Adevěrul, noiembrie 1911 (Anul 24, nr. 7953-7980)

1911-11-26 / nr. 7977

^ Anul al XXIV-lea No. V9z1^8u FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV­­ Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 1i 5 Bani Exemplarul >< Cimbata 26 Noembrie­­ 9Î! DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii: *» ... ......................................................Lei îO.-> luni ............................................ . 11.— luni ............................................ * 6.— Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala.....................No. 1410 j. ......................... 34/73 Provincia . . . . „ 14/99 '“Si Străinătatea....... 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la cor0^pag^nții săi ^ i'Aiaul mii Zilele trecute, a­­lucind laude d-lifi Carp pentru neprețuiți’1 concurs ce pare gata a ■ne da în lupta i stră cetățenească împo­triva C­elor trei k­î, îl lăudam și pentru atitudinea ce o are față de rege. A venit la putere forțîndu-î mina­ și făcîndu-i frică, se laudă chiar în public că a putut infringe voința suveranului, care nu-1 voia și pe de-asupra, acum propune în parla­ment o­ lege prin care trusturile și carte­lurile sînt pedepsite cu închisoare și cu amendă; trusturi,în cari M. S., este vîrîtă pînă în gît.... Dar d. Carp nu este de o egală umoare întrebat la Cameră, de ce nu aduce mai repede legea prin care societatea tram­­wayului vintilist este desființată și co­muna București repusă în drepturile ei, șeful guvernului a dat un răspuns în doi peri, evasiv și care a dat de bănuit amici­lor săi, că frica de rege îl oprește să mear­gă mai departe în chestia tramwayelor și că totul a fost foc de paie. Bucuria și ci­­n­izmul cu­ care Cei trei frați au primit de­clarațiile încurcate ale d lui Carp, zvonu­rile colportate prin sferele politice, unele asigurări formale, că guvernul nu va mer­ge mai departe în chestia aceasta, toate acestea ar fi de natură să ne facă să credem că cu toate laudele sale, cu toate ași­rile sale violente și imprudente, d. Carp, ca toți șefii de guvern, este sub pa­pucul regelui, te­te Dacă ar fi așa ar fi trist. D. Carp rau­ î un Dumnezeu­ — departe de a fi așa ceva. D-sa însă, după ce și-a scris pe scutul sau de luptător Regele și Dorobanțul, și-a dat seama că a luat un drum greșit și, întor­când cojocul, a luat calea cealaltă, calea violentei față de Coroană, a luptei de stra­­­­dă și a reușit să capete puterea, care de drept și de fapt se cuvenea d-lui Take Io­nescu. Cînd cunoști puterea de care se bu­cura d. Carp în opoziție­, îți dai seama de ce grad de frică este înzestrat regele Ro­mîniei. Totuși a fost un merit pentru d. Carp, că neavînd decit un partid cu totul mic și fără de suprafață, fără de ecou în țară, a știut să forțeze mina regelui și a reușit în această operă. Credeam însă că, odată ce a găsit, punctul slab al călcîiului lui Ah­ile, se va folosi de această desco­perire și se va menține la guvern prin fri­că, după cum numai prin ea a putut să capete puterea. Ori, se vede că ne-am înșelat, începuse bine acest guvern prin a duce lupta de moarte contra Celor trei frați. A înțeles cit de popular este concursul ce ne-ar da nouă, ajutîndu-ne să zdrobim Dinastia, cit de important era și față de Palat, să se desființeze această armată de rezervă a regelui, la care ar fi putut, apela, la orice moment, cînd d. Carp ar fi fost­ socotit de către rege copt pentru retragerea de la pu­tere, to­a­te Noi ne-am făcut datoria cu sfințenie. Am