­e deferind direct re­cursurile Curt­ei de casatie, care ofera ce­le mai mari garantii de lealitate si per­mite in acelas t­imp rezolvarea proceselor in timpul cel mai scurt. * Este deci inutil a mai insista in aceas­ta privinta si de altfel guvernul liberal nu ar fi intru­ntit jignit de aceasta exten­siune de drepturi acordate justitiei daca n’ar exista faimosul al. i. din art. 5 care da dreptul func­tionarului inamovibil a face recurs in contra inlocuirei sau inde­­partarei cale din post contrariu legei. Dar tocmai acest articol care revolta a­­tita guvernul liberal, ne indica situat­iu­­nea noastra absolut exceptionala si ne­­constitutionala. Cum? Un functionar inamovibil prin lege poate el fi lovit, dar afara gi nu poate avea un drept a reclama spre a fi repus in drepturile sale cistigate prin munca? Oare inamovibilitatea acordata harniciei functionarului prin lege, este numai uti­­la acelor cari apartin partidului la pute­re? si cu toate acestea astfel este situatia daca a fost nevoe a se institui acest drept de recurs, caci Rominia oferea tristul spectacol ca legile sa­ fie culcate, funct­io­­narii exclugi, fara a fi existat vre-un mij­loc de aparare. Este inutil a ne mai compara cu Belgia care au oferit acest recurs cum incearca a­­ face un organ liberal intr’un articol a­­stu. caci acolo de unde de altfel avem Constitutia, situat­ia este diametral opusa si o imixtiune a puterei executive sub ori­ce forma este un ce imposibil. Acest recurs degi multe state foarte inaintate il au­, era imsu­l de a fi intocmit in Belgia cind nici odata acolo un guvern n’ar putea indrazni sa violeze o lege, caci risca, la prima abatere, sa sufere 0 infrin­ges in parlament si o manifestatii* in ta­ra ai carei cetateni sunt toti constienti de drepturile ce le poseda in stat. Dar la noi, unde ponorul joaca un rol absolut nul, unde­­ partidele schimbindu­­se modifici,­totul, zdrobind interesele pri­vate si drepturile publice fara nici un control, este numai nemerit a sti daca era util a infrina aceste abuzuri cari a­­ting drepturile garantate de Constitutie, si aceasta, nimeni n’o poate contesta. Legea Contenciosului, dind in fine a­­cest recurs, stabileste dreptatea ce nu exista, insrmneaza calcarile de lege si in fapt apara deci principiile fundamentale ale Constitutiei. * Constitutia, principiile separate­ pute­rilor sint vorbe mari, dar cari ascund interese mici, caci nu Constitutia este a­­tinsa prin Coptencios ci numai puterea discretionara a guvernului, ci tocmai a­­ceasta partidul liberal n’o poate erta par­­tidului conservator care gi-a facut, da­toria in stat instituind in special acest articol care garanteaza statutul functio­­narului inamovibil. Si daca este vorba de Constitutie, nas­­te intrebarea a se sti, pare ramas­a ea ne­­gtirbita si neatinsa nu numai in act­ele guvernului, dar chiar in legile partidului liberal, care actualmente se institue apa­­rat­orul ei? Dar cind acum doi ani parti­dul liberal, prir­ legea invoelilor agricole stabileste maximul rente­ pamintului si deci giii’beste dreptul de proprietate, oa­re partidul liberal n’a calcat Constitutia al carei cel mai­­ sacru principiu este in­­violabilitatea proprietatei? SS, nu mai invocam Constitutia, totul se reduce a se gti daca in starea­ actuala de dezvoltare sociala a individului si a functionarului legea Contenciosului are ori nu utilitatea sa gi aceasta­­ repet nu se poate discuta. Era abuzurilor a tot­puterniciei guver­­namentale trebuie sa dispara, caci Romi­nia prin starea ei de exceptie era pe un povirnig care de nu ameninta litera Cons­­titutiei avea insa cea mai nenorocita in­­m­urire asupra intregei vieti sociale si eco­nomice din tara. Legea Contenciosului a umplut deci u­­na din lacunele cele mai fundamentale ale vietei noastre politice, cautind a res­tabili pe cit posibil echilibrul puterilor in stat pentru propagirea nu numai a individului dar si a statului a carui exis­­tenta inainte de toate depinde de bunul traiu al cetatenilor prin aplicarea legilor si apararea drepturilor lor, fara de care o desvioltare rea,IS si un viitor pentru ta­ra nu poate exista. Radu­ N. Mandrel CHESTIA ZI­LE ! Declaratiile celor* doi Conu Petrache > Sunt gata sa-si ofer locul ce ai ocupat innainte de rupturi. Take Ionescu: Regret, dar aui cam sporit partizanii s i am nevoe ds banca intreaga ! / •a«Adeveruri a fi Limits Ehia 51 profesoratul d-lui Maiorescu gi­a gS.