Adevěrul, decembrie 1911 (Anul 24, nr. 7982-8010)

1911-12-01 / nr. 7982

ȘEA8E 5 Bai i I xemplarul -CL Anuî aî XX.tf-fea No. 7982 mmz.________ FOND AT O R ALEX. V. BÉLOIMANU". ' . • .* -7- V '• Í PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 «'♦'» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafic.­­ și telefonice de la corespondenții săi «♦ * Un succes modest Dezbaterile de la Senat în privința a­cestei afaceri a­­ Celor trei frați, relative,­­ tramvaiurile comunei București, consti­­tue un succes modest pentru noi. In ade­văr, de aproape­­ 3 ani de zile Adevărul nu face decit să denunțe și să documenteze o­­piniei publice faptele incorecte, deliciu­oa­se și imorale ale unei familii care în baza moștenire­ de la răposatul, a pus mina pe această țară și pe bogățiile ei, le-a mono­polizat, și-a făcut ceratui economico-po­­ljtîce, în­ care dînsa n’a pus de cît­ expe­riența în acaparare și despuiare, iar ta­ra a depus capitalul, iar la urma urmei, vorba­ d-lor I. Nădejde și V. Gh. Mor­­tzun, unul a rămas cu capitalul iar altul cu... experiență. Campania n­oastră­rind pe rînd a fost aprobată și­ susținută de­ către două par­tide. Ori cînd Adevărul dădea la iveală cunoscutele documente facsimilate ale „A­­facerea Bătești", partidul takist prin glasul autorizat al d-lui N. Fleva, a ars în plin parlam­­ent cu fierul roșu. Dinastia Celor Trei Frați. Șeful Dinastiei, al guvernului și al partidului liberal, n’a putut accen­tua, îl a­ putut îngăima drept ori­ce apă­rare, decit doar circumstanțe ușurătoare, nedovedite și fără de valoare, că nu el a ■tripota­ b în afacerea arendărei moșiei Ră­­tești a Eforiei Spitalelor Civile, ci..., fra­tele său Dinu. Atî­c­e-i dreptul d. Take Ionescu, a ui­tat ignominia Celor trei Frați și le da m­înăle de ajutor pentru, a încerca ză­­dar bică încercare — ca să-î spele de trecu­tul lor Odios și urît, dar istoria rămîne is­torie, și faptul rămîne fapt că partidul d-luj, Take Ionescu, a înfierat pungășiile Dinastiei și astfel ne-am dat dreptate nouă, cari cei dinții, le-am denunțat,, l­e-am do­cumentat și am țintuit pentru totdeauna, la stîlpul infamiei pe Cei Trei Frați, pe Cei Trei Șleimi! ‘­­ .a . . ..­­ .' ' * ' * * *• Astăzi, iarăși în plin parlament — și de astădată, de pe­ banca ministerială, șe­ful gu­vernului"­d. Carp — un om emi­namente­ cinstit — cu toate defectele lui, a­ luat același fier roșu abandonat de către d. Take Ionescu și Ta aplicat pe fruntea Dinastiei. Ce-i afacerea tramvaielor, decît doar unu­­ din sutele de „afaceri“ necurate ale­­ Dinastiei? Și de­ altfel d. Carp a,ge­­neralizat, a vorbit despre întreaga inte,zec>­ta editate a acestei familii, care după ce a acaparat,­prin moștenire și prin escalada­re șefia partidului liberate și partidul în­treg- apoi a confundat „afacerile particu­lare“ cu cele publice, în așa fel încît as­tăzi nu mai poți răsufla de ea, o găsești pretutindeni, pretutindeni s’a înfipt ca o căpușă lacomă, o găsești, tronînd și dom­niile­. Oprind în loc viața tarei și exploa­­tînd, întocmai cum exploatează în ea de­­vălmășie, moșia părintească Florica și Răteștî Furdueștî, ori­­­viile răposatului bandit Simul­escu. ■ Toate aceste potlogării, le-am găsit, de­nunțate­ în discursul primului-ministru­, și în­tregul aparat de comercializare a țarei în interesul­­ unei singure familii, comer­țul, industria și politica fiind confundate la, un loc și oamenii aceștia pe de-asupra cordu­rind țara și exploatînd-o, purtând cu obrăznicie­ capul sus,­ condotieri fără de rușine și plini de cinizm, siguri că cu o bucățică de pîine­ aruncată adversarilor îi vor