zmuls de pe fruntea Dinastiei nimbul de cinste și catonizm, am făcut-o impo­sibilă și impopulară, i-am răpit atmosfe­ra de simpatie ori de toleranță, indispen­sabilă oricărui partid de guvernămînt — și aceasta am făcut-o pe cînd d. Carp, dan­sa turul­ de vals c­u Omul dela Rătești. Jumătate din treabă era deci îndeplinită. Cea de a doua nu mai sta în mîinile noastre, fiindcă nu avem puterea guver­namentală și acea parlamentară, de a des­ființa și tăia efectiv capetele caracatiței brătieniste. Această operă își luase d. Carp însărcinarea să o facă și ar fi putut-o îndeplini în aplauzele entuziaste ale opi­­niunei publice, d-sale i-ar fi revenit toată gloria și noi i-am fi cedat bucuros și par­tea noastră din opera îndeplinită, de­oare­ce pe noi ne interesează rezultatul, nu laurii victoriei, te­me­me Din nefericire, se pare, ne temem, bă­nuim, că frumosul și curagiosul avînt al d-lui Carp — s’a oprit tocmai în momentul cel mai decisiv. E sau nu întemeiată bă­nuiala noastră, nu știm. Depinde de gu­vern să risipească atmosfera ce a răspîn­­dit-o singur el în juru­l — și aceasta nu se poate face cu vorbe ci cu fapte, cu de­punerea imediată în parlament a legei prin care societatea tramvaielor d-îuî Vintilă Brătianu este declarată desființată și comuna București reintegrată în drep­turile și averea sa. Altfel va trebui să conchidem că regele nu voește să se meargă așa,de departe cu desființarea hydrei brătieniste, de care îi este probabil frică, va trebui să credem că d. Carp, nu este î­n stare nici d-sa să trea­că peste voința și frica regelui și că lupta noastră sfîntă contra Dinastiei, nu va fi de astădată încoronată cu un succes e­­fectiv. Ar fi trist și pentru d. Carp și pentru țară, căci s’ar dovedi că regrele a rămas încă atotputernic, iar că Steaua Celor trei frați, n’a apus încă, de cit­ doar în ceea ce privește partea morală, din care punct de vedere noi am fost aceia cari i-am des­ființat pentru totdeaun­a.­ Atîta însă, nu ajunge în țara româ­nească ! ..... CONST. MILLE N­A­Z­B­I­Ț­I­I înscrișii la Mesagiu Evenimentele grave prin care trece Euro­pa, declarația regelui Carol că la primăvară o să avem războiul, discursurile lui Sir Grey și a d-lui Beethemann-Holweg nu se putea să nu trezească vigilența tinerilor noștri par­lamentari. Cu toții au dat un asalt listei ora­torilor la Mesagiu și pînă acum­, s’au înscris între alții la concurs, d-nii Eugen Melic, Pascal Toncescu, Vladescu-D­l. Giulea, Mag­­nius-Răileanu, Braesku, Fortunescu, Tzotzoi ț/'Kovary. D-nul Carp n’o să ajungă la legea adminis­trativă nici în April, fiindcă toți acești tineri sunt oratori de forță și duc la tăvăleală. Afară numai dacă conu Petrache n’o să-l „radă" ca pe episcopul de Roman!! Pac­­ ­tete-Petrolul și regia cointeresată Cercul studiilor sociale al partidului li­beral, a scos în broșură o interesantă lu­crare întitulată „Industria de petrol și po­litica de stat“. Lucrare'.'.. e rezultatul colaborărer d-lor inginer Haluceanu și Vintilă Brătianu. Cu alte cuvinte, această lucrare, e prevăzută cu girul politic al d-lui Vintilă Brătianu, care, se știe, că imprimă partidului libe­ra­l, d­irecția economică . Și dacă e vorba că d. Vintilă Brătianu a dat girul d-sale politic lucrărei, nu se putea ca să nu se degajeze dintr’însa spiri­tele directorului Băneai Nationale. Intr’adevăr, îl găsim din propunerea de a se exploata terenurile statului în regie... cointeresată. Statul să puie terenurile și o parte din capital, — brătieniștiî experi­ența și