Adevěrul, iulie 1911 (Anul 24, nr. 7831-7860)

1911-07-24 / nr. 7854

Anul XX*­-lea No.^1854 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCED­ATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL. SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 41 &■­»■ 5 Bani Exemplarul ...^ ........— ■ 1 ■ ^ TELEFON: și Administrația , cu Capitala „ „ Provincia .. „ Străinătate Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi —WB—»n«Miaae iTriirmim­rrrr Triririrr —— ■in ■ [UNK] [UNK] [UNK] — i­" ,""*1" —— —— — ...............­ . ................ ...■ [UNK] [UNK] ■ ■ [UNK] ............... .....­­­­ . — Dumiritcă DIRECTOR POP CONST. MI Aponamente cu premii străinătate prețul este îndoit. L.1/ 20. No. 14. .10 „ 14/ 10 „ 14/33 .. 12/40 Sfl TRIBUNUL III­ PE STAfl Bfl Brătieniștiî s’au adresat justiției în chestia tramvaiuluî, deci să înceteze cu acțiunea politică In eQ î­șit brălieniștii au­ făcut și ei un pas in chestia tramvaiului față de ac­țiunea guvernului: au­ chemat înaintea justiției pe ministrul de interne pentru abuz de putere și comuna ca să răspundă ca tovarășă de daunele ce se cauzează societăței. Dacă aceasta este, după o așa de lungă premeditare, atitudinea brătieniștilor, dacă aceasta este soluțiunea cu care vin, adică să aștepte cuvintul justiției, atunci cel d’intîi lucru care se impune partidu­lui liberal este ca să înceteze ori­ce ac­țiune menită a influența mersul justiției. Dacă partidul liberal s’a oprit aci, a­­dică s’a adresat justiției, rezultă că are toată încrederea în hotărirea justiției. Nu­ î vorbă, e cam comică atitudinea brătieniștilor cari prin presă și prin par­lament, prin cele mai autorizate organe au acuzat pînă acum magistratura că s­a pus în s­erviciul d-lui Mișu Cantacuzino, au acuzat consiliul superior al magis­­traturei că s-a scoborît la acte de raz­bunare politică și acum se adresează la magistrătura d-lui Mișu Cantacuzino să i facă dreptate în chestia tramvaiului Situația aceasta a liberalilor față de magistratură e destul de mizericordioasă. Dar faptul este îndeplinit. Au ales calea justiției, de­și acum cîte­va zile era vorba de o concentrare a forțelor partidului pentru a se da, în vacanță, un asalt con­tra guvernului spre a se salva tramva­­iul comunal. S’a renunțat deocamdată la acest asalt și s’a făcut jalbă la tribunal. Se vede că procedarea aceasta au a­­doptat-o după audiența de la rege, care probabil a spus d­lui Ionel Brătianu că asta e treabă de tribunal și nu de inter­venția suveranului. * * * Daca prin urmare liberalii s’au dus cu tramvaiul la tribunal, cea d’întîi da­torie a lor ar fi ca să declare că pînă ce justiția nu va rosti cuvintul ei, în mod definitiv, ei nu vor întreprindă aici un fel de acțiune ca să nu se zică că inti­midează magistratura. Cu atît mai mult se impune această atitudine, cu cit însuși d. Nacu, care sem­nează jalba către tribunal, în calitate de președinte al societăței comunale, a pro­testat înaintea tribunalului comercial, în procesul dintre vechile societăți de tram­vai și cea comunală, în contra procedu­­rei d-lui Marghiloman de a fi publicat, în ajunul acelui proces, prima adresă către primăria Capitalei in chestia tram­­vaiului comunal. Așa­dar în principiu, liberalii nu ad­mit, cînd in fața justiției se află o cauză oare­care, să se întreprindă agitațiuni menite a intimida pe magistrați. Dacă acesta e modul de a vedea al partidului liberal în asemenea îm­prejurări, cum se explică amenințările liberalilor cu o campanie din cele mai violente, în numele partidului, în afa­cerea tramvaiului ? In chiar ziua în care foile liberale au publicat petițiunile depuse la tribunal, în aceiași zi organul acreditat al brătie­niștilor, ziarul „Viitorul“ a prevenit gu­vernul că partidul liberal va porni o strașnică campanie. I Iată acel avertisment. * »Ca să se isprăvească odată cu insi­nuările, sintem­ în plăcuta posibilitate de a anunța „Epocă ș1 că este cu desăvîrșire inexactă știrea, care i-a produs­ as­ta plă­cere, că partidul național-liberal a renunțat de a mai lupta pentru a face să se res­pecte hotărîr­e precedent­ului consiliu de miniștri și consiliu comunal liberal cu pri­vire la înființarea și funcționarea societa­­ței comunale de tramvai­. ..N’am fi intervenit ca să nimicim a­­ceastă dulce iluzie cu care „Epoca" își propusese să se legene în timpul verei, dacă n’am fii văzut și în această insinua­­ție intenția unei noi perfidii. „Prin urmare, să știe guvernul, la toamnă va avea să dea socoteala de pro­­cedeurile banditești pe cari le-a uti­li­zat acum pentru a compromite o întreprinderi romînească de însemnătatea societăței a­n­nim­ale de tramvaie. Partidul liberal nu p­are să nu se împotrivească, ca toate for­țele și cu toată energia de care este ca­pabil, uneltirilor d-lui Marghiloman contra acestei întreprinderi, cînd în joc nu sînt numai soarta unei societăți și interesele atîtor subscriitori romîni, — cari și-au angajat capitalurile sub garanția unei­ legi speciale, votate de parlament și sancționate de M. Regele, — ci însăși ideea mare, ce stă la b­pșa programului nostru econo­mic national. „Partidul­ național-liberal " este dator să nu lase a se compromite această idee, de la a cărei înțeleaptă realizare atîrnă viito­rul economic al României Și n’o va lăsa.“ Deci , pe deo parte jalbă la tribunal, iar pe de altă par­te tapaj, scoborîrea în stradă, — căci aceasta înseamnă la liberali „împotrivire cu toate forțele și cu toată energia“. Paralel dar cu judecata de la tribunal, o împotrivire energică din partea par­tidului. In această atmosferă să judece magis­trații. Firește că față de atitudinea liberali­lor, carpiștii nu vor sta cu brațele m­­­eracula­te și vor contra­ manifesia. Toamna deci se anunță cit se poate de viforoasă. Brătieniștii însă duc partidul de rîpă, cu o astfel de direcțiune politică. Opinia publică are să o respingă și de astă dată, iar justiția, ea s’a pronunțat de mult în asemenea chestiuni, s’a pro­nunțat de la tribunal pînă la Casație , act de guvernămînt. Și e act de gu­­vernăm­înt un simplu ordin verbal al ministrului, dar mai ales o încheiere a consiliului de miniștri­­..... SI. X. W A ZBI T 1 1 Urmașii ?.... Se știe că omul de duh și polemistul plin de vervă care a fost Gheorghe Panu a avut la moartea sa nenorocirea să’ țție discurs fu­nebru Monsieur Iancu Procopsiu, directorele „Dependenței La Trei Frațî“­Eî bine, nici după moarte, nu e mai feri­cit bietul Panu! Nici mort nu’i slăbește toină, care a rămas acum port-parola politicei Celor Trei Frați! Mare noroc mai are și partidul liberal! In locul lui Ion Brătianu au rămas Ionel, Vintilă și Dinu. In locul lui Vasile Lascăr a rămas Pro­­copiu ! Iar în locul lui Gheorghe Panu, Iovnă Nă­dejde! Să nu dai cu căciula în crini ?!... Pac. 1600 și... 9 lei ! — De la mitropolit la văduve de preot! — Noi am semnalat mai alaltă erî că s’a săvîrșit o ilegalitate patentă, pub­i­cîndu­se prin „Monitor“ un decret re­gal prin care fostul mitropolit-primat Atanasie, care nu a stat­ de­ci­ doi ani jumătate în acest scaun, este scos la pensie cu 1600 de lei pe lună, sumă acordată prin articolul 5 din