Adevěrul, iulie 1911 (Anul 24, nr. 7831-7860)
1911-07-24 / nr. 7854
Anul XX*-lea No.^1854 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL. SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 41 &■»■ 5 Bani Exemplarul ...^ ........— ■ 1 ■ ^ TELEFON: și Administrația , cu Capitala „ „ Provincia .. „ Străinătate Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi —WB—»n«Miaae iTriirmimrrrr Triririrr —— ■in ■ [UNK] [UNK] [UNK] — i" ,""*1" —— —— — ............... . ................ ...■ [UNK] [UNK] ■ ■ [UNK] ............... ..... . — Dumiritcă DIRECTOR POP CONST. MI Aponamente cu premii străinătate prețul este îndoit. L.1/ 20. No. 14. .10 „ 14/ 10 „ 14/33 .. 12/40 Sfl TRIBUNUL III PE STAfl Bfl Brătieniștiî s’au adresat justiției în chestia tramvaiuluî, deci să înceteze cu acțiunea politică In eQ îșit brălieniștii au făcut și ei un pas in chestia tramvaiului față de acțiunea guvernului: au chemat înaintea justiției pe ministrul de interne pentru abuz de putere și comuna ca să răspundă ca tovarășă de daunele ce se cauzează societăței. Dacă aceasta este, după o așa de lungă premeditare, atitudinea brătieniștilor, dacă aceasta este soluțiunea cu care vin, adică să aștepte cuvintul justiției, atunci cel d’intîi lucru care se impune partidului liberal este ca să înceteze orice acțiune menită a influența mersul justiției. Dacă partidul liberal s’a oprit aci, adică s’a adresat justiției, rezultă că are toată încrederea în hotărirea justiției. Nu î vorbă, e cam comică atitudinea brătieniștilor cari prin presă și prin parlament, prin cele mai autorizate organe au acuzat pînă acum magistratura că sa pus în serviciul d-lui Mișu Cantacuzino, au acuzat consiliul superior al magistraturei că s-a scoborît la acte de razbunare politică și acum se adresează la magistrătura d-lui Mișu Cantacuzino să i facă dreptate în chestia tramvaiului Situația aceasta a liberalilor față de magistratură e destul de mizericordioasă. Dar faptul este îndeplinit. Au ales calea justiției, deși acum cîteva zile era vorba de o concentrare a forțelor partidului pentru a se da, în vacanță, un asalt contra guvernului spre a se salva tramvaiul comunal. S’a renunțat deocamdată la acest asalt și s’a făcut jalbă la tribunal. Se vede că procedarea aceasta au adoptat-o după audiența de la rege, care probabil a spus dlui Ionel Brătianu că asta e treabă de tribunal și nu de intervenția suveranului. * * * Daca prin urmare liberalii s’au dus cu tramvaiul la tribunal, cea d’întîi datorie a lor ar fi ca să declare că pînă ce justiția nu va rosti cuvintul ei, în mod definitiv, ei nu vor întreprindă aici un fel de acțiune ca să nu se zică că intimidează magistratura. Cu atît mai mult se impune această atitudine, cu cit însuși d. Nacu, care semnează jalba către tribunal, în calitate de președinte al societăței comunale, a protestat înaintea tribunalului comercial, în procesul dintre vechile societăți de tramvai și cea comunală, în contra procedurei d-lui Marghiloman de a fi publicat, în ajunul acelui proces, prima adresă către primăria Capitalei in chestia tramvaiului comunal. Așadar în principiu, liberalii nu admit, cînd in fața justiției se află o cauză oarecare, să se întreprindă agitațiuni menite a intimida pe magistrați. Dacă acesta e modul de a vedea al partidului liberal în asemenea împrejurări, cum se explică amenințările liberalilor cu o campanie din cele mai violente, în numele partidului, în afacerea tramvaiului ? In chiar ziua în care foile liberale au