competența. La sfîrșitul experien­ței acesteia , ar putea ca statul să aibă ex­periența și brătieni știm capitalul... dar a­­ceasta nu face nimic, ci poate este chiar ținta intr­egei idei. No știm însă ar fi dacă actualul guvern s’ar gîndi să realizeze el ideia aceasta a regiei cointeresate în chestia terenurilor petrolifere ale statului, dar regie cointere­­sată nu cu Brătienii și amicii lor, ci cu alți buni romîni!.... Nu trebuie să fim profeți pentru a pre­vedea ce s’ar întâmpla. Ar tipa partizanii regiei cointeresate ca din gură de șarpe, ar fi o desperațiune în care cuvintele „trădare națională“ ar reapare ca leitmo­­tivul unei triste melodii fără sfîrșit. Căci d. Vintilă Brătianu înțelege regia ,cointe­resată, dar nu pentru alții, ci pentru d-sa și amicii d-sale ! De aceia, dacă e vorba să credem „Epo­ca“, încă sub trecutul guvern liberal, d. Vintilă Brătianu s’a pregătit să se „cointe­reseze“ la terenurile petrolifere ale statu­lui. Se și făcuseră studii asupra unei even­tuale exploatări și pentru o desființare a legei d-lui Djuvara, care tulburase planu­rile brătieniste. Dar nu s’a mai putut ține sufletul pe guvernul liberal, atît, ca la re­gia cointeresată a tramwayului, s’o mai adaoge pe aceia a terenurilor petrolifere ale statului. 4 Ad. Socialiștii și proiectul d-lui Nenițescu Prima parte a proiectului d-lui Nenițes­­cu, acela prin care d-sa vroiește să orga­nizeze meseriile și pe lucrători, întîmpină, cum nici nu se putea altfel, o vie opoziți­­une din partea muncitorimei socialiste și a organizațiilor ei. Această opozițiune n’au început’n însă socialiștii, ci semnalul pentru dînsa l'am dat noi. Intr’adevăr, în primul articol pe care l’am publicat asupra proiectului d-lui Nenițescu­, am făcut o analiză critică a ca­pitolului intim­, care se începea cu urmă­torul strigăt de alarmă: „Nu dezităm­ nici un moment să recunoaș­tem munca uriașă și conștiincioasă cuprinsă în proectul d-lui Nenițescu; nici un moment nu hezităm­ să recunoaștem că pe cit per­mit experiența și mijloacele financiare ac­tuale, — ci sa a dat o echitabilă și —­ în tră­sături generale — fericită soensiune proble­mei asigurărilor muncitorești Dar am avut impresia că dacă d-sa dă cu o mină lucră­torilor mari avantagii, apoi cu alta e pe cale să le ia bunul lor cel mai sfint: libertatea. Vroim din tot sufleul ca să se realizeze a­­sigurările muncitorești, dar mărturisim că dacă ele nu s’ar putea realiza decit cu pre­țul organizărei profesionale ce li se impune prin primul capitol al proectului, apoi mai mai, că am crede sacrificiul prea mare in raport cu prețul și am dezita pare că să ac­ceptăm chiar și asigurările.“ Credem că spunem destul de lămurit în aceste rînduri, ce credem despre pro­iectul d-lui Nenițescu și notăm că pe a­­proape două coloane arătam mai departe, cum răpește proiectul libertatea muncito­rilor. In articolele următoare am analizat ca­pitolele privitoare la asigurările sociale și, făcînd observați­unile ce se impuneau, am pus însă și în evidență că în trăsături ge­nerale și avînd în vedere mijloacele finan­ciare disponibile, — partea aceasta a pro­iectului d-lui Nenițescu este bună și ac­ceptabilă, dacă — cum spuneam în arti­colul" ultim---partea întîi ar fi modificată. „Romînia Muncitoare“ găsește totuși cu care să ne acuze că am cântat­ ditirambe proiectului domnului Nenițescu, fără a pomeni măcar că noi am declarat că fără modificarea primului capitol al proiectu­lui, am renunța chiar și la asigurări, ori­cit de mult le dorim și