face­ să tacă. In discursul d-lui Carp, am găsit ecoul campaniilor noastre, aprobarea și întări­­rea lor prin autoritatea Ce o dă bancă mi­nisterială,­ am asistat la ridicarea calvaru­lui rușinea din partea celui vinovat, care țintuit pe banca infamiei, a trebuit să a­­siste la această execuție memorabilă. Este însă o umbră, un nour în bucuria noastră și anume, că­ pedeapsa sosește prea târziu din­ partea d-lui Carp. A fost, un moment istoric, cinci cele două partide de opoziție, s’ar fi putut uni pe o chestie de înaltă moralitate politică.­Dacă, în ședin­ța în care anor. d. Fleva a executat Di­nastia și a documentat cu dosarele Eforiei și a Băncei Populare din Rătești, ticălo­șia primului­ ministru Ioan Brătianu, s-ar fi­­ ridicat și d.­ Karp și d. Take Ionescu, ca să înfiereze­ pe cel vinovat și ar fi pornit cam­panie de răsturnare, guvernul Omului din Rătești ar fi căzut de la putere pe o chestie de­ cinste personală și în neputință de a-șî mai ridica fruntea pentru tot­deauna. Din nefericire, infama politică, politi­­cianismul infam a oprit pe d. Carp să-și înscă' ‘«fritiîî datoria de om cinstit și as­tăzi deși norii p­rea­ tîrziu, dar totuși opi­nia publică se poate întreba: de ce tu bă­­trînei cinstit, atunci ,ai. stat' mînă.în­ mînă cu cel tîlhar și ticălos, de­ ce abia acum cind turul de vals s’a întrerupt, găsești accente de indignare,­­— foarte drepte ’de altfel,­­contră aceluia și acelora cari și a­­­ tun­ci erau tot, așa de ticăloși, tot ășa de murdar­, tot așa de­ vrednici de a fi țin­tuiți la stîlpul oprobiului public ? . De altfel tîlhăria vădită a tramwayului comunal a mai trecut prin parlamentul din­ care d. Carp și o parte a partidului său­ făceau parte și au tăcut, pe cînd de pe­­atunci apelaș infatigabil, d. N. Fleva, de­nunța jaful, ' hoția 'și lipsa de rușine a Dina­s­tieid * Toaste bucuriile, toate, sărbătorile au pot însă fi lipsite și de un nour de tris­­teță. Totuși, ori­cît ar fi tardivă, această exh­’zbu'o, ăcest mare fapt de higienă pa* Ijil­u, noc­alâ și morală- z­ele’rle'-erj. și arstíUcii vor răzbune în istoria țarei zomb boșii, iar ele vor fi începutul desființărei aganiului urît al Celor trei­ frați și,z pateVäi gigi Uw5-*elíecg și economice* Da­ă guvernul d-lui Carp, nu va face decît a­ceasta singură operă, va fi un guvern mare și îi s e vor uita toate păcatele, origi­na­lui parlamentarii banditească și urîtă și­­ reacționarismul lui social și politic. D. Carja, bătrin de 74 de ani, va putea în­chide ochii mulțumit că a asanat aerul pestiferat al țârei, că dacă n’a întronat după cum,voia Dumitru Brătianu, pe cei cinstiți la guvern,, a, trimes pe hoți cel pu­țin la­­ pușcărie și a scăpat partidul liberal și țara de caracatița urîtă și a­tot­ acapara­­toare a Dinastiei. Cît despre noi, avem satisfacția că ne ve­dem opera încununată de succes, că drep­tatea noastră a eșit la lumină, că­­ astăzi este un merit pentru noi de a fi început, de a fi persistat și de a nu fi,dezarmat, de a fi fost tari, chiar față cu simpatiile noastre și de a nu fi urmat de pildă politica gre­șită a d-lui Take Ionescu, care după ce a strigat rămaștiei Celor Trei Frați, punga­șilor, a dat m­îna cu pungașii, vai ! pentru a pierde alegerile generale și pentru a-șî compromite marea și larga sa populari­tate ! " CONST. MILLE NAZBITII Ras, dar ascultat! Conu Petrache a dovedit încă­ odată că în ce privește principiile e absolut intransi­gent — dar una sunt principiile pentru d-sa și asta omul care le profesează ! Așa de pildă: pe „popa acela l’a ras, cum a făgăduit încă din opoziție, dar azi vine să propune ca ideile lui „popa acelal" să fie in­troduse în legea consistoriului bisericesc. Mai întîiu­ însă l’a „râs“, fiind­că avînd idei, a cutezat, fără orden dela comănduire și de la „stat“ să fie morțiș la ele. Asta e permis numai lui Petre Carp, mar­chiz de la Dunăre ! Așa­dar, cînd un țopîrlan, sau­ un „popă“ ca „acela“, cutează să aibă idei și să f ie la ele, comu Petrache, mai întîii­ îl rade și pe urmă îi aplică ideile il­esc.