legea pen­siilor numai mitropoliților cari ar de­misiona de bunăvoe după cel puțin­ 5 ani de funcționare. Nici pînă azi, onorabilul guvern n’a găsit de cuviință să răspundă asupra acestei flagrante ilegalități. Pe cînd însă se calcă astfel in picioare textul precis al legei, aruncindu-se ba­nii statului cu mină fie risipitori, tot „Monitorul“ ne arată că, de pildă, vă­duvelor d­e preoți: Ana pr. Lazăr Poe­nari și Elena Pr. Iordache li se ac­orda pen­­iilui <le în lei pe lună, adică îîn <i<* hant pe zi­­ . Nu este așa că avem un stat Aberal și o biserică democrată ? Și nu este așa că e mai bine să fii soră de caritate pe lingă un mitropolit de cit văduvă de preot?! •--------------------------­ Silex, “Hi Adeverim Scolia«. Foaia franceză a „Dinastiei“ s'a adm­ei­­rait de tot in divagații asupra școalei i­sto­rice și școalei filosofice în politică”. — Treceți, vă rog, la școala....tram­vavihni! Omor ritual „Pester Lloyd­“ anunță că frații Brătianu acuză pe evrei de un omor ritual spre a înscena o campanie antisemită contra gu­vernului. Aflăm că frații Brătianu vor întoarce gu­vernului acuzația de „omor ritual“, de­oare­ce guvernul a încercat, iu chestia tramva­iului, să ia singe celor trei Șleimi ai Di­nastiei ! Chestia se complică !.... » Inginerie Brătienii, ca ingineri ce sunt, au măsurat beneficiile pe cari le va aduce tramvaiul , nu au știut însă să-și măsoare și puterința în ale avocaturei ! D’aia aü ajuns la tribunal! ------------fr*-----------­sfera și pontica Citesc în ziare că față de primejdia holerei, oamenii de la primăria capita­lei s’au întrunit la o consfătuire și au luat rezoluțiuni virile. Știți ce au hotărît:... în principiu 1 „Să se sporească personalul serviciu­lui salubrității; să se augmenteze retri­­buțiunile“. Dacă la fie­care pericol de vr’o boală epidemică se va spori personalul și se vor „augmenta“ retribuțiile, vedeți un­de o să ajungem. Mai bine s’ar cumpăra cu banii aceș­tia cîte­ va măturători mecanice — cari lipsesc — sacale, cotige, etc. și s’ar mai construi ceva canale, fără a mai pomeni de alte lucrări de asanare. Raportul dintre personal și material este intr’o prea mare disproporție la primăria noastră. Or poate că nu s’au căpătuit încă toți agenții electorali ? In cazul acesta primejdia holerei e bine venită pentru politicianii de la cîrmă. Iată că și holera poate servi la ceva. ------------**-----------­Democrit Rigoletto REICHMAnN, PANAITESCU și C­ine De vorbă cu Burtzen Paris, Iulie 1911. Demascările recente și repetate ale ser­viciului de siguranță revoluționar — S. G­. R. — din Paris, cum și zgomotul pe care l’ați făcut, aduseră la ordinea zilei pe celebrul Sh­erlok Holmes al revolu­ției rusești pe Wladimir Burtzev. Știam că e în Paris. Știam că noi scoa­te un jurnal rusesc. Cauza comună. Noile acuzații, aduse de el, agentului provo­cator Reichmann, prin l’Humanite, erau pentru noi socialiștii romîni, de-o mare însemnătate. M’am­ dus să-l văd, să­i vorbesc. Pe bulevardul St. Jaques, lingă Leul di­n Belfort,­trecătorii pot vedea, intr’un colț, o librărie mică, cu aparente mo­deste. In vitrină sunt cărți și tablouri ru­sești In mijloc, un fabion, mărime na­turală, al lui Tolstoi. Drept firmă, o tă­bliță în rusește . . .Cauza comună. Un clo­poțel vestește zgomotos cînd cine­va in­tră înăuntru. Intru. Spun ce vini mă aduce. — Camaradul Burtzew a eșit să cum­pere ceva de alături, îmi spune, priete­nește, un tînăr,—să tot fi avut 25 de ani. De voiți așteptați puțin. Aștept. Dar n’ați trecut nici 5 minute. — Iată-1 că vine !... De peste drum, un