ori­cit n’am fi de părere că trebuie vărsat — cum zice neam­țul — cu baia, și copilul. Această proceda­re a gazetei socialiste dovedește că critică fără a ceti. Acestea zise,, ținem să stabilim că nu admitem nici prietenilor de idei, un drept de cenzură asupra părerilor noastre. Noi înțelegem să respingem din proiectele muncitorești ce un guvern prezintă, păr­țile rele, dar să le susținem pe cele bune, îmbunătățindu-le și mai mult dacă se poate. ■ Și asigurările sociale sunt o atît de în­semnată revendicare practică, în cit. nu putem primi un proiect care se dă într’o formă acceptabilă, cu toroipanul. Iunius, împăcarea cu Grecia . ! De ce face Mesagiul? Unul din principalele acte diplomatice ale actualului guvern este reluarea rela­­țiunilor cu Grecia. Cu prilejul încheierei acestui act, gu­vernul di­n Atena, ca și pressa grecea­scă, au­ făcut declarațiuni cari au­ alarmat o­­pinia publică de la noi, deoarece vorbeau de ,,satisfacția” dată Greciei, pe cînd Ro­mînia era aceea care aștepta o satisfacere a intereselor sale. S’a așteptat ca Mesagiul Tronului, care nici­odată nu a lăsat nemenționată relua­rea relațiunilor diplomatice cu o putere străină, să menționeze într’un fel oare­care acest eveniment, în politica noastră externă. Mesagiul V a ignorat însă. Va trebui să se știe dacă ignorarea a­­ceasta se adresează felului cum a exploa­tat guvernul grecesc reluarea relațiilor cu România, sari este o încercare de a eli­mina din dezbaterile parlamentului actul diplomatic încheiat de guvern. ,6» Y. G* r -----------«te----------­lesilireaj­u­i Filipiso Cu prilejul răspunsului sau la interpe­larea asupra numirea generalului Averescu ca șef de stat-major, ministrul de războiu, d. Filipescu, a făcut înaintea Camerei o declarațiune de o extremă gravitate : „La 15 Noembrie 1910 — a spus d-se — în mesagiul de deschidere al Corpurilor legiuitoare, se spunea că armata este per­fect­ înarmată și gata pentru orice eventua­litate. " „Venit în capul ministerului de răz­boiu, numai cu trei luni mai tirziu, am putut constata că afirmația aceasta era în mare parte eronată și am găsit foarte mul­te lipsuri“. Ori de cite ori noi ne-am permis să con­testăm aserțiuni din mesagiile regale, s’au găsit gazete cu zgardă cari să ne ia dela înălțimea...... „răspunderea” lor în stat și să se întrebe cum­ se poate să se conteste declarațiuni contrasemnate de capul sta­tului. De astă dată, însuși ministrul de răz­boiu denunță de pe banca ministerială, înaintea Camerei, că mesagrul din 15 No­embrie 1910 — adică anul trecut — min­țea în chestia cea mai capitală — aceea a apărarei naționale — cînd afirma ea ’ar­mata e perfect înarmată și gata pentru orice eventualitate. Negreșit că mesagiile sunt opera guver­nelor, cari răspund de ele, dar dacă în de­­clarațiuni contrasemnate de rege și în che­stii atît de grave ca apărarea națională guvernele induc țara în eroare, ce trebue să fie cînd guvernele vorbesc și scriu fără contrasemnătura regelui și în chestii mai puțin grave ca apărarea națională.