­ ­ Cartelul și tramvaiul la o singură chestie d. Carp a rămas d-lui Ionel Brătianu dator cu răspunsul­­ la chestia legăturei dintre cartel și tram­­way. Și a rămas dator, fiindcă bătrînnul­­ președinte de consiliu e drept și cu sine însuși și cînd­ nu are ce­ răspunde, nu re­curge la subterfugii meschine.. Ei da! Cartelul electoral pe care ti­ Carp l'a­ dus a doua zi după venirea sa la putere, să’l propuie dlui Ionel Brătianu, spre a desființa pe d. Take Ionescu și Ventura takistă" care'și permitea să per­siste trei ani după ce d. Carp nu o acor­dase cel­ mult trei luni — cartelul acesta i-a fost refuzat de d. Ionel Brătianu S’i cum înainte de acest refuz­(!- Carp valsase patru ani cu șeful liberalilor și nu-l de­ranja, ba colabora prin partizanii săi la băncile și tramwager. brătieniste. em­ d. Ionel Brătianu i-a putut striga . ..Așa­dar, cartel sau atentat la viață de par­tid ?‘­ tnțelegînd prini aceasta că dată nu refinti cartelul electoral , toată afacerea tramwayului nu ar fi­ fost provocată de guvern și că asta e răzbunarea d-lui Carp pentru că liberalii i-au respins propune­rea cartelului electoral. Așa e că avem dreptate noi cînd spu­nem că toate păcatele guvernului Carp i se trag pe urma atitudinei sale nepolitice și dușmănoase fată de d. Take Ionescu și partidul acestuia"­ Căci dacă, în­ loc ca primul vis al d-lui Carp, cînd a venit la guvern, să fi fost să obfre concursul liberalilor spre a distruge pe d. Take Ionescu și pe amicii acestuia, ar fi fost­, din contra, să facă împăcarea cu Take Ionescu, d. Carp­­ ar fi azi in si­­tuațiunea de a i se putea spune de șeful Di­nastiei Brătianu că deși e o familie de gheșeflari ,dacă lasă familia, Brătianu mergea în cartel electoral cu d. Carp, era­ o prea­ onestă și poate chiar mare familie pentru d-Sa! Un om dintr’o bucată ca Petre Carp, mai mult ca ori­care altul, plătește politi­cește, cînd mijloacele de luptă nu sînt la­ înălțimea statornicei sale in convingeri. S. U. R. Tribunul Atît acei­ cari au citit rezumatele ple­doariei d-lui Fleva în afacerea tramwayu­­lui, dar mai ales acei cari l’ați putut, as­culta înaintea­ tribunalului de Comerț, vorbind din "„­partea Primăriei, ați putut vedea cît de aproape a strîns chestiunea, cît de conștiincios a studiat’o și cu cît brio a desfășurat’o înaintea justiției". Dar această pledoarie nu este numai a­­ceea a avocatului care întoarce chestiu­nea pe toate fețele. Convingerea, însufle­țirea și verva cu care d. Fleva s’a pus în slujba interesului public face din ple­doaria sa fapta unui mare cetățean. Și de astă-dată Tribunul a rămas în­treg, acelaș în Cameră Ca și înaintea ju­stiției cînd e vorba să denunțe primejdia exploatărea puterei politice în scopuri de acaparare economică a țărei și a servicii­­lor publice ale statului și comunișL P. 0 PAGIN, Duelul Biiiiianu-Corp do r­epriză. In ședința de eri a Senatului, eri Ioni Brătianu avea să răspundă teribilei exi­cuțiuni la care -l supusese cu o zi înaint președintele consiliului. Situațiunea d-lui Brătianu era foarte di licata. Acuzat precis, fățiș, fără heziiân de un bărbat de vîrsta, și de prestigii d-lui Carp, biciuit cu bice de foc de taler­­tul formidabil al președintelui