om mărunt, cu mîi­­nele la spate, liniștit și cu capul în pă­­mînt, se apropia de librărie. E simplu îmbrăcat și poartă oche­lari. Ai spune : un amploiat de comerț fără serviciu. Încărunțește. Facem cunoștință. — A, bine !.... bine !..... repetă el de mai multe ori și mă poftește să urcăm sus. Are trei etaje. Sînt introdus într’un salonaș. Cîte­va cărți pe masă ; pe o etajeră un teanc din revista lui­ Biloc; pe pe­reți cite­va portrete rusești , o bibliotecă mică, o masă și cîte­va fotoliuri for­mează tot mobilierul. Șed jos. Mă uitam la el. Cum să în­cep ? Ochii aceia m­iei și albaștri ce mă priviau prin două sticle rotunde, mă de­rutaseră. Pe drum făcusem un plan întreg; în fața lui planul se prăbușise, îmi aduc aminte că, nu de mult, zia­rele vorbiseră despre moartea lui. Și-i spun: — Va să zică, nu sînteți mort, după cum pretindeau acuma cît­va timp ziarele ? Burtzen rîde cu haz. — Sînt mulți cari ar fi vrut ca ves­tea să fie adevărată, îmi spune el. Jur­naliștii cam exagerează, îi amintesc declarațiile lui publicate în VIlumanité, cu ocazia demascărei tri­­nităței: Blech-Dudragne-Reichmann. — Declarațiile mele, așa cum au fost redate în l’Humanité sunt puțin cam i­­nexacte, rectifică el. Și-mi indică părțile inexacte. Vorbește greu­ franțuzește, cu un ac­cent rusesc pronunțat. Apoi reluă : — Am primit la cîte­va zile după as­ta, o scrisoare de la Reichmann, în care protestează de acuzațiile ce-î aduc. Dar clișeul e vechin, nu mai prinde acum. Aștept zilele astea, asta. Cîți­va prieteni de ai lui au venit la mine să protesteze în contra afirmațiilor mele. Ii rog să-mi spuie cîți­va din ei. Prin­tre ei sunt și cîți­va spioni. Ii povestesc incidentul ce-a avut loc intre Louis Matha, directorul ziarului ,,Libertaire“ și unul din apărătorii lui Reichmann, un oare­care Le Retif, cu ocazia judecărei lui Reichmann. Reichmann citase pe Le Rétif ca mar­tor. Cînd acesta e introdus, președintele juriului, Matha se scoală violent și strigă : —Le Rétif e un spion. Dacă Reichmann il aduce ca martor, eu sunt luminat în­deajuns asupra lui Reichmann. Și-și dă demisia și ca președinte și ca membru al juriului. Burtzew ascultă cu atenție, apoi răs­punde — Pricep acum de ce Le Rétif a fost cel mai îndârjit apărător al lui Reichmann. Apoi îmi povestește cum demascarea lui Bledh-Dudragne și legăturile lor cu Reichmann, l-am hotărît să se ocupe de aproape de acesta din urmă și cum a ajuns la convingerea netedă că acesta e un spion internațional. Burtzew povestește liniștit și mă pri­vește din cînd în cînd, prin sticlele ro­tunde ale ochelarilor săi. E bine dispus. Ei vorbesc de mișcarea muncitorească de la noi, de persecuțiile imbecile ale imbecilului prim-ministru li­beral, îi descriu îndeletnicirile anarhiste, atît teoretice cit și practice ale poliției noastre de siguranță.... Aci Burtzew mă întrerupe . — Asta-i o caracteristică a polițiilor de siguranță din toată lumea, îmi spune el. Numărul agenților provocatori în mișcarea muncitorească internațională e mult mai mare, de cit s’ar putea crede. Ori de cite ori o fi vorba de o violență, sau numai de o ast­fel de propunere, care să iasă din cadrul obișnuit, cu si­guranță, că ea va fi opera poliției. Observ că Panaitescu al nostru îi e o cunoștință veche. Tribulațiile șefului poliției romînești sunt de­ aproape urmărite de Burtzew. Ii arăt admirația mea pentru imensul serviciu pe care l-a adus cauzei revolu­ționare ruse prin demascarea lui Azew și Harting-Landesen. — Afacerea Azew abia începe, — îmi declară Burtzew. Veți auzi lucruri noi la