­­ Și acum întrebăm : cum trebue să i se pară țarei faptul că asemenea declarați­­uni de o extremă gravitate nu au fost ime­diat relevate de reprezentanții partidului liberal în Cameră? Erau față și d. Mor­­turi, fost membru în cabinetul liberal, d-nii Duca, Ghica, etc. Mai mult: nici a doua zi presa liberală n’a relevat, necum să fi atacat declarațiunile ministrului de războiu. Nu voim să prejudecăm însă, deși de­­clarațiuni de asemenea gravitate se relevă imediat — chiar de ar fi c­a discutarea lor să se facă mai în urmă, spre a se putea vorbi documentat. Voim să vedem dacă fostul prim-mini­­stru pe care-l privesc, în mod direct, des­tăinuirile actualului ministru de räzboiu, va cere socoteală în Senat asupra lor. Ssturi Legea de înaintare în armată — Ștergerea de la vechime fără raport — Defectele ce actuala lege de înainta­re prezintă, neajunsuril­e și nedreptățile care au eșit la iveală în numeroase ca­zuri cu prilejul tuturor avansărilor sub imperiul acelei legi, au fost de­sigur prin­cipala cauză care a făcut pe actualul mi­nistru de räzboiu să elaboreze un nou proect de lege, care, de­sigur, în cel mai scurt timp va deveni lege. Scriind acest articol pentru a arăta par­tea rea din acest proect, suntem convinși că d. Filipescu ministru de razboiu, com­­vingîndu-se de adevărul celor ce urmează nu va întârzia de a se îndrepta, acum, îna­inte ca acest proiect să devie literă de le­ge, bună de executat numai pentru cei slabi. Iată despre ce este vorba. Următoarele articole glăsuesc astfel: ART. 58. — „Ofițerul căruia îi vine rîndul la avansare, dar care n’are o pre­gătire suficientă pentru a comanda o uni­tate superioară gradului sau, va fi carac­terizat „bun în gradul sau“. Ofițerul astfel caracterizat trei ani de-a rîndul, nu mai poate fi propus pentru îna­intare în activitate“. ART. 59. — „Pentru incapacitate, ne­­îndeplinirea serviciului său, sau rea pur­tare, un ofițer va fi eliminat de la înain­tare, pe baza raportului comandantului de corp, sau chiar numai a unuia din șe­fii superiori. Ofițerul eliminat de două ori de-a rîn­dul în acelaș grad, pentru înaintare sau numire în funcție, va cădea sub prevede­rile art. 27 din legea poziției ofițerilor“. Aceste două articole cari formează tun perfect, „non sens“, prin felul lor de a se aplica, sînt cheia întregului proect de le­ge, care dă comandanților aceiași portiță din trecut și care face ca actualul proect de lege să nu însemne ceva mai bun, față de cel existent. te Dar să ne explicăm. Conform articolu­lui 59, ori­ce ofițer poate să fie șters de la vechime, fie că este incapabil, fie că nu vede de serviciu, fie că are o purtare rea, dar pentru aceasta trebuește neapărat un­ raport motivat al șefului de corp, sau al altui șef superior. Admirabil, nimic de zis, căci este foar­te drept și bine. Acest articol nu se poate aplica de cit­i drept, pentru că sunt convins că nici un­ comandant nu va putea face un raport,­­ de ștergere contra unui ofițer pînă nu va avea un motiv justificat. Deci nimic mai logic de­cit ca ofițerul care merită, să ca­dă fără milă în rigorile legei. Dar prin art. 58, se arată că comandan­tul te poate șterge de la vechime, fără ca să mai facă raport și numai prin însem­narea „bun în gradul sau“. Acest articol nu arată însă o condițiune cînd șeful te poate nota astfel și este ușor de înțeles că ori­care comandant va voi, îl poate aplica subalternilor orî­cînd și ori­cît. Căci din două una: sau ofițerul e bun și atunci merită să avanseze, sau e rău­ și atunci fă-i raport pentru a justifica ștergerea lui de la vechime. Din cele expuse cred că ese în eviden­ță că art. 58, face ca actuala lege, să nu prezinte nici o superioritate față de cea existentă, căci ea va fi și în viitor portița cea mare, ce se lasă șefilor ca toți ai căror ochi nu le vor plăcea să fie „bun pentru gradul sau“; putind dispune în totul de viitorul unui ofițer, prin acela că trei ani de-a rîndul de va fi însemnat astfel, acel ofițer nu va mai putea