publicat petițiunile depuse la tribunal, în aceiași zi organul acreditat al brătieniștilor, ziarul „Viitorul“ a prevenit guvernul că partidul liberal va porni o strașnică campanie. I Iată acel avertisment. * »Ca să se isprăvească odată cu insinuările, sintem în plăcuta posibilitate de a anunța „Epocă ș1 că este cu desăvîrșire inexactă știrea, care i-a produs asta plăcere, că partidul național-liberal a renunțat de a mai lupta pentru a face să se respecte hotărîre precedentului consiliu de miniștri și consiliu comunal liberal cu privire la înființarea și funcționarea societaței comunale de tramvai. ..N’am fi intervenit ca să nimicim această dulce iluzie cu care „Epoca" își propusese să se legene în timpul verei, dacă n’am fii văzut și în această insinuație intenția unei noi perfidii. „Prin urmare, să știe guvernul, la toamnă va avea să dea socoteala de procedeurile banditești pe cari le-a utilizat acum pentru a compromite o întreprinderi romînească de însemnătatea societăței annimale de tramvaie. Partidul liberal nu pare să nu se împotrivească, ca toate forțele și cu toată energia de care este capabil, uneltirilor d-lui Marghiloman contra acestei întreprinderi, cînd în joc nu sînt numai soarta unei societăți și interesele atîtor subscriitori romîni, — cari și-au angajat capitalurile sub garanția unei legi speciale, votate de parlament și sancționate de M. Regele, — ci însăși ideea mare, ce stă la bpșa programului nostru economic national. „Partidul național-liberal " este dator să nu lase a se compromite această idee, de la a cărei înțeleaptă realizare atîrnă viitorul economic al României Și n’o va lăsa.“ Deci , pe deo parte jalbă la tribunal, iar pe de altă parte tapaj, scoborîrea în stradă, — căci aceasta înseamnă la liberali „împotrivire cu toate forțele și cu toată energia“. Paralel dar cu judecata de la tribunal, o împotrivire energică din partea partidului. In această atmosferă să judece magistrații. Firește că față de atitudinea liberalilor, carpiștii nu vor sta cu brațele meraculate și vor contra manifesia. Toamna deci se anunță cit se poate de viforoasă. Brătieniștii însă duc partidul de rîpă, cu o astfel de direcțiune politică. Opinia publică are să o respingă și de astă dată, iar justiția, ea s’a pronunțat de mult în asemenea chestiuni, s’a pronunțat de la tribunal pînă la Casație , act de guvernămînt. Și e act de guvernămînt un simplu ordin verbal al ministrului, dar mai ales o încheiere a consiliului de miniștri..... SI. X. W A ZBI T 1 1 Urmașii ?.... Se știe că omul de duh și polemistul plin de vervă care a fost Gheorghe Panu a avut la moartea sa nenorocirea să’ țție discurs funebru Monsieur Iancu Procopsiu, directorele „Dependenței La Trei Frațî“Eî bine, nici după moarte, nu e mai fericit bietul Panu! Nici mort nu’i slăbește toină, care a rămas acum port-parola politicei Celor Trei Frați! Mare noroc mai are și partidul liberal! In locul lui Ion Brătianu au rămas Ionel, Vintilă și Dinu. In locul lui Vasile Lascăr a rămas Procopiu ! Iar în locul lui Gheorghe Panu, Iovnă Nădejde! Să nu dai cu căciula în crini ?!... Pac. 1600 și... 9 lei ! — De la mitropolit la văduve de preot! — Noi am semnalat mai alaltă erî că s’a săvîrșit o ilegalitate patentă, pubicînduse prin „Monitor“ un decret regal prin care fostul mitropolit-primat Atanasie, care nu a stat deci doi ani jumătate în acest scaun, este scos la pensie cu 1600 de lei pe lună, sumă acordată prin articolul 5 din legea pensiilor numai mitropoliților cari ar