consilii­­lui, — d. Ionel Brătianu putea să știe di­nainte că îi va fi­ foarte greu să obție un succes. Și pe deasupra- d. Brătianu în duelul cu primul ministru nu putea uza de preceptul cel mai încercat în materie­de duel , că cea mai bună paradă d­e ata­­cub Acuzat în afacerea tramwayului, d. Ionel Brătianu a crezut necesar să se a­­pere. Și s’a aparat! — "­­« Dar s’a­­ apărat foarte slab! A fost­ o nenumărată înșirare de tapa­și de cifre, o reeditare și mai anostă a, a nostelor­­ articole, publicate de­ presa lbe­­rală de la­­ începutul afacerei ,tram­văyu­­lui. Pînă și­ fantastica tabelă de reparti­zare a beneficiilor, prin care se plâtește Comunei pentru dreptul efectiv al mono­­polului și beneficiul real al liniilor vechi, o parte mare din blana ursului din pă­dure daca ursul va ajunge treizeci de ani și noi vom avea norocul să’l vinăm, — pînă și această tabelă a fost adusă înain­­­rea­ Senatului. 1 Și cînd după toată ’această, expuneri lungă și deșirată, d. Ionel Brătianu a cre­s­zut că poate, cu una din orginalele d-salei figuri retorice, să încheie spunînd că dăca­d. Cărți îl numește spoliator, ecoul îi răs­punde „calomniator“, acest, cuvînt de s­i­gur tare, nu a avu­t el nici un ecoui în s­utelele celor de față, așa-i de adevărat , n’a găsit răsunet, in cît, cu toată atmos­fera caldă din incintă, nu a provocat nic măcar indignare la membrii majoritate! A fost impresia că cuvînt­ul e violent, dar­ că nu răspunde unei realități. D. , Ionel Brătianu nu este de­cît, un slab orator. Rare­ori găsește accentele acelea, comunicative pentru că si­n­t izvorîte din sinceritate, cari sînt apanagiul marilor cuvîntâtorî. Pe deasupra, d-sa ucide efec­tele retorice ce obține din cînd 1ii cînd, printr-o c­ avalanșă de fraze cu cari abia- da­­că reușește să exprime o ideie pe care ta­lentul ar cnunta-o într-­o scurtă­ propo­zi­­țiune. La situațiunea falsă în care se­ afla șe­ful liberalilor, s’a adăogat eri și insufi­ciența mijloacelor sale, lipsa de talent. D-sa a avut și unele momente bune, în special ,i-a fost, ușor să puie chestia politi­că și să puie în evidență lipsă d­e consec­ventă din ultimii ani de viață politică aî d-lui Carp. Insistăm în alt loc asupra a­­cestei părți a cuvântărei d-sale, care con­firmă numai adevărul că nu vorbele tari, ci faptele, golurile și scăderile­ morale ale adversarului asigură succesu­l parlamen­tarului. Era ușor ca..d-l Ionel Brătianu să­ descopere această parte slabă în situa­­ț­iimea d-lui Carp. Dar pentru a o face­ cu succes,, ar fi trebuit ca însuși d-sa să fie invulnerabil, ar fi trebuit ca șeful guver­nului să nu-î poată imputa că toate aceste considerațiuni politice ,de ordin general, le-a făcut numai pentru­­ a acoperi afacerea tramwayului, pe care d. Carp a numit-o incă odată ,o spolialiune. m In asemenea condițiuni d. Ionel Bră­­tianu, ar fi trebuit să evite de a contesta d-lui­ Carp autoritatea morală, căci prin a­­ceasta a dat șefului guvernului pretextul unei replici, care a devenit un al doilea fier roșu. ■ 0 fi făcut Petre Carp greșeli în viața sa politică. — dar nu d Brătianu, care chiar eri a trebuit să spuie pater pe scavi și să 'și recunoască altele și mai mari,, era che­mat să contesteze unui Carp autoritatea morală. Răspunsul acestuia a fost cum nici nu se putea altfel. Criteriile pentru stabilirea autoritatei morale a unui băr­bat politic, a spus d-sa, sunt două : o viață privată absolut corectă și una publică ab­solut dezinteresată , judecați d-voastră a­­cu­m dacă d. Ionel Brătianu întrunește, condițiunile pentru a judeca autoritatea mea morală. Compararea efectului