­­si­ limita! Nu­ mia! opozittia d-lui Filipescu e fara limits! Om mare ,,Oameni mari sunt, adesea foarte tiriG“ la chip, serie .Independenta" pentru a sustin­e est d. Termopyle Eliade, directiarul teatrelor, e om ma­re­ ToatS lumea gtie insa cS d. Pompilica e lili­­putan- Aga dar... tot frumos e?! Prenonl Prensul promite, printr’un manifest, celor 3 a­­bonap g.ratuiti din Bacau ca le va da premii la­­ 31 Noembre! Cum s'ar zice la Paglele Galului! Rigoletto Rautdti sa ai deyaruri? — In jurul declaratiunilor d-lui Take Ionescu — E inconsolabila foaia franceza a guve­­nului in urma interviewului acordat „A­­deverului“ de d. Take Ionescu, ca ras­­puns la declaratiile d-lui Carp. Este o reutate, la adresa d-lui Carp, stri­ga ,,Independenta“ asertiunea d-lui Take Ionescu ca situatia de azi a conservatori­­lor democrat­­e analoaga cu acea a ju­­nimistilor de pe vremea cind d. Carp a creat partidul constitutional — cu deose­­birea ca conservatorii-democrati sint in­­comparabili superiori ca organizatiune de partid, ca razam in corpul electoral si ca putere de actiune politica. Nu este nici o rautate. E este un adevar, care cel mult devine o ironie la adresa e­­lementului carpist, prin jocul imprejura­ri­lor Precum odinioara, in partidul conser­vator elementul junimist a cautat sa e­­xercite o inm­urire a personalitatilor sale, ceea ce a creat multe neajunsuri, in spe­cial lui Lascar Catargi, fara insa a aduce partidului acest­a sprijinul popularitatei si a contactului cu masele electorale, tot ast­fel in ultimii cinci­­spre­zece—doua­zeci de ani, de la intrarea d-lui Take Ionescu in partidul conservator, s’a accentuat in acest partid o not­a mai inaintata, — care pentru noi e departe de a fi ceea ce ar tre­b­u­­i sa fie, dar care partidului conserva­tor i-a adus o crestere consider­ 1 foil2 de forte si singura posibilitate de a sustine lupta cu partidul liberal. Cum era firesc, nou aceasta a luat pro­­portiile unui curent — cu deosebire gra­tie inscgnilor c­elui care o rom­ezer­to — gi cind din cauza fortei ce dever­ise a stirnit, ingrijorarea, daca nu invidia per­sonali gi stearpa a elementelor vechi si s’a facut totul ca aceasta for­a sa se desli­­peasca de partidul vechii­ conservator, a­­tunci, fireste, acest partid s’a pomenit, cu un organism viu altfel puternic de cum fusese elementul junimist, grupat, de d. Carp in ,,partidul constitutional”. Si daca d. Carp de atunci si pin, azi chiar, n’a primit, sa renunte la grupul sau­, se poate oare concepe renuntarea d-lui Take Ionescu de a ramine, fie ina­­untrul, fie in afara de partidul conserva­tor, la ceea ce s’a dezvolt­at in curs de doua­zeci de ani s i se incheaga azi in or­­ganizatia partidului conservator-demo­crat? Aci e problema, cu explicatia originei sale gi Cu toate consecventile politice re decurg ne urma ei in situatia de azi. A vedea, deci, rSutati,­acolo unde sunt adevaruri si cauze reale, este a se arata de superficialitate care nici nu compor­ta 0 discutiune Alfa DREPTURILE OMULUI Pentru revizuirea procesului Ferrer Motive de revizuire Un mare pereomagiu Italian., d. Luigi Ca­m­­polonghi, s’a dus in Span­i­a ca sa facut o an­­cheta asupra ultimilor eve­nimente gi ,mai cu seama asupra afacerei Ferrer, a sloaiei mo­­derne, a procesului­ si a glolarilor de forme legale la cari el­ a dat loc. D. Campolonghi plecase farst de nici 0, idee p­reconceputa; cind s’a into­rs la Roma era cel mai mare admira­­tor al­ lui Ferrer si al gloaiei sale. Ancheta lui a fost rod­nica. Numeroasele fapte pe­­ cari le-a­­ cules Vor apard In. curind Intr’un volum. Ip. sinteza, noi le putem a­r­ata chiar d­e pe acum si ele sint de un­ mare interes, mai ales In acest moment cind se pro­duce o mare mișcare pentru revizuirea pro­­cesului lui Ferrer. * D. Luigi