demisiona de bunăvoe după cel puțin 5 ani de funcționare. Nici pînă azi, onorabilul guvern n’a găsit de cuviință să răspundă asupra acestei flagrante ilegalități. Pe cînd însă se calcă astfel in picioare textul precis al legei, aruncindu-se banii statului cu mină fie risipitori, tot „Monitorul“ ne arată că, de pildă, văduvelor de preoți: Ana pr. Lazăr Poenari și Elena Pr. Iordache li se acorda peniilui <le în lei pe lună, adică îîn <i<* hant pe zi . Nu este așa că avem un stat Aberal și o biserică democrată ? Și nu este așa că e mai bine să fii soră de caritate pe lingă un mitropolit de cit văduvă de preot?! •-------------------------- Silex, “Hi Adeverim Scolia«. Foaia franceză a „Dinastiei“ s'a admeirait de tot in divagații asupra școalei istorice și școalei filosofice în politică”. — Treceți, vă rog, la școala....tramvavihni! Omor ritual „Pester Lloyd“ anunță că frații Brătianu acuză pe evrei de un omor ritual spre a înscena o campanie antisemită contra guvernului. Aflăm că frații Brătianu vor întoarce guvernului acuzația de „omor ritual“, deoarece guvernul a încercat, iu chestia tramvaiului, să ia singe celor trei Șleimi ai Dinastiei ! Chestia se complică !.... » Inginerie Brătienii, ca ingineri ce sunt, au măsurat beneficiile pe cari le va aduce tramvaiul , nu au știut însă să-și măsoare și puterința în ale avocaturei ! D’aia aü ajuns la tribunal! ------------fr*-----------sfera și pontica Citesc în ziare că față de primejdia holerei, oamenii de la primăria capitalei s’au întrunit la o consfătuire și au luat rezoluțiuni virile. Știți ce au hotărît:... în principiu 1 „Să se sporească personalul serviciului salubrității; să se augmenteze retribuțiunile“. Dacă la fiecare pericol de vr’o boală epidemică se va spori personalul și se vor „augmenta“ retribuțiile, vedeți unde o să ajungem. Mai bine s’ar cumpăra cu banii aceștia cîte va măturători mecanice — cari lipsesc — sacale, cotige, etc. și s’ar mai construi ceva canale, fără a mai pomeni de alte lucrări de asanare. Raportul dintre personal și material este intr’o prea mare disproporție la primăria noastră. Or poate că nu s’au căpătuit încă toți agenții electorali ? In cazul acesta primejdia holerei e bine venită pentru politicianii de la cîrmă. Iată că și holera poate servi la ceva. ------------**-----------Democrit Rigoletto REICHMAnN, PANAITESCU și Cine De vorbă cu Burtzen Paris, Iulie 1911. Demascările recente și repetate ale serviciului de siguranță revoluționar — S. G. R. — din Paris, cum și zgomotul pe care l’ați făcut, aduseră la ordinea zilei pe celebrul Sherlok Holmes al revoluției rusești pe Wladimir Burtzev. Știam că e în Paris. Știam că noi scoate un jurnal rusesc. Cauza comună. Noile acuzații, aduse de el, agentului provocator Reichmann, prin l’Humanite, erau pentru noi socialiștii romîni, de-o mare însemnătate. M’am dus să-l văd, săi vorbesc. Pe bulevardul St. Jaques, lingă Leul din Belfort,trecătorii pot vedea, intr’un colț, o librărie mică, cu aparente modeste. In vitrină sunt cărți și tablouri rusești In mijloc, un fabion, mărime naturală, al lui Tolstoi. Drept firmă, o tăbliță în rusește . . .Cauza comună. Un clopoțel vestește zgomotos cînd cineva intră înăuntru. Intru. Spun ce vini mă aduce. — Camaradul Burtzew a eșit să cumpere ceva de alături, îmi spune, prietenește, un tînăr,—să tot fi avut 25 de ani. De voiți așteptați puțin. Aștept. Dar n’ați trecut nici 5 minute. — Iată-1 că vine !... De peste drum, un om mărunt, cu mîinele la spate, liniștit