produs de această lovitură, cu acela pe care a crezut că o dă! 1. Ionel Brătianu aruncînd primului mț­­­ nistru epitetul de calomniator, n- a pututt :ia. tuturor posibilitatea de a înțelege că cuvintele singure, dacă nu corespund fap­elor, nu pot servi nici măcar pentru de­­fecte retorice. Și cu atît mai lesne ’i-a fost 1-lui Carp să înlăture cu un gest ușor imputarea de calomnie, cu cît sînt sfinte cuvintele d-sale, că n’a făcut acuz lod pe Brătieni, de­cît să dea glas celor ce sînt pe buzele, tuturor. ■ ,­­încolo d. Carp a avut joc ușor. După ce a înlăturat cestiunile politice, nu a rămas din discursul d-lui Brătianu de cît ce știa tramwayului, cu care șeful li­beralilor s’a silit ori de cîte­va ori să soli­­darizeze întreg partidul său'. Or în cestia ramwayului d. Car­p n’a avut de­cit să-și menite punctul de vedere din prima șt­­iință, pe care argumentele șefului libera­­iior, culese de prin presa și broșurile li­­berale, nu ’l-au putut zdruncina. D. Bră­­tanu recursese, chiar in apărarea sa la un mijloc foarte ieftin, — acela de a căuta complici printre miniștri actuali și mem­­brii ai majorităței cari ar face parte din tmăilii de administrație. D. Carp a înlăt­­urat și acest argument de desperat,­­spu­­nînd, că nu.c estiunî de acestea sînt în eu, ei că în joc este faptul că șeful unui partid, a interpus partidul pentru a aco­­peri o afacere ilegală și am act de spoli.­Acesta e faptul grav pe care d. Carp a denunțat și pe care a repetat că’l va nunta mereu și cu atît mai mult, cu cît al liberalilor a crezut, că și din porecla ’ asta își poate face un renume și că e foarte abil spun noi, în termeeni mai aleși, e tradiția și­­ ’era conducătoare pre­­ntă. Și viitoare a partidului liberal, de a va­ itimiua amestecul politicei cu afacerile. Și d. Carp și-a putut permite ca un bă­trîn ce e, să dea. d-lui Brătianu sfatul de a înceta cu această politică primejdioasă, să ’i dea acest sfat în fața țarei, căreia de asemenea se crede în drept să-i fie sfătui­tor. Penibil a fost că d. Ionel Brătianu a a­­dresat cuvinte insultătoare d-luî Cărți­ L-a numit insolent, și a declarat că’l tratează cu­ dispreț. Cu adrimeală d. Brătianu s’a mai­ scos tine­ orî din încurcături ; ori nu ’i s’a prins și nici nu ’i-a prins. D. Coriva, nutui trata cu dispreț, disprețul șe­­fu­l­ui liberalilor — și vî las să judecați, după cele expuse, cine a rămas cu dispre­țul. * , Ap. -------------- ■I î Războiui între griul romînesc și cel unguresc — un om de știință și un șovi­­niet chior — d­o cîțî­va ani un crîncen razboie­ști­ C s’a încins între griul romînesc, ro­­ntat prin d. d­r. Al. Zaharia, profe­re, chimia agricolă la­ facultatea de t­­inp din București, și griul unguresc, m­n­tat prin d. dr. T. Kossulany, pro­le chimie din Budapesta, jur acestui război și l’a dat o meri­­și vastă lucrare asupra griului re­­elaborată cu multă trudă și în finfip de 16 ani în laboratorul său­, o .către.,d. dr. Alex. Zaharia, a cărui muncă conștientă și serioasă a fost înco­ L­oată acum­ doui ani de către Academia­­ qmMM prin acordarea marelui premiu ' ^uorarea d-lui dr. * Zah­aria, inființată ,,C’i­ul rirptriiesc ~­­ recoltele anilor 1900— 1908“, a avid, că scop studiul cît m­­äf jumn a­­nunții asupra griului romînesc și în spe­cial asupra conținutului ■ său­ de materii proteice, căutînd, bine­înțeles, prin stu­dii neobosite, de laborator, și prin mii de analize, să scoată în relief calitatea mijlo­cie a griului romînesc, care departe de a fi inferioară calității grîului unguresc, îi ține dincotro,piept­ cu succes. Că este pe deplin adevărată teza știin­țifică susținută de