Campolonghi povesteste astfel con­stat­uirile sale: „Se stie ca nedreapta sentinta de m­oarte pronuntator de consiliul de r­aboiu impotriva lui Ferrer, prevede si confiscarea tutur­or bunurilor sale, pentru a despagubi m­orrasu­­­rile care au ars pe vremea rascoal­ei din Bar­celona. Ferrer avea la Piaris casa pe care i-o lasase d­ goana Aleu­iC gi un cont curent si un depozit la ..Creditul lionez”. Nu pot crede, spune d. Campolonghi, ca justitia franceza va da voe justitiei spaniole sa pue stapinire pe acestea,­ gtiii insa ca o cheia cas­ei de bani de la „Creditul lionez" e cantata eu­ activitate. In Spania, Ferrer poseda Mas Germinal, o framoasa ferma linga Mongat, al carei venit­ real rebue sa fie mai mare de­cit, cel notat In registrele m­artirului, care, in dorinta lui de a fa­ce bine tuturor, nu scotea de la a­­ceasta ferm­a toata renta pe care ea ar fi put­ut-o produce. Fer­ma e acum sub sechestru, asteptind ca isa fie vinduta la licitatie si, de­sigur, ra s­­cump stratft de congregatiile religioase, cari vor s’o populeze cu calugari insarcina­ti sa se roag­e zi si noapte pentru iertarea pacatelor pe cari le-a facut Ferrer pe pamint. Bibl­ioteca sloaiei­­ moderne avea o valoare gi. mai mare de­cit Mas Germinal, afacerile lui mergeau foarte bine. In momentul ares­­tarei lui Ferrer se a­flaii In aceasta biblioteca o suta cincispr­ezece mii de volume, cari au­ fo­st sechestrate Indata. Erail cffrt­ clasice g: carp stiintifice a estror de­sfacere era asisu­rata atit In America spanioiii cit. gi In Eu­r­opa: prin u­rmare, ele reprezentau 0 suma con­siderabila. In Spania, Ferrer poseda Mas Germinal, o fru­­m­oasa ferma linga Mongat­al carei venit peal trebue sa fie mai mare de­cit cel notat In regi­­strele martirului, care, In dorinta lui de a face bine tuturor, nu­ scotea dela aceasta ferma toata rotila pe care ea ar fi putut-o produce. Ferm­a e acum sub sechestru­, asteptind ca sa fie vinduta­ la­ licitatie si, de­sigur, rascumparata de­ congr­egatiile religioase, cari vor s­a populeze cu calugari insarcinati sa se neage zi si noapte p­en­­­tru iertarea pacalelor pe cari le-a facut Ferrer, pe pamint! Biblioteca gco­alei moderne ave­a o valoare gi mai mare de­cit Mas Germinal; afacerile lui mer­­­geau foarte bine- In momentul arestarea lui Fer­­­rer se aflata in aceasta biblioteca 0­s­u!a cincispre­­zrce mii de volume, care au foar sechestrate in -I data- Erau carp clasice si carp gh­inlifice a ca­­­ror desfacere era asigurata. aici in America spa­­­niola cit gi in Europa; prin urmare, d­e repre­zentnat o suma consi­dera­bila. Gattile clasice ale bibliotecei Ferrer erau foart remarcabile si foarte cautate- Era mai ales unl­earn­e In acelia gi timp gi abecedar gi grama­tic" gi " istofie a evolutei liim­ijelor de la celula gi pi nu­ la fiinta inteligenta.- Se intrebuiniza in clas- India gi fusese recunoscut st aga de practicat.­ ci buna­, ca ajunsese la mai multe edipi-Biblioteca aceasta va fi vinduta la licitatie gi siregle, ca hirtie, cu kilogramul. De ars, n’o po­artie, ceea­ ce a­r fi mai bine, dar se va ajunge can la acelasi rezultat prin vinzarea ei la licitatie tot asa a fost gi cu Ferrer, neputindu-1 a­rde cum s’ar fi putut cu o suta de ani mai inainte, s’au mu­ltumit sa-i impurte prin ofipiri din seri­vic­iul­­ d-lui Maura-Banii cari vor egi din vinzarea carjei geoale, moderne, ca si din vinzarea lui Mas Germinal, vor fi dat calu­garilor In virtutea sentintei consil­iului de razboiu, pentru a-I despagubi de pagu­­bele ce Ie-a pricinuit arderea manastirii cir­ Dace, voim, spune d. Campolonghi, ca banii pe care il strinsese­ Ferrer ca sa asigure viitorul ocol liior la­ice sa nu cadii In miinile dusmanilor gcoa­lei­ci ai democratiei si sa nu imbogate­asca ma­nastirile, trebuie sa cerem revizuirea procesu­­lui Ferrer­.Motive de revizuire nu lipsesc- fata citeva! secretul instrucpel a fost violat in­ perioada­ i­n strucpel care e secreta, caci s’au com­unicat zid­irului clerical ..Van­guardia” do­ua violente proba­mapi atribuite lui Ferrer (gi. tagaducite de acest in scopul de a-i croi, 9 atmosf­era asta^

Next