avansa, rămînînd să iasă din armată. Cerem ca acest articol atît de arbitrar și elastic să fie desființat și nu ne îndoim că d. Filipescu se va convinge că art. 59 este suficient pentru ori­ce șef care are motive de a șterge pe un ofițer de la rîn­dul vechimei. -tete­ U. D. d. p. te ~X7. -a« A­dever­uri Obligația D-nul Filipescu a spus că d-nul Marghi­­­oman dîndu­l.... agrementul (?!) sau la nu­mirea d-lui general Averescu ca șef de stat de major l’a făcut „obligatul său! Da. d. Filipescu se va simți obligat să mai facă lina d-lui Marghiloman! Duetul Conu Petrache auzind că în discuția la mesagiu s’au înscris și d-nul Pascal Toncescu și d-nul Tzotzei Lahovary, a întrebat: — Dar ce? A divorțat duetul Pascal-Tzolzoi? Dacă nu­ o să-I pun se vorbească odată a­­mîndoi ! _Clopotu­ l_ D-nul Carp a cerut să i se instaleze la banca ministerială un buton electric în le­gătură cu clopotul Președintelui Camerei, fiindcă a observat că acesta nu uzează în destul de clopot. "•-----­----tete----------­ Rigoletto tratai ruso-bulgar contra Romîniei a necontestat că în Europa miroase a­­cum a praf de pușcă. Aplanarea conflictu­lui marocan, netezirea relațiunilor franco­­germane, au fost urmate de conflictul tri­­politan, de intrarea Rusiei în Persia, de cererea Rusiei la Constantinopol ca să se deschidă Dardanelele pentru flota sa de războiu și numai pentru flota sa. Toate acestea îndurează orizontul po­litic. Și în mijlocul lor, iată că vine știrea ca albanezii se mișcă iară, și că bandele bul­gărești și-au­ reînceput activitatea în Mace­donia. Aceste simptome cari în alte împreju­rări n’ar mai alarma pe nimeni, atît sunt de obicinuite în Turcia, sînt cu deosebire grave în momentele de față. Și pe cînd le constatăm cu îngrijorare, iată că o știre dintre cele mai însemnate pentru noi, circulă prin Europa. E știrea că între Bulgaria și Rusia ar fi intervenit o înțelegere, sau chiar un tratat, care e îndreptat împotriva Romîniei. îndată ce Romînia ar manifesta vre-o veleitate de a tulbura planurile bulgărești, Rusia să-l cadă în spate. Nu știm întru cât știrea despre acest tra­tat este întemeiată. Toate aparențele sunt însă pentru verosimilitatea ei. Dacă e ade­vărată, iată cum s’ar prezenta situația : Noi nu putem tolera ca Bulgaria să crească pe socoteala Turciei. Aceasta e pentru noi o chestiune de existență națio­nală și ca stat. Nu putem tolera ca după ce avem pe Rusia într’o coastă, să avem în alta un alt stat slav mai mare și mai pu­ternic de­cât noi Bulgaria are astăzi just întinderea necesară pentru ca echilibrul și pacea balcanică să fie menținute. Dacă, deci, Bulgaria ar mișca numai un singur soldat pentru a mai pune stăpânire pe un teritoriu­ nou turcesc, noi n’am putea ră­mâne nepăsători și ar trebui să arătăm celor din Sofia dinții și ghiarele. Bulgarii și la aceasta și de aceia au recurs iarăși la protectorul lor tradițional, de atâtea ori a­­runcat peste bord, — și au găsit la acest protector ceea ce căutau, cu atît mai lesne, cu cit și el ar vrea să răfuiască acum cite ceva cu Turcia. In asemenea condițiuni, oamenii noștri de stat trebuie să ia aminte. Cei cu răs­punderea armatei să nu se mai joace cu pregătirea militară, iar diplomații să exa­mineze amicițiile noastre și să le mere­­metisească, unde și dacă e nevoie. E. Ceîiu­ în „Dimineața“ de astăzi urmarea romanului Ma Manu­ Mare roman istoric național CHESTIA ZILEI Conflictul Filipescu-Marghiloman Generalul Averescu: Cină doi se bat, al treilea cîștigă­t l­n savant francez