d. dr. Zaharia nem do­vedește pînă la evidență însemnatul ex­port de gri­n­ romînesc în Ungaria, cu des­tinație pentru morile din Budapesta. Nu­mai în cursu­l lun­ei Septembrie din anu 1909 s'au exportat în Ungaria 74.926.989 kilograme de grin romînesc, ca să nu mai vorbim de alte­­ cifre in această direcție. Cum era natural însă, importanta lu­­crare ,a d-lui dr. Zaharia — prima de a­­cest gen la noi — n’a fost pe placul veci­nilor noștri unguri, cari, prin condeiul unui chimist șovinist cu numele dr. T. Kossutany, s’au năpustit asupra d-lui dr. Zaharia și asupra țărei noastre, punind c­estia pe un teren lipsit de orice funda­ment științific. Broșuri peste broșuri au fost publicate de’chimistul ungur, ca să combată cu da­­te și teorii false afirmațiile științifice,ale compatriotului nostru — și cînd toate a­­cestea n’au fost de-ajuns­ ca să răstoarne adevărul Ce țâșnește din admirabila lu­crare a d-lui dr. Zaharia, faimosul dr. Kossutany a recurs la atacuri în contra noastră prin diferite ziare­ și reviste um­­i­rești. Cu o tenacitate de fer și, cu o convin­gere de savant, eminentul nostru compa­­r­ot d. dr. Zaharia a ținut și ține piept a toate insolențele­­ și neadevărurile doc­­torului Kossutany și ale presei ungurești. Toți oamenii de știință și toți bunii omini, puși în curent cu acest razboi a­­tiintific, in care este în joc reputația ce­­u­ mai important produs al solului romî­­nesc, ba chiar însăși reputația Romîniei erfelită și atacată de d-rul Kossutany, nu pot fi decît de partea omului care face­­ fiinnță pentru știință, iar nu știință me­rită a fi desonorată printr’un șovinism ,chiar și josnic. "In această ordine de idei nu putem de­cît să înfierăm cu ultima energie pe acei nisipi, dar nesocotiți și invidioși așa ziși agronomi de la noi, cari prin „Jurnalul ocietăței centrale agricole“ și prin revista ,Cîmpul combat în mod vulgar pe d. I­. Zaharia își ridica osanale ungurului Ir. Kossutány, care discută fără nici o ba­lă științifică și merge pînă a insulta Ro­­­­m­nia.­­ • ■; •­­ Afirmația din revista „Cimpuli" cum­ că I. dr. Zaharia ,­caută ceartă cu lumina­, •ca griului unguresc­ și doctorului Kossv­­any" este o aberație, ca să nu zicem o ne- 1 iunie, pe care, ca romîni, am dori să n’o m­­ai întîlnim­ nici chiar în fițuicile cu pre­­­enții de reviste agricole. Cei cu masca pe căciulă, să-și vie în fire,s­­­ă fie mai modești, mai conștienți, mai­­­ lemni și mai români, ca să nu fim nevoiți s­ă-i demascăm și să arătăm cum farni­ ^­ează material revistei ungurești „Köz­­­­elek'.', unde (vezi No. 90 din 15 Noem­­­­­irie 1011). se i«. în bătaie­ de joc economia , rațională a R­omâniei și se inspiră unu om ] la valoarea ddu îndr. Zaharia.­­ I Rusu-Abrudeanu­­ — **—— * I • JOV I Decembria 1911 DIRECTOR POLITIC j CONST. MILLE Abouamnacht» cu premii: Un .n . . . •• •. .­­ . .­ • • .­­ . .—oi 30.­Lasa .lottei.' . 11.— Trei luni ............. „ O.— ’ a­ Pentru străinătate prețul este îndoit.­­­­ TELEFON: Capitala....................No. 14 10 a.: »» •••••»= 34/73 ! Q Provincia.................... 14/99 Străinătatea................ 12/40 A !—----------------------------------------------------------------------­- -----------------------------------------------------------* CHESTIA ZILE! La frigare­­ Marghiloman: Ce faci, șefule ? Conu P8trache: Frig­arei Mititei la frigare !! Adeveruri *«­întreținuți și interpuși D-nul Ionel Brătianu a tratat ori pe juni­miști de „întreținuți“ politici, iar d-nul Carp i-a răspuns că a „interpus“ partidul în ghe­­șeftul tramwayului Lexiconul parlamentar se îmbogățește . . .. Ecoul .