și cu capul în pămînt, se apropia de librărie. E simplu îmbrăcat și poartă ochelari. Ai spune : un amploiat de comerț fără serviciu. Încărunțește. Facem cunoștință. — A, bine !.... bine !..... repetă el de mai multe ori și mă poftește să urcăm sus. Are trei etaje. Sînt introdus într’un salonaș. Cîteva cărți pe masă ; pe o etajeră un teanc din revista lui Biloc; pe pereți citeva portrete rusești , o bibliotecă mică, o masă și cîteva fotoliuri formează tot mobilierul. Șed jos. Mă uitam la el. Cum să încep ? Ochii aceia miei și albaștri ce mă priviau prin două sticle rotunde, mă derutaseră. Pe drum făcusem un plan întreg; în fața lui planul se prăbușise, îmi aduc aminte că, nu de mult, ziarele vorbiseră despre moartea lui. Și-i spun: — Va să zică, nu sînteți mort, după cum pretindeau acuma cîtva timp ziarele ? Burtzen rîde cu haz. — Sînt mulți cari ar fi vrut ca vestea să fie adevărată, îmi spune el. Jurnaliștii cam exagerează, îi amintesc declarațiile lui publicate în VIlumanité, cu ocazia demascărei trinităței: Blech-Dudragne-Reichmann. — Declarațiile mele, așa cum au fost redate în l’Humanité sunt puțin cam inexacte, rectifică el. Și-mi indică părțile inexacte. Vorbește greu franțuzește, cu un accent rusesc pronunțat. Apoi reluă : — Am primit la cîteva zile după asta, o scrisoare de la Reichmann, în care protestează de acuzațiile ce-î aduc. Dar clișeul e vechin, nu mai prinde acum. Aștept zilele astea, asta. Cîțiva prieteni de ai lui au venit la mine să protesteze în contra afirmațiilor mele. Ii rog să-mi spuie cîțiva din ei. Printre ei sunt și cîțiva spioni. Ii povestesc incidentul ce-a avut loc intre Louis Matha, directorul ziarului ,,Libertaire“ și unul din apărătorii lui Reichmann, un oarecare Le Retif, cu ocazia judecărei lui Reichmann. Reichmann citase pe Le Rétif ca martor. Cînd acesta e introdus, președintele juriului, Matha se scoală violent și strigă : —Le Rétif e un spion. Dacă Reichmann il aduce ca martor, eu sunt luminat îndeajuns asupra lui Reichmann. Și-și dă demisia și ca președinte și ca membru al juriului. Burtzew ascultă cu atenție, apoi răspunde — Pricep acum de ce Le Rétif a fost cel mai îndârjit apărător al lui Reichmann. Apoi îmi povestește cum demascarea lui Bledh-Dudragne și legăturile lor cu Reichmann, l-am hotărît să se ocupe de aproape de acesta din urmă și cum a ajuns la convingerea netedă că acesta e un spion internațional. Burtzew povestește liniștit și mă privește din cînd în cînd, prin sticlele rotunde ale ochelarilor săi. E bine dispus. Ei vorbesc de mișcarea muncitorească de la noi, de persecuțiile imbecile ale imbecilului prim-ministru liberal, îi descriu îndeletnicirile anarhiste, atît teoretice cit și practice ale poliției noastre de siguranță.... Aci Burtzew mă întrerupe . — Asta-i o caracteristică a polițiilor de siguranță din toată lumea, îmi spune el. Numărul agenților provocatori în mișcarea muncitorească internațională e mult mai mare, de cit s’ar putea crede. Ori de cite ori o fi vorba de o violență, sau numai de o astfel de propunere, care să iasă din cadrul obișnuit, cu siguranță, că ea va fi opera poliției. Observ că Panaitescu al nostru îi e o cunoștință veche. Tribulațiile șefului poliției romînești sunt de aproape urmărite de Burtzew. Ii arăt admirația mea pentru imensul serviciu pe care l-a adus cauzei revoluționare ruse prin demascarea lui Azew și Harting-Landesen. — Afacerea Azew abia începe, — îmi declară Burtzew. Veți auzi lucruri noi la toamnă. Subliniez