toamnă. Subliniez declarația aceasta senzațio­nală a lui Burtzew, a cărei întîetate o are singur ziarul „Adevărul“ din toate ziarele din țară și străinătate. Și discutăm apoi de o mulțime de lucruri interesante... de Gherea­ Dobro­geanu, care a fost de curind la Paris și care a fost oaspete lui Burtzew..... de Gorki, care și el a fost luna trecută la Paris.... — C’est un brave homme îmi spune Burtzew, vorbind de Gorki. Ii vorbesc de svonul răspindit că Gorki și-ar fi renegat scrierile ca să poată in­tra în Rusia. — Calomnii­ îmi răspunde Burtzew. Gorki a fost bolnav cît­va timp. E sta­bilit la Capri, în Italia, și afară de mi­cile călătorii pe cari le face în Europa, e hotărît să se stabilească acolo. și mulțumesc pentru bună­voința cu care mi-a dat toate aceste lămuriri. La plecare, Burtzew coboară și el cele 3 etaje, pentru a mă întovărăși pînă jos. Barbu Eftimiu. ----------##-----------­ d. Burtzen închiderea Camerei austriace Cum s’a sfârșit sesiunea —Principa­lele dezbateri.—Bienerth scapă de proces. Viena, 17 iulie Sesiunea de vară a parlamentului aus­triac s’a închis, fără ca situația politică să se fi clarificat în chip seriei. Prima constatare care s’a făcut, este că guvernul actual n’a reușit până acum să-și formeze o majoritate reală. Firește în diferitele chestiuni venite la ordinea zilei, Gautsch a obținut majoritatea vo­turilor, așa că se poate menține, dar n’are o majoritate, una și aceeași, cu care să poată merge și la bine și la rău, așa cum se cere în altă țară pen­tru ca un guvern să poată dura. Unele grupuri votează cu Gautsch în anumite chestii, alte grupuri în altele. Dar aceasta nu este o surpriză pentru nimeni, căci spre a realiza acest­e parla­­mentarizm de cîrpăceală a venit Gautsch la putere. In balamucul de naționalități și partide cari alcătuiesc Reichsratul vienez suprema înțelepciune este să știi să manevrezi ast­fel ca relațiile dintre partide să varieze cu o iuțeală cinema­tografică , cutare grup parlamentar este guvernamental și opozant în aceeași șe­dință după chestia care se discută. O înțelegere trainică, măcar „cu garanție pe un an“, după sistemul ceasornicari­lor, nu se poate stabili, pentru că pri­­cinele de discordie sunt prea adinei și ele nu pot fi rezolvate. De aceea, faptul că sesiunea s’a în­chis, fără a se fi alcătuit o majoritate, nu e considerat ca o înfrîngere a lui Gautsch, ci... ca un succes. E destul că s’a putut discuta și lua hotărîri în cîte­­va chestii. Ce va fi la toamnă, vom ve­dea. Dacă va reuși Gautsch să se stre­coare și atunci printre naționalități și partide, aruncîndu-le tuturora cite o mică „satisfacție“, char ca în acelaș timp să le smulgă consimțimîntul pen­tru rezolvirea a ceea ce se chiamă aici „necesitățile de stat“, — dacă va putea face multă vreme lucrul acesta, atunci el va fi obținut maximul posibil în po­litică internă a Austriei. Dacă nu, va fi nevoit să se retragă, altul va veni la rînd, și... rezultatul tot acelaș va fi. Trei chestiuni au preocupat mai mult parlamentul în această foarte scurtă se­siune : 1) Chestia băncii, în care, în definitiv, toate partidele erau de acord de mai na­­inte, afară de social democrații, cari s’au dezinteresat complect de ea. Se făcea o­­poziție mai mult pentru a se obține alte concesii. Cum sub raportul concesiilor Gautsch este încă în faza promisiunilor pe cari le împarte cu o egală dărnicie tuturora, era natural ca votul să fie fa­vorabil guvernului. S ± "fc­las­­ația X> Ji­n. &*, s­tr ± ^ i Ce! Trei Frați: Take, Take, vino-ne in ajutor ! Tak­e: Nu țin să mă înnec!

Next