— La cuvântul de spoliator ce-mi arun­cați, ecoul vă răspunde calomniator! a­ spus șeful liberalilor șefului guvernului. D. Ionel Brătianu habar nu are de legile acustice ale ecoului. Vorba poetului Basma: E îngrozitor > Ecoul răspunde: sergent-major :­ Dispreț Cînd șeful liberalilor a spus că tratează pe d-nul Carp „cu dispre.“, comu Petrache i-a trimis acest răspun:^^^ moldovenește; yi. . Șt...«ț -t»,.bot8țy t<l­ui Jarter... ‘ Rigole Ho _|--------------------------­­ Confederația balcanică — Un proiect de statut — Pactul confederativ garantează indepen­dența și autonomia statelor aderente și exclude războiul ofensiv. La ordinea zilei în peninsula balcanică, în special în Turcia, Bulgaria, și Serbia, este chestia confederației­ balcanică. In Bulgaria și Serbia, ideea aceasta, așa de veche și așa­ de­ mult,controversată, are numeroși adepți, dar mai cu seamă în Turcia ea dă­ loc la o­ activă propagandă pentru a o transforma într’o realitate vie și grabnică. In­­ nesiguranța în care se­­ simte Turcia asupra, orientărea­ eficace ce trebuie să dea politicei­ sale, o alianță cu celelalte state balcanice îi apare ca cea mai serioasă ga­ranție de liberă, și viguroasă dezvoltare e­­conomică, culturală și politică a imperiu­lui otoman. Chestiunea, se înțelege, e vastă și pre­zintă numeroase complicații. E o proble­mă care, pentru fiecare stat balcanic în parte, se pretează la o soluție nouă și con­tradictorie. Pentru Romînia, atîta timp cît e numai în studiu, ea nu prezintă o importanță e­­sențială , dar dacă e rezolvată în sensul aspirațiunilor turcești , dacă, în orice caz, ansamblul statelor balcanice adoptă o so­­luțiune care să împace toate interesele lor, Romînia va trebui să ia poziție, mai cu seamă că toate proiectele unei confedera­­țiuni balcanice se bizue­ și pe colaborarea și alianța Romîniei. Tocmai pentru a ușura discuțiunile a­­­supra acestei probleme, unul din prota­­­goniștii cei mai fervenți ai confederației balcanice, d. Djelal Noury, directorul zia­rului constantinopolitan „Le Jeune-Turc“, a elaborat un proiect de statute, care e cel mai interesant document al epocei și e probabil că va servi de bază viitoarelor statute ale unei eventuale alianțe între statele balcanice. Reproducem pentru cititorii noștri a­­cest document. Proiectul de statut Art. 1. — Statele suverane al căror nu­me figurează în articolul următor s’au a­­sociat într’o confederație politică, dar nu juridică, în scopul de-așî păstra mai bine independența, autonomia, folosința și în­trebuințarea suveranitățeî lor, atît­ înlăuri­tm cît și în afară, cu excepția restricțiuni­­lor inerente ideea. acestei confederații. Fiecare membru al Confederației păs­trează, în chip firesc, față de celelalte sta­te, confederate sau nu, drepturile și dato­riile sale internaționale. ■ Art. 2. — Fac parte din Confederația o­­rientală statele următoare: 1) Imperiul Otoman cu Egiptul și Creta ; 2) regatul României; 3) regatul Bulgariei; 4) rega­tul Greciei; 5)Vs regatul Serbiei 6) regatul­ Vînnt șl Negrului. Art. 3. Coriftic)erația are : 1) o putere legislativă; 2)­ o putere executivă ; 3) o putere arbitrar îi sau judiciară. Art. 4.. —1 Puterea legislativă se exerc­­ită de Dieta Confederației. "Toate Statele aî inițiativa propunerilor. Chestia, votu- , ilor v.-i fi rezolvata printr’o specială. . v A­ceasta dietă se compune din tențiarî ai celor ș­a­se membri ai C*55u­­rației. Acești plenipotențiari vor fi n­u­măr de..... după cifra populațiilor rfl -i­tive ale fiecării stat. Sediul dietei este la Constantinop­ol^H Statutele organice ale dietei, precum­Ká regulamentul sau intern, vor fi elaborate de comun acord, de autoritățile diplom­a­tice ale statelor pap f­ederate. 