declarația aceasta senzațională a lui Burtzew, a cărei întîetate o are singur ziarul „Adevărul“ din toate ziarele din țară și străinătate. Și discutăm apoi de o mulțime de lucruri interesante... de Gherea Dobrogeanu, care a fost de curind la Paris și care a fost oaspete lui Burtzew..... de Gorki, care și el a fost luna trecută la Paris.... — C’est un brave homme îmi spune Burtzew, vorbind de Gorki. Ii vorbesc de svonul răspindit că Gorki și-ar fi renegat scrierile ca să poată intra în Rusia. — Calomnii îmi răspunde Burtzew. Gorki a fost bolnav cîtva timp. E stabilit la Capri, în Italia, și afară de micile călătorii pe cari le face în Europa, e hotărît să se stabilească acolo. și mulțumesc pentru bunăvoința cu care mi-a dat toate aceste lămuriri. La plecare, Burtzew coboară și el cele 3 etaje, pentru a mă întovărăși pînă jos. Barbu Eftimiu. ----------##----------- d. Burtzen închiderea Camerei austriace Cum s’a sfârșit sesiunea —Principalele dezbateri.—Bienerth scapă de proces. Viena, 17 iulie Sesiunea de vară a parlamentului austriac s’a închis, fără ca situația politică să se fi clarificat în chip seriei. Prima constatare care s’a făcut, este că guvernul actual n’a reușit până acum să-și formeze o majoritate reală. Firește în diferitele chestiuni venite la ordinea zilei, Gautsch a obținut majoritatea voturilor, așa că se poate menține, dar n’are o majoritate, una și aceeași, cu care să poată merge și la bine și la rău, așa cum se cere în altă țară pentru ca un guvern să poată dura. Unele grupuri votează cu Gautsch în anumite chestii, alte grupuri în altele. Dar aceasta nu este o surpriză pentru nimeni, căci spre a realiza aceste parlamentarizm de cîrpăceală a venit Gautsch la putere. In balamucul de naționalități și partide cari alcătuiesc Reichsratul vienez suprema înțelepciune este să știi să manevrezi astfel ca relațiile dintre partide să varieze cu o iuțeală cinematografică , cutare grup parlamentar este guvernamental și opozant în aceeași ședință după chestia care se discută. O înțelegere trainică, măcar „cu garanție pe un an“, după sistemul ceasornicarilor, nu se poate stabili, pentru că pricinele de discordie sunt prea adinei și ele nu pot fi rezolvate. De aceea, faptul că sesiunea s’a închis, fără a se fi alcătuit o majoritate, nu e considerat ca o înfrîngere a lui Gautsch, ci... ca un succes. E destul că s’a putut discuta și lua hotărîri în cîteva chestii. Ce va fi la toamnă, vom vedea. Dacă va reuși Gautsch să se strecoare și atunci printre naționalități și partide, aruncîndu-le tuturora cite o mică „satisfacție“, char ca în acelaș timp să le smulgă consimțimîntul pentru rezolvirea a ceea ce se chiamă aici „necesitățile de stat“, — dacă va putea face multă vreme lucrul acesta, atunci el va fi obținut maximul posibil în politică internă a Austriei. Dacă nu, va fi nevoit să se retragă, altul va veni la rînd, și... rezultatul tot acelaș va fi. Trei chestiuni au preocupat mai mult parlamentul în această foarte scurtă sesiune : 1) Chestia băncii, în care, în definitiv, toate partidele erau de acord de mai nainte, afară de social democrații, cari s’au dezinteresat complect de ea. Se făcea opoziție mai mult pentru a se obține alte concesii. Cum sub raportul concesiilor Gautsch este încă în faza promisiunilor pe cari le împarte cu o egală dărnicie tuturora, era natural ca votul să fie favorabil guvernului. S ± "fclasația X> Jin. &*, str ± ^ i Ce! Trei Frați: Take, Take, vino-ne in ajutor ! Take: Nu țin să mă înnec!