despre Rominia Ce spune savantul Le Roy Beaulieu membru al institutului și director al școalei de științe politice despre Romînia de ezt și de astăzi La școala de științe politice,. Anatole Le Roy Beaulieu, la cursul ce face asupra „Europei contimporane“, s’a ocupat Vi­neri despre Rominia. Distinsul profesor a început prin a spu­ne că poporul, care interesează mai mult în Orient pare a fi poporul român. Ca ori­gină e incontestabil că are mult singe la­tin, dar că din cauza împrejurărilor geo­grafice, din cauza numeroaselor invazi­­uni barbare caracterul rasei a suferit u­­șoare influente slave. Spre a preciza adevărata origină a­ ro­mânilor spunea distinsul conferențiar, trebue să căutăm rădăcina acestui popor în coloni aduși de împăratul roman Tra­­ian, cari mai tirziu s’au contopit cu dacii. Din punct de vedere geografic și econo­mic, Romînia poate fi împărțită în două: regiunea cîmpiei, foarte fertilă, foarte producătoare și regiunea muntoasă, care ascunde neprețuite tezaure, în deosebi e­­norme bogății petrolifere. Este o mare deosebire între starea de as­tăzi a acestui popor, care numără numai în regat ș­apte milioane, afară de cei­lalți romîni anexați la Rusia și Austria, cari ne dau cifra respectabilă de 11 milioane. Și să se noteze că sunt mai numeroși ca Ungurii. Este un progres real, un progres evident la poporul acesta, care a putut să se men­țină în decursul veacurilor contra prigo­nirilor și contra celor mai vajnice vijelii. Istoria Romîniei este un șir de fapte, de lupte și de episoade eroice. Nu arare ori în poporul acesta s’a agitat ideia unire a tu­turor forțelor romînești, dar din diferite împrejurări idealul acesta al lor nu a pu­tut lua ființă. Prima ideie de unire națională s’a în­trezărit după războiul din Crimeea româ­­nii fiind ajutați de împăratul francez Na­poleon III. Abia atunci s’au putut contopi la­olaltă cele două principate Moldova și Valahhia alegînd ca domn comun pe hos­­podarul Alexandru I Cuza. Puterilor mari și mai ales vecinilor, le venea greu­ să vadă redeșteptarea și întări­rea unui popor tînăr. Domnia lui Alexandru Cuza înfățișează în istoria țărei cea dintâi o idee de emanci­pare a clasei țărănești. Sub această dom­nie s’a putut distribui țăranilor pământuri bine­înțeles că țăranii au fost obligați să plătească statului amortizarea valoarea pă­mântului dat. In timpul domniei lui Alexandru I lup­tele fratricide între familiil­e romînești de­­veniră mai accentuate și atunci se puse la cale detronarea acestui mare hospodar și alegerea unui prinț din o familie stră­ină. Se propusese fratelui actualului rege tronul țărei romînești, dar el l-a respins. Atunci a fost destinat Carol de Hohenzol­­lern sprijinit mult și de Franța, care so­cotea că va avea astfel în Orient și la guri­le Dunărei un reprezentant al culturei franceze. In ceea ce privește relațiunile economi­ce și financiare. Romînia înclină spre Germania. Ca politică exterioară Romînia rămîne atașată la politica Triplicei. Aceas­tă politică își are explicația ei în faptul vecinătăței Rusiei. Se știe că în timpul războiului de la 1877 dintre Ruși și Turci micile, dar bravele armate române au fost de un ajutor de netăgăduit la asaltul Plev­­nei unde se fortificase viteaizul Osman Pa­­­șa. Rezultatul războiului în urma congre­sului din Berlin a fost anexarea Basarabi­ei la Rusia și în schimb s-a cedat romîni­­­lor Dobrogea. E drept că Dobrogea prezintă un inte­res deosebit din punct de vedere maritim prin faptul de a avea un port