1 Art. 5. — Puterea executivă să exercită’ de un comb­ii executiv cu sediul tot la Constantino­pot și compus din doi dele­gați ai fiecărui stat. Art. 6. — Puterea judiciară se exercită­ de o Curte arbitrală specială. Regulamentul acestei Curți, precum și procedura pe care o va aplica, vor fi ela­borate, de comun acord, fie autoritățile diplomatice ale țărilor confederat.» • Art. 7. —­ Se­ poate face apel împotriva­­ deciziunilor acestui tribunal la Curtea de la Haga. Art. 8. — Decizi­un­­e definitive ale Cur­­tei arbitrare vor fi executorii. In cazul de nesupunere a unui­­ stat la deciziunile Curților, celelalte țări confederate se vor uni pentru a face sa se execute, prin toate­ mijloacele lor, această deciziune. Un rǎzboiu declarat, în aceste condi­­țiuni, de universalitatea forțelor combi­nate ale Confederației membrului rebel, este licit și obligatoriu. Art. 9. — Orice insubordonare din par­tea unui stat confederat la deciziunile va­labil luate de dietă, sau orice altă contra­­­­­ven­ție la stipulațiunile acestui pact­ vor fii­­ pedepsite de Confederație și aceasta primi organul celorlalți membri coalizați. Art. 10. — Confederația nu e sub he­­ghemonia nici unuia din membrii săi. Toți confederații sunt egali. Confederația nu are președinte. Art. 11. — Confederația nu e sub pro­tectoratul sau influența nici unei Puteri. Art. 12. — Confederația poate să închee înțelegeri și alianțe strict defensive cu ce­lelalte Puteri. Art. 13. — Dieta confederației poate să delege un ambasador extraordinar pe l­â­­n­gă Puteri străine în scopul de­ a încheia­­ una sau mai multe afaceri determinate. Art. 14. — Membrii Confederației sînt aliați contra eventualităței războiului. Ori­ce deciziune privitoare la războiu­ și la pace nu poate fi luată de­cît de dietă. Toți membrii Confederației sunt duș­manii unei Puteri, care ar ataca pe vre­unul dintr’înșii. . Confederația își interzice orice declara­ție de räzboiu ofensiv. Membrii Confederației n’au nici un scop asupra teritoriului altor țări sau te­­­­ritoriului vre­unuia din membri. Art. 15. — Fiecare membru al Confede­­­­rației se obligă­ să nu renunțe la regimul­­ său reprezentativ și parlamentar. Membrii se obligă de asemenea să nu deroge, în statele lor,­ la regula de egali­tate perfectă între cetățenii lor, atît din punct de vedere al dreptului civil, cit și al dreptului civic și politic. Art. 16. -r- Va avea loc o uniune vamală între statele confederate (după Zollverein [UNK] [UNK]­ul din 1815). Art. 17. — Diversele state confederate se angajează să facă, pentru moment, o reducere de 30 la sută în budgetele lor respective de războiu. Se vor lua hotărâri în fiecare an de că­tre dietă în privința sporiri sau scăderea înarmărilor. Art. 18. — O convenție generală d­e ex­trădare vă­ lega diversele state confede­rate. Art. 19. — Domeniul Confederației va forma o uniune din punct de vedere al căilor ferate, al poștelor, telegrafelor, tele­foanelor, sistemului monetar, al legisla­­țiilor­ maritime și comerciale,­ al proprieta­tei artistice, literare și industriale. Art. 20. —— Autoritățile diplomatice ale statelor confederate vor combina sfor­țările lor, pentru a încheia cu toate cele­lalte state tratate de arbitragii. Art. 21. —­ Toate hotărîrile luate de dietă vor fi ratificate pînă în cincispre­­zece zile de șefii respectivi ai statelor con­federate și vor fi executorii cincispre­zece z­ile după publicarea lor oficielă. Art. .22. > Capitulațiunile și­ celelalte sen­itudini„cari derogă de la dreptul in-

Next