însemnat Constanța, pe unde se face un întins co­merț. Constanța este un punct de legă­tură între Orient și Occident,­­v­­ 1 Nu e mai puțin adevărat că din punct de vedere politic cedarea Dobrogei româ­­nilor a făcut­ să nască asperități intre ei și bulgari cari mereu o revendică. S’a vor­bit chiar de o alianță intre Turcia și Ro­mînia îndreptată contra Bulgariei. E drept că dacă bulgarii vor cere și vor căuta anexarea Macedoniei, Romînia va cere lărgirea frontierei ei pînă la Varna și Silistra. In Macedonia sunt și romîni, cu tovlah­î sau fințari, cari nu pot pronunța pe c și Romînia nu visează anexarea acesteia din din cauza posisiunii geografice. Insă din punct de vedere cultural se în­­treține o vie propagandă prin școlile de acolo, prin liceele ce are și prin diferitele așezăminte culturale. Origina acestor Cu­­to­vlah­i este în coloniile romane; nu e mai puțin adevărat însă că dacă vorbesc limba românească, ei au sentimente filo-­ greci. Romînia caută acum, de acord cu Tur­cia prin diferite mijloace de propagandă să-i facă să se înstrăineze de Grecia. Din cauza acestui fapt și mai ales că în Romî­nia există o clasă numeroasă de arendași greci, cari exploatează în chip nemilos pe săteni, relațiunile diplomatice au fost întrerupte cît­va timp, to­a­te Trecînd de la relațiunile noastre exter­ne la situația internă, distinsul profesor spune în rezumat următoarele: E lucru caracteristic și umic în Orient deosebirea simțită ce există între clasele sociale. De unde aiurea întîlnim o singura clasă plebeiană, aici întîlnim o nobi­lime și o țărănime. Prezența acestei no­­bilimi își are explicația ei în împrejură­rile de pe cînd Romînia era vasală Tur­ciei. Domniile române se cumparau de la Poartă de către cei mai bogați. Și nu ara­re ozi această boerime nu este pur ro­­mînească, avînd urme grecești din cau­za participărei pe cari au lubit-o aceștia în cursul vremurilor la conducerea treburi­lor. Romînia este monarh­ie constituționa­lă, regele avînd dreptul de a chema și con­cedia guvernele. Sistemul electoral e ca­racteristic și foarte complicat fiind mai mult un regim censitar. Din cauza aces­tei stări de lucruri sunt două corpuri le­gislative, Camera și Senatul. —Clasa numeroasă, sătenii, sunt într’o stare economică și culturală din cele mai triste. Sunt un fel de sclavi încărcați încă cu tot felul de corvoade și greutăți față de stupind proprietari ai pămînturilor. Pe cit de strălucit se prezintă clasa înaltă și ca cunoștință și ca cultură, pe atît de tristă e starea țăranului. Anul 1907 ne-a dat spectacolul trist al unor adevărate vărsări de singe și măce­luri îndreptate contra proprietarilor și a­­rendașilor. Mai ales revoltele din Valachia au fost înspăimântătoare. Și toată această stare dureroasă de lucruri nu a format preocuparea nici unui partid politic. Aici savantul profesor amintește că de­ la legea lui Cuza Vodă nimica nu s’a m­­ai făcut pentru săteni. Partidele politice sunt două: cel conser­vator, care nu e însă conservator, și cel liberal, care nu e liberal. Mai e partidul ju­nimist, care se spunea că ar fi partidul tinerilor, dar toți membri sunt mai bă­­trîni de 60 de ani. In sfîrșit este un par­tid conservator, care are ca șef pe d. Take Ionescu, un om foarte inteligent și parti­dul săi­ se numește takist. Forma după, care guvernează partidele politice este: Dați-mi puterea și am majorități. Sunt foarte rari exception! cazurile cînd membrii opozițiunei reușesc a se alege in cîteva orașe. _00p:C o lui jlierov

Next